Creştinism Ortodox

vineri, 31 ianuarie 2020

Fa-ma Doamne


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Fa-ma , Doamne , o lumina
Fa-ma ,Doamne , un colind
Lasă, Doamne , fără vină
Toată iarna s-o cuprind .

Fa-ma, Doamne , Sărbătoare
Închinată celor vii
Și coboară numai floare
Peste suflet de copii.

Fa-ma Doamne o ninsoare
Care ne albește iar
Și ne spală ca pe-o floare
Și ne da Iubirea-n dar.

Fa-ma Doamne numai cântec
Vers și lacrimă si nea
Peste tot dă un descântec
Și ne dă la toți o stea.

Felicia Feldiorean

CUVĂNT DE INVATATURĂ - DESPRE POMENI sau PARASTASE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



                                              https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

Bucuria mea, spun sectantii ca noi, crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca coliva, colaci... Este foarte adevarat ca mortii nu mai mananca, insa, atunci cand le dam unui sarman, cei pomeniti la parastas primesc de la Dumnezeu, iertare de pacate, primesc Lumina. Iata ca in Biblie, scrie cat se poate de clar: "FII DARNIC CU PAINEA SI CU VINUL LA MORMANTUL CELOR CARE TI-AU RAPOSAT" (Tobit 4:17). 

Ce inseamna: "Darnic cu painea si cu vinul la mormant"? Inseamna ca dupa ce facem o slujba acolo, la mormant, se cuvine sa impartim colacii, vinul, coliva, painea... la saracii din cimitir sau pe care ni-i scoate Dumnezeu in cale. Iar in alt loc, tot in Biblie, scrie: "SFANT (cu Sfintenie) SI CUCERNIC (cu credinta)

  GAND A FOST, CA A ADUS JERTFA DE CURATIE (adica pomana sau parastas) PENTRU CEI MORTI (deci, se precizeaza clar: pentru cei morti), CA SA SE SLOBOZEASCA DIN PACAT" ( adica, sa li se ierte pacate" (2 Macabei 12:46). Si sa nu uitati: POMENILE SE FAC DUPA PUTERE! Nicaieri nu scrie ca trebuie 44 de colaci, 44 de cutite, 44 de furculite, 44 de lighene... Cate bordeie atatea obiceie!

                                                                                                                                            Preot Ioan 

NU UITA, CÂND PLECI DE ACASA INSEMNEAZA-TE CU SEMNUL CRUCII,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

..."NU UITA, CÂND PLECI DE ACASA INSEMNEAZA-TE CU SEMNUL CRUCII, ia anafura, Agheazmă, unge-te cu mir sau ulei sfintit si vei fi pazit de rele toată ziua...(Părintele Visarion Iugulescu )

..."Cand pleci de acasa, insemneaza-te cu semnul Sfintei Cruci, ia anafura, aghiasma, unge-te cu mir pentru ca sa fii pazit de tot ce este rau, de necazurile care s-ar putea abate asupra ta, si de toate duhurile necurate care sunt in vazduh, pentru ca vrajmasul nu va avea nicio putere asupra ta. Fa semnul Sfintei Cruci peste mancare fie de e cumparata ori primita, caci nu stii ce maini au facut-o, sau ce poate contine. De asemenea, insemneaza-ti toate cele cinci simturi cu semnul Sfintei Cruci poti chiar sa le ungi cu aghiasma sau mir, si roaga-te sa nu ti se intineze niciunul, sa nu vezi sau să auzi cele desarte sau pierzatoare de suflet.

Pazeste-te de vorbaria in desert care saraceste sufletul, si cauta sa ai in minte o permanenta stare de rugaciune, inaltand cugetul catre Dumnezeu prin scurta si preaputernica rugaciune :

,, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul!

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

„Iertate îţi sunt păcatele!”. Amin.


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“





             Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, pre­cum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta, Te rog îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi este de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt:

                                                                                              „Iertate îţi sunt păcatele!”. Amin.

DUMNEZEU MĂ IUBEȘTE MULT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Doamna Rodica afirmă că Dumnezeu mă iubește mult. Iată răspunsul meu:

Da, doamna Rodica, Dumnezeu mă iubește mult.. Atât de mult, încât L-a trimis pe pământ pe Singurul Său Fiu ca să moară pe Cruce pentru mine! Și a murit, săracul Domn Iisus Hristos pentru mine, și a înviat și mi-a lăsat Trupul Său ca să-l mănânc și să mă îndumnezeiesc, și sângele Său ca să îl beau și să mă curăț de păcate..
Da, mă iubește Dumnezeu.. Dar vă iubește și pe voi la fel de mult!
Iar în legătură cu unele daruri pe care El le revarsă peste anumiți membri ai Sfintei Biserici, aceasta este mai mult dovada iubirii față de cei cărora le sunt destinate darurile, decât față de cei prin care lucrează cu darurile Sale. Ca să nu ne luăm nasul la purtare, Domnul Iisus Hristos ne-a numit pe noi, pescarii de suflete: "slugi netrebnice" (fără însemnătate)! El zicea: "Când veți face faptele dreptății voastre, să ziceți: SLUGI NETREBNICE SUNTEM, ȘI CEEA CE ERAM DATORI SĂ FACEM, AM FĂCUT"!
Vedeți așadar că "gândurile Mele nu sunt precum gândurile voastre"?, cum a spus Dumnezeu despre El Însuși? Oamenii lumești dacă fac un bine mic cât o mărgică, încep să cotcodăcească precum găina din povestea "Punguța cu doi bani" a lui Ion Creangă.. Oamenii lui Dumnezeu își trag fericirea nu din slăvirea lor, ci din slăvirea Dumnezeului cerului și al pământului! Iar după moarte, are grijă Dumnezeu să-i slăvească pe cei care L-au slăvit!
Dumnezeu să ne învrednicească pe toți de marea virtute a smereniei!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

duminică, 26 ianuarie 2020

TE ȘTIAM, HRISTOASE DOAMNE..


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Te știam, Hristoase Doamne,
Te știam de mititel,
Căci duminica bunica
Ne spunea cu bucurie:
"Azi ne întâlnim cu El"!

Și scoțându-ne din curte,
Fiind noi mai mulți nepoți,
Ne porneam pe ulicioară,
Întâlnind bătrâni și tineri
Ce veneau la Tine toți..

Și intram, Hristoase Doamne,
Rușinoși în casa Ta
Unde se vorbea de Tine,
Iar la strana din absidă
Despre Tine se cânta..

Te vedeam în orice parte
Ochii mei îi îndreptam..
Toate sfintele icoane
Mi Te arătau pe Tine..
Tare mă mai minunam!..

Și Părintele la urmă
Ce frumos mai predica..
Parcă Te vedeam aievea,
Prefăcând în forme vorba
Ce ieșea din gura sa!

Dar și lumea, Doamne Sfinte..
Parcă toți Îți semănau..
Oamenii de "altădată",
Ce 'naintea Epiclezei
Sărutare își dădeau..

Te-am știut, Iisuse Doamne,
Te-am știut de mic copil,
Căci de la bunici credința
Am deprins-o în vacanțe,
În sătucul lor umil..

PSALTIREA MAICII DOMNULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
CATISMA INTAIA

PSALMUL 1

Fericit barbatul care iubeste numele tau, Marie, Maica pururea Fecioara,
Caci cu darul tau sufletul lui se va intari si ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, va da multe roade la vremea sa.
Fericita esti tu intre femei, pentru smerenia si credinta inimii tale,
Caci tu covarsesti toate femeile cu frumusetea ta si intreci pe Sfintii Ingeri si pe Sfintii Arhangheli cu Sfintenia ta!
Milele si indurarile tale peste tot se vestesc. Dumnezeu a binecuvantat lucrul mainilor tale!

Biserica Sfantul Elisei din Ierihon - Dudul lui Zaheu Vamesul



mai multe cititi aici:
https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/2017/01/evanghelia-lui-zaheu-vamesul.html

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

sâmbătă, 25 ianuarie 2020

RUGACIUNEA ZILEI .. DE SÂMBĂTĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                         http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/



Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu cel Preadrept, stiu ca pacatele mele sunt fara de numar, de aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in mormant, Te-ai pogorat in iad cu sufletul Tau cel Sfant si indumnezeit, si de acolo ai indepartat intunericul cu Lumina Dumnezeirii Tale si ai adus nespusa bucurie stramosilor nostri, fiindca, i-ai mantuit de robia pacatului si i-ai suit in Rai. Te rog Doamne, ingroapa pacatele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul meu iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de fata Ta. Asa, Doamne, primeste umilita mea rugaciune, ca pe o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari si de durerile cele cumplite i s-a ranit inima, care, impreuna impreuna cu Ucenicii si cu Mironositele, Te-a pus in mormant si a treia zi Te-a vazut inviat din morti, iar la Inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.
Milostiveste-Te, Doamne, si de cei vii, si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: Fericiti slujitori ai lui Dumnezeu, nu incetati a va ruga Lui ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu nenumarate pacate. Mijlociti pentru noi darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta. Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre pacatosii sa dobandeasca iertare, saracii ajutor, intristatii mangaiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire si toti impreuna darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in slava lui Dumnezeu celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in vecii vecilor. Amin si Aliluia!

HAI CĂ POTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Bucuria mea, virtutile teologice sunt: Credinta, NADEJDEA si Dragostea. Deznadejdea, ii bucura foarte mult pe diavoli, fiindca, il departeaza pe om de Dumnezeu si atunci, il prind putere sa-l impinga la depresie, sau chiar la sinucidere (Doamne, fereste!). Un crestin ortodox nu trebuie sa cada in deznadejde si nici maca sa incline spre deznadejde, fiindca, asta inseamna ca i s-a imputinat CREDINTA, si ar trebui sa strige cu lacrimi in ochi: “Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele! (Marcu 9:24). Oare, ce inseamna “Doamne! Ajuta necredintei mele”? Inseamna: “Doamne! Ajuta PUTINEI MELE CREDINTE in Atotputernicia Ta. Apoi, cel cazut in deznadejde, nu cunoaste nici IUBIREA LUI DUMNEZEU: “Iata, Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin” (Matei 28:20). Asadar, Dumnezeu Iisus Hristos, este CU NOI, este LANGA NOI si este IN NOI (daca suntem spovediti si impartasiti), in fiecare zi si chiar, in fiecare clipa a vietii noastre. Este o reclama la televizor care spune asa: “Actimel! Hai, ca poti!”. Eu iti spun insa, asa: CU IISUS HRISTOS, IN SULET, HAI CA POTI! Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, sa-ti umple sufletul de: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE, si sa se intipareasca adanc in sufletul tau, aceste cuvinte: “TOATE LE POT INTRU HRISTOS, CEL CARE MA INTARESTE” (Filipeni 4:13). Bucuria mea, HAI, CA POTI! cu Iisus Hristos, care te mereu te intareste si tot El, te si mantuieste! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

OMUL ULTIMULUI VEAC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                                                                                                                de Eliana Popa
Traim veacul nestiintei, veacul orb si-ntunecat, 
Intuneric si prostie, oricat am evoluat, 
Cand in curgerea de vremuri, ani si veacuri si milenii,
 Huzurind in lux si patimi, s-au tot ridicat viclenii!

 Caci pe tronuri fastuoase sta minciuna cocotata,
 Si dreptatea sade trista, nevazuta si uitata!
Astazi nu mai e iubire si-a ajuns sa cantareasca, 

Mult mai greu decat un suflet, toata slava pamanteasca, 

Banul, aurul si moda, stiinta si tehnologia,
 Au adus in lume ura, dezbinarea si hotia,
 Viata-si toarce lin fuiorul peste oameni, peste fire, 
Multi traiesc in nepasare, multi raman in nesimtire.

Si-n banchetul vietuirii, prea putini mai vor a sti,

 Ca-ntr-o zi, cum spune Cartea,Tu, Hristoase vei veni!
Merg grabiti dansand cu moartea, brat la brat in jocul ei,
 Si evoluind in stiinta, tind s-ajunga dumnezei! 

Toti savantii care-aduc tehnici si inventii-n toate,
 Au uitat ca peste ei este Altul ce socoate!
Caci deasupra lor sta-n slava, Cel ce e al lumii Faur,
 Cel ce-a pus in lut suflare, nu in pietre sau în aur! 

Cel ce e stapan pe viata si peste eternitate, 
Geaba stiinta ii înalta caci nu sunt stapani pe moarte! 
Tineretea-aprinde-n trupuri patimi care-si cer tributul, 
Simturile pervertite vor s-atinga absolutul!

Tulbure, izvor de ura curge-n suflet de ateu,

 Caci prin oameni, duhuri rele duc razboi cu Dumnezeu, 
Si fiind orbiti de patimi pentru ele, banii-arunca,
 Viclenind frate pe frate, unii pe-altii se mananca! 

Blasfemii nemaivazute, pun in joc pe scena lumii, 
Pederastii cei de astazi, mai ceva decat nebunii!
S-a scarbit intreaga fire, de atata rautate, Norii nu-

si mai varsa ploaia, pomul nu mai face roade! 

Plange codrul sub secure, fiarele isi muta locul, 
Razele ce ies din soare ard pamantul precum focul! 
Iernile fara zapada, zilele parca mai scurte,
 Sate-aproape parasite in valcelele tacute!

Doar cand va veni necazul si va bate ceasul rau, 

Vor lua cu toti aminte ca e-n ceruri Dumnezeu,
 Doar atunci toti ingamfatii vor fi rusinati de ingeri
Si bogatii vor fi goi, vor gusta amar si plangeri, 

Si-acest timp al judecatii iata, parca sta sa vie, 
Dupa cum e scris în Carte si la Ioan în proorocie.
Doamne-al slavilor inalte, Tatal celor in nevoi, 
Ai vazut faradelegea si Te-ai maniat pe noi? 

Fiindca semne sunt destule, insa cine sa le vada?
 Si-n genunchi la rugaciune, cine, Doamne, sa mai sada?

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa o binecuvanteze pe Eliana Popa, o mare poeta crestin ortodoxa, pentru aceste minunate versuri inspirate de Dumnezeu Duhul Sfant! 


Dupa Vasile Militaru, nu am citit versuri mai minunate ca ale ei! Este neintrecuta de nimeni!
                                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

vineri, 24 ianuarie 2020

Ce va folosi omului de va dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Toată bogăţia lumii nu cântăreşte cât un suflet omenesc. De aceea şi Mântuitorul ne face atenţi de valoarea lui, zicându-ne: "Ce va folosi omului de va dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul?” - sau - "Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Lumea întreagă pentru noi nu mai are nici o valoare dacă sufletul se pierde prin păcate. Sufletul este un diamant mai scump decât toată lumea, un diamant cu multe şi minunate sclipiri. Sufletul este o putere, o taină. Toţi ar dori să privească acest diamant, această floare, să vadă această pasăre măiastră. Sufletul nu se poate vedea, nici pipăi, el există în corp şi în afară de corp, întocmai ca un cântec imprimat pe disc şi în mintea noastră. Cine vede cântecul imprimat pe disc? Există, dar nevăzut şi nemuritor.
Aşadar sufletul nu e chimie, nu e materie, ci este scânteie divină. Partea cea mai aleasă şi mai frumoasă din noi e sufletul. Sufletul are de la Dumnezeu ştiinţa, creierul şi forţa îmbierii trupurilor. Prin puterea Duhului Sfânt, sufletul îşi reconstruieşte trupul. În Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, învăţătura despre originea, valoarea, nobleţea şi forţa sufletului, precum şi grija despre mântuirea lui este întâlnită la tot pasul.
Într-un loc se spune că sufletul e mai important decât trupul, e mai mult decât haina sau hrana şi e mai de preţ decât toată lumea. Despre însemnătatea lui ne vorbeşte pilda cu oaia cea rătăcită, cu drahma cea pierdută, pilda fiului risipitor, a bogatului nemilostiv, precum şi altele. Pocăinţa păcătoşilor e prilej de sărbătoare în cer, după cum prin pierderea unui suflet tot cerul se întristează. De ce e aşa răsunet mare şi pentru ce a trebuit să-şi verse sângele chiar Fiul lui Dumnezeu pentru răscumpărarea noastră? Pentru că sufletul nu este un lucru ieftin sau un obiect de glumă, ci este un dar ceresc, un bun dumnezeiesc, care atârnă în cumpănă mai mult decât valoarea lumii materiale.
Viaţa sufletului în această lume este "o misiune”, nu este nici prilej de petrecere, nici de plăcere, nici de îmbogăţire, nici de lenevire, mâncare sau băutură, ci este misiune ce depăşeşte marginile timpului. Alergătorii cu ştafeta au menirea să ducă obiectul primit până la un punct anumit, cu tot efortul depus. De aici, alt alergător preia ştafeta şi astfel aceasta ajunge la destinaţie. Misiunea a depăşit pe om, omul a stat în slujba ei şi prin contribuţia lui ea s-a împlinit.
Aşa e viaţa sufletului, misiunea ce depăşeşte curgerea timpului pământesc. Nu ne putem sustrage de a ne-o împlini fără să facem în viaţă şi câte un act de răzvrătire, ca şi fiul risipitor, care n-a primit misiunea vieţii adevărate şi astfel a ajuns nefericit, singur, în zdrenţe, nemâncat şi însetat. De aceea Mântuitorul îl numeşte nebun, adică anormal pe bogatul ce petrece, pe omul care îngrijeşte numai de trup şi uită datoriile ce le are faţă de suflet, de mântuirea lui şi fericirea veşnică.
Cei mai mulţi se alarmează, strigă, aleargă, caută când pierd câte ceva, dar la pierderea sufletului asistă nepăsători, glumesc şi râd. Vai lor, ce nepăsare, ce nesimţire! Biserica, prin toate slujbele, harurile şi învăţăturile sfinte, are în vedere acest mare scop, mântuirea sufletului şi moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Nu e un lucru neînsemnat să câştigi sau să pierzi sufletul şi Împărăţia lui Dumnezeu. Trăirea după poftele păcătoase ale trupului este trăire anormală, este pierdere. Trăirea după dorinţele curate ale sufletului este câştig, iar viaţa devine fericită şi pe pământ şi în cer.
O atenţie specială ne atrage Mântuitorul, când spune că cine vrea să-şi mântuiască sufletul îl va pierde şi cine-l va pierde pentru El şi Evanghelie îl va mântui. Adică, cine se închide în egoism pentru a-şi ferici viaţa personală îşi pierde sufletul; iar cine îşi jertfeşte sufletul pentru Hristos şi Evanghelie ca un misionar, acela îşi asigură mântuirea. Sfânta Biserică, prin lucrarea ei de mamă, dă mereu strigăte de alarmă şi ne cheamă la pocăinţă, combate egoismul şi susţine totdeauna interesul faţă de lucrul cel mai de preţ şi nemuritor care este sufletul.
Nemurirea sufletului este cea mai veche credinţă a neamului nostru românesc. Dacii şi romanii, strămoşii noştri, au ţinut în mare cinste şi sfinţenie credinţa în nemurirea sufletului. Avem deci o frumoasă moştenire părintească de la care nu ne putem abate cu nici un chip, nici vii, nici morţi. Sfânta sărbătoare de astăzi se mai poate numi şi sărbătoarea sufletelor nemuritoare. Toţi sfinţii lui Dumnezeu, proorocii, martirii, apostolii au vorbit despre existenţa şi valoarea sufletului punându-ne în grijă mântuirea lui.
Se găsesc totuşi destui îndoielnici, care afirmă că au tăiat în bucăţi tot corpul omenesc şi n-au dat de suflet. Au găsit oase, sânge, nervi, inimă, creier, dar nici urmă de suflet. Fără să facă deosebire între omul viu şi mort, ei au căutat sufletul în cadavre, ca şi când acesta s-ar afla în hoituri. Nu este aceasta o nebunie?! Deşi este aşa de slabă, ştiinţa încearcă să lămurească taina sufletului. Un învăţat creştin spunea că tot ceea ce ştim de când e lumea şi până astăzi e nimica toată faţă de ceea ce este sufletul în sine şi ce taine mari cuprinde el.
Ştiinţa creştină ne învaţă că sufletul există şi că e o încercare zadarnică să caute cineva sufletul în materie şi materia în suflet. Între suflet şi materie este tot atâta deosebire ca şi între omul viu şi omul mort, ca şi între viaţă şi moarte. Atunci, ce e sufletul, ce e viaţa? Întrebarea aceasta pentru unii nu are nici o însemnătate, dar pentru creştini e de cea mai mare importanţă. Înţelepciunea biblică ne spune că sufletul sau viaţa din noi este o taină ascunsă de Hristos în Dumnezeu, e o floare care creşte în grădina raiului, o scânteie din lumina lui Dumnezeu, o fiinţă nevăzută ca geamul, o putere nematerială ca vântul care suflă unde vrea şi nu ştie de unde vine şi unde merge. O avere este sufletul, care preţuieşte mai mult decât valoarea lumii întregi.
Sufletul este ascuns ca şi o piatră de diamant sub învelişul unei frunze. Trebuie mai întâi să se rupă frunza ca să poată fi văzute sclipirile diamantului. Învelişul sufletului este trupul. Mai întâi trebuie să moară trupul, să se desfacă învelişul, ca să se elibereze sufletul. Oricum, viaţa noastră este ascunsă prin el în Dumnezeu. Unii gânditori spun că noi trăim prin simţuri; vedem, auzim, vorbim, gustăm, pipăim, mirosim şi ne mişcăm prin simţuri. Toate acestea însă există numai câtă vreme este sufletul în trup. Ochii văd, pentru că vede sufletul, limba vorbeşte pentru că vorbeşte sufletul.
Sfântul Apostol Petru ne cheamă să trăim pe pământ ca nişte străini şi călători, căci aşa suntem. Să nu uităm că soarta sufletului pe pământ este soarta porumbelului sau a corbului care au fost sloboziţi din corabia lui Noe. Corbul negru nu s-a mai întors în corabie, ci a rămas rătăcitor prin lumea hoiturilor din care s-a hrănit. Porumbelul însă s-a întors curat şi nevinovat, cu ramura de măslin în cioc, în corabia stăpânului său.
Soarta corbului sau a porumbelului o creăm noi sufletului nostru liber şi nemuritor, după cum îngrijim de mântuirea lui, după cum acceptăm sau refuzăm misiunea, şoaptele chemării sau ale destinaţiei sufletului. Să avem milă de sufletul nostru, să îngrijim de haina împărătească a sufletului nostru, ca să nu ne apuce moarte cu ea pătată sau ruptă, şi astfel să nu putem intra la nunta Fiului de Împărat în Biserica Lui cea cerească.
Întoarce-te, suflete la odihna ta, în cetatea păcii, în raiul fericirii veşnice, după care alergăm, luptăm şi suspinăm ! Să ne întarească bunul Dumnezeu ca prin rugaciune, smerenie, fapte de credință, pocăință și iubire de Dumnezeu să gasim și noi calea spre mângâierea și viața veșnică, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin
                                                                                                                            Ioan Monahul

miercuri, 22 ianuarie 2020

Marturisesc ca ...


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Sunt nevrednic a sluji acestui Dumnezeu ce merge pana la jertfa suprema si pentru mine. Ma vad de cele mai multe ori neputincios in a-mi iubi fratele precum mi-a poruncit, coplesit fiind de iubirea de sine, care nu face altceva decat sa murdareasca haina sufletului meu…

Marturisesc ca…
Sunt neputincios in a-I slujii Domnului din toata inima, din tot cugetul si din tot sufletul meu. Incerc sa-I fiu alaturi ca si ceilalti ucenici, insa sunt prea mandru sa ma smeresc in fata fratilor, dupa cum mi-a poruncit…
Marturisesc ca…
Stau si privesc cum se roaga Tatalui Ceresc pentru noi toti si pacatele noastre, fara sa fac nimic. Cum plin de sudoarea ce se transforma in broboane de sange, plange, vazand ca jertfa Lui nu va fi pretuita cum trebuie. Caci nu-mi schimb viata, nici obiceiurile…

Marturisesc ca…
Ma simt mai rau decat Iuda, care cu gand viclean s-a indepartat de El. Caci el poate avea o scuza, necunoscand pe deplin Dumnezeirea Lui Hristos. Eu insa o cunosc! Si totusi Il vand zi de zi, cautand sa fac compromisuri de tot felul, pentru a trai cat mai bine…

Marturisesc ca…
Desi am fagaduit sa-I urmez Lui pana la sfarsitul vietii, ca si Petru, ma lepad de fiecare data cand incerc sa fac voia mea; lepadandu-ma de credinta ce o am ca sa nu smintesc pe ceilalti…

Marturisesc ca…
Departe fiiind de El, ma rusinez de ceilalti si urmaresc ca un spectator clipele in care este batjocorit de societatea "moderna" in care traim. Raman pasiv la orice acuzatie care I se aduce, neincercand nici macar sa ma rog sa-I ierte pe fratii mei pentru pacatul facut. Nici pentru mine nu cer iertare…

Marturisesc ca…
Ma cutremur la gandul ca sunt si eu o rana pe trupul Lui. Deoarece prin felul in care-mi traiesc viata, nu-I recunosc jertfa. Uit sa-I dau slava in tot timpul si in tot ceasul, caci sunt convins ca mi se cuvine tot ceea ce am. Si astfel nu voi recunoaste poate niciodata prezenta Lui in viata mea; intoarcerea mea - a fiului risipitor - pe care o asteapta, devine un vis rupt de realitate…

Marturisesc ca…
Sunt pricina pentru care sufera aceste chinuri. Iau eu nici macar nu privesc catre El cum se rastigneste si pentru mine; cautand sa alin suferinta mea cu bucuria impacari cu Dumnezeu. Inima imi ramane impietrita la vederea jertfei, caci ma gandesc ca nu merit sa sufar si eu, mie frica…

Marturisesc ca…
Atunci cand ma simt rastignit, nu privesc cu credinta in ochii Lui. Ci ma las coplesit de tristete, uitand ca pot fi "astazi" cu El "in Rai". Caci noi pentru pacatele noastre suferim…

Marturisesc ca…
Frica mortii ma cuprinde cand vad ca inaintez in varsta, prietenii incep si "pleaca la Domnul", iar puterile mele scad pe zi ce trece. Cu toate ca ar trebui sa ma incred in cuvantul ca acum moartea nu mai exista! Ca prin Invierea Lui, eu am posibilitatea de a revenii in sanul lui Avraam, precum saracul Lazar…

Marturisesc ca…
Mie greu sa cred in Inviere, ca sunt sub robia fricii de a ma prezenta in fata Lui la judecata. Voi fi singur si din pacate nu am ajuns sa-L iubesc; uit ca numai iubirea poate alunga frica! Dupa cum spunea si Sf. Antonie cel Mare; “acum nu ma mai tem de El, caci Il iubesc. Iar iubirea alunga frica”…

Marturisesc ca…
Desi incerc sa raman cu Mironositele langa crucea Lui, ma indepartez mereu de Golgota. Sunt slab in a demonstra cat de mult Il iubesc, si mai slab in a crede ca ma iubeste. Iubesc mai degraba fuga de responsabilitate, decat bucuria iertarii ce mi se ofera…

Marturisesc ca…
Incerc sa ma pocaiesc de pacatele facute, dar de cele mai multe ori nu las Harul Sfantului Duh sa lucreze in mine. Pocainta mie atat de superficiala, incat nu ma gandesc sa-mi schimb viata. Imi linistesc constiinta incercand sa fac ce trebuie dupa invatatura Bisericii. Raman intr-o stare de impietrire ce-mi cuprinde sufletul, lacrimi nu am sa-mi spal haina sufletului meu, iar iertarea ce mi-o daruieste mi se pare un drept al meu, nu o mila de-a Lui cu mine…

Marturisesc ca…
Adesea caut sa ma scuz pentru comportamentul meu, incercand sa dau vina pe altcineva. Este simplu sa ma uit la cei de langa mine, sa ma las in voia vietii, fara sa incerc a fi mai bun. Sunt las in a recunoaste cat de usor mi-a fost sa spun: "nu eu, ci…"

Marturisesc ca…
Mie greu sa traiesc dupa legea iubirii, caci ea presupune jertfe la care nu sunt pregatit sa ma supun…

Marturisesc ca…
Rugaciunea-mi este ca o povara de multe ori, ca nu cred in puterea ei decat cand am nevoie de ajutor. Traiesc dupa placul meu, nu dupa placul Lui!...

Marturisesc ca…
Am simtit de multe ori bucuria Invierii, insa nu am pastrat vie Lumina ce se coboara si in sufletele noastre in noaptea de Sfintele Pasti. Ea stingandu-se la prima adiere cu tristete, sau din lipsa uleiului in candela sufletului meu…

Cred si marturisesc ca va ajuta dorintei mele de a-I slujii (fiecare din noi Ii poate slujii de pe pozitia pe care se afla), incercarii mele de a-mi schimba viata prin pocainta, imi va ierta lepadarea si fuga de responsabilitate, ma va lua cu El in Rai…Caci nu-mi doresc altceva decat sa cred, sa ma rog, sa iubesc, sa rabd si sa iert. Din tot sufletul, din tot cugetul si cu toata puterea mea!

AMIN!

                                                                                                                     Arhim. Siluan Visan

Rugăciune

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“... 


Bucuria mea, inainte de a veni “mos Ene pe la gene”, adica, de a adormi, te rog sa citesti acest cuvant de invatatura al Sfantului Parinte, Ioan Gura de Aur: “Nu strica prin ingamfare si lauda, ostenelile tale! Nu-ti pierde sudorile! Nu alerga in zadar! Nu-ti irosi toata munca, dupa ce o viata intreaga te-ai ostenit! Dumnezeu, stie mai bine decat tine, faptele tale! El nu trece cu vederea nici un pahar de apa pe care l-ai dat! Un banut dat, un suspin numai, pe toate le primeste Dumnezeu, cu multa dragoste; isi aduce aminte de ele si le da mare plata. Pentru ce vorbesti mereu de faptele tale cele bune si mi le pui necontenit in fata ochilor? Nu stii ca daca tu te lauzi, nu te mai lauda Dumnezeu? Si, dimpotriva, daca te smeresti, nu inceteaza a te lauda Dumnezeu, inaintea tuturora. Stapanul nu vrea ca ostenelile tale pentru savarsirea faptelor bune sa fie micsorate! Dar pentru ce spun sa fie micsorate? Face totul ca sa te incununeze chiar pentru fapte mici si cerceteaza, cautand prilejuri, sa te scape de gheena”.

🙏 “Ziua trecand, multumesc Tie, Doamne. Seara, rogu-ma si noaptea, fara de pacat daruieste-o mie, Mantuitorule, si ma mantuieste.
🙏 Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.
🙏 Ziua trecand, slavescu-Te pe tine Stapane, seara, rugu-ma si noaptea, fara de sminteala daruieste-o mie, Mantuitorule, si ma mantuieste.
🙏 Si acum si pururea si in vecii, vecilor. Amin!
🙏 Ziua trecand, cu cantare Te slavesc pe Tine, Prea Sfinte. Seara rogu-ma si noaptea, fara de bantuiala daruieste-o mie, Mantuitorule, si ma mantuieste”.
🙏 NOAPTE BUNA!
🙏 SOMN USOR!
🙏 ODIHNA PLACUTA!
                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

ÎNTOARCE-TE LA DOMNUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“HAI, 

de Preot Sorin Croitoru

Să renunți la deznădejde
Și s-o scoți din mintea ta.
Domnul, de-ar avea căință,
Și pe diavol l-ar ierta!

Fiindcă n-are, de aceea
El e condamnat la foc;
Nu-i călca și tu pe urme..
Cazi?.. Ridică-te pe loc!

Ți-ai pierdut complet curajul
Fiindcă ai păcătuit?..
Dar pe Cruce Domnul nostru
Pentru asta a murit,

Ca să-ți ia păcatul, dragă,
Și să-l spele-n sânge El:
De aceea proorocii
Pe Hristos Îl cheamă "MIEL"!

El a țintuit pe Cruce
Zapisul cel blestemat
Unde diavolul trecuse
Chiar și cel mai mic păcat..

Dacă ai căzut în viață,
Și sunt sigur c-ai căzut,
Dacă ai făcut păcate,
Și sunt sigur c-ai făcut,

Nu te îndoi, creștine,
Ale tale-mpiedicări
Le-a purtat Hristos, răbdându-Și
Ale Patimii ocări!

Nu-s căderi și nu-s păcate
Ce au fost și se mai fac,
Să nu-și aibă-n Cruce, frate,
Și în Sfântul Sânge leac!

Nu te pierde-n deznădejde
Și în spaime în zadar.
Domnul este Miel de jertfă,
Adu-L jertfă, așadar!

Pune punct și de la capăt,
Mergi pe calea lui Hristos;
Lasă-n urmă cele rele
Și trăiește iar frumos.

Ai primit și tu Botezul,
Deci ai fost primit de fiu.
Hai, întoarce-te la Domnul,
Niciodată nu-i târziu!

marți, 21 ianuarie 2020

MANTUIREA SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Iliana Bălulescu
Bucuria mea, mare taina este mantuirea sufletului: “Fiindca in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu este de la voi: este DARUL LUI DUMNEZEU. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9). Un crestin ortodox se mantuieste daca isi traieste credinta, in Sfanta Biserica Ortodoxa, prin lupta duhovniceasca, cautand cu sufletul fierbinte Smerenia, Blandetea, Iubirea, Milostenia, Iertarea, Rugaciunea, dar, mai ales sa fuga de EGOISM, de MANDRIE. Cu alte cuvinte:
Ortodoxia inseamna ADEVAR! Ortodoxia inseamna SMERENIE!
Ortodoxia inseamna BLANDETE!
Ortodoxia inseamna MILOSTENIE! Ortodoxia inseamna POST!
Ortodoxia inseamna SPOVEDANIE! Ortodoxia inseamna IMPARTASANIE!
Ortodoxia inseamna SFINTENIE!
Ortodoxia inseamna BUCURIE!
Ortodoxia inseamna JERTFA!
Ortodoxia inseamna sa spui: Eu sunt cel dintai dintre pacatosi, eu sunt adancul pacatului! 

Iisus Hristos n-a spus niciodata ca ne vom mantui singuri, a spus ca ne va mantui IUBIREA LUI. Viata de dincolo nu este nimic altceva decat o continuare a acestei vieți. Asadar, crestinul ortodox trebuie sa-L iubeasca pe Iisus Hristos inca de acum, si-L va iubi si dupa. Trebuie sa-l iubeasca pe aproapele si-L va iubi si dupa. Trebuie sa-l iubeasca pe vrajmas, si-l va iubi si dupa. Trebuie sa traiasca in Rai inca de acum si va continua si dupa. Sfantul Paisie Aghioritul spune ca: “Pasaportul pentru Rai, are nevoie neaparat de viza incercarilor”. Si atunci putem spune asa: IN ZADAR NE NASTEM, DACA NU RENASTEM, fiindca pentru aceasta ne-am nascut, SA RENASTEM IN DUH, altfel, nu ne putem mantui sufletul. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

RUGACIUNEA PARINTILOR PENTRU FIII LOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


DOAMNE,DUMNEZEUL CERULUI SI AL PAMANTULUI,CARE CU INTELEPCIUNEA TA AI ZIDIT PE OM DIN TARANA SI AI SUFLAT IN FATA LUI SUFLARE DE VIATA ,FACANDU-L OM VIU ,VIETUITOR VREMELNIC SI VESNIC;APOI BINECUVANTANDU-L,AI ZIS;'CRESTETI SI VA INMULTITI,UMPLETI PAMANTUL SI-L STAPANITI';IAR IN CANA GALILEI PRIN UNICUL TAU FIU,ISUS HRISTOS,AI BINECUVANTAT NUNTA SI PRIN ACEASTA NASTEREA DE FII SI FIICE,CU ADANCA UMILINTA TE RUGAM,AJUTA-NE CU DARUL TAU,TOTDEAUNA A NE IMPLINI DATORIILE NOASTRE DE PARINTI,IN CRESTEREA BUNA A COPIILOR NOSTRI.DOAMNE ,DUMNEZEUL MILELOR,MILOSTIVESTE-TE SPRE NOI SI CASA NOASTRA SI IN MAREA TA BUNATATE VARSA CU IMBELSUGARE HARUL TAU PESTE TOTI COPIII NOSTRI,PE CARE TU NI I-AI DARUIT. MULT MILOSTIVE,DOAMNE ,CARE DAI HRANA PASARILOR CERULUI SI TUTUROR VIETUITOARELOR PAMANTULUI,CEL CE PAZESTI FLOAREA CE RASARE IN MIJLOCUL STANCILOR,HRANESTE,CRESTESI PAZESTE CU BINE SI PE COPIII NOSTRI.AJUTA-NE DOAMNE,SA RASADIM IN FIINTA LOR TOT CE-I BUN FOLOSITOR,SFINTEI BISERICI,NEAMULUI SI BINEPLACUT TIE,CA PRINTR-INSII SA SE PREAMAREASCA NUMELE TAU CEL SFANT.UMPLE-L ,DOAMNE,DE INTELEPCIUNE LUMINATA SI PRICEPERE SFANTA, CARE SE POGOARA DE LA TINE.APARA-I PE EI DE TOATE CURSELE VRAJMASILOR,VAZUTI SI NEVAZUTI.PORUNCESTE INGERILOR TAI ,CA TOTDEAUNA SA FIE CALAUZITORII SI POVATUITORII LOR LUMINATI,SPRE TOATE FAPTELE CELE BUNE.RUGAMU-NE TIE DOAMNE,DESCHIDE MINTEA LOR CA SA TE CUNOASCA PE TINE,CAT SE POATE MAI MULT.AMIN.

CUVANT DE ÎNVĂȚĂTURĂ


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Iubiti credinciosi crestin ortodocsi, cu tot respectul cuvenit si cu toata pretuirea, va indemn sa fiti foarte atenti la mesajele pe care le primiti si sa nu trimiteti totul si la altii. Spre exemplu, intr-un sac cu grau, intotdeauna sunt si boabe de neghina (asa a ingaduit Dumnezeu) insa noi cand fierbem graul, cu mare atentie cautam neghina si gunoaiele, si le indepartam. Tot asa sa faceti cand primiti mesaje sau imagini ca aceasta, sa nu le trimiteti mai departe fiindca aceasta imagine vine de la sectanti. Priviti Biblia sectanta (chiar daca are cruce pe ea) si sectantul fotografiat, jos in colt. Scrie acolo, spre sfarsit: 
"Daca esti crestin...". Nu este bine asa, fiindca ar trebui sa scrie: "Daca esti crestin ORTODOX..." 
Apoi urmeaza un text gresit din Biblia secta: "Cine se va rusina de Mine si Eu ma voi rusina". ESTE GRESIT! 

Iata cum scrie in Biblia Ortodoxa: "Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Matei 10:30). Astazi si sectantii si-au luat numele de crestini: crestin adventist, crestin baptist, crestini evanghelisti, crestin iehovist... 
Cum adica crestini? Sfantul Parinte Ilie Cleopa spune: "Fara preot nu pot fi crestini!" 

Ori, toate sectele nu au preot ci pastor, iar pastorul nu este preot! Si apoi scrie destul de clar in Biblie: "Un Domn, O CREDINTA (crestin ortodoxa) si un Botez" (Efeseni 4:5). Deci, o singura credinta este adevarata, cea CRESTIN ORTODOXA. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan.

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Har si pace sufletului tau. Duminica este ziua Domnului, nu este a omului. Iti doresc din toata inima, o duminica minunata. Cum poate fi ea minunata? Ea este foarte placuta daca implinim Porunca a 4-a: "Adu-ti aminte de ziua odihnei s-o Sfintesti...". Asta inseamna sa participam la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie fiindca, in fiecare duminica, in fiecare Biserica Ortodoxa, pe fiecare Sfanta Masa, Iisus Hristos se jertfeste in fata lui Dumnezeu Tatal ca sa ne mai rabde pe pamant. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

                                                                                                                                       Preot Ioan
 

INVIDIE, INVIDIE, INVIDIE...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, INVIDIA este INTRISTAREA pentru binele si bunastarea aproapelui si BUCURIA pentru nefericirea lui. Cumplita patima este invidia! Invidiosul face ceea ce nici diavolul nu face, adica, diavolul invidiaza numai pe omeni, nu si pe ceilalti diavoli, in timp ce omul invidiaza pe semenii lui. 
Omul invidios nu slaveste pe Dumnezeu pentru binefacerile pe care i le trimite zilnic, ci este chinuit sufleteste pentru fericirea aproapelui sau. Sfantul Vasile cel Mare spune ca: “Precum rugina distruge in intregime fierul, in acelasi mod invidia devoreaza pe cel care o are”. Invidiosii devin evidenti prin expresia fetei lor: privirea lor este seaca, obrazul mohorat si sufletul tulburat de patima.
 Ce frumos zice Sfantul Efrem Sirul: “Cel ce invidiaza este biruit, fiindca, are si dusmania, are si vrajba, fiindca, de sporirea altora se intristeaza”. Invidiosul este tuturor vrajmas: pe cei ce drept vietuiesc, ii vorbeste de rau, celor ce sunt in calatorie le pune piedici, pe cei cucernici (foarte credinciosi), ii uraste, este fatarnic si viclean cu toti. Iata o istorioara moralizatoare: “Erau doi vecini bogati.
 Unul patimea din pricina iubirii de arginti, iar celalalt din invidie pentru primul. Amandoi au murit in aceeasi zi. Prietenii lor s-au sfadit care dintre cei doi era mai bun. Ca sa sfarseasca cearta, ei s-au hotarat sa deschida cele doua trupuri si sa scoata inimile celor doi, si dupa inima sa-i pretuiasca.

 La cel iubitor de arginti au gasit O PIATRA IN LOC DE INIMA, iar la cel invidios au gasit UN SARPE IN LOC DE INIMA. Sarpele a sarit si s-a ascuns sub acea piatra”. Asadar, inima ta sa nu-i invidieze pe nimeni, fiindca, invidia este un “sarpe” care se hraneste cu inima ta.
                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

Rugăciune de dimineată..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



 http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Doamne, in linistea zorilor acestei zile, cer de la Tine iertare pentru pacatele mele, pace in sufletul meu, intelepciune in tot ceea ce voi face si tarie in credinta crestin ortodoxa.
AZI, vreau sa privesc toata lumea cu ochi plini de iubire.
AZI, vreau sa fiu smerit, rabdator, rugator, intelegator, bland si sa-i vad dincolo de aparente pe oameni, asa cum ii vezi Tu. Si astfel sa vad decat binele in fiecare dintre ei.
AZI, vreau sa-mi pazesti limba de orice vorbire de rau si sa inchizi urechile mele fata de orice cleveteala.
AZI, vreau sa ramana in mintea mea decat acele ganduri care binecuvanteaza.
AZI, vreau sa fiu atat de binevoitor si de voios, incat toti cei care se apropie de mine sa simta prezenta Ta.
AZI, vreau sa ma acoperi cu Duhul Tau cel Sfant si sa ma ajuti ca de-a lungul acestei zile sa Te vestesc intregii lumi. Amin!
                                                                                                                                     Preot Ioan.

luni, 20 ianuarie 2020

CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, se spune ca era un om putin credincios, care avea o sotie foarte evlavioasa. De cate ori facea ceva, sau voia sa faca ceva, sotia lui zicea: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!
 Sotul i-a reprosat de multe ori: M-ai innebunit cu aceste cuvinte: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”. Intr-o dimineata, sotul i-a spus sotiei: “Eu ma duc sa sap via”. Sotia a zis: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”. Iar el, foarte nervos, s-a rastit la ea: “Cu ajutorul sau fara ajutorul lui Dumnezeu, eu ma duc sa sap via!” “Bine, omule, du-te!” Dupa ce a plecat, la numai cateva ore, s-a pornit un potop de ploaie si omul s-a intors acasa, ud pana la piele si a batut in usa incuiata: “Nevasta, deschide sa intru!” Ea l-a intrebat: “Cine esti?” “Sunt sotul tau!”. Nu-ti dau drumul, nu te cunosc, cred ca esti vre-un raufacator, fiindca, sotul meu este la vie sa o sape!” Atunci, omul i-a spus: “Cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt sotul tau!”. “Aaaaa, acum te recunosc!”, si l-a primit in casa.
Sfantul Apostol Pavel, zice: „Mai mult decat toti m-am ostenit (apostolii); insa nu eu, ci Harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15:10). Asadar, te indemn de cate ori vrei sa faci ceva sa spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”, fiindca, Dumnezeu ne-a spus: “Fara Mine nu puteti face nimic!” (Ioan 15:5). De cate ori spunem: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!", inseamna ca ne punem nadejdea in El, si ne trimite un inger pazitor ca si lui Tobie. Daca nu spunem din tot sufletul: “Cu ajutorul lui Dumnezeu!”, atunci diavolul ne va impiedica sa ne implinim ceea ce dorim sa facem. Prin RUGACIUNE si “CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU!”, se poate orice in lumea aceasta. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan .

vineri, 17 ianuarie 2020

TACEREA, SMERENIA, INTELEPCIUNEA...


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, scrie in Pateric ca:,”Avva (parintele) Pimen, l-a intrebat pe avva (parintele) Nistheroos, de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie, el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni". El a raspuns: "Iarta-ma, avva (parinte). Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cuge

tului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit, nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca pe nimeni si nu raspunde nimic, tot asa sa faci si tu". Dupa cum zice Imparatul David: “Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta" (Psalm 72:22). Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, zice asa: “Dumnezeu randuieste pentru fiecare om o cruce potrivita cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la Cer”. 

Iar Sfantul Parinte, Marcu Ascetul, ne spune: "Celui ce flamanzeste pentru Hristos, Harul Duhului Sfant i se face HRANA; celui ce inseteaza, BAUTURA PREADULCE; celui ce tremura de frig, HAINA; celui ostenit, ODIHNA; celui ce se roagă, DEPLINA INCREDINTARE; celui ce plange, MANGAIERE."

 Daca primim necazurile, prin ele ne ispasim pacatele, iar daca ne revoltam, ne infundam si mai mult in mocirla pacatelor. Iisus Hristos, este cel care ne da puterea sa rabdam, sa suferim necazurile si participa impreuna cu noi. Si acum, sa luam aminte la cuvantul Sfantului Parinte, Ioan Gura de Aur, ale carui ultime cuvinte, au fost acestea: “Slava lui Dumnezeu pentru toate!” si: „Multumesc lui Dumnezeu pentru toate!” Amin si Aliluia!

                                                                                                                                         Preot Ioan .

Postări populare

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXA AUDIO