Părintele Arsenie Papacioc

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"De obicei omul fuge de sine, se ferește să se uite în sufletul său ca să nu vadă cum este. Trăiește nepăsător și nu își dă seama de fiara pe care o hrănește în adâncul său. Adică fiara omenească modelată după chipul păcatului.

Cauza suferinței umane este înstrăinarea de sine și de semeni. Autocunoașterea este lungul drum spre tine însuți! Am auzit de atâtea ori oameni văicărindu-se: ce să mă fac cu tine? – dar niciodată: ce să mă fac cu mine?!

Nu este nici o scăpare, nici un liman decât în umilință. Și să zicem: Doamne, nu urgisi inima înfrântă și smerită!” 

_Părintele Arsenie Papacioc

Despre Parastase

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rug

-Părinte, ce se întâmplă dacă nu am avut grijă de morții noștrii, să le facem pomeniri și praznice?

- Prin aceasta atitudine și neglijență, ai lipsit și păgubit de bucuria iertării și a mântuirii pe cei ce ți-au fost dragi. Cei morți nu-și pot schimba starea în care se află, numai cei vii o pot face prin: rugăciuni, pomenirii (parastase, sfinte liturghii, sărindare), și milostenii.

Nu socoti că păgubești din cauza cheltuielilor pe care trebuie sa le faci, pentru că nu vei pierde nimic din ceea ce cheltuiești și din ceea ce dai de pomană pentru sufletul morților, pentru că tot ceea ce dai îți aparține și vor fi ale tale. La Dumnezeu nu este împuținare. Fă cu toată dragostea și cu toată inima, ca și cum ai face pentru binele sufletului tău și pentru tine, fără să-ți pară rău de ceva.ându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“