miercuri, 28 decembrie 2022

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Cutremuraţi şi fericiţi, îngenunchem în faţa Ieslei Tale Minunate şi ne închinăm Ţie, şi-Ţi aducem Ţie darul cel mai de preţ pe care-l avem: inimile noastre, care sunt întinate de păcat, dar pe care Tu doreşti să le curăţeşti, în care Tu doreşti să Te naşti, spre a le sfinţi şi spre a le înălţa, şi spre a le acoperi cu toată nevinovăţia şi slava Ta, în locul vinovăţiei şi al păcatului prin care am trăit până astăzi. Primeşte-ne şi ne sfinţeşte prin revenirea Ta, Iisuse, la noi şi în noi. Primeşte-ne şi ne fă nişte robi şi slujitori smeriţi şi ascultători de Cuvântul Tău şi de voia Ta. 

Primeşte-ne şi ne ajută ca, până la sfârşitul vieţii noastre, să fim nişte ucenici harnici, nişte ostaşi viteji şi nişte mărturisitori statornici cu fapta şi cu cuvântul nostru despre mântuirea Ta cea minunată pe care ne-ai adus-o şi nouă, Doamne, Tu tuturor, prin dragostea Ta cea nespus de mare şi prin bunătatea iubirii şi Jertfei Tale.

Iar la capătul zilelor noastre, după ce vom fi isprăvit tot binele ce ni l-ai rânduit Tu să-l facem în slujba Ta, în Numele Tău, prin puterea Ta, pe acest pământ, fă atunci să venim la Tine şi noi dintr-o dată, deodată şi frumos, spre a ne bucura de Faţa Ta şi de locul Tău în Împărăţia Ta pe care ai spus Tu că ni-l pregăteşti. Pe care ni l-ai făgăduit Tu tuturor acelora ce Te-am primit, Te-am iubit şi Te-am slujit pe Tine.

Căci a Ta este Împărăţia şi puterea, şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Dumnezeul nostru, acum şi-n vecii vecilor. 

                                                                                                                       Amin. 

La Tine vin Iisuse iar

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


La Tine vin Iisuse iar
picioarele să-Ți strâng;
trecutul să mi-l plâng amar,
păcatul să mi-l plâng.

Căci am greșit Iisuse bun
și-i mare vina mea
dar mii de lacrimi calde-adun
și-Ți cer a mi-o spăla.

Atâția păcătoși s-au strâns
de-atâția ani mereu
stropind cu lacrimi și cu plâns
păcatul lor cel greu.

Iar tu pe toți i-ai ascultat
pe vameși și pe hoți -
prin Jertfa Crucii i-ai spălat
și i-ai iertat pe toți.

De-aceea vin acum și eu
picioarele să-Ți strâng
căci Tu-mi cunoști păcatul greu
și știi ca și eu mi-l plâng.

Spre tine glasul mi-l îndrept
și mila Ta o cer
O dă-mi iertarea ce-o aștept
nu mă lăsa să pier.

Cu-a tale sfinte mângâieri
Tu mângâie-mă iar
și-n viața plină de dureri
revarsă-mi scumpul har.

Căci, Doamne, câtre Tine sus
privirea mi-o îndrept
Te chem cu glasul stins, Iisus
și mila Ta aștept.

luni, 26 decembrie 2022

RODUL NEVORBIRII DE RAU ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


🙏 Bucuria mea, "Dreptului Iosif, initial i s-a parut ca Prea Sfanta Fecioara este "furata de nunta" si, fiind drept, n-a vrut s-o vadeasca (DREPTII NU VORBESC DE RAU PE NIMENI!). De aceea, rodul nevorbirii de rau, pentru SFANTUL si DREPTUL IOSIF, a fost ramanerea alaturi de Pruncul Iisus si de Maica Sa pentru totdeauna. Daca Sfantul Iosif ar fi adus vreo calomnie, nu L-ar mai fi vazut pe Dumnezeu intrupat, iar astazi ar fi situat printre cei ce s-au tulburat impreuna cu Irod ("Iar Iisus, le-a zis: Cand se face seara, ziceti: Maine va fi timp frumos, pentru ca e cerul rosu. Iar dimineata ziceti: Astazi va fi furtuna, pentru ca cerul este rosu posomorat. Fatarnicilor, fata cerului stiti s-o judecati, dar semnele vremilor nu puteti!" Matei 16-2:3). Asadar, nepreocuparea de pacatele altora ne va face sa fim alaturi de Sfantul Iosif, de Pruncul Prea Sfant Iisus Hristos si de Maica Sa, Pururea Fecioara Maria in Betleem, in calatoria din Egipt, in Nazaret si in vesnicie".
 
🙏 LA MULTI ANI!

🙏SARBATORI CU BUCURII DUHOVNICESTI!

🙏 Pe toti va iubesc si mantuirea sufletelor voastre, o doresc!

                                                                                                        Amin si Aliluia!
 
                                                                                                         Preot Ioan 🔔.


MARELE ABSENT ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

   Versuri de  C. Haiura

   "Se umple universul de beteala, 
Toti renii-s dezhamati, umbland hai-hui, 
Sarbatorim fara de socoteala, 
Iisus nu-i invitat la ziua Lui.

   Cu rosii mos-craciuni pavam istorii,
 Cu globuri, ciocolata, staniol, 
Hristos, motivul clar al sarbatorii,
 Sta umilit, atemporal si gol.

   Asteapta cumintel o-mbratisare,
 Un LA MULTI ANI timid sau complezent,
 Noi, robii, L-am exclus din sarbatoare,
 Pe Imparat, pe Marele Absent.

   Sfios priveste lumea, ce povara,
 A ridicat candva din carca lor!
 Noi l-am uitat, Nascutul din Fecioara,
 Ne tot iubeste bland si rabdator.

SĂ CREZI CU ADEVARAT....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




                                                    https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Noi romanii, suntem un popor increstinat de Sfantul Apostol Andrei in anul 40 d. Hr.. Proba credintei nu este recensamantul, ci o situatie limita. CREZI CU ADEVARAT, doar atunci cand esti gata sa mori pentru crezul tau. Se spune ca odata, un om a cazut intr-o prapastie si s-a agatat de un arbust, ramanand suspendat deasupra haului. Atunci, a inceput sa se roage cum n-o mai facuse niciodata: “Doamne, scapa-ma!” 
                 Atunci a auzit glasul lui Dumnezeu, Care, i-a raspuns intrebandu-l: “AI MERS IN FIECARE DUMINICA LA LITURGHIE?”

“Am mai mers uneori, dar, iti promit Doamne ca n-o sa mai lipsesc in nici-o duminica, daca ma scapi de aici”. “ESTI MILOSTIV, ITI AJUTI SEMENII?” 

“Da, cred ca da, insa, voi darui si mai mult in viitor, daca ma scapi de pe aceasta stanca!” “AI POSTIT?” “

Am incercat uneori, dar iti promit ca voi tine toate posturile mari, iar miercurea si vinerea toata viata mea, numai salveaza-ma!” 

“TE-AI SPOVEDIT SI TE-AI IMPARTASIT CEL PUTIN DE PATRU ORI PE AN?” 

“Doamne, o singura data stiu ca m-am spovedit, in copilarie, dar, ma angajez sa ma spovedesc si sa ma impartasesc foarte des, numai te rog, ai mila de mine!

“CREZI IN MINE?”, L-a intrebat Dumnezeu. “Da, Doamne cred!” ATUNCI, DA DRUMUL CRENGII DE CARE TE TII CU MAINILE!!!

Bucuria mea, cu toata sinceritatea, hai sa ne facem un examen al credintei noastre, fiecare, si sa vedem:

  SUNTEM NOI ATAT DE CREDINCIOSI, INCAT SA RENUNTAM LA TOATE PUNCTELE DE SPRIJIN SI SA NE AGATAM DOAR DE... DUMNEZEU?
                                                                                                                    Preot Ioan .


joi, 22 decembrie 2022

SĂ VII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

                                                                               Dorin Dumitriu

Cât aş fi vrut să fii cu mine de Crăciun
Dar ai plecat măicuţă dragă,
Mă uit din când în când pe drum
Şi-mi las o lacrimă să cadă.
N-a nins afară, parcă-i toamnă
Și în cămară încă fierbe mustul,
Am copt gutuie dragă mamă
Dar parcă şi-a pierdut tot gustul.
De ce-ai promis că n-ai să pleci
Și totuși ai plecat tăcută ?
Aștept măicuță să te-ntorci
Și să-mi zâmbești intrând pe uşă.
Aş vrea să nu mă ardă al tău dor
Și să mai vii din când în când la mine,
Că vine mamă, ziua sărbătorilor
Și aş fi vrut să îmi frămânți o pâine.
Of, și câte aş fi vrut să-ți spun
Dar n-am să tac, am să vorbesc cu tine,
Mă uit la poza ta măicuț-acum
Și simt ca ești încă cu mine.
Va ninge în curând măicuță
Şi-mi amintesc Crăciunul dealtădată,
Ţi-am rupt din brad doar o crenguţă
Să vii s-o iei, e în uluca de la poartă …

autor...Dorin Dumitriu
Sursa foto Iosif Ciunterei

SIMFONIA MANTUIRII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, hai sa citim “Ruga catre cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos”, al carei autor este Sfintitul parinte, preot Alin din Comuna Plesoi, judetul Dolj: “Mergeai prin ploaie, viscol și zapada, Si lumea te vedea nebun, Dar tu cu inima aprinsa de Hristos, Mergeai pe-al mantuirii drum, Cu chipul bland, mereu in rugaciune, Tu te-ai smerit, nebun pentru Hristos, Si ai renuntat la lume si la tine, Iar Maica Domnului in ajutor ti-a fost. Si cate pilde bune de rabdare, In toate ne-aratai folos, Pierdut in lumea asta mare, Tu l-ai gasit in toate pe Hristos. Acum din patria cereasca, Apusi cu ruga ta fierbinte, Pe cei ce striga-n rugaciune: Cuvioase, La neputinta si necazul meu sa iei aminte”.

Bucuria mea, Haru-i Har si Daru-i Dar! Iata cum trebuie sa intelegem aceste cuvinte, HAR si DAR: toti preotii crestin ortodocsi, au Harul Duhului Sfant prin Hirotonie, toti au acelasi Har, cel al preotiei. Gresesc grav cei care spun: “Acela este un preot cu Har!, sau, Celalalt are mult Har! Harul Duhului Sfant este acelasi si egal in tot preotii! Dar, Dumnezeu Duhul Sfant, a impartit Darurile, asa cum a binevoit: un preot este RUGATOR, altul este MILOSTIV, altul este si un TALENTAT PICTOR DE ICOANE, un altul este un FOARTE BUN DUHOVNIC, altul CANTA MINUNAT in timpul slujbei, altul este PROFESOR la Facultatea de Teologie... Aceste Daruri pe care le au sfintitii preoti si care impreuna lucreaza la mantuirea sufletelor noastre, seamana cu o simfonie: “SIMFONIA MANTUIRII” Iata, ca parintele Alin de la Plesoi, pe langa darul de a sculpta in lemn, a primit de la Duhul Sfant si darul de a scrie versuri religioase. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
      

miercuri, 21 decembrie 2022

NU VA RAZBUNATI SINGURI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



              Bucuria mea, te-a dracuit, te-a injurat sau te-a blestemat cineva? 

Tu, iubeste-l si arata-i “semnele dragostei” tale: IERTAREA si RUGACIUNE PENTRU EL si zi asa: “Doamne, iarta-l pe fratele meu ca nu stie ce vorbeste si sa ma ierti si pe mine, fiindca, poate ca chiar eu l-am smintit, chiar eu l-am determinat sa spuna asemenea vorbe, si-apoi, asa-mi trebuie pentru pacatele mele! Minunat este cuvantul de invatatura al Sfantului Maxim Marturisitorul: "Sileste-te pe cat poti sa iubesti pe tot omul. Iar daca nu poti inca, cel putin sa nu urasti pe nimeni. Dar, sa stii ca nu vei putea face nici aceasta, daca nu vei dispretui lucrurile lumii. 

Te-a blestemat cineva?

 Sa nu-l urăști pe el, ci blestemul si pe dracul care a pus la cale blestemul. Fiindca, dacă urasti pe cel ce te-a blestemat, ai urat un om și ai calcat porunca. Si ceea ce a facut acela cu cuvantul, tu faci cu fapta. Iar de pazesti porunca, arata semnele dragostei; si de poti face ceva, ajuta-l, ca sa-l izbavesti de rau." Iar Dumnezeu ne indeamna prin Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel: “Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati. 

Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. NU VA RAZBUNATI SINGURI, IUBITILOR, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), fiindca, scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte raul cu binele” (Romani 12:14-21). Si-apoi, cum sa ne razbunam singuri, cand Sfantul Parinte, Nicodim Aghioritul zice: “Adu-ti aminte in fiecare zi ca cea de astazi este a ta, insa, cea de maine este in mana lui Dumnezeu si ca Cel care ti-a dat dimineata nu ti-a fagaduit ca-ti da si seara”. 

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .


CERSETORUL "OBOSIT!"

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



 
Bucuria mea, am sa-ti spun o intamplare traita de mine. Era iarna. Ninsese mult. A venit un cersetor, cam de 45 de ani si mi-a spus pe un ton poruncitor: "Parinte, da-mi bani sa-mi cumpar mancare!". Si i-am zis: "Iti dau, dar mai intai ia lopata si ajuta-ma sa dau zapada din fata Bisericii". Mi-a spus: "Aaaa, nu pot, fiindca eu m-am nascut obosit si prin Constitutie am dreptul la lene. Nimeni nu ma poate obliga sa muncesc!" Si eu i-am spus: "Daaa? Atunci, sa stii ca tot prin Constitutie ai dreptul si la foame. Nimeni nu te poate obliga sa mananci!"

 Si mi-a mai spus: "La cersit da, la munca ba! Mana intinsa nici nu oboseste nici nu amorteste!" Si i-am spus: "Frate, nici munca fara paine, nici paine fara munca! Bunica mea cosea pe stergare aceste cuvinte: Cine-i harnic si munceste, are tot ce isi doreste!" Si atunci cersetorul mi-a spus: "Nuuuu! Cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste!" Si-poi vreau sa te intreb parinte: "Care pacat este mai mare SA CERSESTI sau SA FURI?" "Pai SA FURI este pacat mare!", i-am raspuns eu.



 Si el mi-a spus: "Atunci, esti obligat sa-mi dai bani ca SA NU FUR!" 

Deci, atentie cui dati milostenia, ca nu cumva prin asta sa indemnati pe unii la LENE, FURT si TALHARIE.

🙏 Si mai trebuie stiut un lucru: Lenea imputerniceste ispitele!

 Iata dovada: “Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat: - Ce sa fac spre a rezista ispitelor? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Sa postesti, sa te rogi si SA NU FII LENES, SA NU FII TRANDAV! 

Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc”. 

                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan 🔔.

luni, 19 decembrie 2022

CEL CE TE NAȘTI ÎN BETLEEM

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Cel ce Te naști în Betleem
Și din Cuvânt devii Hristos,
Te rog să vii prin harul Tău
Și-n sufletu-mi cel păcătos!

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, Stăpâne bun:
În ieslea sufletului meu
Să vii ca-n seara de Crăciun!

Cel ce Te naști pe paie moi,
Căci pe un pat nu Te-au primit,
Te rog cu lacrimi multe-n ochi
Să vii în sufletu-mi smerit..

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, căci ești milos:
Să nu-mi lași inima din piept
Orfană de al meu Hristos!

Cel ce Te naști și-apoi ești pus
În ieslea vitelor de jug,
Coboară lin, Iisuse blând,
Și-aprinde-n inimă-mi un rug.

Să ardă-n mine harul Tău
Și eu să nu mă mistuiesc,
Ci-n fiecare zi de azi
Mai mult ca ieri să Te iubesc!

duminică, 18 decembrie 2022

Maica lui Dumnezeu ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



,,Maica lui Dumnezeu dă-mi viaţă de tânguire, strâmtă şi amară şi plină de lacrimi, ca să-mi spăl întinăciunea mea şi să mă înfăţişez curat înaintea Judecătorului.
Având însoţire trecătoare, pământească şi întinată, nu m-am ruşinat de frumuseţea strălucitoare a sufletului, Maica lui Dumnezeu, ci prin plăceri mi-am făcut trupul fără de folos.
Uşa a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi izbăveşte-mă pe mine, Stăpână, cu mijlocirea ta de uşile păcatului celui aducător de moarte.
Prin post, lacrimi şi plâns Dumnezeu se face milostiv, Născătoare de Dumnezeu, celor care, ca mine, în chip fără de minte L-au amărât, pe Acesta, Stăpână, Fă-L şi mie milostiv mai înainte de sfârşit.
Duhurile slujitoare ale îngerilor cereşti au plâns cu amar la căderea mea, iar duhurile cele întunecate ale demonilor din văzduhuri au râs, Născătoare de Dumnezeu.
Prin dreapta socoteală a ostenelilor se lucrează în cei smeriţi mierea cea preaminunată a virtuţilor, fără de prihană Fecioară, pentru aceea întăreşte nenorocitul meu suflet să petreacă pururea în cuget smerit.
Fiica împăratului şi cu adevărat Stăpână, fiind Maică a Împăratului tuturor, alungă departe de mine păcatul care acum mă asupreşte, ca o robie de necinste.
Cu curgerile lacrimilor mele curăţeşte, Stăpână, urâtul chip al păcatelor şi spală putreziciunea mea şi rănile vii şi sănătate dăruieşte robului tău, rogu-te.
Cei căzuţi, ridicaţi-vă! Hristos porunceşte să nu stăruim în răutate, ci mai degrabă să primim mila Maicii Lui.
Cine l-a mântuit pe Petru? Numai pocăinţa, şi pe tâlhar, pe desfrânata şi pe fiul cel risipitor; pe aceştia învredniceşte-mă şi pe mine să-i urmez.
Te rog pe tine, Stăpână, nu mă părăsi pe mine în ceasul întristării, ci arată-te mie milostivă şi izbăveşte-mă de rănirea demonilor.
Eu, cel ce am făcut nefolositoare haina botezului, am trebuinţă de multe lacrimi ca să o curăţ.
Rătăcindu-mi mintea cu amăgirea lumii, tu, Fecioară, întoarce-o prin frica de osândă.
Caută, Stăpână şi auzi, rogu-mă, glasul meu şi şterge toate păcatele mele, Preacurată.
Din primejdii întortocheate şi cumplite nenorociri care acum mă necăjesc scoate-l pe nenorocitul tău rob, Preacurată.
În ceasul morţii mele , Cuvioasă, arată-mi-te ajutătoare şi izbăveşte-mă de demonii cei răi care caută să mă apuce.
Să postim cât avem vreme, să plângem şi să ne tânguim, ca să ne desfătăm dincolo de cele veşnice.
După iarnă vine primăvară şi după furtună, seninul, iar după întunericul păcatelor, prin pocăinţă, vine lumina nepătimirii, aşadar, noi, cei pătimaşi, avem îndrăznire, pocăindu-ne.
Fecioară cu nume de Doamnă, ceea ce pe Dumnezeu întrupat nouă ni L-ai născut, izbăveşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate grele, Binecuvântată, Curată, ca să te fericesc pe tine.
Din sudori şi din trude, din suspinele inimii, Născătoare de Dumnezeu, se naşte simţirea, din aceasta nepătimirea, la care învredniceşte-mă să ajung repede, eu, cel ce am căzut mai presus de toţi.
Împăratul cerurilor voieşte ca toţi să îi umplem Împărăţia, dar noi, Fecioară, tânjim după ghenă.
Mai presus de zidirea întregii lumi, Maica lui Dumnezeu, Ziditorul a toate doreşte mântuirea oamenilor păcătoşi.
Fiindcă Hristos a pătimit pentru noi, suntem şi noi datori a pătimi pentru El şi să omorâm patimile cele stricătoare de suflet.
Curată Fecioară, ocrotitoarea creştinilor, scoate-ne pe noi din toată nevoia ca să te lăudăm pe tine întru toţi vecii.
Picăturile milei tale picură-mi-le, Maica lui Dumnezeu, şi alungă întunericul necunoştinţei, căci tu singură ai născut izbăvirea muritorilor.
De noroiul patimilor sunt acoperit şi de tina plăcerilor sunt pătat, însă tu, ca o bună ocrotitoare a mea, curăţeşte-mă, Stăpână.
Dă-mi să îmi desăvârşesc viata mea prin toate cuvioasele fericiri ale Fiului tău, să fiu sărac cu duhul, să plâng, să fiu blând, să flămânzesc, să însetez de dreptate, să fiu curat cu inima şi milostiv, să fiu făcător de pace, să fiu prigonit pentru Dumnezeu, Preanevinovată, şi să mă bucur, veselindu-mă de acestea toate”.
(Sfântul Andrei Criteanul)
(Culegere selectivă)


RODNICIA TACERII.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/  



Tacerea este ca mierea. 
Tacerea este de AUR, 
vorbirea despre Dumnezeu este de ARGINT, 
iar restul (cleveteala, barfa), este DE LA DIAVOL. 

In cei 7 ani de-acasa invatam sa vorbim si apoi vreme de 70 de ani, nu reusim sa invatam sa tacem... cand trebuie! Multi din cei care au vorbit, s-au cait dupa aceea, dar cei care au tacut, nu s-au cait. DACA VORBIM MULT, in suflet rodesc multe patimi: INVIDIA, CLEVETEALA, JUDECATA, MINCIUNA, URA, MANDRIA..., si atunci Duhul Sfant ne paraseste si ne tulburam sufleteste. DACA TACEM, in suflet rodesc virtutile Duhului Sfant: SMERENIA, PACEA SUFLETULUI, BUCURIA, RUGACIUNEA... Din tacere se naste linistea sufletului, iar din liniste, rugaciunea. Spune in gand cat mai des posibil: "IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!". "Din vuietul multimii, retrage-te-n tacere, Mereu din rugaciune, fa-ti zilnic o placere, Prin lumea nedreptatii, pastreaza-ti calea dreapta, Caci doar asa vei duce, o viata inteleapta". Asa se zice in popor: "PLISCUL MIC SI PASUL MARE!" (adica, putine vorbe si multe fapte bune unite cu rugaciunea).

                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan.

sâmbătă, 17 decembrie 2022

Ce pot să cer eu de la Tine

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Ce pot să cer eu de la Tine
Când multi nu au pe masă pâine?
Ce să-mi doresc când lumea-i tristă
Şi multi plâng azi cu uşa-nchisă ....

Ce să-mi doresc, când văd ce jale
Copii desculti, bolnavi ce-au foame,
Când dorm bătrânii noştri-n frig
Sperând să capete-un covrig !

Cu ce curaj să-ti cer azi Doamne?
Când văd sărmani fară picioare,
Ce pot s-aleg eu ca răsfăt
Când văd nevăzători cu-un băt !

Ce poate să mă-ncânte Doamne?
Când ura macină pe oameni
Dreptate nici nu mai există
Şi lumea este egoistă !

Unde priveşti vezi lume tristă ....
Ce-şi varsă lacrimi în batistă,
De dor plâng mamele bătrâne
Şi-acele cu nevoi prin lume !

Ce pot să-ti cer când lumea moare
Abandonată prin spitale?
Cei dragi sunt îngropati în saci
Şi nu-s conduşi de a lor dragi!

Sfinte, tu dă-le o mamă la orfani,
Bătrânilor lasă-le bani,
Bolnavilor un gram de sănătate,
Flămânzilor dă-le bucate!

Să ne îmbraci cu fapte bune,
Cu bunătate si iubire ,
Să pui la toti pâine pe masă
Să dai căldură-n orice casă !

De vrei să faci azi o minune
Alungă răul ce-i în lume
Dă-i omului un mic venit,
Să poată dormi liniştit!

Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu

SFINTII PRAZNUITI ASTAZI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                         

              Sfinte Proorocule Daniel si Sfintilor trei tineri: Anania, Azaria si Misail, Sfintilor Mucenici Patermutie, Copri si Alexandru, care ati suferit mucenicia pe vremea lui Iulian Apostatul, Sfinte Cuvioase Dunale marturisitorule, care ti-ai schimbat numele in Stefan, Sfinte Mucenice Iahu, Sfinte Parinte Dionisie cel Nou, cel din Zachint, care episcop al Eghinei ai fost si in pace te-ai savarsit, si Sfinte Noule Mucenice Nichita, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!

Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
 

RĂBDAREA ESTE BĂRBĂTIA SUFLETULUI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


               🙏 Dragii mei, nu trebuie sa ni se para ciudat ca vin peste noi patimi si boli, ci sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne dea POCAINTA, acest balsam pentru ranile cele sufletesti si pentru cele trupesti. Asa a spus Dumnezeu: "Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc..." (Apocalipsa 3:19). 

Pacatele se iarta prin SPOVEDANIE, dar se ispasesc prin SUFERINTA. Si atunci RABDAREA este diamantul care impodobeste sufletul crestinului si face neteda calea mantuirii sufletului sau. RABDAREA, este barbatia sufletului, sprijinul, radacina cea adanca, ce tine pomul atunci cand il lovesc vanturile si raurile il potopesc. Dar, ce ne facem daca nu avem nici macar RĂBDARICA, ce sa mai vorbim de RABDARE, RABDAROI sau RABDAREA SFINTILOR, fiindca RABDAREA DESAVARSITA o are doar Dumnezeu.

             Cand cazi, RIDICA-TE si cand pacatuiesti, POCAIESTE-TE! Ai grija ca nu cumva sa intre "otrava deznadejdii" in sufletul tau, fiindca Dumnezeu este un ocean de milostivire, oricate ar pacatui cineva, toate se iarta prin SPOVEDANIE (sincera si cu cainta). 

                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                             Preot Ioan 🔔.

miercuri, 14 decembrie 2022

AJUNGE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Voi...care ati ruinat această țară..
Si vreti ca tot mai multi să piară..
Voi care ne loviți mereu...
Nu va gândiți la Dumnezeu?

Sunteti sătui...aveti de toate...
Vacanțe în Dubai...palate...
Salarii...pensii și mașini..
Noi...nici mâncare la copiii...

Suntem cu lacrimi pe obraji..
Cu frică stăm in case...
Dar va veni curând o zi...
Când vom striga..,,NU SE MAI POATE!".

AJUNGE! Noi ne-am săturat..
Voi ne-ati mintit ...nu va păsat..
Că suntem multi flămânzi și goi..
Și ne curg lacrimile ...ploi..

Copiii noștri nu-s in țară...
Slugi sunt la străini ...afară..
Noi ....trăim de azi pe mâine...
Gata ...până aici...ajunge...

Cu lacrimi vom uda pământul..
Si roadă iar va da...
Fiindcă așa este țăranul...
Trăiește din munca sa...

Țăranul se roagă cu lacrimi
La bunul Dumnezeu...
Să scape țara de nemernici..
De cei ce fac atâta rău...

Voi ...care-ati ruinat această tară...
Plecati cât încă mai puteți...
Căci vom veni cu mic... cu mare..
Curând la...Bucuresti...

Să stăm de vorba cu aleșii ...
Să-i întrebam ce au de gând..
Să ștergem urmele puterii...
Curând...foarte curând...

Maria Pintican...

marți, 13 decembrie 2022

Sfânta Biserică Ortodoxă, izvor al vieţii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

      
Dorind să-l contrazică, un necredincios îi spuse unui creştin: 

-Voi, creştinii, spuneţi că Dumnezeu este oriunde. Dacă este aşa, de ce te mai duci la Biserică, să asculţi Sfânta Liturghie şi predica, când oricum Îl vedem peste tot.

 -Aşa este, pe Dumnezeu, cei cu credinţa Îl văd peste tot şi prin toate. Însă, priveşte! 

Chiar dacă aerul este încărcat pretutindeni cu vapori de apă, aceştia nu-ţi astâmpără setea şi, de aceea, mergi la fântână. La fel şi noi, creştinii, mergem la Biserică aşa cum tu mergi la fântână. 

Tu îţi astâmperi setea trupului cu apa proaspată şi rece a fântânii, noi ne astâmpărăm setea sufletului cu apa datătoare de viaţă veşnică: Cuvântul lui Dumnezeu.

sâmbătă, 10 decembrie 2022

Nu mai plânge după omul pierdut !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Într-o zi nefastă , în timp ce traversa strada , o mașină a lovit puternic o fetiță , care și-a pierdut viața pe loc .
Avea 5 ani împliniți in ziua accidentului !
Mama fetiței a rămas traumatizată și lipsită de orice .... nu există durere mai mare pe Pământ . De la moartea fetiței , ani de zile .... aceasta nu a putut dormi aproape deloc , visând-o în permanență și plângând până la leșin . Într-o zi ațipind a visat un Înger care ia spus :
- Nu mai plânge !
Auzind asta mămica l-a întrebat :
- Pot să stau de vorbă cu ea sau să o văd măcar odată ?
Îngerul a răspuns :
- Vrei să o vezi ? O ia de mână și o urcă în cer . Ajunși în cer .... o poartă s-a deschis larg , unde mii de copii stăteau cu lumânări în mână , formau un întreg drum .
Văzând asta mămica îl întrebă pe Înger :
- Cine sunt ei ?
- Ei sunt copiii care ajung zilnic în Rai !
- Fica mea este printre ei ?
- Uită-te atentă , ce este acolo în zare .....
Un copil venea în fugă .... radia de bucurie de parcă își întâlnea mama după zeci de ani.... Văzând-o mama se înveselește un moment dat , dar în câteva secunde cade-n genunchi și izbucnește din nou în lacrimi . Fica ei era singura care nu avea o lumânare aprinsă și nici față nu era luminată . Dar fetița se apropia din ce în ce mai mult și își strânge mama în brațe ca pe ultima dată !
- Copila mea de ce ești singura fără lumânare aprinsă întrebă mama printre lacrimi .
- Mămică scumpă te rog .... nu mai plânge ! Uite eu îmi aprind lumânarea în fiecare seară , la fel ca ceilalți copii , dar lacrimile tale o sting ! De aceea , lumânarea mea este mai tot timpul stinsă iar eu sunt obligată să rămân tot timpul în întuneric .
Nu plânge tot timpul omul pierdut , fie el părinți , frați , soț sau copii . Lasă-i să se odihnească în pace., nu-ți chinui într-una viața, pentru că nu se va întoarce indiferent de situație .
În schimb poți păstra vie amintirea acelui om , amintindu-ți de el cu drag și zâmbind în amintirea lui .
Este o poveste tristă dar sper să învățați ceva din ea !
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veșnic , hotărând tuturor vremea și felul sfârșitului . Iartă Doamne păcatele celor din veac adormiți , primește-i in locașul luminii și bucuriei și le deschide brațele părintești . Auzu-ne Milostive , pe noi , cei ce le facem pomenirea și strigăm : Tatăl nostru , iubirea cea nemărginită , odihnește sufletele adormiților robilor Tăi !
Că să-i ajutăm pe cei plecați la Domnul trebuie să ne rugăm să facem parastase , ectenii și pomenirea la Sfânta Liturghie .
Când sunt citite numele lor în timpul Sfintei Liturghii , dacă sufletele sunt în Iad sunt scoase la lumină !
Lumânarea aprinsă la plecarea din această lume nu ne este de folos , fiind doar un simbol lumesc o tradiție .
Trebuie să fim pregătiți să plecăm din această lume cu : Lumina lui Hristos - Sfânta Împărtășanie și cu Crucea personală ( viață fiecăruia ) Lumina faptelor bune !
Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvânteze pe toți cu multă sănătate , fericire și mântuire ! Doamne miluiește ! Amin și Aliluia !

Biserică de provincie....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

"Intr-o biserică de provincie, cam uitată de oameni, duminică dimineaţa nu a venit nimeni la Liturghie.
Aşa că slujba a fost oficiată doar de preot şi de cântăreţ în faţa celui însărcinat cu vânzarea lumânărilor.
Preotul s-a întrecut pe el însuşi, oficiind o slujbă atât de frumoasă, cu o predică atât de emoţionantă încât cei doi l-au întrebat uimiţi la sfârşit:
"Părinte, de ce aţi ţinut să faceţi o asemenea slujbă şi o asemenea predică în biserica goală?"
"Cum goală?", a replicat părintele. "Păi nu a venit nimeni!", au spus cântăreţul şi lumânărarul.
"Biserica era plină, dragii mei.
Biserica era plină de îngerii celor care nu au venit la Liturghie, deşi ar fi trebuit să vină.
Îngerii respectă rânduielile şi, chiar dacă omul care le e dat în pază nu vine la Liturghie, ei totuşi vin.
Când vine şi omul, îngerul e bucuros, când nu vine, e trist.

Dar îngerii vin mereu la Liturghie. Astăzi, biserica a fost plină de îngeri trişti, care au cântat împreună cu mine atât de frumos şi asta m-a stimulat."

BINECUVANTARE si RUGACIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

         Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi, si binecuvanteaza-i pe toti aceia carora le trimit mesaje duhovnicesti si pe toti crestinii ortodocsi de pretutindeni. PACE Sfanta, BUCURIE Sfanta si LUMINA Sfanta in sufletele si in casele lor. Amin. 

O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste! Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul. Sa dam slava lui Dumnezeu, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
"Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta, fara de pacat sa ne pazim noi. Bine esti cuvantat, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, laudat si preamarit este numele Tau in veci.
Amin. 

Fie, DOAMNE, mila Ta spre noi, precum am nadajduit intru Tine. Bine esti cuvantat, DOAMNE, invata-ne pe noi indreptarile Tale. Bine esti cuvantat, STAPANE, intelepteste-ne pe noi cu indreptarile tale. Bine esti cuvantat, SFINTE, lumineaza-ne cu indreptarile Tale. DOAMNE, mila Ta este in veac; lucrurile mainilor Tale nu le trece cu vederea. Tie se cuvine LAUDA, Tie se cuvine CANTARE, Tie SLAVA se cuvine, TATALUI si FIULUI si SFANTULUI DUH, acum si pururea si in vecii vecilor. 

                                                                                                                                        Amin".
                                                                                                                                     Preot Ioan.


Cum l-am cunoscut pe Părintele sfânt Dionisie

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“Cel mai curat, cel mai simplu, cel mai firesc, cel mai plin de iubire, cel mai rugător, cel mai smerit, cel mai sfânt om pe care l-am cunoscut. 


Era prin 96. Eram prima oară în Athos. Student teolog imberb, cu o botă în mână, m-am apucat de bătut muntele, de la o mănăstire la alta. Pentru cine n-a fost, distanțele între chinovii sunt enorme, de zeci de kilometri printr-un praf de juma de metru, la 40 de grade. N-aveam bani de microbuz, era un călugăr grec câinos care nu mă lua, chiar de avea locuri libere berechet. Stăteam câte trei-patru zile la fiece mănăstire, la toată rânduiala de noapte, munceam pentru o evloghie, căutam și studiam manuscrise de muzică etc.
O să vă spun cum l-am cunoscut pe Părintele Dionisie de la Colciu. Nu stiam nimic de el, nici de schitul de rai de pe buza prăpastiei. Veneam de la Xiropotamu, spre Vatoped, cea mai frumoasă mănăstire din tot muntele. La un moment dat, văd un indicator vechi de lemn, pe care scria Kolitsou (numele grecesc al schitului Colciu). Terminat de oboseală, nemâncat de seara, acu era ora 2 de amiază, am hotărât să merg acolo. Zic, o fi vreun călugăr grec să-mi dea un codru de pâine și-o roșie.
Merg preț de un sfert de oră și ajung într-o poiană de rai. Soarele se scurgea infinit de subtil printre frunze. Pe o bancă stătea un bătrânel mic. Dau Kalimera și mă așez în cealaltă parte a băncii.
Cu capul în mâini, îmi trăgeam sufletul. Și deodată aud: Măi Ioane, vino mai aproape. Să cad jos. Zic: e un bătrân român, îl strigă pe unu Ion. Moșulețul iară: Ioane. Eu, siderat: cu mine vorbiți? Da părintele: Mai vezi vreun Ion pe-aici?  Lacrimile mi-au țâșnit nestingherite din ochi. Un moșneag orb mă știa pe nume. M-am dat lângă el, m-a apucat de mână și a început să vorbească. Nimeni, niciodată nu știa atatea despre mine, despre tata și bunicul preoți, despre cele mai ascunse gânduri și dureri care mă asaltau. Ziua aia și noaptea până la 1 am vorbit cu el. Veneau părinții, părintele e bătrân și bolnav, tre să se odihnească. Dar parintele ținându-mă strâns: nu, mai am câteva lucrușoare de spus. Am stat vreo patru zile în schitul scoborât din rai. Călugării slujeau desculți, pe lutul gol, în bisericuța cât o inimă de Dumnezeu.
Cele mai multe lucruri pe care le-am auzit (despre Antihrist, sfârșitul lumii etc.) sunt taine și n-am binecuvântarea să le spun.
În anul următor, am ajuns iarăși în muntele de sfinți. Mergeam la părintele meu drag, Dionisie, cu care am stat atât de mult. Ce bucurie aveam, păduchită cu mândrie.
Când am ajuns în poieniță, era tot amiază. Părintele meu drag stătea tot pe marginea băncii. M-am apropiat încet. Învârtea un metanier și buzele se mișcau a rugăciune. Nu l-am deranjat. Într-un târziu, am îndrăznit: părinte, sunt eu. Care eu? a zis bătrânul. Ioan, studentul. Nu cunosc niciun Ioan student. M-am prăbușit în abis. Cum, când nu fusese niciodată în preajma mea, știa totul despre mine, iar acum nimic? Am izbucnit în lacrimi. Cum, părinte, că mă știați pe nume, anul trecut, înainte de a mă fi întâlnit?
 Peste câteva minute, părintele a zis trist: Noi suntem proști, noi nu știm teologie adâncă, noi nu ne mândrim cu mintea noastră strălucitoare. Suntem niște țărani proști ascunși aici să caute mântuirea.
Atunci m-a trăsnit înțelegerea. Părintele în iubirea lui, mă mustra pentru mândria mea. Cuvintele lui tăiau în carnea sufletului toată negura de păreri și de iluzii, toată ceața găunoasă a părerii de sine. Ca un chirurg iscusit, părintele tăia și extirpa, fără anestezie, tot cancerul meu de trufie.
Am plâns preț de vreo zece minute. Părintele orb s-a ridicat de pe băncuță și a venit spre mine. A pipăit aerul și mi-a atins obrazul plin de lacrimi. Hai măi Ioane! Tu ești cel care știe cele mai multe și face cele mai puține. Pe obrazul bătrânului, din ochii orbi, nefiresc de albaștri, apăruse o lacrimă.
Pr. Ioan Istrati

Sfaturi de la parintele Dionisie

„Nicăieri în Ortodoxie nu suntem îndemnaţi să vânăm greşelile altora, ci să fim atenţi la gândurile şi purtarea proprie, să ne smerim şi să ne considerăm cel dintâi dintre păcătoşi”, îndemna părintele Dionisie de la Colciu pentru o viaţă creştinească autentică.

În orice situație, dacă te porți cu celălalt ca și cum i-ai fi inferior, ca și cum ai fi mai jos decât el, ieși câștigător în toate privințele. Și duhovnicește ești câștigat, la Dumnezeu – că aceea este cel mai important –, dar și cel care te vede, chiar de ți-ar fi și cel mai mare dușman, se folosește. Nu se poate să nu se folosească. Și cel mai mare dușman al tău se îmblânzește dacă ești cu smerenie, că lucrează harul lui Dumnezeu. Dacă te porți cu superioritate, și cel mai intim prieten al tău se îndepărtează de tine. Așa poți câștiga cel mai bine pe aproapele tău [1].

Trebuie răbdare în suferințe și necazuri. Dumnezeu nu pedepsește, ci te mângâie, te cearcă, și ai să ai mare plată de la Domnul. Să nu crezi că te-a pedepsit Dumnezeu. Mai aproape este Domnul de cel bolnav, deci și de tine [2].

Unde este pace și dragoste, acolo este Dumnezeu. Ai pace și dragoste cu ceilalți, să știi că Dumnezeu este cu tine [3].

Să ținem, să răbdăm până la sfârșit, că fapta bună până la sfârșit este. Mulți încep fapta bună, dar ispititorul e șmecher și ne amăgește și ne schimbăm. Atuncea e primejdie mare [4].

Care este adevărata smerenie? Nu să fugi, ci să rămâi, cu răbdare și curaj, să treacă ispitele peste tine. Aceasta este adevărata smerenie, care nu poate fi cu lașitate, ci cu bărbăție duhovnicească. Să spui: „Așa merit! Așa trebuie pentru mine. Ceilalți sunt sfinți, eu sunt rău”. Asta să o spui în orice situație ai fi [5].

Să ne smerim întotdeauna și atunci toți ne vor fi apropiați. Dar dacă ne vom ține grumazul țeapăn, atunci de toți vom fi respinși [6].

CÂT DE FRUMOS…

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul , ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




“Ce am învățat eu de la viață...?

- Am învățat că o lumânare poate aprinde mii de lumânări. Un singur om poate schimba o generație… Mă strădui să împrăștii lumina.
- Am învățat că dacă lași toate căruțele să ți-o ia înainte nu vei mai putea înainta de praf…
- Am învățat că scopul primordial al vieții mele nu este să conduc firme, să dețin doctorate, să am vacanțe în insule exotice, ci să fiu un creion ce scrie povești pentru Dumnezeu.
- Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora. N-am timp să le fac eu pe toate!
- Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi să înoți!
- Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe, vei regreta amarnic mai târziu.
- Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare, orice înțelepciune se întunecă. Și unde lipsește înțelepciunea, domină prostia.
- Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci dacă pulsează și dragoste !
- Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia sau cu forța. Ci cu iubirea!
- Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar pe cel arătat…
- Am învățat că dacă vrei să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză…
- Am învățat că Dumnezeu ne dă copii nu ca să umplem planeta, ci ca să putem simți la microscară ce trăiește El la macrocosmos!
- Am învățat că părinții buni dau copiilor și rădăcini, și aripi. Rădăcini ca să nu uite unde au casa, și aripi ca să nu uite unde e Cerul.
- Am învățat cum arată fericirea. Privește în ochii unui cerșetor după ce i-ai oferit o bucată de pâine.
- Am învățat că viața e de… sticlă. Se sparge atât de ușor. Dar mai știu și că lui Dumnezeu îi place să lipească cioburi.
- Am învățat că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Sfinții sunt miei trimiși în turma lupilor!
- Am învățat că nu trebuie pus totul la inimă. Inima nu e magazie…
- Am învățat că iluziile sunt gratis. Dar dezamăgirile le plătim cu un preț mult prea scump!
- Am învățat că, deși ar putea să mă ferească, Dumnezeu îngăduie să fiu rănit.
- Am învățat că rănile sunt găuri prin care intră lumina. Oamenii „ciuruiți” de Dumnezeu sunt plini de Cer!
- Am învățat că oricâtă durere aș simți, nu trebuie să devin o durere pentru ceilalți.
- Am învățat că acolo unde sunt prăpăstii între oameni nu e eficient să ridici garduri, ci să construiești poduri. Am învățat că orice vârf aș cuceri nu trebuie să mă opresc. Urmează altul și mai înalt.
- Am învățat că Dumnezeu nu alege oamenii desăvârșiți, ci îi desăvârșește pe cei aleși. Știu multe lucruri, multe locuri frumoase.
Dar maximum de frumusețe este Dumnezeu.
Dincolo de El nu mai este nimic.
Știu unde mă voi duce: ACASĂ!
Ce am învățat eu până acum…că mai am multe de învățat!"

Protosinghel Hrisostom Filipescu.


joi, 8 decembrie 2022

Despre fenomenele apocaliptice din vremea noastră

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


V-aţi cam speriat. Aţi citit Apocalipsa lui Ioan, şi v-a cuprins frica. Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră. Cineva v-a tâlcuit că toţi aceşti înfricoşători balauri şi fiare au venit deja în lume: şi balaurul roşu în chipul socialismului, şi fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei, şi fiara cu două coarne în chipul ereziilor. Şi toţi aceşti monştri se războiesc împotriva Creştinismului! Chiar şi de-ar fi aşa, fraţilor. Chiar şi dacă în vremea noastră iadul şi-a ridicat toate oştirile împotriva lui Hristos, adevăratul creştin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credinţă şi nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul următorilor Săi atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriaşei împărăţii romane: nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăţia (Luca 12, 32)? Şi aceste cuvinte proroceşti s-au împlinit. Următorii lui Hristos au biruit împărăţia romană şi multe alte împărăţii de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărăţie: împărăţia cerurilor.

Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemnătate prorocească pentru toate generaţiile creştine, până la sfârşitul vremurilor. Ca atare, fiecare generaţie a adaptat înţelesul acestei cărţi la epoca sa – fiindcă în fiecare epocă s-a ridicat împotriva credinţei în Hristos câte un balaur, înarmat cu toate armele pământeşti, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a şuierat, a scuipat otravă, dar în cele din urmă a plesnit şi s-a destrămat în cenuşă. Şi Atotputernicul Hristos a rămas totdeauna biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut.

Aşa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, şi aşa va fi şi în veacul cel de pe urmă, dinaintea Judecăţii lui Dumnezeu. Citiţi cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic: cum toate fiarele, toţi şerpii şi toţi începătorii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, şi cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui pe toţi. Aceştia vor face război cu Mielul, şi Mielul îi va birui pe ei, că este Domnul domnilor si Împăratul împăraţilor.


Ce vreţi mai mult decât această chezăşie a biruinţei lui Hristos? Fiindcă Hristos este înfăţişat aici ca Miel. În războaiele pământeşti pentru avere şi stăpânire nu s-a ştiut niciodată dinainte cine va birui, şi totuşi mulţi ostaşi se luptă de amândouă părţile cu vitejie şi cu nădejde - iar noi ducem luptă duhovnicească, căreia i s-a chezăşuit biruinţa dinainte de către însuşi Dumnezeu, şi i s-a prorocit, şi i s-a prevestit, şi i s-a întărit până în ziua de astăzi prin foarte multe biruinţe ale Nebiruitului Hristos asupra tuturor apostolilor minciunii şi organizaţiilor întunericului.

Să fie aceasta cea din urmă? Cine ştie! Fiindcă El a zis: ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu. Să fie acesta cel din urmă război pentru Hristos şi împotriva lui Hristos? Măcar de-ar fi! Măcar de-ar fi cel din urmă: tocmai de aceea să ne bucurăm şi să ne veselim! Fiindcă deşi în acest ultim război lupta va fi cea mai crâncenă, şi cununile slavei vor fi cele mai strălucitoare. Cel din urmă război va însemna cea din urmă şi cea mai măreaţă biruinţă a Mielului. Care dintre creştini nu ar dori cu inima să fie părtaş tocmai acestei biruinţe a biruinţelor?

Nu vă temeţi, deci: biruinţa credinţei lui Hristos este chezăşuită mai neîndoielnic decât temeliile lumii. El, după a Sa voie, amână biruinţa cea de pe urmă – poate pentru ca s-o poată vedea, din cer şi de pe pământ, un cât mai mare număr de ochi omeneşti şi să se poată veseli de ea un cât mai mare număr de inimi.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO