Creştinism Ortodox

vineri, 26 iulie 2019

MESAJELE DUHOVNICESTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, omul se va infatisa la Judecata lui Dumnezeu, cu cele intiparite in suflet in timpul vietii pamantesti. 
De aceea cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mare drag, cu mare bucurie iti trimit mesaje duhovnicesti, care, desi, dupa ce le citesti, ti se pare ca le-ai uitat, insa, mereu, mereu, putin cate putin, ELE SLEFUIESC SUFLETUL TAU, ii adauga “stropi de Lumina”.
 Si daca unele sfaturi, indemnuri s-au repetat, sa te bucuri, fiindca, nu este usor sa se intipareasca in suflet, fiindca, VINE DUHUL LUMII CARE VREA SA LE STEARGA. Cuvantul de invatatura este “viu”, el lucreaza in sufletul tau.
 Se spune asa: “Cuvintele dainuiesc mai mult decat statuile!”. Asadar, sa le citesti, sa le salvezi undeva, in telefon tau celular, la Note, in computer, sau sa le scrii pe caiet, apoi sa le recitesti si, daca va trebui, sa le trimiti si altor crestini ortodocsi spre intarire in credinta si spre mantuire sufleteasca. Ai toata binecuvantarea mea si chiar te rog sa le impartasesti si altora aceste invataturi. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. NOAPTE BUNA! SOMN USOR! ODIHNA PLACUTA! 
                                                                                                                              Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

CARTEA VIEȚII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




de Preot Sorin Croitoru
E o carte, sus în ceruri, pe un raft la Dumnezeu,
Unde heruvimul scrie tot ce facem noi mereu.
Numai binele ni-l scrie, răul nu e treaba lui;
De acesta se ocupă grefierii iadului.
"Cartea Vieții" se numește cea de care eu vă zic,
Unde heruvimul trece orice bine, cât de mic.
Tot ce facem bun în viață, orice faptă sau cuvânt,
Chiar și gândurile noastre, nu se duc așa, în vânt..
Totu-i scris cu multă grijă, nepierzându-se nimic,
Căci la Dumnezeul nostru nici un bine nu e mic.
Da, întreaga omenire, începând de la Adam,
Fără nici o diferență de religie, de neam,
De condițiile-n care fiecare a trăit,
Sau de ideologia, idealul însușit,
De mentalitatea vremii, fie bună, fie rea,
Toți suntem în Cartea Vieții, toți suntem trecuți în ea!
Unii au mai multe pagini, căci se osteneau mereu
Și-au trăit întreaga viață preaslăvind pe Dumnezeu..
Alții au puține rânduri, dar cu litere-aurii:
Au băut în scurta viață din Izvorul apei vii!
Pe-alții îi găsești acolo scriși cu roșu foarte-aprins:
Printr-o grea mucenicie, ei pe diavol l-au învins.
Mulți au fost căzuți în patimi, dar s-au ridicat apoi
Printr-o aspră pocăință, ca și unii dintre noi..
Orice lacrimă căzută, arătând un mic regret,
Chiar și cel ce moare-n patimi, dar se vindeca încet,
Orice sfântă rugăciune și suspinul cât de mic
Sunt acolo-n Cartea Vieții, despre care eu vă zic..
Se vor arăta la urmă, când Stăpânul tuturor
Va veni în mare slavă ca un Drept Judecător
Și-i va așeza de-a dreapta, ca pe oi, pe drepții Săi
Și în stânga, ca pe capre, îi va pune pe cei răi!
Respectabile creștine, vezi și tu, te rog frumos,
Să trăiești în viața asta ca un drept al lui Hristos,
Să fii scris în Cartea Vieții pentru binele bogat,
Ca la Marea Judecată să te-auzi de El chemat!

POVESTEA CELOR ZECE GALBENI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Povestea mea-i adevărată
Deși, din zel cărturăresc,
De clasicul "A fost odată.."
N-am vrut nici eu să mă lipsesc.

A fost odată - prin urmare -
În vastul spațiu bizantin
Un om cu-o avuție mare
Și-o viață plină de venin..

Era un om dintre aceia
Numiți de noi "afurisiți",
Mă rog, ați înțeles ideea,
Căci îi cunoașteți pe zgârciți..

Nimic nu îl făcea să râdă,
Surâs pe față nu-i vedeai..
Avea o față veșnic hâdă,
Pe care ura i-o citeai..

Din curtea lui mulți câini de rasă
Rânjeau mereu spre trecători,
Păzind acea spurcată casă
Ce parcă îți dădea fiori..

Iar lângă vasta proprietate
A omului celui bogat,
În niște hrube dărâmate
Trăiau cei mai săraci din sat.

Era familia lui Anghel,
Cizmarul cel de toți iubit,
Un om mai blând ca un arhanghel,
Curat la suflet și smerit.

În casa lui -să-i spunem "casă,
Deși era un mic bordei -
În fiecare zi la masă
Vedeai vreo zece puradei.

Da, casă grea avea creștinul..
Să saturi zece guri de prunci,
Să-mparți în doișpe părți puținul,
E greu și-acum, era și-atunci..

Nu, nu-i greșită socoteala,
Căci văd că încă numărați.
A voastră cred că e greșeala:
De mama pruncilor uitați?

Deci Anghel, reparând sandale,
Sau cum s-or fi chemat pe-atunci,
Cânta mereu - și nu de jale -
Și-l ajutau cei zece prunci.

Cântau un fel de operetă,
Dar cu subiect religios,
O muzică deloc discretă,
Spre slava Domnului Hristos.

Iar trecătorii de pe stradă
Cu mare drag îi ascultau,
Căci nici n-ar fi putut să-i vadă,
De câte bălării creșteau..

Și dacă auzea tot satul
Cântarea despre Dumnezeu,
Se înțelege că bogatul
O auzea și el mereu..

Răutăcios fiind din fire,
Zavistnic, acru, cărpănos,
Bolnav de-o mare nesimțire,
Dușman pe față-al lui Hristos,

Bogatul într-o zi cu soare,
Își cheamă omul mai fidel
Și-ntreabă ce părere are
Și ce îl sfătuiește el,

Cam ce ar trebui să facă
Să-nchidă gura la vecin,
Să-l facă-n veci de veci să tacă,
Iar el să scape de suspin..

"Nu l-ai văzut, nesuferitul?..
Nu are după ce să bea,
Dar behăie ca nesimțitul,
Râzându-și de averea mea.

Să-l faci cumva - strigă cu ură -
Să nu mai cânte el curând,
Iar râsul cel fără măsură
Să nu i-l mai aud nicicând"!

Răspunse sluga cea bătrână,
Mai rea decât stăpânul ei:
"În mai puțin de-o săptămână
Te scap, stăpâne, eu de ei,

Dar am nevoie de la tine
De zece galbeni aurii,
Și.. ai încredere în mine,
Că n-o să-i mai auzi, să știi"!

Și-i numără boierul zece,
Plus încă zece pentru el
Și îl lăsă apoi să plece
Pe iconomul cel mișel..

În miez de noapte sarsailă
- La slugă mă refer și-acum -
Se strecură ca o reptilă
Prin gardul ce dădea spre drum,

Ajunse la bordeiu-n care
Dormea cizmarul nostru drag
Și, cu o singură mișcare,
Îi puse galbenii pe prag.

A doua zi de dimineață,
Ieșind cu toții din bordei,
Voioși, senini și plini de viață,
Dădură și de galbeni ei..

Puteți vedea cu ochii minții
Ce bucurie, ce fiori
Simțit-au pruncii și părinții,
Găsind bănuții gălbiori?..

Să știți că mare era suma,
Și mai ales la cei săraci..
Ca milioanele de-acuma:
Nici într-o viață nu le faci..

Acum cu toții începură
Să sară fericiți în sus
Și imne le ieșeau din gură
Spre slava Domnului Iisus.

Și totuși Anghel, dintr-odată
La față galben deveni
Și mult-gălăgioasa ceată
Din hărmălaie o opri:

"Să faceți liniște cu toții,
Căci dacă alții vor afla,
O să ne strige: hoții, hoții,
Și-n închisoare ne-or băga"!

Cizmarul nostru-avea dreptate,
El nu se înșela defel.
Și-n ziua noastră, din păcate,
S-ar întâmpla exact la fel!

Căci dacă toți te știu pe tine
C-ai fost mereu un sărăntoc,
Și pac, viluțe cu piscine,
Și pac, mașini frumoase foc,

Comunitatea înțelege
Că ori te-ai apucat să furi,
Ori, dând o oarecare lege,
Te-ai apucat să vinzi păduri,

Sau flota cea din largul mării,
Platforme de extras țiței,
Ori poate sfânta glie-a țării,
Că altfel bani, de un' să iei?..

Așa stătea cu Anghel treaba,
El, omul cel sărac din sat,
Își potolise iute graba
De a se arăta bogat..

Cu o purtare, deci, discretă,
Ca să nu dea de bănuit,
A renunțat la operetă,
Iar cei mai mici la chiuit.

Și se trezea în miez de noapte
Cizmarul Anghel deseori
Și murmura ciudate șoapte,
Cuprins de niște reci fiori..

"O fi la locul ei averea?..
Nu știu, mă duc să controlez..
De frică mi se umflă fierea,
Sunt hoți la ușă, sau visez?.."

Iar când, răpus de oboseală,
Săracul Anghel adormea,
Dorința de căpătuială
Mai rău în somn îl chinuia!

Mirajul bogăției care
Fugise pân' atunci de el
Îl împingea la tulburare
Și la coșmare fel de fel..

Acum bogat precum sultanul,
Acum sărac - în vis - era..
Acum avea pe mână banul,
Acum toți banii și-i pierdea!

Iar ziua meșterea la piele
Mereu nervos și încruntat,
Mereu cuprins de gânduri rele,
Mereu atât de agitat..

De săptămâni întregi cizmarul
Nu mai râdea, nu mai cânta,
De parcă își pierduse harul
Și-un duh acum îl stăpânea..

Se înțelege că vecinul
- Vorbesc din nou despre boier-
Pierduse între timp suspinul
Și-acum plutea voios spre cer!

"N-aș fi crezut că iconomul
- Vorbea bogatu-n sinea sa -
Cunoaște-atât de bine omul
Și chiar va reuși ceva..

Cu zece galbeni, numai zece,
Pe Anghel l-a înnebunit
Și viața nu și-o mai petrece
Ca omul cel mai fericit!"

Ce viclenie diavolească..
A preferat acest boier
Pe omul bun să-l prăbușească,
În loc să urce el spre Cer!..

Așa fac mulți, în loc să urce
Spre bunul lor Mântuitor,
Nu fac decât să îi încurce
Pe alții în suirea lor!

Dar să vedeți întorsătura
Luată de povestea mea..
Voi continuați-vă lectura,
Căci nu mai este mult din ea.

Începe Anghel cu mâhnire
Să își deteste viața sa:
Nemernica "îmbogățire"
Furase zâmbetul din ea!

Atâtea clipe minunate
Acum în minte-i reveneau..
Sub pleoapele încercănate
Amare lacrimi se iveau..

"Dar ce-mi lipsise înainte?..
Chiar de am fost săraci mereu,
Atoputernicul Părinte,
Preamilostivul Dumnezeu,

În nesfârșita-I bunătate
Nu ne-a lăsat nicum orfani,
Ci ni le-a dat la timp pe toate,
Ca celor care-s plini de bani..

Dar am trăit o fericire
Pe care azi n-o mai avem,
Căci am schimbat a Lui iubire
Cu galbenii găsiți, mă tem"..

Privește Anghel avuția:
"Din vina voastră, ochi de drac,
Eu nu mai știu ce-i bucuria,
Dar azi o să vă vin de hac"!

Acea fărâmă de tezaur
Care-l vrăjise într-atât,
Cei zece gălbiori de aur,
Acum erau priviți urât..

Sub chipul lucrului în sine
Se-ascunde un miraj mereu
Prin care cel ce îl deține
Îl vede ca pe-un dumnezeu;

Asupra lui își varsă zelul
Și toată energia lui,
De multe ori devine țelul,
Sau scopul vieții omului..

Aici se-ascunde rătăcirea,
De stăm puțin și ne gândim:
Că noi ne prăpădim cu firea,
În loc ca doar să stăpânim,

Iar unde trebuie-adorare
- În fața Domnului Hristos -
Ne comportăm cu nepăsare
Și nu plecăm genunchii jos!

Cizmarul banii îi adună
Și-i învelește-ntr-o basma
Pe toți cei zece împreună,
Apoi își zice-n mintea sa:

"Să-i duc la râu să-i dau pe apă,
Ori să-i îngrop pe undeva..
Ba nu, căci dacă știu de groapă,
Mă voi gândi mereu la ea..

Sau aș putea comoara asta
S-o dăruiesc la vreun sărac..
Ba nu! Să-i vină-apoi năpasta,
Vrăjit de ochii cei de drac?..

Îi dau în curte la vecinul,
Că el e putred de bogat..
Și-așa am terminat cu chinul
Și nici nu am făcut păcat"!

A doua zi de dimineață
Se-aude-n curte la cizmar
O gălăgie ca la piață,
Ba și cântări răsună iar!..

Sunt fericiți ca înainte
Și pot să cânte cât or vrea
Căci Anghel, bunul lor părinte,
S-a-ntors la viața ce-o avea,

Zicând iubitelor odoare:
"Cântați, copiii mei frumoși,
Căci orice zi e-o sărbătoare,
De suntem vii și sănătoși!

Adevărata fericire
O dă preabunul Dumnezeu
În nesfârșita Sa iubire..
Doar celor ce-L slăvesc mereu"!

Povestea mea aceasta este
Și are tâlcurile ei.
Poți să o iei ca pe-o poveste,
Sau ca pe-o predică, de vrei..

Comentarii

PÂINISOARA VĂDUVEI ..- de Eliana Popa



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

joi, 25 iulie 2019

DESPRE CUVANT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                                    https://pildepentrutoti.blogspot.com/

          Bucuria mea, Iisus Hristos este numit de Sfantul Ioan Teologul (Apostolul Iubirii), “Cuvantul” lui Dumnezeu, prin care a facut lumea. Asadar, avem aici un “Cuvant” puternic, capabil sa faca tot ce voieste, din nimic: “La Dumnezeu toate sunt cu putinta” (Marcu 10:27). Cuvintele noastre sunt foarte departe de aceasta putere. Cuvintele noastre nu pot crea Universul, ci, doar mici cocioabe si fapte foarte neinsemnate.

 Pai ne spune Traian Dorz: 

“Ce suntem noi Doamne, 
Umbra si parere,
 Un suspin de-o clipa, 
Iar apoi tacere, 

Ce curand ne creste,
 Si ne ia pamantul,
 Izvoram ca apa,
 Si plecam ca vantul”. 

Sunt insa o multime de oameni, care nu pot face niciodata nimic cu vorbele lor. Altii, fac numai lucruri rele, doar strica ceea ce au facut altii bun. Asadar, atentie mare la ceea ce vorbim fiinca, cuvintele sunt vii, ele zidesc sufleteste sau darama suflete.

                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan 🛎.

DE VREI SA SCAPI DE PATIMI


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



https://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

“”De vrei sa scapi de patimi, si de vrajmas degraba, 
Tu plangi, posteste, munceste si te roaga!
 Caci daca lasi lucrarea, vine vrajmasul tau, 
Sa-ti dea a lui lucrare, sa-L uiti pe Dumnezeu! 

Daca vei crede numai, c-o bruma de nadejde,
 Vei observa vicleanul tesandu-ti negre mreje, 
Vei osebi cei bine, de planul lui Satan,
 Ca pentru al tau suflet, se lupta cel viclean! 

El stie ca un suflet pretuieste, cat lumea toata,
 Aceasta e valoarea lui cea adevarata! 
De aceea se strecoara, in mintea celor multi, 
Voindu-i in gheena, in veci de veci pierduti!

Dusmanul cel mai aprig e el, Lui Dumnezeu!
 El vrea la iad sa duca, sufletul meu si-al tau!
Se-apropie tiranul, ce fi-va intronat, 
In casa spurcaciunii si-a greului pacat ! 

Traim aceste vremuri, de jale si durere, 
Lovesc Ortodoxia, cei obsedati de ere, 
Se apropie sfarsitul, se va-ntrona vicleanul,
 El fi-va Antihristul spurcatul si tiranul! 

Dar precum arde pleava si se arunca-n vant,
 Pieri-va si vicleanul, de-al Domnului Cuvant!
 Va lua cu Sine dreptii, in Slava Bucuriei, 
Dand slugilor Satanei, parjolul vicleniei!!!”

versuri Maricica Boca...

Bucuria mea, 🙏 Dumnezeu si Maica Domnului să te binecuvanteze, in toat ăsi in tot lucrul tău. 🙏 Roagă-te pentru toti, iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele tău (neaparat si pe vrăjmasii tăi).
 De altfel, Iisus se scrie cu doi de i, si am putea gandi frumos, ca primul i inseamna IUBIRE, iar al doilea i, inseamna IERTARE! Minunat! Si atunci, DIN IUBIRE si PENTRU IERTARE:
“Sa-l pomenesti in rugaciune,
 Pe cel ce s-a pierdut de tot, 
Sa il ajuti macar o clipa, 
Pe cel ce zice: "Nu mai pot!" 

Sa ii zambesti cu bunatate,
 Aceluia de toti hulit,
 Si-ti va sopti din ceruri, Tatal:
 "In tine am binevoit!" 

                                                                                                                          Amin si Aliluia!
Preot Ioan 

marți, 23 iulie 2019

IN ZORI DE ZI.....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



"IN ZORI DE ZI SI ASTAZI M-AM TREZIT!
 "Si ce? Doar te-ai trezit de-atatea ori!"
 Si totusi, cat pot fi de fericit:
Pe mine Domnul astazi m-a trezit,
 Dar altii, au sfarsit cu viata lor.

SI AZI IMI BATE INIMA FRUMOS! 
"Si ce? Doar altceva, oricum, nu stie!"
 Si totusi, cat pot fi de bucuros,
 Ca inima imi bate azi frumos,
Cand altora, li-i slaba si pustie.

SI AZI AUD CUM PASARI CIRIPESC!
"Si ce? Le-auzi de fiecare data!"
Si totusi, Doamne, cum sa-Ti multumesc,
Ca pot s-aud cum pasari ciripesc,
 Cand altii, n-au s-auda niciodata.

SI ASTAZI POT VEDEA UN CER SENIN! 
"Si ce? Ce ti se pare-asa feeric?"
O, minunat e-acest cadou divin,
 Sa pot vedea si azi un cer senin,
 Cand altii vad, o lume de-ntuneric.

SI AZI MA BUCUR IARASI SA TRUDESC! 
"De ce? E-o noua zi din cele grele!"
Si totusi, Doamne, eu iti multumesc,
Ca doua maini m-ajuta sa muncesc,
 Cand altii nu se pot sluji de ele.

SI AZI MA BUCUR, IARASI SA ALERG!
 "De ce? E-o noua zi obositoare!"
Eu totusi mult ma bucur sa-nteleg,
 Cat sunt de fericit ca pot sa merg,
 Cand altii, nu se-ajuta de picioare.

SI AZI SUNT FERICIT, CA ESTI CU MINE,
 Ca sufletul nu mi-e nici cand pustiu!
 Iti multumesc ca pot sa fiu cu Tine,
Ca-mi dai putere sa inving suspine,
Cand altii nu Te vad si nu Te stiu".

 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Te indemn sa zici din tot sufletul: SI AZI SUNT FERICIT, CA POT MERGE LA SFANTA LITURGHIE, fiindca, altii poate ar vrea dar nu mai pot. 
Iti multumesc Doamne, ca picioarele mele inca ma pot purta la Jertfa Ta cea Sfanta, ca urechile mele inca pot auzi, dumnezeiasca slujba, ca inca pot sa-ti dau slava cu buzele mele de tina, ca picioarele mele inca ma pot purta pe “cararea” spre Sfanta Biserica Ortodoxa, ca ochii mei inca pot vedea Catapeteasma Sfantului Altar, ca inca ma pot inchina cu mainile mele la Sfintele icoane si inca le pot saruta. SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

luni, 22 iulie 2019

Sfaturi utile...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"Să nu vorbeşti niciodată soției pe un ton răstit, ci cu blândeţe, cu respect şi cu multă dragoste. Să o preţuieşti. Arată-i că-ţi place compania ei, că preferi să rămâi acasă, cu ea, decât să ieşi în oraş. Că o preferi pe ea, mai mult decât pe toţi şi pe toate; pentru frumuseţea ei, pentru înţelepciunea ei să o lauzi. S-o preţuieşti mai mult decât pe toţi prietenii tăi. S-o preţuieşti mai mult decât pe copiii tăi, pe care ţi i-a dăruit, iar pe aceştia datorită ei să-i iubeşti.. . Poate vreodată îţi va zice: «Până acuma nu am cheltuit nimic din ale tale, ci le-am avut pe ale mele, primite de la părinţi.» Atunci să-i răspunzi: «Ce spui, buna mea? Ce cuvânt poate să fie mai urât decât acesta? Nu mai ai trupul tău (v. I Corinteni 7, 4) şi ai banii tăi? Nu suntem două trupuri, ci am devenit unul!»"

Intr-o altă omilie, spunea ascultătorilor săi: „Chiar dacă există femei care au mare slăbiciune la podoabe aurite şi la felul de a se aranja, bărbatul ei să încerce în orice chip s-o îndrepte. Cum va reuşi? Dacă va vrea să-i taie toate dintr-odată, va pierde «jocul». Va încerca deci să le taie încet-încet, şi nu cu ameninţări şi cu înfricoşări, ci cu blândeţe şi convingere. Va începe de la cele mai uşoare, de care nu s-a legat prea mult - vopseluri şi alifii, şi apoi va continua cu celelalte.

Să-i spună că aşa cum îşi face faţa nu-i place deloc, că i se pare respingătoare. S-o convingă că acest lucru îl întristează mult, că această patimă strică şi pe cele mai frumoase femei. Apoi să-i spună că şi alţii gândesc aşa ca el. Să nu-i spună nimic despre iadul viitor şi nici despre împărăţia lui Dumnezeu, deoarece le va spune in van, ci să o facă să înţeleagă că îi place faţa ei naturală, fără vopsele şi creme, exact aşa cum a zidit-o Dumnezeu.

Şi dacă n-o va convinge din prima, să nu se descurajeze, ci să reia aceeaşi procedură şi a doua şi chiar a treia oară; desigur, nu într-un mod deranjant, ci într-unul glumeţ, în felul lui. Altfel nu o va îndrepta şi se va osândi.

Nu-i vezi pe pictori? Atunci când pictează un chip frumos, câteodată şterg, câteodată pictează. Nu fi mai rău decât aceştia! Dacă aceştia, pentru a zugrăvi un om, se străduiesc atât, cu cât mai mult noi, care modelăm suflete! Este deci raţional să concepem orice fel de strategie pentru a ne atinge ţinta.

                                                                                                    " Arhim. Vasiliu Bacoianis

duminică, 21 iulie 2019

Voinţa noastră este liberă...


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Spre deosebire de noi, Dumnezeu ştie ce se va întâmpla mâine, săptămâna viitoare, anul viitor, peste zece ani. El spune: „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine. Eu am vestit sfârşitul de la început”
El ştie ce se va întâmpla în lume. Mult mai important, El ştie ce se va întâmpla în viaţa ta şi poate fi alături de tine dacă ai ales să Îl incluzi în viaţa ta. El ne spune că poate fi „adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”. Dar trebuie să Îl căutam cu sinceritate. El spune: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta din toată inima”.

Acest lucru nu înseamnă că cei care Îl cunosc pe Dumnezeu nu vor avea perioade dificile, pentru că vor avea. Când un atac terorist produce suferinţă şi moarte, şi cei care Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi. Dar prezenţa lui Dumnezeu le ve da pace şi putere. Un urmaş al lui Cristos a spus aşa: „Suntem apăsaţi din toate părţile, dar nu zdrobiţi; suntem dezorientaţi, dar nu disperaţi; suntem persecutaţi, dar nu abandonaţi; suntem doborâţi la pământ, dar nu omorâţi”

. Realitatea ne spune că în viaţă vom avea probleme. Totuşi, dacă trecem prin ele cunoscându-L pe Dumnezeu, putem reacţiona având o perspectivă diferită şi o putere care nu este a noastră. Nici o problemă nu este de netrecut pentru Dumnezeu. El este mai mare decât toate problemele care ne lovesc şi nu suntem lăsaţi să ne confruntăm singuri cu ele.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Domnul este bun. El este un loc de adăpost în ziua necazului şi-i cunoaşte pe cei care se încred în El”. Şi: „Domnul este lângă toţi cei care-L cheamă, lângă cei care-L cheamă cu toată inima. El le împlineşte dorinţele celor care se tem de El, le aude strigătul şi îi scapă”.
Iisus Hristos le-a spus ucenicilor aceste cuvinte pline de alinare: „Nu se vând oare două vrăbii pe un dinar? Şi totuşi, niciuna dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru. Cât despre voi, până şi firele de păr din cap vă sunt numărate. Prin urmare, nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii”
. Dacă te întorci la Dumnezeu cu adevărat, El se va îngriji de tine aşa cum nu a mai facut-o nimeni şi cum nimeni nu o poate face.

Doamne, dă-mi cuget bun


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Doamne, primeste mă intru pocaintă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne,nu mă duce pe mine in ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne,
dă-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilintă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curătie si ascultare. Doamne,
dă-mi răbdare si voie nebiruită si blandete.
Doamne, sădeste in mine rădăcina bunătătilor si frica Ta
in inima mea.
Doamne, invredniceste-mă să Te iubesc cu tot sufletul
si gandul meu si să fac in toate voia Ta.
Doamne, apară-mă de oamenii galcevitori, de diavoli,
de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, stiu că faci precum vrei Tu, deci să fie si intru
mine, păcătosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci.
Amin.

sâmbătă, 20 iulie 2019

Lumină ,Întuneric şi lumină!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


 Numai grăirea acestor două cuvinte ne comunică parcă înfiorarea întunericului şi seninătatea luminii. > Când zicem întuneric, toată fiinţa ni se cutremură ca de prezenţa unor puteri ameninţătoare, înspăimântătoare. > Când zicem lumină, toată fiinţa noastră respiră ca eliberată şi tresaltă de bucurie sub zările senine ale cerului. De altfel, toată viaţa omului e o volbură în care se împletesc întunericul şi lumina, răul şi binele, dar şi
o năzuinţă după biruinţa luminii, după biruinţa binelui în lume. De aceea adesea la încrucişările vieţii stăm înfriguraţi şi ne întrebăm:

Ce este lumina? Ce este binele? Ce este adevărul?

Este întrebarea fundamentală a vieţii omeneşti, din care ţâşnesc toate atitudinile omului, prin care se făureşte întreg destinul lui. Lumina! Când vorbim despre lumină, ne gândim întâi la lumina fizică, la lumina solară. E în răsăritul soarelui o aşa magnifică, o aşa grandioasă privelişte încât parcă prin firea toată trece un fior de uimire şi de preamărire. Ciocârlia izbucneşte ca o săgeată în sus şi în tresăltări uşoare se ridică tot mai sus, tot mai sus, până când, scăldată-n lumină, cântecul ei tremură ca o rază de lumină pe altarul vast cât văzduhurile, al răsăritului de soare. Iarba, frunzele, florile, gâzele, toate vieţuitoarele se trezesc sfielnice şi se grăbesc să iasă în întâmpinare lui. Pământul însuşi tresaltă, se bucură de îmbrăţişarea luminii solare, sub binecuvântarea căreia cresc splendorile, îşi pârguieşte roadele. Iar omul cutremurat de ivirea acestui rege al naturii, cântă împreună cu ciocârlia, se-nfioară împreună cu florile, se simte împlinit cu rodul ce se pârguie pe creangă, tresaltă cu pământul întreg, ca ambasador al naturii care salută răsăritul soarelui...

 Aşa profundă impresie a produs asupra omenirii acest rege al cerului şi al pământului încât au fost vremuri şi popoare care se închinau soarelui ca unui zeu. Dar vremea aceea a trecut, soarele nu mai este zeu, ci un imens glob de energii variate în jurul căruia se învârtesc atâtea planete şi din care se revarsă puterea generatoare de viaţă pe pământ.

Cu toate acestea soarele nu impresionează mai puţin, e un fenomen magnific al naturii, în care sufletul sesizează simbolul unui alt soare, de care atârnă existenţa şi viaţa cu adevărat şi care-şi risipeşte lumina peste pământul inimilor, Dumnezeu...
          Căci pentru om nu e suficientă bucuria luminiii ce o umple zorile de farmec; lumina aceasta îl îndrumă mai sus, spre o altă lumină, după care sufletul nostru tânjeşte şi suspină, aşa cum firicelul de iarbă tânjeşte după raza de soare...

RUGĂCIUNE DE POCĂINŢĂ CĂTRE SFÂNTUL MARE PROOROC ILIE TESVITEANUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Cel ce cu cheia rugăciunii sale a încuiat cerul şi iarăşi l-a deschis, marele între prooroci Ilie, să încuie şi uşa cămării inimii noastre dinspre gândurile răutăţii şi să împodobească cerul minţii noastre cu norii Duhului spre slobozirea ploii Înţelepciunii prin trimiterea veşmântului milostivirii Tatălui.

***

O, Sfinte proorocule Ilie, cel ce ca un serafim ai slujit Făcătorului Tău pe pământ, fiind aprins de focul râvnei dumnezeieşti, aprinde şi făcliile gândurilor noastre spre luminarea sufletelor celor ţinute în temniţa întunecată a păcatelor. Îngeri ai avut în jurul tău slujindu-ţi încă de prunc, prin aceasta Dumnezeu voind să arate mai înainte tatălui icoana vieţuirii tale îngereşti. Întru noi, cei ce prea mult am întinat chipul lui Hristos din noi şi ne-am făcut cărţi ce poartă însemnările patimilor de tot felul, ştergând din noi asemănarea Cuvântului, însemnează cu condeiul Duhului rugăciune de pocăinţă spre aflarea izvorului iertării dumnezeieşti.
Cu veşmântul iubirii Ziditorului te-ai îmbrăcat şi ca un stâlp de foc ai stat pururea în rugăciune înaintea Celui Ce cu ochiul Său atoatevăzător cercetează adâncurile inimilor omeneşti şi nu este străin de curgerea nici unui fir de gând omenesc. Dar înfricoşător te-ai făcut cu adânca cugetare dumnezeiască, cu focul râvnei tale nemistuite arzând orice închipuire pământească a vre unui lucru. Iar, noi, dimpotrivă suntem străini de gândurile înţelepciunii dumnezeieşti, mintea noastră făcându-se ca un stup înconjurat de roiul gândurilor pământeşti.
Văzând împietrirea inimilor celor ce au şters din sufletele lor amintirea dumnezeiască ai închis uşa cerului, oprind curgerea ploii, ca văzând cei lesne plecaţi spre pământ uscăciunea pământului să ia aminte la deşertul patimilor din sufletele lor şi să alerge la izvorul binecuvântat al pocăinţei. Foametea ca o secere a lucrat, aruncând pe mulţi în groapa morţii, dar în zilele noastre este foame mai mare de cuvânt dumnezeiesc, de care nu ne-am făcut vrednici pentru neînţelepciunea şi mulţimea păcatelor noastre. Vezi Sfinte, şi pământul inimilor noastre însetat de ploaia milostivirii dumnezeieşti întru care noi sădim totdeauna neghinele patimilor urâte lui Dumnezeu: lăcomia, slava deşartă, iubirea de argint, ura faţă de aproapele şi toate celelalte odrăsliri necuvioase şi osânditoare. Nu suntem vrednici de mijlocirea ta Sfinte Proorocule Ilie, dar ca unii ce ne apropiem de groapa morţii şi suntem lipsiţi de pocăinţă, îţi cerem să mijloceşti pentru noi roadele bunei credinţe mai înainte de sfârşit.
Fântână a darurilor dumnezeieşti te-ai făcut, cu unealta rugăciunii tale săpând adâncul nemăsurat al inimii. Roagă Sfinte, pe Adâncul milostivirii să treacă cu vederea adâncul păcatelor noastre şi să ne sălăşluiască pe noi la limanul păcii dumnezeieşti.
Cu focul rugăciunii tale ai făcut să se pogoare foc din cer spre mistuirea jertfei, închipuind lucrarea preoţească prin care Mielul Cel Nevinovat Se jertfeşte mai întâi la altarele inimilor celor ce I-au gătit focul iubirii curate. Dar noi îmbătrânit-am întru patimi şi nu se aude în cămara inimilor noastre decât glasul patimilor care risipesc tăcerea Cuvântului. Numele de creştin îl purtăm cu nevrednicie, căci cu nimic nu ne deosebim de păgâni întru răutate, ba încă îi întrecem şi pe aceştia prin stăruinţa întru lipsa de iubire pentru aproapele.
Deşi nu ne închinăm idolului Baal, mai mulţi idoli nevăzuţi adăostim în sufletelel noastre în locul lui Hristos pe Care L-am gonit din inimile noastre şi L-am rănit cu săgeţile gândurilor noastre rele. Pământul inimii este neroditor, căci pe cerul minţii noastre nu odihnim pe Soarele dreptăţii, nici norii darurilor Duhului şi nici căruţa gândurilor Tatălui. Însă trimitem de pe cerul minţii săgeţile de foc ale gândurilor rele, defăimnd cinstea aproapelui şi făcându-ne vrednici osândirii Dreptului Judecător. Inimile noastre s-au uscat din pricina lipsei ploii iubirii şi rătăcim pe căile întunecate ale păcatelor. Dar ţie, Sfinte, fiindu-ţi milă de împietrirea inimilor noastre din norii rugăciunii tale trimite-ne nouă apa cea dorită a înţelepciunii Duhului, care să aducem şi noi roadele faptelor credinţei.
Pe Tabor ai stat lângă Cel Ce a binevoit din milostivire să ia ridice povara trupului omenesc, ca să ridice pe Adam din adâncul iadului şi să-l sălăşluiască întru lumina vieţii veşnice întru Împărăţia Sa. Din adâncul patimilor noastre înalţă-ne la cele cereşti, ca să ne izbăvim de moştenirea întuenricului veşnic.
De corb ai fost hrănit, tu, cel ce zburai ca un înger cu mintea luminându-te cu stelele gândurilor dumnezeieşti. Hrăneşte-ne şi pe noi cu pâinea rugăciunii şi adapă-ne cu apa înfrânării, ca bine să săvârşim călătoria acestei vieţi.
Cu postul te-ai întărit, luând acoperământul milei dumnezeieşti. Deci, pe noi, cei biruiţi de multa lăcomie, ne povăţuieşte spre înfrânare cu măsură şi pune în noi focul doririi celor dumnezeieşti.
În car de foc ai zburat la cer, tu, porumbelule al tainelor Duhului, căci prin râvna ta te-ai făcut vrednic de a ţi se deschide porţile Raiului pe care Adam le-a închis prin neascultare. Ridică mintea noastră în carul rugăciunii, având înaintemergătoare inima, care deschide porţile milostivirii Tatălui când adăposteşte întru sine gândurile cele smerite.
Pentru aceasta, înaintea ta cădem Sfinte, şi te rugăm: opreşte focul mâniei dumnezeieşti cel slobozit asupra noastră pentru mulţimea păcatelor şi dăruieşte pământului ploi line spre buna rodire. Pogoară şi în pământul inimilor noastre roua rugăciunilor tale, ca să culegem şi din grădina sufletelor noastre gândurile cele pline de miresme dumnezeieşti. Întoarce-ne pe toţi la pocăinţă, ca întru limpezimea minţii să lucrăm faptele înţelepciunii Cuvântului şi să aducem Stăpânului roadele dreptăţii după darul Său ce străluceşte în fiecare dintre noi.
Întru adiere de vânt subţire ţi s-a descoperit Înălţimea neajunsă a Iubirii Celei veşnice. Inima noastră, ce s-a făcut peşteră a toată necurăţia, o arată prin pocăinţă sălaş bine plăcut Cuvântului, Celui Ce în peşteră pentru noi a binevoit să Se arate pe pământ. Aprinde sfeşnicul rugăciunii din inimile noastre şi întru adierile iubirii dumnezeieşti arată-ne bine grăitori de laude îngereşti.
La judecată să mijloceşti Sfinte, iertarea noastră, a celor ce măcar că suntem lipsiţi de îndreptare şi de roadele pocăinţei, totuşi ne punem nădejdea în acoperământul milostivirii Tale pe care l-ai trimis de sus şi lui Elisei, spre înmulţirea faptelor bunătăţii Stăpânului.
Pentru aceasta, astăzi mai ales, în ziua prăznuirii tale, dar şi în celalte zile deşteaptă-ne pe noi a-ţi cânta ţie laude ca acestea: Bucură-te, înfricoşătorule serafim ce ai vieţuit pe pământ, dar de cele materialnice erai despărţit întru cugetare, cartea dreptăţii proorocilor, mângâierea săracilor, adierea cea lină a înţelepciunii Cuvântului, o, iubitorule de feciorie, pomeneşte-ne pe noi înaintea lui Hristos, ca bine săvârşind călătoria vieţii, să fim primiţi în hambarele vieţii veşnice ale Celui Ce ne-a sădit în pământul dreptei credinţe, ca neîncetat cu îngerii să-I aducem slavă, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt. Amin.

vineri, 19 iulie 2019

Trandafirul rosu


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Un soldat, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nici o fotografie.... Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors acasa, si-au dat intalnire. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir alb.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir rosu in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si... era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea nici un trandafir . Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir rosu in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana.


Voi ce ati fi ales? Persoana cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna in varsta cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir m rosu si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Morala: Intotdeauna, indiferent daca ne convine sau nu situatia, sa alegem sa fim sinceri si corecti pentru ca numai asa vom putea castiga respectul si iubirea celor din jur!

luni, 15 iulie 2019

Fericirea veşnică

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


(aranjament preot Ioan)
- Va să zică ai venit pentru fericirea veşnică? întrebă Judecătorul.
- Da - îi răspunse sufletul de curând ieşit din trup.
- Ai greşit adresa - continuă Judecătorul.
- Staţi… nu-i aici raiul? - a întrebat
sufletul, proaspăt trecut prin graniţa morţii.
- Ba da - îi răspunse Judecătorul.
- Jos pe Pământ mi s-a promis că aici voi
primi în dar fericirea veşnică.
- Ne pare rău, ai fost informat greşit.
- Am fost informat greşit?!
                               Dar preotul îmi zisese că dacă mă rog dimineaţa şi seara,
 dacă merg în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc cel puţin de patru ori pe an, dacă ţin post miercurea şi vinerea şi ţin şi cele patru posturi mari ale anului, dacă împlinesc cele zece porunci, să am nădejde căci cu mila lui Dumnezeu voi ajunge în rai şi voi primi fericirea veşnică!
 - Eşti în rai, eşti binevenit, dar trebuie să mănânci din merindele tale: să trăieşti fericirea pe care ai adus-o de pe Pământ.
 - Nu este corect: pe Pământ n-aş putea zice că am fost fericit…
 - Ne pare rău… - Şi nu se poate să primesc aici fericirea?
 - Ne pare rău: nu.
 - De ce nu?
 - Fiindcă aşa e regula.
 - Care regulă?
 - Cea instituită de Dumnezeu Tatăl.
 - Nu pot să cred că Tatăl este atât de crud!
 - Păi nu e crud.
 - Nu e?
 - Nu.
 - Dar cum aşa?
 - Tatăl a instituit următoarea regulă: fiecare trebuie să-şi construiască propria sa fericire. - Cum adică?
 - Simplu: aşa cum un culturist îşi clădeşte muşchii, tot aşa cel care caută fericirea, trebuie s-o construiască singur.
 - Nu mi se pare corect!
 - Treaba ta.
 - Totuşi, ce pot face acum?
 - Poţi să te duci înapoi, deoarece corpul tău se află încă în stadiul morţii clinice.
 - Bine, şi ce fac dacă merg înapoi?
 - Exersezi fericirea.
 - Exersez fericirea?
Şi cum fac asta?
 - Trebuie să găseşti propriile tale metode. Cei mai mulţi încearcă prin iubire. Poţi să-ţi îndrepţi iubirea spre Sfânta Treime şi spre apropele tău.
 - Îţi pot explica prin funcţionarea inimii biologice. Îţi aminteşti probabil că inima pompează sânge în trei direcţii: are un circuit care alimentează partea corpului care se află mai jos de inimă, un al doilea circuit care irigă tot ce se află mai sus decât inima, şi un al treilea circuit prin care trimite sânge în propriile sale ţesuturi.
        Vezi, funcţionarea inimii este simbolul modului în care este indicat să-ţi administrezi iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decât iubirea direcţionată spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poţi comunica cu Dumnezeu, cu Maica Domnului şi toti Sfinţii. Iar cel deal treilea circuit, cel prin care inima asigură energia necesară propriei sale funcţionări, pentru mântuirea sufletului tău. Când ajungi să conştientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poţi să redirecţionezi o parte din ele spre tine însuţi. Este indicat să păstrezi proporţiile definite de inima ta biologică.
 Prin circuitul mare, cel care porneşte spre partea de jos a corpului, trimiţi iubire spre toţi ceilalţi.
 Prin circuitul mic, cel care porneşte în sus, comunici cu Dumnezeu cu Sfinţii îngeri, cu Sfinţii arhangheli, cu heruvimii, serafimii, şi aşa mai departe. Fii sigur că vei primi de la ei mai mult decât reuşeşti să le oferi tu lor. Şi ai dreptul şi la cel de-al treilea circuit, ca să poţi funcţiona şi tu…
 - Oh, ce simplu e!
 - Da, e simplu ca bună ziua!
 - Şi ce-mi mai recomandaţi, ce să fac când ajung jos?
 - Caută să identifici ce anume îţi produce bucurii reale. Caută să lărgeşti această lista. Bine, îţi recomand să te menţii în limita bunului simţ. Dacă o depăşeşti, rişti să-ţi strici fericirea. Şi exersează cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii. Şi încă un lucru: spune „Te iubesc“ cât mai des, dar întotdeauna din toată inima.
 - Deja mă simt fericit!
 - Mă bucur pentru tine!
           Însă totuşi m-aş bucura dacă te-ai duce înapoi şi ai exersa acolo jos, ca să vii aici sus, întărit în credinţa şi plin de iubire când îţi vine rândul.
 - Vă mulţumesc
 - mă simt atât de fericit!
 - Fericirea ta e şi fericirea mea şi îţi mulţumesc pentru că mi-o dai - încheie Judecătorul.
 Sufletul dezîntrupat se umplu de încredere în viitor şi plonja înapoi în corpul său aflat pe cearşaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariţia vieţii. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vânt. Tiptiltiptil, inima începea să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului încă nu se deschiseseră, dar pe faţa lui se aşternu o linişte divină. Doctorii răsuflaseră uşuraţi.
 Se gândiseră la marea minune: viaţa. Un pacient reîntors din înalt valora pentru ei cât un nou-născut. - Tipul, mai mult ca sigur a învăţat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori
. - Pai da… nu cred ca s-a întors datorită electroşocului, că îmi pierdusem încrederea în el, la un moment dat – adăugă un alt doctor.

duminică, 14 iulie 2019

Rugăciune...


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



            O, Maica a Domnului, a puterilor de sus, Împărăteasa cerului și a pământului, atotputernica apărătoare, și tărie a noastră, primește această cântare de laudă și de mulțumire de la noi nevrednicii robii Tai. Înălța rugăciunile noastre la tronul lui Dumnezeu și Fiul Tău, ca să fie milostiv nedreptăților noastre. Să adauge harul Său tuturor celor ce cinstesc precinstit numele tău și cu credință și cu dragoste se închină facatoarei de minuni icoanei tale. Că nu suntem vrednicii să fim miluiti de Dânsul și pentru aceasta nazuim la tine, că ești acoperitoarea noastră și grabnic ajutătoare.
Auzi-ne pe noi, cei ce ne rugăm ție, ocrotește-ne pe noi cu atotputernicul tău Acoperământ și cere de la Dumnezeu Fiul Tău să dea pastoritilor noștri sfințenie ca să privegheze și să ocarmuiasca sufletele noastre, ocarmuitorilor de orașe, înțelepciune și putere, judecătorilor, dreptate și ne căutarea la față, invatatorilor, minte și smerită înțelepciune, asupritilor răbdare, asupritorilor, frică de Dumnezeu, celor mâhniti răbdare și bucurie duhovnicească,neinfranatilor înfrânare, și nouă tuturor, duhul înțelepciunii și al cucerniciei, duhul milostivirii și al blândeții, duhul curăției și al dreptății. Așa, Doamnă Preasfanta, milostiveste-Te asupra noastră și asupra neputinciosului tău popor. Pe cei rătăciți povățuiește-i pe calea cea buna, pe cei bătrâni îi sprijineste, pe prunci îi păzește și pe noi, pe toți ne apără și ne ocrotește cu milostivirea ta. Pe toți, scoate-ne din adâncul păcatului și ne luminează ochii inimi noastre spre căutarea mântuirii. Milostiva fii nouă aici, în aceasta viață, iar la înfricoșătoarea judecată să te rogi pentru noi către Fiul tau și Dumnezeul nostru. Că tu, Doamnă ,ești slava celor cerești și nădejdea pământenilor. Tu ești, după Dumnezeu, nădejdea și apărătoarea noastră, a tuturor celor ce ne rugăm ție cu credință. Deci ne rugăm ție Atotputernica ajutatoarea noastră, și tie ne predăm pe noi înșine, și unul pe altul și toată viața noastră. Amin!

sâmbătă, 13 iulie 2019

RUGĂCIUNE SI BINECUVANTARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



 https://babylenuta.blogspot.ro/

🙏 Domnul meu și Dumnezeul meu, 
Asculta-ne, cand Tie ne rugam, 
Raspunde-ne, cand iara te chemam, 
Si de-om fi Doamne, chiar si numai doi, 

Trimite-ne BUCURIE, LUMINA, PACE, 
Si Sfantul Duh, sa fie peste noi!

🙏 Daca vrei ca rugaciunea ta sa fie roditoare, adica, s-o primeasca Dumnezeu, tu sa te apropii de El cu SMERENIE si ZDROBIRE DE INIMA, cu CUGET CURAT, fara MANIE pe cineva, fara TINERE DE MINTE A RAULUI ce ti s-a facut, cu DEPLINA INCREDERE in purtarea de grija a lui Dumnezeu, cu DUH DE ASCULTARE fata de voia Lui.


Aminteste-ti ca un cuvant rostit de VAMES, a coborat milostivirea Lui Dumnezeu si un cuvant de credinta spus de TALHAR, l-a mantuit pe acesta. 


🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Har si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

În iubire „Nu” se transformă în „Da”


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Ce caută aproapele în viața ta? Plătești amendă pentru inima de gheață. Și apoi primești în palmă o lacrimă pe care nu știi unde să o așezi. Vremuri fără haine și umbrele. Dacă nu te amăgești, nu ai cum să te dezamăgești. Indiferent ce ți se întâmplă poți merge mai departe. Vindecă rănile pe care ți le-a săpat viața și pe care le-ai pricinuit vieții. Observă cu inima, nu cu citate și modele din cărți. Adulmecă adierea gândurilor. Clipa… Noaptea din privire se face zi. Umple inima cu o firimitură din zâmbetul celuilalt. Raiul nu este o excursie la care să visezi și de unde te vei întoarce să povestești vrute și nevrute. Raiul e o stare ce începe aici, acum. Se iartă din plin și se așază gând senin. Promite-ți că vei iubi și vei ierta. Ziua de mâine e un loc mult mai fericit. Jumătatea poate fi și un sfert. Și nu mai căuta doar ca să bifezi ceea ce ai găsit. Lasă să curgă, să fie. Ești răsărit și apus. Ce ar mai fi de spus?
Nu cumva ai tot ce-ți trebuie în tine ca să fii fericit? Îmbrățișezi o comoară. Dragostea se naște acolo de unde se termină cuvântul rostuit. Chiar dacă nu știi să pui un cuvânt la locul lui, gustă din izul care te caută. Să iubești și să ai grijă de sufletul tău, om frumos! Cândva vei zâmbi dintr-o poză de album…
În rugăciune poți iubi pe oricine, oricând, oricât de mult. Toate orele, toate zilele le topesc doar în palma Ta, Doamne… Un înger nu poate vorbi de rău alt înger. Inima se desface ca un crin și miroase a Dragoste. Suflete, te las să zbori și îți dau motive să te întorci. Fiecare, prin sufletul celuilalt, zboară spre Lumină.

                                                                                                         Ieromonah Hrisostom Filipescu

Binecuvantare...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



 http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/

Bucuria mea, 
In zori de zi cand ma trezesc,
 Smerit imi fac o cruce, 
Ca-n toata lumea nu gasesc,
 Un scut mai bun si dulce! 

Asadar, cum te-ai sculat din somn sa-ti faci semnul crucii, sa-ti spui “Rugaciunile diminetii” si cu nadejdea in ajutorul si in purtarea de grija a lui Dumnezeu sa pleci spre serviciul tau, dar pe drum, in timpul lucrului si in toata ziua sa spui cat mai des posibil: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!

Minunat zice proorocul David: “In Domnul se va lauda sufletul meu. Sa auda cei blanzi si sa se veseleasca. Slaviti pe Domnul impreuna cu mine si sa inaltam numele Lui impreuna” (Psalm 33:2-3). 

Si sa nu uiti ca: “Harul Duhului Sfant este atat de dulce si mila Domnului atat de mare, incat este cu neputinta sa fie descrise” (Sfantul Siluan Athonitul).

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu tine si cu toti cei dragi si tai. Amin si Aliluia!


                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎

joi, 11 iulie 2019

IUBIREA DE DUMNEZEU


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, “candela” sufletului tau trebuie sa fie permanent impodobita cu virtuti. 

Trebuie sa te inflacarezi si sa te topesti de dor dumnezeiesc si sa adaugi in fiecare zi: IUBIRE LA IUBIRE, RAVNA LA RAVNA, SFINTENIE LA SFINTENIE, BLANDETE LA BLANDETE, SMERENIE LA SMERENIE, RABDARE LA RABDARE, IERTARE LA IERTARE... 

Asadar, sufletul tau trebuie sa fie fierbinte in credinta, sa arda de iubire pentru Domnul Iisus Hristos, fara de care nu vei avea nici-o sporire duhovniceasca. Sa-L iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima ta, din tot sufletul tau, cu toata fiinta ta si sa nu uiti niciodata ca: DOVADA IUBIRII TALE, catre El, este pazirea celor 10 Porunci dumnezeiesti, a celor 9 porunci bisericesti si a celor 9 Fericiri (Matei 5). 

INCEPUTUL IUBIRII TALE, este sa ai smerenia vamesului. DEPLINATATEA IUBIRII TALE, este biruinta impotriva patimilor diavolesti si curatirea inimii tale de tot pacatul.

  REZULTATUL IUBIRII TALE, este ca in inima ta, isi va face salas Cel ce a spus: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Asa cum, daca pui lemne pe foc, se mareste flacara, tot asa si deasa rugaciune mareste flacara iubirii de Dumnezeu si starneste in inima iubire pentru Dumnezeu. ORICE BOGATIE a lumii acesteia este zadarnica. ORICE PLACERE este efemera si urmata de durere. ORICE SLAVA este minciuna si amagire. Doar un singur lucru nu are umbra de zadarnicie, de amagire sau de minciuna: IUBIREA DE DUMNEZEU! 

Ma rog Lui Dumnezeu sa fie permanent prezent in sufletul tau si in imparatia inimii tale, fiindca, nici-o desfatare pamanteasca si nici-o iubire omeneasca, nu dau sufletului tau mangaiere atat de desavarsita si nesfarsita, atata usurare si bucurie, cat da IUBIREA DE DUMNEZEU, DRAGOSTEA CATRE DOMNUL. 

                                                                                                         Amin si Aliluia!                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Postări populare

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXA AUDIO