Apropie-te de rugăciune și ai să vezi cât de bine este cu Dumnezeu!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                
„Am să-ți spun acest lucru mai de taină: eu de ani și ani încerc să mă rog cu această Rugăciune și încă nu am dobândit-o. dar nu m-am descurajat, merg înainte, stărui, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar, simt că, deși nu am dobândit această Rugăciune, am foarte mult folos, simt un ajutor efectiv în întărirea credinței mele, în întărirea evlaviei, în felul în care pot înțelege acum niște lucruri.

De aceea, te îndemn și pe tine: Stăruie și ai să guști din această simțire a prezenței lui Dumnezeu în viața ta. Stăruie prin credință, și numai dacă-mi acorzi mie această încredere în ceea ce spun eu acum, fă ca ascultare ceea ce spun eu și ai să vezi ce bucurie vei avea! Apropie-te de rugăciune și ai să vezi cât de bine este cu Dumnezeu!

Noi avem tare multă nevoie să intrăm în atenția, în sesizarea prezenței lui Dumnezeu. Rugăciunea aceasta este ca respirația: tu când vorbești, respiri. Oricât ai vorbi de mult, respiri fără nicio greutate. Cam așa se întâmplă când mintea coboară în inimă, pentru că atunci se roagă Însuși Sf. Duh în noi.

Ți-am spus de Părintele Ioan Kulîghin, când a venit aici la noi. Vorbea tot timpul și era foarte solicitat de toți și-l urmăream cum vorbește și mi se părea că este concentrat foarte mult numai la cele ce vorbea. Și, odată, în timp ce vorbea, i-am pus așa mâna pe umăr și l-am întrebat: Și acum te rogi, părinte? Și mi-a răspuns foarte simplu: Da, și acum mă rog.

Numai că acest har se câștigă foarte greu. Trebuie să fii foarte curat pe dinăuntru, foarte curat. De aceea zic, în paralel cu Rugăciunea, învață să fii bun, înțelegător cu oricine, mereu egal cu tine însuți, să fii ca o lumină pentru toți cei din jurul tău.

Și învață-te să fii cât mai nebăgat în seamă de nimeni. Învață-te cu această retragere și liniște interioară. Nu fugi nici de dispreț, pentru că numai așa te vei putea întâlni cu Dumnezeu. Să-ți împropriezi cât mai mult curăția sufletească și această nevinovăție a inimii.”

INDUMNEZEIREA OMULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

    Bucuria mea, Sfantul Parinte Siluan Athonitul spune asa: "Pentru a cunoaşte pe Dumnezeu, nu este nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de SMERENIE." Sfantul Parinte Atanasie cel Mare spune asa: “Iata mareția minunii: “In mijlocul acestei lumi Dumnezeu s-a facut om, pentru ca omul sa devina Dumnezeu (prin har)”. Sfantul Parinte Vasile cel Mare ne-a lasat acest cuvant de invatatura minunat, de neuitat: “Omul care ajunge la desavarsire, se ridica pana la demnitatea ingerilor”. Aceasta este indumnezeirea lui. Omul insusi este o minune. El este unic si trebuie sa se bucure de viata, sa progreseze mereu din punct de vedere moral si spiritual. “Invata de la greier, cand singur esti SA CANTI, Invata de la luna, SA NU TE INSPAIMANTI, Invata de la vulturi, cand umerii ti-s grei, Si du-te la furnica si vezi povara ei, Invata de la floare, SA FII GINGAS CA EA, Invata de la oaie, SA AI BLANDETEA SA”. 

Sfantul Parinte Ioan al Crucii spune asa: “Omul, care ajunge la iubire, vede in creaturi o vasta simfonie, in care fiecare canta lui Dumnezeu cu instrumentul lui, iubirea pe care o simte fiecare fata de Dumnezeu”. Cu ajutorul lui Dumnezeu, crestinul ortodox poate face minuni! Poate transforma saracia pamantului in belsug, ciulinii si palamida in roade si trandafiri, apa de rand in vin ales, neincrederea in voiosie, nepasarea in bunatate samariteana, fatarnicia in dragoste...

                                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .

MARTURISIREA UNUI SFANT ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“... 

     Bucuria mea, iata cuvinte Sfinte ale Sfantului Parinte, Siluan Athonitul: "Sunt un om batran si ma pregatesc de moarte, si va scriu adevarul de dragul poporului. Duhul lui Hristos, pe Care mi L-a dat Domnul, vrea mantuirea tuturor, ca toti sa cunoasca pe Dumnezeu. Domnul a dat talharului Raiul si tot asa va da Raiul, oricarui pacatos. Pentru pacatele mele sunt mai rau decat un caine raios, dar m-am rugat lui Dumnezeu sa mi le ierte, si mi-a dat nu numai iertarea (prin spovedanie sincera si cu cainta), dar si Duhul Sfant in care L-am cunoscut pe Dumnezeu. "Cat de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!" (Psalm 103:24), toata creatia Ta este o minune, ne-ai daruit VIATA, care este darul Tau cel mai de pret pentru oameni, iar noi te rastignim in fiecare zi, prin pacatele noastre! Slava Tie, Dumnezeului nostru, slava Tie! Doamne, iarta-ne! Doamne, nu ne lasa, Doamne, sa ne ratacim, ne-am nascut crestini ortodocsi, vrem sa murim crestin ortodocsi! Doamne, macar, sa ma privesti, cand ma voi intoarce Acasa (in Imparatia Ta), sa nu-ti intorci, Fata Ta de la mine, Doamne Dumnezeul meu." Amin!

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea, in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

 
                                                                                                                                     Preot Ioan 🔔.

ÎN AJUNUL ÎNĂLȚĂRII SFINTEI CRUCI:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



O ÎNFRICOȘĂTOARE RELATARE DIN
ZIUA DE 13 SEPTEMBRIE 1595

Conform relatării cronicarului turc al lui Sinan Pașa, Mehmed Bin Mehmed, în ziua de 13 septembrie 1595, în timpul retragerii trupelor lui Sinan Pașa dinspre Târgoviște spre București, s-au luat prizonieri de către turci, aproape 100.000 de români, tăindu-se capetelle mai multor mii de creștini, pentru credința lor!
"După ce au terminat toate treburile, în 8 muharrem al anului 1004 (n.n. 13 septembrie 1595), au pornit spre Tirogoste (n.n. Târgoviște) și au ajuns la Bükreș (n.n. Bucutești), fiind întocmai 100.000 de ostași. De acolo, cete după cete, ostașii au făcut incursiuni luând aproape 100.000 de prizonieri și tăind mai multe mii de capete."
("CRONICI TURCEȘTI PRIVIND ȚĂRILE ROMÂNE" Extrase vol. I, sec. XV - mijlocul sec. XVII, Volum întocmit de MIHAIL GUBOGLU și MUSTAFA MEHMET, Ed. Academiei RSR, București, 1966).
ASTFEL, SUB DOMNIA SFÂNTULUI MARELUI VOIEVOD MIHAIL PĂRAȘCU - CEL VITEAZ, ÎN NUMAI O SINGURĂ ZI, 13 SEPTEMBRIE 1595, AU FOST MUCENICIȚI DE CĂTRE PĂGÂNI, CÂTEVA MII DE CREDINCIOȘI CREȘTINI ROMÂNI, DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ!
PE CÂND CERCETAREA LOR PENTRU A FI CANONIZAȚI CA SFINȚI MARTIRI MUCENICI, MĂRTURISITORI, APĂRĂTORI AI DREPTEI CREDINȚE, AI ORTODOXIEI, PRECUM AU FĂCUT ÎN SITUAȚII SIMILARE, BISERICILE ORTODOXE SURORI DIN GRECIA, RUSIA, SERBIA, ETC.?...

NEAM ROBIT, CU PLÂNSU-N GEANĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                    

de Eliana Popa

Mai avem în astă țară și bărbați adevărați?
Mai avem în noi sămânța dacilor neînfricați?
Mai avem în firea noastră vitejia cea străbună
Ce-a învins cotropitorii și cumplita Semilună?

Mai putem să naștem, astăzi, voievozi precum Ștefan?
Mai putem s-avem la cârmă un cucernic Brâncovean?
Poate-un Țepeș plin de râvnă să ne scape de hoție,
Poate un Mihai Viteazu să ne scoată din robie?

Azi nu mai avem bărbații precum cei de altădată!
Fiindcă Iuda se tot naște, vânzători și lupi de pradă
Neamul nostru, ăla vrednic, a rămas doar amintire,
Alergăm după iluzii, nu ne mai venim în fire!

Nu mai suntem noi stăpânii, alții au venit aici
Stăm tăcuți și ne supunem precum vitele sub bici!
Nu mai avem demnitatea celor ce-au murit eroi,
Stăm plecați cu umilință și mânați ca niște oi!

Unde ți-e, române, locul? Între robi sau între lei?
Am ajuns săraci și-n drepturi, doar o țară de plebei!
Fiindcă ne-am lăsat seduși de o falsă libertate
Și trăim în nepăsare, suntem rupți de realitate!

Am ajuns o biată turmă fără drepturi, fără țară
Fiindcă cei ce sunt în frunte vor ca acest neam să piară
Noi tăcem cu frica-n suflet și scrâșnim din dinți tăcuți,
Când aceasta liftă crudă pune jugul celor mulți!

Neam robit, cu plânsu-n gene, când te vei trezi odată?
Temelia ta cea sfântă, azi, de lifte clătinată,
Se va prăbuși-n ruină, te vor îngropa de viu
Vei fi șters și din istorii, fără Cruce și sicriu!

DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                    https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.com/

        Bucuria mea, din nou iti scriu un minunat cuvant de invatatura al IPS Parinte Iustinian Chira (Dumnezeu sa-l aseze in sanurile lui Avraam): ”Toate lucrurile sunt asa cum le privesti. . DACA ESTI MEREU NEMULTUMIT, ESTI MEREU NEFERICIT. Cu nemultumirea pe care o manifesti, TU ESTI CEL CARE SUFERA; TE OTRAVESTI PE TINE personal, nu pe cei pe care ii judeci." Iar daca ai blandete si smerenie, Duhul Sfant este in sufletul tau si dupa cum spune Sfintitul Parinte Sofronie Saharov: "Cand Harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decat suferintele si dragostea pentru frati." Decat sa clevetesti, sa barfesti, sa judeci, sa urasti, sa invidiezi pe altii, mai bine este sa te smeresti si sa-ti duci crucea cu demnitate si cu multumire catre Dumnezeu, fiindca, ne spune Sfantul Parinte Arsenie Boca asa: "Crucea e podoaba a suferintei. Cea mai grea cruce este LEPADAREA DE SINE si nu poti urma lui Iisus, fara lepadarea de sine. Daca pui pret pe lepadarea de sine, POTI URMA LUI HRISTOS; daca nu pui pret pe lepadarea de sine, NU POTI URMA LUI IISUS". Si atunci, te indemn SA FII MEREU MULTUMIT si FERICIT, si sa spui impreuna cu Sfantul Parinte Siluan Atonitul: „Sufletul meu tanjeste dupa Tine si cu lacrimi Te caut." Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .

CUVANT DE INVATATURA DESPRE TATUAJE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

 🙏 Bucuria mea, asa-mi spunea bunica mea, o credincioasa ortodoxa adevarata: "Stiu de la bunica mea, care-mi spunea ca a auzit pe cei batrani care spuneau ca aproape de anul 2000 se va duce diavolul la Dumnezeu si-i va spune: "Dumnezeule, de aproape 2000 de ani ii tii pe oameni sub purtarea ta de grija, ii ocrotesti, ii pazesti, vrand sa-i mantuiesti. Acum la sfarsit, lasa-i putin pe mana mea, ca sa-Ti arat care sunt ai mei si care sunt ai tai, adica, sa mi-i insemnez. Si Dumnezeu, drept fiind, s-a invoit. Si iata barbati cu batic in cap (ii zic ei bandana), barbati vopsiti in cap, cu cercei in urechi, cu belciuge in nas, cu fusta in loc de pantaloni, barbati care se epileaza, merg la salon sa-si taie pielitele de la unghii, au parul lung pe spate, barbati care s-au feminizat. Iata si femei care s-au defeminizat, care se tund ca barbatii, chiar la zero, isi baga botox in buze, silicoane in sani, umbla in pantaloni, ba chiar si in colanti, cu belciuge in nas, bile in limba, ba chiar se tatueaza unele dintre ele. Tatuajele au devenit o moda, se tatueaza asa cum am spus, nu doar barbatii ci si femeile. 

Primii tatuati in Romania au fost puscariasii care, cu un ac obisnuit introduceau pasta de pix sub piele.

 Potrivit cercetatorului Steve Gilbert: ,"Cel mai vechi tatuaj cunoscut il reprezinta Bes, in mitologia egipteana acesta fiind zeul desfranarii si al petrecerilor". 

Este clar ca tatuajele sun paganisme si inchinare falsa: "In trupul vostru sa nu faceti taieturi pentru sufletele mortilor, NICI SA SCRIETI PE VOI CU IMPUNSATURI DE AC (tatuaje)" (Levitic19:28). 

Tatuajele ca si cerceii in urechi la barbati sunt semne de extravaganta si nonconformism. Cei tatuati se justifica scurt: "Asa e moda".

 Insa Dumnezeu nu ne-a dat cele 10 mode, ci cele 10 porunci. Tatuajele ne arata clar de partea cui ne este sufletul. Daca cineva s-a tatuat deja, macar sa mearga la un preot, sa se spovedeasca, ca sa-i fie iertat pacatul. Dumnezeu ii va pedepsi si pe cei ce executa tatuajul (temporar sau definitiv).

 
🙏 Dumnezeu sa ne ierte pe toti! Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🔔.

NU TE FĂ STĂPÂNUL UNEI BOLI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Mulți oameni au obiceiul de a spune - sunt diabetic - sau - sunt hipertensiv - și așa mai departe....
Atunci când spui "eu sunt", atunci îți însușești boala, faci din ea o parte din tine, ea devine identitatea ta.
Un alt exemplu clasic pe care majoritatea oamenilor îl au, este obiceiul de a spune :
"Sufăr de..."
Aceasta este o afirmație extrem de dăunătoare.
Asociați suferința cu boala dumneavoastră. Prin aceasta, vă invitați în mod constant la suferință (îți ceri osî́ndă).
CE AR TREBUI SĂ SPUI?
Trec prin starea de diabet sau hipertensiune.
Când spuneți că treceți prin această condiție, înseamnă pur și simplu că vă aflați într-o călătorie care, în cele din urmă, se va încheia.
Prin adăugarea cuvântului condiție, spuneți că vă veți face bine.
DE CE ESTE IMPORTANT?
Cuvintele au putere.
Cuvintele poartă vibrații.
Aceste vibrații sunt conectate direct la subconștientul tău.
Devii ceea ce spui.
Manifestarea are loc pe baza a ceea ce hrănești subconștientul tău.
Atunci când gândurile pozitive, cuvintele pozitive și acțiunile pozitive alimentează subconștientul, acesta se manifestă în situații pozitive.
Mă vindec, sunt deja vindecat, lucrez la sănătatea mea.
Pace în inimile voastre Cuvântul poartă o mare putere.(a se vedea articolul "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul")

Motivul pentru care se întâmplă aceasta este că oamenii nu apreciază cuvintele.
Pentru unii oameni cuvântul nu reprezintă decât o vorbărie goală, o înșiruire de sunete ascultate doar de ei, lamentări considerate a fi comunicare. 

sursa

Isaia Berzunti

Lupta pentru păcate...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

*Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, ci e nevoie să te lupți chiar şi împotriva celor mai mici gânduri rele *

“Cel care se crede pe sine că este drept, pentru că nu este desfrânat, n-a omorât şi n-a furat, nici n-a înşelat pe nimeni, acesta se rătăceşte grozav. Nu numai acestea sunt păcate, ci încă multe altele, care ne împiedică de la mântuirea sufletului. Toate gândurile ascunse de mândrie, de necredinţă, de îndoială, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate acestea sunt păcate, şi cine nu le are?! Cine a scăpat definitiv de ele? Să luptăm, deci, permanent împotriva acestor gânduri care ne vin de la cel rău. Egoismul, în general, iubirea de sine, acesta este marele păcat ascuns al sufletelor noastre. Amorul propriu, interesul propriu omoară viaţa sufletului nostru. Cine este acela care se jertfeşte pentru altul, care munceşte pentru altul, care dăruieşte tot ce are altuia? (...)

Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari, a celor grave, ci e nevoie să te lupți chiar şi împotriva celor mai mici gânduri necurate. Un singur gând greşit va roade ca un vierme mintea omului şi sufletul se va strica pe nesimţite. Cel care se plânge de slăbiciune, susţinând că puterea satanei este mai mare şi-l stăpâneşte pe om definitiv, acela Îl face pe Dumnezeu nedrept.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Pocăința sau întoarcerea la Dumnezeu

Izbăvește-mă, Doamne...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Fără iarnă nu ar exista primăvară, fără primăvară nu ar exista vara. Așa este și în viața duhovnicească: puțină mângâiere, iar apoi puțină durere și, astfel, puțin câte puțin, se formează calea mântuirii. Domnul ne poate mângâia tot timpul, însă mângâierea neîncetată ne face rău, așa cum, dacă soarele va dogori neîncetat, totul se va usca sau se va culca la pământ; dar, când fenomenele alternează, este bine." 

“Încrede-te în voia Domnului și Domnul nu te va rușina. Înaintea sfârșitului tău îi vei mulțumi lui Dumnezeu nu pentru bucurii și fericire, ci pentru nenorocirile și suferințele din viața ta. Și, cu cât mai multe au fost ele în viața ta, cu atât mai ușor vei muri, cu atât mai ușor se va înălța sufletul tău la Dumnezeu." 

"Izbăvește-mă, Doamne, de ademenirea mârșavului și vicleanului antihrist, timpul căruia se apropie, și mă adăpostește de mrejele lui în pustia tainică a mântuirii Tale. Dă-mi tărie și bărbăție neclintită să mărturisesc numele Tău cel Sfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine, Mântuitorul și Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică! Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua și noaptea, plângere și lacrimi pentru păcatele mele și fii milostiv în ceasul Strașnicei Tale Judecați! Amin."

                                                   Sfântul Anatolie "cel Tânăr" de la Optina

        Cuviosul Anatolie a trecut la cele vesnice in ziua de 30 iulie 1922, la varsta de 67 de ani. El a fost inmormantat langa mormantul Cuviosului Ambrozie, duhovnicul sau, in acel loc despre care, in urma cu doar doua saptamani, a spus: "Aici poate fi asezat foarte bine inca un om. Exact un loc pentru inca un mormant."

"O, preaslaviti drepti ai lui Hristos, Cuviosilor Parinti si Stareti, Moise, Antonie, Isaachie, Ilarion, Anatolie; Iosif si al doilea Isaachie, Leon, Macarie, Ambrozie, Varsanufie, al doilea Anatolie, Nectarie si Nicon, ca sapte stalpi si sapte luminatori ati stralucit in Sihastria de la Optina! Auziti aceasta rugaciune a noastra si pogorati-ne de la Hristos dar de smerenie si pomenire a mortii, sa ne izbaveasca cu harul Sau de tot raul si sa ne invredniceasca de sfarsit crestinesc pe toti care ii cantam Lui: Aliluia!"

O, creste-mi iubirea in inima mea.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"O, creste-mi iubirea in inima mea,
Iisuse, Iisuse, mereu Te-as ruga:
imi umple cu harul pe care-l astept
si ochii si graiul si inima-n piept.

O creste-mi iubirea, Iisuse iubit,
sa fiu de-a ei haruri deplin coplesit;
revarsa-mi-o-n suflet cu val dupa val,
ca raul ce creste de da peste mal.

O, creste-mi iubirea, iubite Iisus,
in starea si locul in care m-ai pus.
Sa port pretutindeni belsugu-i de har,

si-a ei revarsare sa n-aiba hotar.
O, creste-mi iubirea cu rodu-i sfintit,
chiar numai cu ura de as fi rasplatit;
Sa nu pot Iisuse, trai fara ea:

- O, creste-mi iubirea in inima mea."