Cele șapte păcate de moarte:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                             

1. Mândria (trufia)

2. Iubirea de argint și zgârcenia

3. Desfrânarea

4. Zavistia (ura, invidia, viclenia, perfidia)

5. Lăcomia (neînfrânarea)

6. Mânia (supărarea, ținerea de minte a răului)

7. Lenea (trândăvia)

Păcatele cele mai grele, cele împotriva Duhului Sfânt:

1. Necredința sau nepăsarea față de Dumnezeu, Cel în Treime mărit

2. Ura împotriva Lui Dumnezeu

3. Deznădejdea în marea milostivire a Lui Dumnezeu și în purtarea de grijă față de noi sau prea marea încredere în atotbunătatea Lui Dumnezeu, încredere care te face să savârșești fără contenire păcate, socotind că Dumnezeu te va ierta, chiar dacă nu te îndrepți

Păcate strigătoare la cer:

1. Uciderea (şi uciderea de prunci, adică avortul)

2. Păcatele asemenea celor făcute de cei din Sodoma şi Gomora (perversităţi sexuale)

3. Oprirea plăţii lucrătorului

4. Asuprirea văduvelor şi orfanilor

5. Batjocorirea şi asuprirea părinţilor, cei care ne-au născut şi crescut.

NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

      "Cand regele Irod a poruncit uciderea pruncilor, Dumnezeu, a trimis ingerul sau si i-a spus lui Sfantului Iosif prin vis, sa o ia pe Fecioara Maria cu Pruncul sau si sa fuga in Egipt. Pe drum s-au intalnit cu niste talhari care au vrut sa-i jefuiasca, dar un talhar curios s-a uitat in bratele Prea Sfintei Fecioare si cand a vazut pe Pruncul Hristos i s-a parut atat de frumos, incat a zis: ,,Daca Dumnezeu Insusi, ar lua trup omenesc, nu ar fi mai frumos decat Pruncul acesta!", si le-a spus celorlalti talhari sa nu le faca niciun rau. Atunci Preasfanta Fecioara i-a zis talharului: ,,Sa tii minte ca Pruncul Acesta iti va darui buna rasplata pentru binele pe care I l-ai facut astazi". 

Trecand 33 de ani, acest talhar al carui nume era Dismas, se afla rastignit pe cruce de-a dreapta lui Hristos si aparandu-L in fata celuilalt rastignit, marturisea asa: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda?

 Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut niciun rau" (Luca 23 40:41) iar Domnul i-a zis: ,,Adevarat graiesc tie: Astazi vei fi cu mine in rai"(Luca 23:43). Sa nu uitam ca nu intamplator Iisus Hristos s-a nascut in Betleem care se talcuieste ,,Casa Painii".

 De aceea in rugaciune spunem: ,,Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua...". Inca odata se dovedeste ca nimic nu este intamplator. Amin si Aliluia.
Preot Ioan.