Creştinism Ortodox

miercuri, 26 februarie 2020

ANUNȚ DE ULTIMĂ ORĂ!!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Tocmai am aflat că o epidemie devastantă a cuprins tot Globul Pământesc! Este vorba despre boala numită "PĂCAT", care distruge relația omului cu Dumnezeu! Se manifestă prin necrozarea (omorârea) rapidă a sufletului uman, având drept consecință transformarea omului în zombi!! 

Referindu-Se la această teribilă maladie, Domnul Iisus Hristos Se exprimase fără echivoc în discuția cu un cetățean evreu: "Lasă MORȚII să-și îngroape morții, iar tu vino și-Mi urmează Mie!" Deci nu sunt dubii că păcătosul necredincios este un mort viu, adică un zombi!

Din fericire, există o terapie foarte eficientă pentru această boală, pregătită în laboratoarele Sfintei Biserici. Ea se numește "pocăință" și se va administra timp de șapte săptămâni în perioada imediat următoare. Terapia cuprinde ședințe de consiliere psihologică, numite "spovedanie", indicarea exactă a nivelului de gravitate a bolii de către doctorul - preot, stabilirea unei diete preventive, terapie de urmat acasă prin îndeplinirea de canoane antiseptice și administrarea duminicală pe cale orală a antivirusului pregătit în Sfântul Altar, numit "SFÂNTA EUHARISTIE". Până acum toți pacienții tratați în acest mod s-au vindecat complet, deci terapia are un grad de eficiență de sută la sută! Nu pierdeți vremea, intrați imediat în legătură cu filialele noastre din teritoriu aflate sub sigla Patriarhiei Române, bisericile dumneavoastră parohiale! 

Răspândiți știrea cât mai mult, dacă doriți să ajutați la vindecarea lumii de păcat! 

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

joi, 20 februarie 2020

AŞA NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC!


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie, şi dupăce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestitcum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis:„Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud deDumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-ostare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca uncopil. Această stare m-a dus la deznădejde.
 Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să măsinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-ade-văr exişti, Tu poţi să măscapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren.

 Aşa nu mai vreau sătrăiesc!». S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara.Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toatăviteza, şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecuttot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi m-amcutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote, şi, sculându-mă, m-am dusacasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu”.

                                                 GRĂDINA MAICII DOMNULUI

Întorcându-mă odată de la Tesalonic spre Sfântul Munte, m-a dus cineva cu maşina până într-unsat, iar de acolo aşteptam să iau autobuzul.Un bătrânel care trecea pe acolo, când m-a văzut, m-a întrebatde unde sunt, iar eu răspunzându-i, mi-a zis:
- Ei, părinte, mare grijă are Maica Domnului de Sfântul Munte!
- Ştiu! Am simţit şi eu ajutorul ei, i-am spus eu.

- Uite, zise el, cu ani în urmă, ministrul cultelor de aici, din Grecia, a vrut să viziteze SfântulMunte. Cu toate că i s-a spus că nu are voie să intre pentru că este femeie, ea nu a ascultat şi a hotărât ca peste două zile să intre în Sfântul Munte. Însă cu o zi înainte s-a îmbolnăvit grav, şi, după câteva zile, amurit.+

Altădată, cineva tot cu o funcţie mare a vrut să intre în Sfântul Munte ca să impună cevanepermis. Când a ajuns în portul Uranopolis, i s-a făcut dintr-o dată rău, şi în scurt timp a murit.- Vezi, părinte, că nu lasă Maica Domnului pe nimeni să facă rău Grădinii ei?- Ai dreptate, bunicule! Şi-ţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Maica Domnului să te aibă în pază! Slavă frumoasei noastre Împărătese!
sursa:(I) Povestiri duhovniceşti
                                                                                                                               Monah Pimen Vlad

SĂ NU RENUNȚI!


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

În mari păcate ai căzut
Și cazi mereu și vei cădea,
Dar chiar și-așa, să nu renunți
La luptă, dragul meu creștin,
Ci să Îl chemi pe Domnul tău
În rugăciuni și vei vedea
Că te va izbăvi de iad
Și de al remușcării chin!

El te-ar fi izbăvit demult,
Dar tu nu L-ai chemat deloc,
De-aceea nici nu reușești
Să urci spre Cer, ci stai pe loc.

Te uiți înspăimântat cum cazi,
Făcând ce nu ai vrea să faci,
Dar este numai vina ta,
Că nu ceri ajutor, ci taci..

Și ar mai fi un alt motiv:
Te văd mai mult îngrijorat
Că alți creștini mai cad și ei,
Decât de propriul tău păcat!

La ce ți-ar folosi, mă-ntreb,
Să știi păcat ce nu-i al tău?..
Să-ncepi să crezi în mintea ta
Că nu ești chiar atât de rău?..

Și astfel, păcătos fiind,
Să dormi pe pernă liniștit,
Să nu te rogi, să nu suspini,
Să nu regreți că ai greșit?..

Eu știu că vezi în jurul tău
Atâtea suflete ce cad,
Dar nu al lor, ci-al tău păcat
Te va împinge către iad!

Deci, dragul meu creștin, te rog,
TE ROG să iei în serios
Orice avertisment ieșit
Din gura Domnului Hristos!

Să nu-ți imaginezi că-i rău
Acel ce-n chinuri a murit,
Lăsându-Se de dragul tău
Scuipat, bătut și răstignit!..

Ci dacă El ți-a dat porunci
Și ți-a cerut un trai curat,
Sau ți-a cerut să-ți plângi cu-amar
Orice cădere în păcat,

Aceasta pentru că știa
Că sus în cer la Dumnezeu
Încap doar cei ce-n viața lor
Și-au plâns păcatele mereu..

Precum o apă de Botez,
Te spală lacrima de rău:
Trimisă e de Duhul Sfânt
Să curățe păcatul tău.

De-aceea, dragul meu creștin,
Ce ai căzut și cazi mereu,
De șaptezeci de ori pe zi
În viața ta de vei cădea,
Să nu îți pierzi credința ta
În dragostea lui Dumnezeu,
Căci El te va ierta din nou
Când lacrima ți-o va vedea!
amin

marți, 18 februarie 2020

DACĂ AI SEMĂNA IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


      (Autor necunoscut)
   “La un magazin, in noapte,
S-a oprit un trecator,
A batut discret, in poarta
Si-i deschise un negustor!

   Fara insa sa-l priveasca,
 Pe cel care i-a deschis,
Incepu sa povesteasca:
 Am batut, atras de scris!

   Eu treceam din intamplare,
(Si-s mirat, cinstit va spui),
Scrie c-aveti la vanzare,
Darurile Domnului!

   Negustorul ii surase:
- Spuneti! Ce ati fi dorit?!
 N-ati batut la porti inchise,
Spuneti si veti fi servit!

   Cand isi inalta privirea,
 Si-o opri pe negustor,
Si mai mare-i fu mirarea,
Caci e-un inger pazitor!

   Curios, strainu' intreaba:
Vreau sa cumpar! Costa mult?!
 Ingerul cel fara graba,
 Spuse: Totu-i gratuit!

   Gratis?! zice trecatorul,
Plin de  curiozitate!
 Cat de generos e Domnul,
Ca ne daruie din toate!

   Stau pe rafturi asezate,
 Lucruri ademenitoare,
Pachetele cu sperante,
Cu iubire si iertare!

   Cu credinta, fericire,
Nu ii pare sa lipseasca,
Nimic din ce isi doreste,
Toata rasa omeneasca!

   Greu de ales si totusi, cere:
Sa imi dai, te rog, iubire,
 Si-apoi sa-mi dai iertare,
 (toata o vreau !) si fericire!

   Sa nu uiti sa-mi pui speranta,
Singura ce imi ramane,
Ori de cate ori viata,
Tot la probe ma supune!

   Si gandindu-ma la semeni,
 Da-mi salvarea, daca vrei,
 Pentru rude si  prieteni,
 Pentru mine si ai mei.

    O sticluta de credinta,
Cat mai multa sanatate,
Mie, pentru orice fiinta,
 Ce zici ingere? Se poate?!

   Ii prepara un pachet,
 Am pus tot  ce ati cerut!
Strainul, privind spre el:
Murmura: Speram mai mult!

   Tu, te asteptai mai mult!
 Dar aici sunt foarte multe!
Dumnezeu ti-a daruit,
Doar seminte si nu fructe!

   Tu le esti agricultorul!
 Ia-le ! Fructele vor creste!
 Caci asa a lasat Domnul:
O samanta se-nmulteste!

   Dac-ai sa semeni iubire,
 Tot iubire-ai sa culegi!
Cand vei semana iertare,
Roadele-ti vor fi intregi!

   Chiar si cand este furtuna,
Si-n asprimea vantului,
Sa salveazi  intotdeauna,
Darurile Domnului!”

            Preot Ioan 🛎.

luni, 17 februarie 2020

Taina Sfintei Spovedanii


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:
- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am mai fost la slujbe sau la Spovedanie de mult timp şi nu cred că este neapărat să mergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.
- Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămaşă foarte frumoasă.
Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă călugărul a continuat:
- Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă ?
- Da, răspunse omul.
- Dar două zile, o porţi ?
- S-ar putea.
- Dar o săptămână sau o lună, o porţi ?
- Nu, părinte, bineînţeles că nu.
- De ce ? - îl mai întrebă călugărul ca şi când nu ar fi priceput.
- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.
- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se “murdăreşte” de păcate şi răutate şi cum l-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harul Domnului ?!

AVRAAM DUPA BARBA si HAM DUPA FAPTE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, trebuie sa luam aminte, si sa intiparim adanc, in sufletele noastre, invatatura Sfantului Ioan Iacob Hozevitul: “Sunt trei virtuti care aduc intotdeauna lumina mintii: 

1. Sa nu vezi raul la nici un om.
 2. Sa faci bine celor ce-ti fac rau. 
3. Sa rabzi fara tulburare, toate cele ce ti se intampla”. 

      Multi dintre cei apropiati noua, sunt crestini ortodocsi doar cu numele, altfel spus “de suprafata”, doar prin Taina Sfantului Botez. 

Si, zice Sfantul Maxim Marturisitorul: “TOTI ISI FAC CRUCE (la nevoie), dar, NU TOTI SE ROAGA!”. 
I-am putea numi, AVRAAM DUPA BARBA si HAM DUPA FAPTE. S-a racit iubirea in lume. Sfantul Parinte Ioanichie Balan, spune: "Nu paganii, ci noi, crestinii, grabim sfarsitul lumii, pentru ca nu ne mai iubim”. Daca, multi crestini ortodocsi, nici macar nu se mai bucura cand se vad unul cu altul, oare, are rost sa mai vorbim despre iubirea aproapelui? 

Iar cei care pot, dar nu vor sa vina duminica la Biserica (excepatand pe cei care chiar nu pot), justificand ca urmaresc la televizor Sfanta Liturghie, aceia nu-L iubesc pe Dumnezeu:

“De la Sfanta Liturghie, 
Poate omul sa lipseasca, 
Numai de-i bolnav, la pat,
 Incat altii sa-l urneasca.

Dar sunt unii din crestini,
 Care au televizor, 
Ce convingator sustin, 
Ca vad slujba-n casa lor.

Este drept ca pe ecran, 
Se transmite slujba toata, 
Ca oricare alt program, 
Insa Harul..., niciodata!”

Iti doresc o duminica minunata, de Dumnezeu binecuvantata si cu fapte bune, incununata! 

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

duminică, 16 februarie 2020

RĂBDAREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, pentru crestinii ortodocsi, Rabdarea este o virtute, fiindca unde nu este Rabdare, nu este nici iubire, iar in schimbul Rabdarii, Dumnezeu ne da mantuirea: "Prin Rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre" (Luca 21:19). Rabdarea are mai multe trepte: RABDARICA, RABDARE, RABDAROI, RABDAREA SFINTILOR (pe care foarte putini o dobandesc), si RABDAREA DESAVARSITA (pe care o are doar Dumnezeu).
 Daca vrei sa ai RABDARE trebuie sa ai mai intai SMERENIE. Iar ca sa ai smerenie trebuie SA POSTESTI. Omul smerit rabda cu barbatie jignirile, defaimarile si zice: DOAMNE, IARTA-I ACESTUIA VORBELE SI MIE FAPTELE! 
Si Dumnezeu vazand Rabdarea lui ii va trimite mangaiere si odihna sufletului sau. Parintele Cleopa indemna asa: "Rabdare, Rabdare, Rabdare... si cand ti se pare ca ai gatat-o, ia-o de la capat: Rabdare, Rabdare, Rabdare... Dar pana cand? Rabdare nu pana la prasit, ci pana la sfarsit! Doamne, da-mi rabdare si voie nebiruita si blandete! Sa ai rabdare in toate pentru ca: Rabdarea este MARELE BALSAM pentru ranile sufletului, UNICUL DIAMANT care ne indreapta pe drumul mantuirii, este TARIA SUFLETULUI in ispite.
 Asadar, Roaga-te, Posteste, Taci, Rabda, Iubeste-l pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii tai, Smereste-te, Iarta... 
                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

joi, 13 februarie 2020

CUVINTE LA ÎNCEPUT DE TRIOD


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



           Cu toții am citit duminica trecută în calendarul ortodox două cuvinte enigmatice: "Începutul Triodului".. Întrucât nu toți românii sunt profesioniști în domeniul limbajului bisericesc, m-am gândit să vă împărtășesc câteva idei pe tema acestui misterios "Triod"..
Triodul este o perioadă de zece săptămâni în care am intrat duminica trecută și care se va încheia în Noaptea Învierii, în clipa minunatei chemări a preoților din lumea ortodoxă: "Veniți de luați lumină!". Această perioadă este timpul recomandat de Sfânta Biserică spre a fi dedicat pocăinței, plângerii păcatelor, meditației la viața veșnică și împăcării cu Dumnezeu. Până aici sunt convins că a înțeles toată lumea.. De-aici începe partea mai delicată..
"Pocăința", un cuvânt despre care se vorbește atât de mult, dar care este înțeles și aplicat în viață atât de puțin.. Unii înțeleg pocăința ca pe un plâns forțat, poruncit de Biserică în anumite zile ale anului.. Și de unde să plângă bietul creștin, dacă nu poate?.. Pur și simplu, nu simte acea durere în suflet.. Alții, dimpotrivă, înțeleg pocăința ca fiind o continuă stare de zdrobire a inimii, care nu are nimic de-a face cu viața concretă de fiecare zi. Pe astfel de persoane acum le vezi cu ochii roșii de plâns păcate, acum le vezi la o repriză de bârfă cu "fetele".. Acum plâng, acum se ciondănesc cu cineva.. Și atunci îți dai seama că nici în cazul acesta nu s-a înțeles cu adevărat sensul cuvântului "pocăință".
Dragii mei, pocăința este într-adevăr o stare de tristețe a inimii, stare care provine din conștientizarea faptului că prin păcatele noastre am întristat Preasfânta Treime. Nu am scris nici "supărat", nici "mâniat", ci "întristat", deoarece Fiul lui Dumnezeu ne-a explicat ce fel de Tată milostiv avem noi în ceruri. Un Tată Care nu Se mânie, ci Se întristează pentru rătăcirea fiilor Săi cei risipitori, așteptând cu răbdare întoarcerea lor în casa părintească.. Nu m-am referit doar la Dumnezeu Tatăl, ci la întreaga Sfântă Treime, căci unii creștini au o mai mare familiaritate cu Domnul nostru Iisus Hristos, fiind singura Persoană treimică Care Și-a însușit firea omenească. Întrucât Iisus este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, El este mult mai accesibil minții omenești decât Tatăl Său Cel nevăzut. Așadar unii dintre noi își concentrează viața duhovnicească asupra figurii Mântuitorului, iar sentimentul de întristare pentru păcate, tot la El se referă. Avem și o categorie foarte redusă de creștini, creștinii mistici, rugători, care s-au acomodat cu venirea în sufletele lor a Duhului Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, după cuvintele rugăciunii începătoare: "Vino și Te sălășluiește întru noi".. Acești creștini simt cu ușurință pierderea Duhului Sfânt în urma căderii în păcate, deci pocăința lor este o continuă plângere după Duhul Cel pierdut. Dacă gândim într-un mod mai teologic, Duhul Sfânt este Cel Care ni-L descoperă în suflete pe Mântuitorul Iisus Hristos, iar Domnul Iisus este Ușa prin Care se poate pătrunde până la Tatăl: "Eu sunt ușa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" zice Domnul. În consecință, pierzându-L pe Duhul Sfânt, ai pierdut Lumina prin Care mai înainte puteai să-L cunoști pe Fiul, dar ai piedut și Calea de a ajunge la Tatăl.. Pocăința așadar este acea tristețe din suflet care se naște dintr-un adânc sentiment de singurătate.. L-ai avut pe Dumnezeu și L-ai pierdut.. Cum să nu plângi după El? Nu mă vedeți pe mine cât mă "vaiet" în poeziile mele din acest motiv?.. Eu trăiesc această singurătate, plâng după Dumnezeu și îmi descriu în rime plânsul acesta, ca să mai învețe și alții de la mine sfânta și sănătoasa pocăință.
Va să zică pocăința este mai întâi o întristare.. Cum să-ți provoci această stare, dacă nu o ai?.. Aici intervine învățătura Bisericii. Aici impune Biserica această perioadă a anului, poruncind ținerea postului și înmulțirea rugăciunilor. Acestea sunt metodele pentru dobândirea stării de tristețe. Se poate, dacă vrem. Dar mai întâi trebuie să eliminăm cauzele care alungă departe tristețea de la noi. În primul rând mă refer la râs, la glume și la muzică lumească. Cum să plângi, dacă râzi?.. Ori una, ori alta. Gata petreceri, onomastice și zile de naștere! Vrei să te pocăiești, sau nu?.. Recomand celor care iau în serios îndemnurile Sfintei Biserici și o altă metodă pentru dobândirea întristării inimii: recapitularea păcatelor celor mai mari pe care le-am săvârșit în viață, CHIAR DACĂ LE-AM SPOVEDIT DEJA. Să ne gândim la tot ce am făcut rău în viață, la toate promisiunile de schimbare nerespectate.. Și ne vom posomorî în suflete.
Starea de pocăință dacă a pus stăpânire pe sufletele noastre, lucrul acesta se va vedea din scârba pe care o vom simți pentru păcatele "obișnuite"! Păi dacă regret că te-am supărat, ce voi face mai întâi? Voi înceta să te mai supăr de aici înainte! De aceea a zis un filozof: "Când regreți, nu o spui înainte de a o dovedi, ci O DOVEDEȘTI ÎNAINTE DE A O SPUNE". De aceea spuneam mai înainte despre femeia care plânge, apoi bârfește și se ceartă cu lumea, că nu a înțeles ce înseamnă pocăința.. Înaintea lacrimilor, sau imediat după ele, trebuie să se vadă o "cumințire" a omului, ca expresie concretă a pocăinței sale. Plâng cu ochii, plâng cu inima, plâng cu fapta. Așa se face. De aceea și Domnul a zis: "Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri". Iar Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, îi certa foarte tare pe fariseii veniți la el cu o FALSĂ pocăință prin cuvintele: "Fariseilor fățarnici, cine v-a învățat pe voi să fugiți de mânia viitoare? Faceți roade vrednice de pocăință"! Adică el cerea ca pocăința să se vadă concret, în fapte. Zaheu vameșul a luat măsuri concrete de îndreptare a greșelilor, luându-și angajamentul înaintea Domnului Hristos: "IAR DACĂ AM NEDREPTĂȚIT PE CINEVA CU CEVA, ÎNTORC ÎMPĂTRIT"! Fiecare dintre noi trebuie să încerce să facă același lucru, adică să-și repare cumva greșelile trecutului, acolo unde se mai poate repara ceva. Iar unde nu se mai poate face nimic.. lacrimi și mila lui Dumnezeu..
În încheiere, iubiți cititori, bine ar fi să intrăm în atmosfera Triodului cu gândul că această perioadă este determinantă pentru mântuirea noastră.. Să ne gândim că acum se joacă veșnicia noastră. Acum, ori niciodată! Dacă vom avea bunăvoință în dobândirea pocăinței, Domnul ne va trimite harul Său. De aceea cerea Sfântul Efrem Sirul: "Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale". Aici prin cuvântul "duh", Cuviosul Efrem înțelege harul, cu darurile sale felurite. Așa să cerem și noi de la Bunul Dumnezeu, și veți vedea că după baia pocăinței cu lacrimi ne vom învrednici de bucuria Învierii, precum femeile mironosițe și sfinții apostoli ai Domnului Hristos, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

SCARA MANTUIRII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, frumoase si de mare folos ne sunt pe “scara mantuirii”, versurile Mariei Luca:

"Cand vorbe nerostite iti zbuciuma fiinta,
Si vin multimi de soapte sa-ti zdruncine credinta,
 Si cand tacerea doare, mai tare ca o rana,
 Iar tu esti singur, singur si nebagat in seama,

Cand spinii fara numar, pe cale te-au ranit,
 Si leagan ti-e oftatul si esti dispretuit,
RIDICA-TE! NU-I STAREA TA,
 SA FII IAR INTRISTAT!

Ai pe Hristos, ce vesnic te-a vegheat!
 In fata Lui sa te inchini,
S-aduci povara grea,
Si-ai sa cunosti iubirea, ce El ti-o poate da!".

   Asadar, CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE!

 Legatura lor intima, se explica de fapt prin izvorul lor comun: DUMNEZEU. 

Pe “SCARA MANTUIRII”, CREDINTA, face inceputul, NADEJDEA, zideste, iar IUBIREA, desavarseste. Am putea asemana CREDINTA, cu STALPUL DE FOC care a condus poporul ales prin pustie, dupa iesirea din robia lui Faraon, NADEJDEA, cu MANA dupa care poporul evreu isi ridica ochii la cer, iar IUBIREA, cu CHIVOTUL LEGII, care i-a condus pe evrei prin pustie pana in Tara fagaduita.

Chivotul Legii, prefigureaza mai intai Templul Domnului din Ierusalim, iar in chip desavarsit Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, in care iubirea se manifesta plenar, indeosebi in Taina Sfintei Euharistii. Asadar: “Aveti credinta in Dumnezeu” (Marcu 11:22), fiindca: “Cei ce nadajduiesc in Dumnezeu, sunt ca muntele Sionului, in veac nu se vor clatina” (Psalm 124:1). 

                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, am intalnit in Sfantul Munte Athos, un pelerin care mi-a spus urmatoarea intamplare: “In vremea comunistilor, un arhimandrit rus, fost judecat si trimis in gulag (lagar in Rusia), tuns chilug si chinuit foarte tare, incat, aproape a cazut in deznadejde, fiindca, nu mai putea suporta toate chinurile de nedescris.

La un moment dat s-a apropiat de el un detinut, care nici nu stia ca este ieromonah (preot calugar) si i-a spus: “In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!” Atunci si-a dat seama de lucrarea lui Dumnezeu, fiindca, si aici in iadul acela, Duhul Sfant l-a luminat pe detinut, i-a descoperit ca in fata lui sta un preot crestin ortodox, chiar daca era tuns scurt in cap, fara barba, fara reverenda si fara vesminte preotesti”.

   🙏 “Mare esti Doamne, si minunate sunt lucrarile Tale si nici-un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”
                                                                                                                                Preot Ioan 

VALOAREA DUHOVNICULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   “Daca ai inima curata, duhovnicul ti-L da pe Dumnezeu!

Duhovnicul, este omul care te impaca cu Dumnezeu. Atat de mare este, incat Dumnezeu, asculta de cuvantul lui si lucreaza cu sufletul omului prin intermediul acestuia.
In Pateric scrie asa: "Daca te certi cu Dumnezeu te impaca duhovnicul, dar daca te certi cu duhovnicul nu are cine sa te împace cu Dumnezeu".
   In iubirea Sa, Dumnezeu, a daruit omului, un judecator asemenea lui, din lumea aceasta.
Un om, care sa-i fie Povatuitor, Prieten si Frate. Un om, care stie ce este caderea si ce este ridicarea, care a gustat lacrimile de pocainta si de bucurie, care stie din cercare, ca desarta este vietuirea fara Dumnezeu in lumea aceasta, si care nu poate pune masuri mai grele decat el insusi le poate duce. Acesta e duhovnicul: cel ce te "naste" pentru Imparatia cea de sus.
   Omul, seamana cu un vas care are o deschidere in partea superioara, pe unde primeste apa. Cu cat deschiderea este mai mare, cu atat intra inauntru mai multa apa.
Acelasi lucru se intampla si cu ploaia harului, care intra in om dupa cat de mare este deschiderea inimii sale. Cu cat ai mai multa deschidere si sinceritate fata de duhovnic, cu atat Harul lui Dumnezeu, va lucra cu mai multa intensitate.
De aceea, sa cerem in rugaciune, ca Dumnezeu sa ne scoata in "cale", duhovnicul care ne poate ajuta sa "coboram" Cerul in suflet, sau sufletul sa ni-l prefaca in Cer! 
                                                                                                                                     Amin si Aliluia!”
                                                                                                                                           Preot Ioan .

marți, 11 februarie 2020

BINECUVANTARE si SFAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu tine in toata ziua si in tot lucrul tau. Rugaciunile diminetii sa-ti fie "cheia zilei" (adica, sa incepi ziua cu Dumnezeu), iar Rugaciunile de seara sa-ti fie "cheia nopții" (adica, sa termini ziua tot cu Dumnezeu). Azi si in fiecare zi, sa nu uiti sa spui Tatal nostru (macar in gand), atunci cand te asezi la masa, iar dupa ce ai mancat sa-i multumesti pentru toate bunatatile care ti le-a pus pe masa. Sa nu fim NEMULTUMITORI si NERECUNOSCATORI, si să fim MULTUMITORI si RECUNOSCATORI. 
Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam! Si, sa zici si tu din tot sufletul asa: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Doamne, Dumnezeule, asculta rugaciunea mea si intoarce la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei! Maica Domnului, nadejdea mantuirii sufletului meu, miluieste-ma, roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru si pentru mine, fiindca, stiu ca tu poti cu rugaciunea, atat cat poate El cu puterea. Sfinte ingere, pazitorul vietii mele, care esti dat mie de la Sfantul Botez, apara-ma de toate uneltirile vrajmasului diavol.
                                                                                                                            Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan.

COPII MUTI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Era odată o femeie care obişnuia să descurajeze pe tineri zicându-le să nu mai meargă la biserică să cânte, că acolo trebuie să cânte numai babele. Această femeie întorsese multe suflete din calea aceasta bună.

Venind însă timpul să se căsătorească şi să aibă copii, a născut nouă copii muţi şi tare se întrista şi plângea că nici unul măcar nu-i spunea “MAMĂ”.
Copii s-au făcu mari şi de la nici unul nu a putut auzi cuvântul mamă şi tată. Ea însă uitase păcatul făcut în tinereţe şi nemărturisit şi se întreba mereu de ce-o fi pedepsit-o Dumnezeu aşa de rău cu toţi copii muţi?

Într-o noapte a avut un vis; un tânăr frumos îmbrăcat i-a spus: “Să ştii, femeie, că tu nouă suflete ai întors cu vorbele tale rele din calea bisericii unde mergeau să slăvească pe Dumnezeu. Le-ai întors la calea cea rea a demonilor şi s-au pierdut. Pocăieşte-te de păcatul acesta şi mai spune şi altora ca să nu-ţi pierzi şi fericirea raiului.

LINISTESTE-TE! NU TE RISIPI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: 

“Taci! Nu vorbi mai mult decat este nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supara pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cadea in pacate, pe cat poti, fugi de agitatia, zgomotul si zarva lumii! Linişteste-te! Nu te risipi, vrand sa faci prea multe, nu iti pierde pacea sau timpul cu nimicuri. 

Sa faci atat cat este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, si de multe ori uitam ca nu traim o mie de ani, uitam ca rugaciunea sau relatia noastra cu Dumnezeu este cea mai importanta! 

Avem nevoie de liniste, trebuie sa invatam sa mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul si sa petrecem o clipa de aur nu doar cu noi insine, dar mai ales cu Iisus Hristos! In liniste, 

Dumnezeu iti vorbeste prin constiinta ta, ia aminte la ce-ti spune si cu siguranta n-o sa-ti para rau!” Dumnezeu fara noi ramane tot DUMNEZEU, insa noi, fara Dumnezeu suntem NIMIC! Si te rog nu uita de BLANDETE si SMERENIE, alaturi de celelalte virtuti. 

Mi-a placut acest cuvant frumos al poetului Liviu Rebreanu: “Astazi stiu si inteleg ca IUBIREA ESTE FACUTA PENTRU CEI SMERITI, fiindca, CEI MANDRI NU POT IUBI NICIODATA!” 
                                                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                                             Preot Ioan .

duminică, 9 februarie 2020

CUVANT despre DISCRETIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, cat de minunat si de neuitat este cuvantul lui Dumnezeu: “Sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta” (Matei 6:3).
Aceasta o putem numi si discretie, iar acest cuvant are doua sensuri:

1. Discret este omul care stie sa pastreze o taina, un secret.

2. Discret, este omul retinut in vorbe, in actiuni, care nu atrage atentia.

Vamesul, cu toata pacatosenia pe care o marturisea (pacatosenie reala, poate), s-a rugat intr-un loc retras, fara vorbe multe ci cu lacrimi, zicand doar: “Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului!” Mantuitorul spune ca vamesul s-a intors la casa lui “mai indreptat” decat fariseul.

Cuvantul “mai indreptat”, aici are sensul de mantuit. Cat de placut este inaintea lui Dumnezeu omul discret! Chiar si noua oamenilor ne sunt dragi acei oameni care fac cu discretie orice lucru, fie ca sunt veseli, fie ca sunt tristi... si mai ales cand se roaga. Sfantul Apostol Pavel (in 1 Corinteni 7:29-31), ne indeamna sa le facem pe toate ca si cum nu le-am face, discret, fara zgomot, fara vaicareala, fara sa atragem atentia, adica, tainic, delicat, cu deplina smerenie!

           Un proverb zice asa: “Un minut de discretie, valoreaza mai mult decat o ora de intelepciune”. 

Auziti?

Discretia preferata intelepciunii!

 Iar un alt proverb, spune despre cei potrivnici smereniei ca “indiscretii nu au loc nici un iad”. Asadar, putem spune ca discretia, este un minunat detaliu al smereniei, foarte importanta pe “scara virtutilor”.

Sa implinim si noi indemnul la discretie, cu nadejdea ca dupa fiecare Sfanta Liturghie ne vom intoarce “mai indreptati la casa noastra”, iar la apusul vietii noastre pamantesti, mantuiti, adica, invredniciti de a intra in Imparatia lui Dumnezeu.

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                             Preot Ioan .

vineri, 7 februarie 2020

SFANTUL SFREM CEL NOU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!


“Sfarsitul tau mucenicesc ma indeamna sa lepad desfatarile trecatoare ale acestei lumi.Chinurile tale ma indeamna sa ridic si eu crucea ascultarii de Dumnezeu.Invata-ma ,Sfinte,sa traiesc nu dupa voia mea,ci dupa voia dumnezeiasca,sa nu caut cele ale mele si sa ma izbavesc de tirania pacatelor care ma apasa.Goneste de la mine toata ispita diavoleasca.Prea mult am pacatuit ,prea mult am izgonit de la mine Harul Dumnezeiesc.Acum a sosit ceasul mantuirii mele,sfinte.Domnul bate la usa inimii mele si vreau sa ii deschid.Ajuta-ma,sfinte,ca sunt neputincios.Roaga-te pentru mine pana la ultima suflare a vietii mele.Si roaga-te pentru poporul crestinesc,pentru toti ierarhii,preotii ,monahii si credinciosii.Roaga-te pentru duhovnicul meu si pentru toate rudeniile mele dupa trup si dupa duh.Inmulteste rugaciunile pe care le faci pentru noi,ca si noi sa cadem la rugaciune ,multumindu-ti din prea plinul inimii.Ca impreuna cu tine sa Il slavim pe Dumnezeul cel in Treime Laudat,in vecii vecilor ,Amin.

SĂ RĂMANEM UNITI CU HRISTOS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


       Staretul Varsanufie de la Optina spunea adesea: "Mi se intampla sa aud plangeri, cum ca traim vremuri grele in prezent, ca acum s-a dat libertate deplina fiecarei invataturi eretice si fara de Dumnezeu, ca Biserica Crestin Ortodoxa este impresurata din toate partile de atacurile vrajmasilor, care se ridica impotriva ei cu putere si ca o rapun aceste valuri intunecate ale necredintei si ereziei. Eu raspund intotdeauna: "Nu va nelinistiti! Nu va temeti pentru Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa! Ea nu va muri: portile iadului nu o vor birui pana la Infricosatoarea Judecata. Nu pentru ea trebuie sa va temeti, ci pentru voi insiva. Este adevarat ca vremurile noastre sunt foarte grele. 
De ce? Din cauza ca acum e foarte usor sa te dezlipesti de Hristos, iar atunci vine moartea sufletului“.
Bucuria mea, scopul vietii noastre pamantesti este mantuirea sufletului, iar pentru aceasta, noi trebuie sa raspundem strigatului dupa iubire al oricui, oriunde l-am auzi. Daca noi vom incalzi inima cuiva, atunci si Dumnezeu va incalzi inimile noastre. Daca noi vom sprijini si incuraja pe altii, atunci si Dumnezeu ne va sprijini si ne va incuraja printr-un inger tare pazitor. Dumnezeu ofera, ofera la nesfarsit si iarta, insa noi, primim, primim la nesfarsit si uitam sa iubim pe Dumnezeu, aproapele si pe vrajmasii nostri. Asadar, trebuie sa iubim cu BUCURIE Sfanta, cu IUBIRE 
 Sfanta!
                                                                                                                           Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

joi, 6 februarie 2020

SFATURI DUHOVNICESTI...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, este foarte important sa vezi iubirea si purtarea de grija a lui Dumnezeu la fiecare pas al tau si sa zici asa: "Cat de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut" (Psalm 103:25). Sa vorbesti din inima, nu doar cu buzele (fara viclenie, fatarnicie) si sa zici asa: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia fii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5:8), pentru ca: "pe viclean il uraste Domnul" (Psalm 5:6).

Sa zambesti cat mai des tuturor si sa zici astfel: Fiecare dintre noi suntem un zambet al lui Dumnezeu si El zambeste lumii acesteia prin noi, fiindca aceasta este porunca: "Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va!" (Filipeni 4:4). Sa vorbesti mai putin si asculti mai mult si apoi sa spui in sinea ta: A unsprezecea Porunca din Decalog ar putea fi aceasta: Sa asculti de noua ori si sa vorbesti odata. Sa gandesti frumos, pozitiv si constructiv, iar daca in minte iti vin ganduri neconforme cu voia lui Dumnezeu, sa le alungi repede din minte prin rugaciune (Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse).

Indreaptati picioarele sa mearga pe calea Sfintei Biserici Ortodoxe si sa zici: Doamne, daca sunt pe o cale gresita, sa ma indrepti Tu pe cea buna. Daca ai pacatuit si te mustra constiinta (glasul lui Dumnezeu din om), acest aspru judecator, atunci mergi degraba la preotul duhovnic si spovedeste-te, avand in minte aceasta invatatura: "De cate ori cazi, ridica-te si te vei mantui!" Si te mai sfatuiesc, sa fii bun pe cat poti, pana la moarte. Sa nu uiti ca ai suflet nemuritor, asadar, asa cum se pun mai intai caii si apoi caruta, tot asa si tu, sa pui mai intai sufletul si apoi trupul, fiindca, nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletul tau dupa ce mori. Asadar, pocaieste-te si, "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau" (Amos 4:12). Amin si Aliluia!
                                                                                                                                                Preot .

miercuri, 5 februarie 2020

NU-TI FIE GREU ... Versuri de Traian Dorz

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
                                                                                   


    "NU-TI FIE GREU sa uzi o floare,
De-o afli la pamant, uscata,
 Poate-ntr-o zi ai sa te bucuri,
Simtind mireasma ei curata.

NU-TI FIE GREU sa legi o rana,
Cand vezi un om in suferinta,
 Poate in vremea viitoare,
 Iti va fi frate de credinta.

 NU-TI FIE GREU sa-mparti o paine,
 O vorba buna sau un dar,
Ci fa-le toate cu Iubire,
Si pune Raiului hotar.

NU-TI FIE GREU in rugaciune,
Sa-ti pomenesti vrajmasul tau,
 Poate a ta purtare, frate,
Sa-l fi facut din rau, mai rau.

NU-TI FIE GREU, dar nici rasplata,
Nu astepta, nerabdator.
 Porunca Dragostei in lume,
 Sa o-mplinesti erai dator,

 Tu doar priveste-adanc in tine, 
Tacut, smerit si credincios,
 Cu cat iti vezi mai mare vina, 
Esti mai aproape de Hristos!". 

   🙏 NU-TI FIE GREU, sa zici neincetat: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii!
   🙏 Binecuvantarea Domnului sa fie peste tine, cu al Sau Har si cu a Sa iubire de oameni, todeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE! Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .

ACOPERITOR DE PĂCATE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, pentru ca noi toti, GRESITORI SUNTEM, SI-N PĂCAT CĂDEM, sa luam aminte la cuvantul Sfantului Parinte, Isidor Pelusiotul: “Raul care ti s-a facut, trebuie sa-l scrii pe apa. Asa cum nu poti scrie pe apa, asa trebuie sa nu mai scrii in minte raul pe care ti l-a facut cineva si sa fii “ACOPERITOR DE PĂCATE”.
Cand un crestin ortodox tine minte raul, nedreptatea, paguba..., ce i s-a facut, aceasta este o patima, iar patimile intuneca mintea, strica amintirea lui Dumnezeu si stramba sufletul! Asadar, este minunat daca poti uita raul, dar sa nu uiti binele care ti s-a facut (sa fii multumitor si recunoscator). Sfantul Parinte, Grigorie de Nazianz spune asa: “Omul este o faptura, care a primit porunca sa devina dumnezeu”.
  De vreme ce suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, inseamna ca asta avem de facut: sa devenim ca El. Scopul nostru in viata este sa ne transformam, ca sa ajungem de la chipul lui Dumnezeu la asemanarea cu El, prin Harul Duhului Sfant. De aceea putem spune ca mantuirea este o preschimbare tainica a fiintei umane, dupa asemanarea cu Dumnezeu prin Har. Orice om este liber, constient si resonsabil. Sfantul Parinte, Sofronie Saharov, zice asa: “Noi, crestinii ortodocsi, devenim persoane, atunci  cand ne unim unii cu altii in Hristos si traim, prin dragoste, in celelalte persoane. Astfel, TRAIM TREIMIC”. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                   Preot Ioan

marți, 4 februarie 2020

“PASTORUL SI MIOARA INDARATNICA


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!



La caderea serii, un Păstor si-a numarat oile si a aflat ca lipseste una.Era mioara cea mai indaradnica si mai razvratita.A tot chemat-o...a tot asteptat ca ea sa-L strige...a trimis toate ajutoarele Sale sa o caute.Si chiar au gasit-o, dar ea nu a vrut sa se intoarca in Staul.Ii placea sa zburde...sa se joace...sa guste din toate ierburile chiar daca unele erau amare sau spinii lor o intepau.Alerga sa se adape din toate baltile pe care ea le credea izvoare si se insotea cu toti potrivnicii Stapanului sau.
Iar inima Păstorului era trista si inca o astepta...Pana intr-o zi...cand Maica Păstorului, vazand tristetea Fiului sau ii spuse: ,, Te rog, mai asteapta o vreme ! Am sa-Ti aduc mioara "

Si porni insotita de un slujitor credincios al Iubitului sau Fiu, sa caute mioara ratacita.Si o striga...si o cauta si ea, prin toate hatisurile si maracinii acelor locuri murdare in care mioarei ii placea sa zburde inca de cand era mielusea.Pana cand auzi behaitul ei slab si o gasi haituita si incoltita de fiarele infometate care se pregateau sa o sfasie si care pana atunci o insotisera in chip de prieteni.

Era murdara si speriata si nu mai indraznea sa-si strige Pastorul ! Si ochii ei plini de lacrimi, cereau Maicii sa o duca in Staul, acolo unde o astepta Stapanul pasunii si unde erau si celelalte surori ale ei.Atunci Maica isi trimise slujitorul cel credincios sa o scoata din ghearele fiarelor, sa-i alunge teama, sa-i stearga lacrimile si sa o calauzeasca Acasa...

Au pornit catre Staul iar mioara ii urma indeaproape.Vazand-o Pastorul a imbratisat-o cu bucurie, iar Maica i-a spus :,, Te rog, Fiule, ca de astazi sa iubesti si pe aceasta, la fel de mult ca pe celelalte mioare din turma ta , pentru ca ea s-a ratacit dar acum a fost gasita"

Si iarasi El a imbratisat mioara cu bucurie iar ea nu s-a mai despartit de El !

                                                                                                                 Mioara sunt eu

Preluare Eliana Popa

luni, 3 februarie 2020

CEARSAFURILE MURDARE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, mult mai judecam noi oamenii, mult si in mod gresit, fiindca, Judecatorul lumii este doar unul singur: Iisus Hristos! Iata o pilda minunata in acest sens: “O pereche recent casatorita, s-a mutat intr-un cartier foarte linistit. In prima dimineata din noua casa, in timp ce-si savurau cafeaua, femeia a observat, privind pe fereastra, o vecina care-si intindea cearsafurile in balcon. “Ce cearsafuri murdare intinde vecina noastra pe balcon! Cred ca are nevoie de un detergent mai bun, sau poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearsafurile!” Sotul ei a privit si a ramas tacut. Scena aceasta s-a repetat de fiecare data cand vecina intindea cearsafurile si rufele, in fiecare saptamana. Dupa o perioada femeia a ramas surprinsa, vazand intr-o zi ca vecina sa intinde cearsafurile, insa, foarte curate si i-a spus sotului ei: “Priveste barbate, in sfarsit femeia asta a invatat si ea sa spele rufele! O fi invatat-o o alta vecina?” Sotul ei ii raspunse: “Nu draga mea, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre!”
   Si in viata este tot asa! Totul depinde de curatia ferestrei sufletului nostru, de curatia lentilelor ochelarilor prin care privim, prin care observam faptele. “Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat” (Matei 6:22). Si nu uita: Ce-ai vazut, n-ai vazut, ce-ai auzit, n-ai auzit! Ce-ai auzit sa nu crezi, iar ce-ai vazut sa crezi pe jumatate, fiindca, CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI, ESTE NU JUDECA! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan .

SUFLET BOLNAV si SUFLET SĂNĂTOS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Isaac Sirul spune asa: “Ce este smerenia? Pai, ce este sarea pentru orice mancare, la fel este smerenia pentru orice virtute”.

Sfantul Parinte, Siluan Athonitul ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: “SUFLETUL BOLNAV se mandreste, dar SUFLETUL SANATOS iubeste smerenia, asa cum l-a invatat Duhul Sfant si daca o cunoaste (smerenia), atunci, se socoteste pe sine mai rau decat toti.

Chiar daca Domnul l-ar inalta la cer in fiecare zi si i-ar arata toata slava cereasca in care se afla El, si iubirea SERAFIMILOR, a HERUVIMILOR si a TUTUROR SFINTILOR, chiar si atunci, invatat de experienta, sufletul smerit va spune: "Tu, Doamne, imi arati slava Ta, pentru ca iubesti zidirea Ta; mie insa, da-mi mai degraba PLANS si PUTEREA DE A-TI MULTUMI.

Tie Ti se cuvine slava in cer si pe pamant, mie insa, mi se cuvine sa plang pentru pacatele mele. Altfel nu vei pazi harul Duhului Sfant pe care ti-l da Domnul dupa mila Sa”.

  Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvantare si sa-ti umple sufletul de: SMERENIE, BLANDETE, MILOSTENIE, DREAPTA SOCOTEALA si toate darurile Duhului Sfant!

                                                                                                                         Amin si Aliluia!

duminică, 2 februarie 2020

Rugaciune pentru binefacatorul tau


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



    Dumnezeule al dragostei, Tie sunt dator a-Ti multumi pentru dulcele simtamant al dragostei si ocrotirii, de care ma bucur. O, Cel ce esti izvorul tuturor bunatatilor, revarsa binecuvantarea si binefacerile Tale peste acela pe care inima mea il cinsteste si il iubeste, peste robul Tau (voi toti). Apara-l de toate primejdiile ce bantuie viata muritorilor pe pamant. 

Fa sa rasara asupra lui intotdeauna un soare stralucitor, ca sa risipeasca norii grijilor si ai suferintelor din viata lui. Umple inima lui de bucuria mantuirii Tale, povatuieste-i pasii pe cai drepte, in scopul mantuirii si al fericirii. Nu lasa ca apasatoarele suferinte sa-i innoureze fruntea si sa-i amarasca inima. 

Nenorocirile lui sa nu faca a i se cobori lacrimi in ochi, inima lui sa nu fie jertfa intristarilor. Fa ca fiecare din zilele lui sa fie o frumoasa zi de primavara, viata lui sa se asemene unui rau limpede si lin, ce curge prin gradini inverzite si pline de flori. Iar daca va fi amenintat de nenorocire, fii aparatorul si ocrotitorul lui, precum el este aparatorul meu.

 Ori in ce parte va merge sau se va afla, umbreste-l cu bunatatea si apararea Ta. Da-i, Dumnezeul meu, toate placerile si toate bucuriile iertate muritorilor care pazesc poruncile Tale si fac bine aproapelui lor. ingerul Tau cel bun sa-l insoteasca si sa-l pazeasca in toate zilele lui si, dupa o viata lunga, plina de binefaceri si fapte bune, sa se invredniceasca a dobandi bunatatile Tale cele fara de sfarsit, gatite tuturor celor ce lucreaza virtutea. Amin.

Postări populare

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXA AUDIO