luni, 31 mai 2021

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!


Să se îndrepteze rugăciunea mea
Ca,tămâia Doamne înaintea Ta
Ridicarea mâinii mele când suspin
Jertfa serii Ţie Doamne Ţi-o închin

Ia aminte Doamne la strigarea mea
Și-mi păzește viaţa de orice faptă rea
Fii-mi mie Doamne pururi ajutor
Braţul Tău puternic fă-mi ocrotitor

Tu-mi cunoști cărarea pe care-am umblat
Iartă-mi tot trecutul meu cel vinovat
Din ispite scapă-mi sufletul oricând
Să nu fac păcate nici măcar în gând

Din temniţă scoate Doamne duhul meu
Ca să preamărească Sfânt numele Tău
Și să-ţi cânte Doamne slava Ta deplin
De-acum până-n veci vecilor AMIN!

sursa net

Pilde...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




1) Unui frate facandu-i-se strambatate de catre alt frate, a venit la avva Sisoe si i-a zis : mi s-a facut strambatate de cutare frate si eu voi sa-mi fac izbanda. Iar batranul il ruga zicand : nu, fiule, ci lasa mai bine la Dumnezeu izbanda. Iar el zicea : nu voi inceta pana nu voi face izbanda. Si a zis batranul : sa ne rugam, frate ! Si sculandu-se, a zis batranul : Dumnezeule, nu mai avem trebuinta de Tine, ca sa porti grija pentru noi, caci noi ne facem izbanda noastra. Deci, aceasta auzind fratele, a cazut la picioarele batranului, zicand : nu ma mai judec cu fratele, iarta-ma, avvo !

2) Un frate l-a intrebat pe avva Sisoe, zicand : ce voi face, ca de multe ori merg la biserica si de multe ori se face pomana si ma tin ? I-a zis lui batranul : osteneala are lucrul. Deci l-a intrebat Avraam, ucenicul sau : in calatorie fiind sambata sau duminica si va bea vreun frate trei pahare nu cumva este mult ? Raspuns-a batranul : de nu este de la satana, nu este mult.

3) Zicea ucenicul lui avva Sisoe, catre dansul : parinte, ai imbatranit, si mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui batranul : unde nu este femeie, acolo sa mergem. I-a zis lui ucenicul : unde este loc, care sa nu aiba femeie, decat numai in pustie ? Deci i-a zis lui batranul : la pustie du-ma !

4) De multe ori ii zicea ucenicul lui avva Sisoe : avvo, scoala-te, si mancam ! Iar el zicea catre dansii ! : dar n-am mancat, fiule ? Iar ucenicul ii raspundea : nu, parinte. Si zicea batranul : daci nu am mancat, ad-o sa mancam.

5) Zis-a odata avva Sisoe cu indrazneala : indrazneste, iata treizeci de ani ani de cand nu ma mai rog lui Dumnezeu pentru pacat. Ci asa ma rog, zicand : Doamne, lisuse, apara-ma de limba mea ! Si pana acum in fiecare zi cad printr-insa si pacatuiesc.

6) Un frate i-a zis lui avva Sisoe : cum de nu ma parasesc patimile ? I-a raspuns lui batranul : vasele lor inlantru ta sunt. Da-le lor arvuna si se duc.

7) Sedea odata avva Sisoe in muntele lui avva Antonie singur. Si zabovind slujitorul lui sa vina la dansul, timp de zece luni nu a vazut om umbland prin munte, a gasit un faranit, care vana dobitoace salbatice. Si i-a zis lui batranul : de unde vii si cita vreme ai aici ? Iar el a zis : cu adevarat, avvo, am unsprezece luni in muntele acesta si nu am vazut om decat pe tine. Si auzind batranul aceasta, intrand in chilia lui, se batea pe sine, zicand : iata, Sisoe, ai socotit ca ai facut ceva si nici ca mireanul acesta n-ai facut !


PSALMI CARE SE CITESC IN DIFERITE IMPREJURARI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


🌸Impotriva vrajmasilor,care te asupresc:Psalmii 3, 19, 30,si31.
🌸Cand bantuie ciuma sau alte boli,la noi sau in alta parte:Psalmul 90.
🌸Dupa ce ai cazut in pacat: Psalmii:50, 45, 70 si 72.
🌸Cand mergi sa te judeci cu cineva:Psalmii 20 si 75.
🌸Cand te apuca frica:Psalmii 6, 66 si 76.
🌸Cand te supara necuratul: Psalmul 37.
🌸In inchisoare,in robie sau cand cazi prizioner: Psalmul 69.
🌸La dezlantuirea fulgerelor si trasnetelor,sau cand bate grindina:Psalmul 84.
🌸Cand mergi in razboi:Psalmul 84.
🌸Cand incepi sa faci paine din recolta noua,sa gusti din vinul nou sau sa mananci intai orice fel de poame: Psalmul 33

Prieteni adevarati

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Nu trebuie sa ne miram ca multi oameni nu stiu si nu vor sa fie prieteni adevarati ! Acesti oameni nu se iubesc pe ei insisi, isi iubesc doar trupul, nu si sufletul !

 Neiubindu-se cu adevarat pe ei insisi, nepretuindu-si ce au mai de pret in ei, adica sufletul, nu pot sa pretuiasca nici valoarea semenilor lor ! Semenii nostri au si suflet, nu doar trup !

Oamenii au si nevoi spirituale, nu doar nevoi trupesti ! A fi prieten inseamna a te gandi la altul asa cum te gandesti la propria ta persoana! Daca unii se gandesc doar la placerile egoiste ale trupului lor si ignora sufletul, nu vor putea invinge puterea egoismului din ei care le controleaza viata prin faptul ca s-au obisnuit cu raul ca mod de viata si nu mai fac binele care este firesc, ci fac raul care este nefiresc. Un om care a ascuns raul in inima lui, care este plin de sine, nu are loc in inima sa pentru Dumnezeu si pentru iubirea curata, neconditionata, pe care o presupune adevarata prietenie ! 

In inima lor nu au loc semenii lor, sunt doar ei cu patimile din ei, care ii chinuie ! Au pierdut pacea si bucuria inimii prin egoismul mandriei si nu stiu sa daruiasca neconditionat iubire ! Sa ne cautam prieteni cu inima curata, care sunt prieteni cu Dumnezeu, dar in acelasi timp sa ne schimbam si noi inima pentru a putea deveni la randul nostru prieteni pentru altii !

Omul se apropie de D-zeu,cand se departeaza de orice mangaiere pamanteasca.Fericit este sufletul care ìntelege ce ìnseamna a iubi pe Mantuitorul Iisus Hristos si a se dispretui pe sine pt.IS.HS. Iubirea unei fapturi oarecare e ìnselatoare si nestatornica;dragostea lui Iisus este credincioasa si trainica.Nu va ìncredeti ìn prieteni si ìn cel de aproape nu va puneti nadejdea. (proorocul Miheia) Trebuie a te apropia de oameni,dar a nu te da decat lui D-zeu.

Vrem a iubi si a fi iubiti si ne departam de izvorul adevaratei iubiri, -al Iubirii nesfarsite.S-a ìntelegem ìn sfarsit cat de nebuneste lucru e de a ne lipi inima de ceea ce trece si cat sunt de zadarnice aceste prietesuguri pamantesti ce se duc cu anii si cu interesele. 

Ce cauti deci ìn ceturi? 

Ce ceri de la ele si ce pot ele sa-ti dea? 

Totdeauna pline de tulburari ca si tine ,ele doresc repausul si nu-l gasesc. Linistea e ìn D-zeu si numai acolo.In El singur e raspunsul,pacea,bucuria,mangaierea.Intoarce-te catre Domnul D-zeul tau.(Osea14)si te leapada de toate.Atunci, numai atunci vei ìncepe a te bucura de adevarata fericire.

CINE SE ALIPESTE DE O FAPTURA VA CADEA O DATA CU EA,CINE STA ALATURI DE HRISTOS,VA FI TARE IN VEAC.PE EL SA-L IUBESTI SI PASTREAZATI-L PRIETEN,CAND TOTI TE VOR PARASI,EL NU TE VA LASA SI NU VA RABDA PANA IN SFARSIT S-A TE PRAPADESTI.(sf.VARSANUFIE)

Banul ca idol

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                         

“Inaintea lui Dumnezeu, toti suntem saraci.” (Maica Tereza)

Spunea un parinte ca in zilele noastre se poate constata mai bine decat in trecut cum, pentru om, banul a dobandit “conotatii metafizice”. “Este firesc”, am putea afirma, mai in gluma, mai in serios, din moment ce pana si batranii nostri au spus despre el ca este “ochiul dracului”, acesta fiind cu adevarat o “realitate metafizica”. Am putea continua spunand ca la cat de nebuna a devenit lumea, in goana sa dupa profit, ne-am astepta sa fim ispititi numai de diavoli “orbiti”, la propriu, de catre oameni. Realitatea este insa alta. Noi suntem cei care nu vedem, lasandu-ne, de cele mai multe ori, “orbiti” de bani.

Orbirea adusa de bani are loc in plan spiritual, insa se manifesta la nivel exterior prin pacate si patimi, ganduri si fapte aducatoare de neoranduiala. Acestea afecteaza negativ raporturile interumane si sunt vizibile la nivelul intregii societati. Orbirea adusa de bani poate conduce, dupa caz, la neintelegeri, certuri, divorturi, crime, razboaie etc.

Aproape toate activitatile pe care le desfasuram pe parcursul intregii vieti sunt dependente, intr-o masura mai mare sau mai mica, de bani. Trebuie sa tinem seama ca acestia sunt un dat al societatii de astazi, nu si al lumii, asa cum a fost creata de Dumnezeu. Omul afectat de pacat a ales a se folosi de aceasta realitate simbolica pentru a desemna valori materiale, bunuri. Trist este insa faptul ca dintr-un mijloc, banul a devenit nu doar scop, ci chiar un idol.

Banul ca idol

Poate cel mai cutremurator aspect al orbirii aduse de bani, este faptul de a ne face incapabili sa observam ca putem ajunge sa ne incredem mai mult in puterea banilor decat in puterea lui Dumnezeu si in purtarea Sa de grija. In aceasta stare, omul se raporteaza la bani ca la un idol. Din pacate, societatea umana s-a organizat, cu mult timp in urma, in jurul banului ca idol. Ne este cunoscut episodul scripuristic in care Mantuitorul atrage atentia asupra faptului ca "nimeni nu poate sluji la doi domni”. Nimeni nu poate sluji in mod egal atat Lui, cat si lui Mamona.

Asemenea unui idol, unei zeitati de odinioara, banul cere jertfa din partea noastra. Cere sa jertfim din timpul nostru. Dar, fata de timp, nu trebuie sa ne raportam abstract. Timpul “meu” inseamna Dumnezeu, familie, prieteni, sanatate etc. Renunt la cate putin din toate acestea tocmai pentru a ma putea “bucura” ulterior de ele, prin prisma banului, in baza posibilitatilor pe care el mi le confera. Traim intr-un cerc vicios. In aceasta faza, nu este greu de observat granita care desparte mijlocul de scop. In mod evident, timpul are rol de “mijloc”, iar banul de “scop”.


Relatia denaturata dintre timp si bani, apare intr-o cunoscuta expresie, nelipsita astazi de pe buzele omului cu totul dedicat principiilor societatii de consum: “Time is money”. Aceasta expresie este mai mult decat o simpla definitie. Este un crez ce genereza atitudini si, nu in ultimul rand, un mod de viata. In acest caz, timpul nu mai este vazut ca fiind “distanta dintre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul meu”, ci ca interval de inmultit sau cheltuit bani.

Aceasta scurta defintie, pune timpul intr-o lumina extrem de proasta, si banul, intr-una nesperat de buna. Remarcam inca de la inceput faptul ca este o definitie intr-un singur sens, timpul fiind evaluat intotdeauna prin prisma banilor. Este o mare capcana sa credem ca reciproca este valabila, ca banii se pot converti in timp. Iar aici realitatea ne sta marturie. Cu cat ai mai multi bani, cu atat te vei plange de lipsa timpului.

Bani multi, griji multe

Multi dintre noi ne amagim crezand ca o situatie financiara mai mult decat buna aduce cu sine lipsa de griji. Din contra, banii si grijile se afla intr-o relatie direct proportionala. In general, oamenii bogati sunt cel mai putin odihniti din punct de vedere sufletesc, atunci cand orbirea adusa de bani, nu le permite sa inteleaga ca averea incredintata lor de Dumnezeu trebuie chivernisita spre mantuirea sufletului, prin milostenie si facere de bine.

Pe de alta parte, este gresit sa credem ca banii ii pot orbi doar pe cei bogati. In aceeasi masura pot fi orbiti de bani cei saraci, care ravnesc dupa puterea conferita lor de avutie. In aceeasi masura, cei saraci pot nesocoti - uitand pilda vaduvei din Scriptura - datoria milosteniei si a facerii de bine. Acestia pot fi tot atat de alipiti de putinul lor, ca si bogatii de averile lor, fiind robiti de aceeasi patima a iubirii de argint.

Criza de fapte bune

Adevarata criza prin care trece in prezent omenirea este instrainarea omului de Dumnezeu si a omului de om. Celelalte forme sunt doar consecinte ale acesteia. Nu de bani duce omenirea lipsa astazi, ci de o dreapta chivernisire a lor. Traim intr-o societate din care lipsesc omenia, dreptatea, dragostea, milostenia, ca semn al orbirii de catre bani, al faptului ca nu am ales sa ne imbogatim mai ales intru Dumnezeu. Suntem poate prea orbiti de bani pentru a vedea si nevoile celuilalt.

In incheiere, amintim un cuvant - pe care omenirea se pare ca l-a dat uitarii - ce trebuie pastrat in minte si in inima spre a nu ne lasa orbiti de bani: “Gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa”. (Dreptul Iov)

Radu Alexandru


Tanara sulimenită

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Ni se istoriseste ca pe vremea Sfantului Ioan Gura de Aur, ca si in prezent, femeile umblau asa luxos, si desuchiat imbracate, incat crestinii mai intelepti se rusinau cand le vedeau: Sfantul Parinte le infiera cu cuvinte grele, silindu-le a se abate de la acel groaznic pacat. El ne arata clar, ca sunt mult mai pacatoase decat acele femei destrabalate care isi practica meseria imorala. "Acelea pacatuiesc in case - zice el - pe cata vreme acestea (femeile si fetele impodobite si sulimenite) isi arata imoralitatea in public, chiar si in Sfanta Biserica. Desi acestea poate nu vorbesc imoralitati si nici nu le fac, totusi, prin imbracamintea lor nerusinata, se aseamana cu ucigasii care ucid barbatii, trupeste si sufleteste.

Intr-o zi de sarbatoare, Sfantul Ambrozie vazu o femeie tanara sulimenita si imbracata fara rusine, asemenea unui idol, care mergea grabita la Sfanta Biserica. Sfantul mirandu-se a intrebat-o: "Unde te duci, femeie?" Aceasta i-a raspuns intepat: "La biserica!"

Sfantul vazand-o ca vrea sa intre asa in Sf. Biserica, i-a zis: "Privindu-ti fardarea, hainele, zarzamurile si felul de a te arata asa, omul ar crede ca tu alergi la joc sau la teatru si nicidecum la Sf. Biserica! Pleaca de aici, femeie pacatoasa! Fugi la casa ta si plange-ti desfraul tau! Nu mai veni aici cu idolul acestor suchiate impodobiri, sa-ti bati joc de Dumnezeu si Biserica Lui si prin nerusinatul tau suflet, sa duci in pierzare si in iad si alte suflete nevinovate!"

Alta data, acest Sfant Parinte, infierand diavoleasca patima a impodobirii si fardarii femeilor si fetelor din vremea sa, zicea: "Femeia impodobita, e casa tuturor dracilor din iad".
Protos. Nicodim Mandita (Manastirea Agapia 1889-1975)



O rugăciune

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



       O rugăciune deosebită care deschide sufletului o perspectivă deosebită, atrage atenția sinelui spre smerenie, spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria rugăciunii pentru aproapele și cugetarea la judecata particulară. Cuviosul Sofronie Saharov, un mare trăitor al vremurilor noastre, un „cunoscător” al Harului Divin ne-a făcut cadou această rugăciune cu care merită să începem fiecare dimineață predându-ne voii lui Dumnezeu și iubirii Sale nespuse. Fie ca Domnul să atingă inimile tuturor celor care o vor citi:

„Dumnezeule veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființa la aceasta viața, care mi-ai dăruit harul botezului și noii nașteri de sus, care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în taina mirungerii și care mi-ai dat dorința de a te căuta, Tu, singurul Dumnzeu adevărat, auzi rugăciunea mea.

Eu n-am viața, lumina, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule; nu îndrăznesc să ridic ochii spre tine, din pricina nedrepților mele. Dar tu ai spus ucenicilor Tăi: ,,Tot ce veți cere cu credința în rugăciune veți primi” și încă ,,Tot ceea ce veți cere în numele Meu, voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată spurcăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicul Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale, fa-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra în slava Ta, cu sufletul curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune și de a fi întotdeauna pătruns de prezența Ta.

În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără de păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar Tu cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea, Te rog, ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța, Doamne dă-mi doar puterea dragostei Tale, dăruiește-mi să mă lipesc de bine.

Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Dacă voia ta este să tac, ispiră-mi să păzesc tăcere, într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici întristare și nici o pagubă aproapelui meu.

Întărește-mă pe calea poruncilor Tale și până la ultima suflare nu îngădui să mă depărtez de lumina cuvinteloTale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici, jos, cât și în viața veșnică.

Dă Doamne, Te rog, ai mila de mine, cruță-mă de tot necazul și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai grijă de mine! Nu mă lepăda de la fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum mi-ai poruncit: cu toată inima mea, cu sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea.

Dă Doamne prin Duhul Tău cel Sfânt, să învâț bunătatea, viața dreaptă și cunoștință; să cunosc adevărul Tău înainte de a mă pogorâ în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce îți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, și nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să te întâlnească; în acest ceas de temut fii cu mine Doamne și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile mele cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns înaintea înfricoșatei Tale judecăți. Da Doamne, în marea Ta milostivire și nemărginită Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu însuți, învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine păcătosul!
Amin!

Sofronie Saharov ucenicul Sfântului Siluan Athonitul – Rugăciunea fiecărei dimineți
sursa: catehetica.ro

Viata de dupa nastere

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva … Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura …
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras!
Doar noi mancam prin cordonul ombilical … Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu.
De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!


Întru aceastã zi, cuvânt despre Euharist, păstorul. (17 noiembrie)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doi bătrâni, vieţuind în pustie, au rugat pe Dumnezeu să le arate lor în care măsură au ajuns ei. Şi le-a venit lor glas, zicându-le: "În cutare sat al Egiptului este un om, un mirean de rând, cu numele Euharist şi femeia lui, Maria; dar voi n-aţi ajuns încă la măsura acelora". Deci, sculându-se, bătrânii s-au dus la satul acela şi au întrebat de casa lui. Şi, aflând numai pe femeia lui, i-au zis ei: "Unde este bărbatul tău?" Iar ea le-a răspuns: "Este păstor şi paşte oile".

Şi i-a adus pe ei în casa sa. Iar făcându-se seară, a venit Euharist cu oile sale şi văzând pe bătrâni, le-a gătit lor masă şi a adus apă, ca să le spele lor picioarele. Zis-au bătrânii: "Nu vom gusta nimic, de nu ne vei spune nouă faptele tale cele bune. Iar Euharist, cu multă smerenie le-a zis: "Eu sunt păstor şi aceasta mi-i femeia". Însă n-au primit bătrânii numai atâta, ci îl rugau pe el. Iar acela nicidecum nu voia să le spună. Apoi i-au zis bătrânii: "Dumnezeu ne-a trimis la tine".

Şi, după ce a auzit acest cuvânt, îndată s-a temut şi le-a spus lor: "Iată aceste oi le avem de la părinţii noştri, iar dacă ne dăruieşte Dumnezeu dintr-însele vreun câştig, noi îl despărţim în trei părţi: o parte la săraci, alta la primirea de străini, iar a treia o cheltuim pentru trebuinţele noastre. Iar de când am luat pe femeia mea, nu ne-am spurcat nici eu nici ea, ci în feciorie am petrecut şi fiecare din noi deosebi dormim şi noaptea ne îmbrăcăm în haine de păr, iar ziua în hainele nostre.

Iar până acum nimeni din oameni n-a ştiut cele despre noi". Deci, acestea auzind, bătrânii s-au minunat si, închinându-se, s-au dus în pustie, mustrându-se pe ei şi lăudând pe Dumnezeu, Căruia Se cuvine slava în veci ! Amin.

Rugăciune...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                                         https://babylenuta.blogspot.ro/

Doamne, Atottiitorule, nu ma parasi pe mine, si-mi fii mie Ajutator impotriva vrajmasilor diavoli, izbaveste-ma si ma ajuta sa trec aceasta viata scurta si nu pomeni greselile mele, pe care le-am facut cu cuvantul, cu lucrul, sau cu gandul, cu voie sau fara de voie, ci, ca un Dumnezeu Multmilostiv, fii mie intr-ajutor, ca sa nu zica nelegiuitii diavoli: "UNDE ESTE DUMNEZEUL SAU? De aceea, Doamne, grabeste-Te si ma izbaveste de acesti vrajmasi, ca sa se preamareasca numele Tau in vecii vecilor.

Multumesc Tie, Stapane, iubitorule de oameni si Datatorule de bine al sufletelor noastre, ca si in ziua de acum m-ai invrednicit pe mine a ma scula din somn. Indrepteaza calea mea, intareste-ma pe mine, intru frica Ta. Pazeste viata mea, intareste pasii mei, pentru rugaciunile si mijlocirile maritei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria și pentru ale tuturor Sfintilor tai. Amin si Aliluia!

Ma rog Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, plinirea Legii si a proorocilor, Cel ce a plinit toata randuiala parinteasca, sa umple de veselie si de bucurie inima ta, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor.
HAR, MILA si PACE sufletului tau! 

                                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

duminică, 30 mai 2021

CE SĂ FACI ATUNCI CÂND TE ROGI, IAR DUMNEZEU NU-ŢI RASPUNDE ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Inseamna ca nu te rogi suficient, ai pacate nespovedite, apasa pacatele rudeniilor adormite intru Domnul, traiesti in pacat, ai patimi ( orice patima inseamna inchinare, slujire celui rau ), sau ai facut nedreptate in viata ta.
Ce e de facut ?
Iata ce ne sfatuiesc Sfintii Parinti :
- Inmulteste rugaciunea: citeste un Paraclis dupa 12 .00 seara.
- Da de pomana cat mai des intru iertarea pacatelor sufletelor celor adormiti
-Trimite Acatiste si Pomelnice la cat mai multe biserici, manastiri
- Ia un indreptar si vezi ce pacate mai ai de spovedit.
Tineti minte, daca ai comis un pacat si spovedindu-te te-ai justificat - inseamna ca acel pacat apasa de doua ori asupra ta.
- Tine post 40 de zile, citind Acatistul Maicii Domnului ( 40 de Acatiste, zilnic ).
Iar cei mai vrednici, sa tina post negru miercuri si vineri. Sau macar vineri, pentru iertarea pacatelor.
-Traieste curat , in vorba, fapta, simtire. Nu uita, ca Domnului ii este cunoscuta inima ta, gandul tau, orice faci tu, ce ai facut. Si orice ai face, gandeste-te ca EL e de fata. Caci chiar este. Asa sa traiesti toata viata ta.
- Evita invidia, ura, barfirea, mandria, avaritia, lacomia, zgarcenia, trufia, tinerea de minte a raului. Toate acestea aduc multa suferinta.
- Fa bine tuturor, fara sa astepti ceva in schimb.
- Pe parcursul vietii, fiecare om blastema ( cu voia, fara voia lui ) pe ceilalti, fie copii, rude, prieteni, etc.
Du-te la parintele duhovnic si cere sa-ti citeasca rugaciunea de desfacere de blesteme ( pe care le-ai rostit tu ). A dracui sau a face pe cineva nebun, dupa sfintii parinti, se numeste de asemenea - blestem.
- Roaga-te Maicii Domnului si Ingerului Pazitor sa-ti dea daruri duhovnicesti , precum adanca pocainta, caci plansul din adancul inimii aduce degraba mila si indurarea Domnului. Plansul pentru pacat. Apoi, pentru celelalte...
- Binecuvanteaza pe cei ce-ti fac rau, caci ei de fapt sunt binefacatorii tai. Intr-o zi vei intelege acest lucru. Si binecuvanteaza de doua ori pe parintii, fratii, prietenii tai.
- Mergi regulat la Sfanta Liturghie, la Sfantul Maslu, iar daca nu ai timp - trimite Acatiste la manastiri pentru slujbele de vineri. Si nu uita, sa-ti schimbi complet modul de viata, de gandire, de mentalitate ; adica adu-ti aminte de poruncile Mantuitorului si punele in aplicare, cuvant cu cuvant, fara nici o abatere.
- Adu parintele sa-ti faca o sfestanie la casa, la gospodarie. Si evita apoi orice cuvant urat in acea casa, si orice fapta murdara. In fata icoanei sa arda candela si bobul de tamaie sa nu-ti lipseasca din casa ta.
- Roaga-te pentru parintele tau duhovnic. Caci anume el este ,,Ingerul tau pazitor pamantean ,, cel ce se roaga Domnului pentru tine, cunoscandu-te si stiindu-ti durerea.
Deci, degraba alearga la el si lasa-i Acatiste (pentru fiecare zi cand e slujba in biserica sau manastire).
Si nu uita sa citesti si Acatistul Ingerului Pazitor, cu frangere de inima, caci ai si un Inger de la Botez, pe care mai toata lumea il ignora.
Acum vei intreba desigur, si pana cand sa fac eu toate acestea ?
Toata viata, nu numai cand ai un necaz.
Unii desigur, dupa ce se vor tamadui sau isi vor rezolva problema, vor uita de toate acestea.
Dar eu va intreb , de mantuirea sufletului ati auzit ?

miercuri, 26 mai 2021

Slujitorul iadului...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                             

Se spune că odată mai-marele diavolilor, Scaraoschi, i-a chemat la el pe cei mai vicleni consilieri ai săi şi le-a pus această întrebare: “Care dintre oameni fac cele mai mari servicii slujitorilor iadului ?”

 Răspunsurile au fost diferite: ”Criminalii”, şi-a dat unul cu părerea. Dar Scaraoschi a dat negativ din cap. “Beţivii”, a spus altul. ”Nu!” “Zgârciţii”. ”Nu!”. 

Şi fiecare şi-a dat cu părerea. Nemulţumit de răspunsurile lor, Scaraoschi le zise: „Proşti mai sunteţi! Niciunul dintre voi n-a nimerit. Cele mai bune servicii ni le aduc nouă cei care îi sfătuiesc pe alţii la păcat sau care se fac pricină de sminteală pentru ceilalţi. Aceştia au grijă ca răul să nu se stârpească pe pământ, ci să treacă de la om la om, din generaţie în generaţie.”

"Vai lumii pentru sminteli !... Dar mai vai de cel prin care vine sminteala !... Acela mai bine şi-ar lega o piatră de moară de grumaz şi să se arunce în adâncul mării" (Matei 18, 6-7 ).

Prin greutatea pietrei de moară se arată cât de greu este păcatul smintelii (adică exemplu negativ, pilda cea rea), care aduce pierderea tuturor celor ce s-au smintit.

Mare esti Dumnezeule...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



“Mare esti Dumnezeule,
Toate cu intelepciune Le-ai facut,
Acestea-s pentru tine, omule!
Insa, a pricepe, nu ai vrut!

Mare esti Doamne,
Si de oameni Iubitor,
Chiar de Ti-am cere inca semne,
Tu, Fii cu noi ingaduitor!

Mare esti Doamne Iisuse,
E limpede si se vede,
"In toate, frumuseti sunt puse"
Le descopera, doar cine crede!”

Andrei Ibrahim

Bucuria mea, cata vreme suntem pe pamant, trebuie sa ne socotim oaspeti in Casa lui Hristos.

Daca suntem la masa, El este Cel care ne slujeste.
Cand respiram, aerul Lui il respiram.
Daca facem baie, in apa lui ne imbaiem.
Daca calatorim, pe pamantul Lui calatorim.
Daca adunam bogatii, din bogatiile Lui adunam
. Daca le risipim, din bogatiile Lui risipim.
Daca suntem puternici, este pentru ca El ne ingaduie sa fim tari.
Daca suntem impreuna cu alti oameni, noi toti suntem oaspetii Sai.
Daca suntem singuri, El este de fata.
Daca plecam undeva, El ne vede.
Orice facem, El tine minte.

Asadar, El este Cel mai grijuliu Stapan care ne-a chemat in ospetie vreodata. De aceea, trebuie sa fim si noi grijulii cu Dansul, fiindca, intr-o casa aleasa, se cere oaspetilor o purtare aleasa. Toti Sfintii au cunoscut acest adevar si dupa el si-au calauzit vietile si pentru aceasta Dumnezeu i-a rasplatit pe pamant cu slava, iar in Imparatia Lui cu viata cea vesnica. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

MILOSTENIA ESTE CEVA DIN DUMNEZEUL DIN TINE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


... Obisnuiti-va sa traiti nu numai voi, sa traiti in toti care sunt cu voi.

Milostenie nu înseamnă numai 

– Daţi de pomană. O, dacă aţi şti!… Şi Vlăhuţă spune: „Milă e toată Scriptura!” Cel mai mare lucru posibil ăsta este. Pentru că atunci înseamnă că iubeşti. Şi, iata, înseamnă educaţie. 

Domnule, dacă spune: Însutit veţi primi, nu te teme că sărăceşti. Vrei să te îmbogăţeşti? Dă! Dar ce, urmărim să ne îmbogăţim? Mă doare inima de cel sărac. 

Nu te doare inima de el, deloc?

    Eu am fost surprins de un cerşetor, care era fără picioare, pe stradă. Şi ăsta aştepta să îmi vărs buzunarele, nu glumă. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat să n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de maşină. Şi i-am spus: „Frate, nu te supăra, n-am nimic, dar îţi dau o mână caldă!” „O, părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni”. Şi-mi zic: „Am brodit-o! Am biruit!”.

Milostenie nu înseamnă numai

 – Ei, vreau să vă spun: nu fiţi nepăsători. Şi nu aşteptaţi să-i întâlniţi. Căutaţi-i. Căutaţi-i, pentru că, găsindu-i pe ei, te-ai găsit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Şi rupeţi din voi cu orice chip. 

Acum, milostenie nu înseamnă numai să laşi din traistă; ai un coleg care suferă, care nu-ştiu-ce, care e trist: „De ce eşti trist? De ce eşti trist?” Şi îl mângâi. Şi nu îl laşi deloc. Şi înseamnă că ai făcut o milostenie cu el. Şi îi dai un cuvânt de folos: „Lasă, mă, ca a murit tata, lasă, dragă, că ştie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai să fim liniştiţi, hai să-l pomenim, să-l ajutăm acolo (că putem să-l ajutăm dupa cum trăim)”. Milostenie este să accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Obişnuiţi-vă să trăiţi nu numai voi, să trăiţi în toţi care sunt cu voi. Să nu lăsaţi mâna întinsă nici când vă dă, nici când va cere.

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată. Apoi nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El întinde mâna să-ţi dea Împărăţia Cerurilor şi tu nici nu observi. Fraţii mei, ţineţi minte: „cerşetorii sunt personaje biblice!” Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de usor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru Împărăţia Ta!” şi are valoare. Să nu aşteptaţi să-i întâlniţi! Căutaţi-i! Milostenia este ceva din Dumnezeul din tine!

Arhimandrit Ioanichie Bălan
Extras din Ne vorbeşte Părintele Arsenie (Papacioc), Vol. 1, Ed. Episcopiei Romanului, 1996, pag. 142-143

Ziua de Duminică

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


*Porunca a patra* este aceasta: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfințeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău; să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine. Că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o” (Ieş. 20, 8-11).

                                                               Ce învaţă porunca aceasta?

Această poruncă învaţă două lucruri, şi anume: datoria muncii în timpul celor şase zile ale săptămânii şi datoria de a sărbători ziua a şaptea, ca zi de odihnă, închinată Domnului.

Este munca o datorie pentru creştin?

Iisus a arătat munca drept lucru sfânt, când a zis: „Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez”[10] şi a ridicat-o din nou la cinstea dată ei de Dumnezeu. După tradiţia creştină, Mântuitorul însuşi a lucrat până la vârsta de 30 de ani în atelierul de tâmplărie al bătrânului Iosif din Nazaret, iar pe ucenicii Săi şi i-a ales dintre pescarii de pe marginea lacului Ghenizaret, care erau muncitori cu braţele.

De altfel, Sfânta Scriptură este plină de pilde care îndeamnă la muncă:

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.(Ps103.24)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.(Prov12.27 )

 Sfântul Apostol Pavel spune:„Dacă cineva nu vrea sa lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10).

*Desigur ca pe langa aceasta porunca se poate discuta mult si bine, insa cred ca trebuie sa tinem cont de un lucru foarte important, si anume faptul ca se refera la munca in folosul personal, adica sa nu cadem in extrema precum fariseii, iar daca un prieten are nevoie urgenta de ajutor, noi sa-l refuzam, ca e zi de sarbatoare; orice munca care nu e in folosul nostru, e binevenita oricand si oriunde.

         De asemenea 'cine nu munceste conform randuielii divine pentru a atinge adevaratul scop pe care Dumnezeu l-a hotarat pentru el, acela nu lucreaza nici pentru binele aproapelui sau, si nici nu considera ca merita sa-L caute pe Dumnezeu si sa-L cunoasca mai bine. Iar cel care nu isi da silinta sa-L gaseasca si sa-L recunoasca pe Dumnezeu, acela cu atat mai putin se va ocupa de ceea ce este bine pentru semenii sai, iar daca totusi va face ceva pentru aproapele sau, va fi doar pentru ca acesta sa-i dea mai mult in schimb.'

     Si in final nu trebuie sa uitam niciodata de adevarata munca, care merita toata atentia noastra: 'Atunci cand omul lucreaza cu adevarat si plin de daruire pentru *mantuirea sufletului* sau, el munceste foarte mult, caci fapta indreptata spre binele si mantuirea propriului suflet exclude orice activitate egoista, egoismul si amorul propriu fiind incompatibile cu iubirea pentru Dumnezeu si pentru semeni.'

vineri, 21 mai 2021

MANDRIA si PAREREA DE SINE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, sa stii ca Sfantul Cuvios Ambrozie de la Optina, zice asa: “MANDRIA si PAREREA DE SINE, sunt mai rele decat CURVIA si UCIDEREA. Aceste din urma, l-au dus pe Proorocul David la SMERENIE si la POCAINTA, iar MANDRIA si PAREREA DE SINE, l-au condus spre cadere, precum el insusi marturiseste intr-unul din psalmi: „Eu am zis, nu ma voi clatina in veac” (Psalm 29: 6). Dupa cadere, insa, spunea cu totul altceva: „Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului” (Psalm 21:7). Dar tu cauta smerenia si sa primesti toate fara de carteala si fara de indoiala, fiindca, zice Sfantul Siluan Athonitul: "Daca omul incepe sa murmure si spune: Aceasta n-ar trebui sa fie asa, aceasta nu e bine, nu va avea niciodata pace in suflet.” Sfantul Parinte Arsenie Boca, ne indeamna asa: “Tu roaga-te fierbinte si nu te teme de nimic, nu te infricosa de ne
cazuri, nu te inspaimanta de napaste fiindca, rugaciunile le vor inlatura”. Roaga-te asa:
 
 Doamne Dumnezeule, te rog sa-mi dai puterea ca OCHII MEI, sa vada numai partea buna din oameni, INIMA MEA, sa ierte chiar si cele mai mari pacate si sa-i iubeasca pe vrajmasi, iar SUFLETUL MEU, sa nu-si piarda niciodata credinta crestin ortodoxa! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .



CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO