... OAMENII SUNT CA APELE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

                       

 Bucuria mea, mi-a plăcut tare mult cuvântul de învățătură al Sfințitului Părinte, Arhimandritul Serafim Alexiev: “În pâraiele de munte sunt ochiuri de apă unde, pe fund, se găsește nisip curat, argintiu. Dacă zvârlim o piatră într-un astfel de loc, apa va rămâne limpede. Dar, în câmpii există și bălți care par limpezi, pe al caror fund s-a depus mult mâl. Dacă veți arunca o piatră într-o astfel de baltă, se va tulbura mult. Asemenea se întâmplă și cu oamenii. CEI DREPȚI SUNT PRECUM IAZURILE DE MUNTE, nu se tulbură chiar dacă sunt învinuiți pe nedrept.

 Sufletul lor rămâne curat și liniștit atunci când piatra este aruncată asupra lor. Iar CEI PĂCĂTOȘI SUNT ASEMENEA IAZURILOR PĂRELNIC LIMPEZI, răspund mânios și își vădesc în felul acesta mocirla patimilor, așezată pe fundul sufletelor”. 

Sfântul Părinte, Iustin Popovici, zice așa: "SMERENIA! Aceasta este prima Sfântă virtute, prima virtute creștină! Toate încep de la ea și ca să fii al lui Hristos, atunci SMEREȘTE-TE precum un vierme: pune-te în situația celor ce sunt îndurerați, plini de tristețe și de necazuri, a celor ce se află în tulburări și sminteli. SMEREȘTE-TE mai tare decât toţi; fă-te tuturor toate, dar, după Hristos și întru Hristos. 

Atunci când nu ai smerenia Lui, roagă-te: “O, DUMNEZEULE CEL PLIN DE SMERENIE, ÎNVAȚĂ-MĂ ȘI PE MINE SMERENIA TA!” Iar Sfântul Părinte, Luca al Crimeii ne îndeamnă așa: “FĂ-ȚI INIMA TA MĂNĂSTIRE! Bate acolo toaca, sună de priveghere, tămâiază și șoptește neîncetat rugăciuni. Să faci orice, ca să-l trăiești pe Hristos, ca să-l așezi în inima ta."

 Sfântul Părinte, Ilie Cleopa, ne sfătuiește așa: “O mică candeluță sau lumânărică, aprinsă la Icoana Maicii Domnului și o să vedeți cât de mult ajutor veți primi de la ea. Creștini Ortodocși, trebuie să rămânem, până la moarte. Aceasta este adevărata credință a României, Ortodoxia. Nu pri­miți nimic din afară, fiindcă, toți vor să ne strice unitatea neamului, a credinței și a Bisericii. Toți aceștia sunt vrăjmașii Crucii lui Hristos“.
 Dumnezeu și Maica Domnului să te binecuvânteze, în toată ziua de astăzi și în tot lucrul tău! 

                                                                                                  Amin și Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

CUM SĂ NE PURTĂM CU CEI CE GREȘESC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

Avem adeseori obiceiul să certăm și să judecăm peste măsură pe cei care greșesc și unii chiar facem din asta o obsesie sau chiar un mod de viață.

Uităm însă de slăbiciunea noastră și de aceea cădem în aceleași păcate pe care le-am judecat, și uităm că Fiul lui Dumnezeu a venit cu iubire ca să ierte și să mântuiască pe cel căzut.

"Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea."

"Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie : iata om adevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui."

Dacă vrem să îi ajutăm pe frații noștri căzuți e mai bine să ne rugăm pentru ei și să ne purtăm cu dragoste, și nu să îi împovărăm cu mai multe dojeni și reproșuri.