"De ce se indracesc oamenii?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Omul traieste intr-un mediu social. Gandurile, dorintele, faptele, viziunea asupra lumii ii sunt definite intr-o masura uriasa de influenta mediului care il inconjoara. Ştiti ca, daca un om sanatos se afla multa vreme langa un bolnav de tuberculoza si respira acelasi aer cu acesta, se molipseste si el. La fel ne molipsim si de la bolnavii de gripa. Asa se intampla si in viata duhovniceasca. Daca omul traieste in atmosfera multimii duhurilor rautatii care sunt sub ceruri, in mijlocul smintelilor, al unor exemple grave de necredinta si de dezmat, intr-o atmosfera de patimi omenesti neinfranate, daca traieste intr-o atmosfera de prostie si de vulgaritate, aceasta atmosfera nu are cum sa nu-i molipseasca sufletul. El respira zi de zi acest aer otravit, unde misuna duhurile rautatii care sunt sub ceruri. Şi se molipseste nefericitul suflet, si se face el insusi locuinta a dracilor.

Şi atunci, ce sa facem? Unde sa fugim de aceasta atmosfera apasatoare, incarcata cu primejdii de moarte? Unde este scaparea noastra? Unde este pavaza noastra in fata dracilor, a duhurilor rautatii care sunt sub ceruri? La toate intrebarile grele sa cautati totdeauna raspuns in Sfanta Scriptura.

Uitati-va in psalmul 61, si acolo veti afla raspunsul:

De la Dumnezeu vine rabdarea mea, ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu… in Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.

Iata unde este scaparea noastra, iata unde e antidotul otravii ce intra in noi din mediul care ne inconjoara“.

Sf. Luca al Crimeii

.....IN ZORI DE ZI.....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"IN ZORI DE ZI SI ASTAZI M-AM TREZIT!

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

"Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!" Si totusi, cat pot fi de fericit: Pe mine Domnul astazi m-a trezit, Dar altii, au sfarsit cu viata lor.

SI AZI IMI BATE INIMA FRUMO! "Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!" Si totusi, cat pot fi de bucuros, Ca inima imi bate azi frumos, Cand altora, li-i slaba si pustie.

SI AZI AUD CUM PASARI CIRIPESC! "Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc, Ca pot s-aud cum pasari ciripesc, Cand altii, n-au s-auda niciodata.

SI ASTAZI POT VEDEA UN CER SENIN! "Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?" O, minunat e-acest cadou divin, Sa pot vedea si azi un cer senin, Cand altii vad, o lume de-ntuneric.

SI AZI MA BUCUR IARASI SA TRUDESC! "De ce? E-o noua zi din cele grele!" Si totusi, Doamne, eu iti multumesc, Ca doua maini m-ajuta sa muncesc, Cand altii nu se pot sluji de ele.

SI AZI MA BUCUR, IARASI SA ALERG! "De ce? E-o noua zi obositoare!" Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg, Cat sunt de fericit ca pot sa merg, Cand altii, nu se-ajuta de picioare.

SI AZI SUNT FERICIT, CA ESTI CU MINE, Ca sufletul nu mi-e nici cand pustiu! Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine, Ca-mi dai putere sa inving suspine, Cand altii nu Te vad si nu Te stiu".

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Te indemn sa zici din tot sufletul: 

SI AZI SUNT FERICIT, CA POT MERGE LA SFANTA LITURGHIE, fiindca, altii poate ar vrea dar nu mai pot. Iti multumesc Doamne, ca picioarele mele inca ma pot purta la Jertfa Ta cea Sfanta, ca urechile mele inca pot auzi,dumnezeiasca slujba, ca inca pot sa-ti dau slava cu buzele mele de tina, ca picioarele mele inca ma pot purta pe “cararea” spre Sfanta Biserica Ortodoxa, ca ochii mei inca pot vedea Catapeteasma Sfantului Altar, ca inca ma pot inchina cu mainile mele la Sfintele icoane si inca le pot saruta. SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                        Preot Ioan