A posti...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

1. Am ajuns odată la starețul Clement într-o zi de post. Hai să te pun la masă, zice el. Mulțumesc, zic, nu mi-e foame, am mâncat acasă. Da’ nu postești? s-a mirat el. Ba da, dar v-am spus, tocmai am mâncat acasă, nu mi-e foame. Păi cum postești, dacă zici că nu ți-e foame? a zâmbit avva.

2. Starețul spunea: a posti înseamnă a flămânzi. O zi de post la sfârșitul căreia nu suntem flămânzi e o zi de post ratată, chiar dacă am mâncat de sec. Postul înseamnă foame și înfometare de bună voie, ca să ne amintim că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

3. Starețul avea la masă un obicei: își turna ciorba într-o farfurie, nu în castron. Încercați să puneți un polonic de ciorbă într-o farfurie și să o mâncați cu lingura. Așa o mânca el. Nouă însă ne umplea castroanele până sus și chiar de mai multe ori. Și asta am învățat tot de la el, mai înainte de a o fi citit în cărți: ai dreptul să pui foamea doar asupra ta, nu și asupra aproapelui tău. Postul care Îmi place, zice Domnul, „este să dai pâinea ta celui flămând și să saturi sufletul amărât” (Isaia 58,10).

4. Mâncarea de post nu înseamnă nimic, spunea starețul. Când aducem la biserică ulei, prescuri, vin, tămâie etc., ele sunt doar simple materii până la rugăciunea de sfințire a lor. Abia atunci ele devin: untdelemnul bucuriei, trupul și sângele Domnului, mireasma sfinților etc. Așa și mâncarea de post, nu înseamnă nimic până nu o sfințim prin rugăciune.

5. Mai zicea: cine vrea să mănânce în post brânză vegetală și cârnați de soia e ca un bețiv care bea bere fără alcool. El nu caută să taie patima lui, ci doar să o amăgească.

6. Dar tot el a făcut odată următorul lucru. Eram la el în chilie, într-o zi de post. Tocmai primise de la Sfântul Munte o sticlă de ouzo. Eu o făceam pe sfântulețul, dar tot trăgeam cu coada ochiului: ce-aș mai bea un uzache! Apoi mă rușinam de gândul meu păcătos: e post, nu te gândești?, plus că-i dimineață și n-ar fi bine să bei pe stomacul gol. Și tot așa, pătimind de gânduri, până când starețul Clement a luat sticla, a desfăcut-o și mi-a turnat un păhărel fără să spună un cuvânt. Cea mai înaltă formă de asceză este dragostea care se coboară la neputințele aproapelui.

7. Cei care nu pot ține tot postul ar trebui să țină măcar câteva zile. Iar dacă nu pot nici atât, măcar o zi. Și dacă nu pot nici o zi întreagă, să postească măcar o seară. Așa se spune în Scriptură despre lucrătorii tocmiți la vie (Matei 20,1-16): unii au ieșit la lucru de dimineață, alții pe la prânz, alții după-amiază, iar alții abia spre seară. Dar și aceștia din urmă au fost primiți de Stăpânul viei, pentru că măcar au ieșit în drumul lui. Așa e și cu postul. Dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă în drum măcar spre seară.

8. Când eram preot la țară, aveam în parohie niște oameni amărâți care munceau la oraș, în construcții. Plecau vară-iarnă cu noaptea-n cap și se întorceau pe întuneric. Voi cum postiți? i-am întrebat odată, la spovedanie. Postim și noi cum putem, mi-au răspuns. La muncă ne luăm pâine cu slănină, dar seara, când ajungem acasă, mâncăm borș de post. Când i-am povestit asta starețului Clement, mi-a răspuns: „Postul lor e mai greu decât al tău, care mănânci toată ziua sărmăluțe de post și nici nu te rupi cu munca.” De aceea, zic încă o dată: dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă măcar spre seară, că s-ar putea să primească plata celor dintâi.

9. L-am întrebat pe starețul Clement: de ce postim? Mi-a răspuns: întrebarea nu este de ce postim, ci pentru cine postim. Orice facem în Biserică trebuie să facem pentru Hristos și ca să ajungem la Hristos.

Sfânta Cruce

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dan Gheorghe Somnea

Prima variantă

Sfinţita Cruce este în altar.
Spânzurătoare e pentru sectar !
Emanuel Iisus, fiu de teslar,
Plecat-a-n Cer, după un lung calvar !

El nu ne-a părăsit, de fapt, pe noi !
El ne-a răscumpărat şi vrea ca voi
să fiţi mai blânzi şi să iertaţi mai des.
Altfel, nici unul nu va fi ales.

Oricine vrea, să vină după Mine !
Zis-a ISUS, vorbind către mulţime.
Crucea s-o ia, s-o care după sine,
bine-i va fi, atunci, în cer la Mine !

A doua variantă

O, Sfântă Cruce, purtat-ai pe ISUS.
O, Maică Sfântă, plâns-ai atunci nespus.
Da, Sfântă Cruce, acum ne eşti şi scut.
Da, DOAMNE Sfinte, pe Tine Te ascult.

O, Sfântă Cruce, acum ne eşti Simbol.
O, DOAMNE Sfinte, sufletul mi-e obol.
Da, DOAMNE Sfinte, ne aperi permanent.
Da, Sfântă Cruce, de răul remanent.

Deci Maică Sfântă, rugu-te nespus.
Mărite DOAMNE, ajungem oare Sus ?

Verificat de soţia mea, Diana şi prietena noastră AnneMarie, plecată la DOMNUL.

Bibliografie :

Arhimandrit Ilie Cleopa, Călăuza în credinţa ortodoxă, capitolul 9, Despre venerarea Sfintei Cruci, pag. 200, Ed. Episcopia Romanului, 2003.

DESAVARSIT sau NEDESAVARSIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.blogspot.com/

Bucuria mea, Adam este protoparintele neamului omenesc, omul fiind o fiinta LIBERA, CONSTIENTA si RESPONSABILA. Cu acest cuvant se dezleaga si intrebarea pusa mie, de catre un crestin ortodox: “Parinte, Adam, a fost creat desavarsit sau nedesavarsit?” 

I-am raspuns asa: Daca a fost creat nedesavarsit, cum putea fi nedesavarsit, un lucru facut de Dumnezeul cel Desavarsit (Absolutul, Perfectiunea) si mai ales omul? Iar daca a fost creat desavarsit, cum se face ca a calcat porunca lui Dumnezeu de a nu manca din pomul oprit? Adam, n-a fost creat gata desavarsit, in ceea ce priveste structura lui. Fiecare dintre noi este chemat sa raspunda in mod deliberat la iubirea lui Dumnezeu (Cel care El ne-a iubit mai intai), nevoindu-ne pentru dobandirea virtutilor. Este o foarte mare deosebire intre A POSEDA VIRTUTEA si A FI CAPABIL DE VIRTUTE. 

Sfanta Biserica Ortodoxa tinde sa-si desavarseasca fii ei duhovnicesti, dupa “Omul desavarsit” care este Iisus Hristos. Dumnezeu, vrea sa ne mantuim pe temeiul libertatii si demnitatii cu care ne-a inzestrat inca de la Creatie. Cautand mantuirea, noi trebuie sa fim BLANZI si SMERITI CU INIMA. 

Sfantul Evagrie Ponticul spune ca: “BLANDETEA, este cheia adevaratei cunoasteri a Lui Dumnezeu”. Pe MOISE si pe DAVID ii caracteriza blandetea, nemaivorbind de IISUS HRISTOS. Sa scoatem din suflet MANIA si POFTA, si atunci SUFLETUL DEVINE “FECIOARA”. Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil, ci, prin poruncile Lui ne indeamna sa facem TOT CE PUTEM, sa cerem ceea CE NU PUTEM si El, NE VA AJUTA SA PUTEM:

 Cheama-Ma in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei preaslavi! 

                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                           Preot Ioan

ADUCEREA-AMINTE DE DUMNEZEU NASTE RUGACIUNEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Oamenii au pierdut iubirea lui Dumnezeu,de aceea nu este pace pe pamant.O,fratilor,sa uitam pamantul si tot ce se afla pe el,deoarece,el ne abate de la contemplarea Sfintei Treimi,Care este de necuprins pentru mintea noastra,dar pe care sfintii,o vad in ceruri prin Duhul Sfant.

Iar noi,sa petrecem in rugaciune,fara nici un fel de imaginatie..Cine iubeste pe Domnul,acela isi aduce aminte intotdeauna de El,iar aducerea-aminte de Dumnezeu naste RUGACIUNEA.

Daca vrei rugaciunea curata,atunci fii SMERIT,INFRANAT,MARTUISESTE-TE CU SINCERITATE si rugaciunea te va iubi.Pentru a cunoaste pe Dumnezeu,nu e nevoie nici de bani,nici de averi,ci numai de SMERENIE.

Duhul smereniei,bucura pe Domnul mai mult decat toate. Daca vrei sa cunosti pe Domnul,smereste-te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate,iubeste  Adevarul si negresit, Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant,si atunci vei sti din experienta,ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni.

Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu,Domnul Insusi incepe sa-l calauzesca,si sufletul e invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu,in vreme ce inainte,era povatuit de invatatori si de Scripturi.

Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul Insusi prin harul Duhului Sfant,si putini sunt cei ce cunosc aceasta;numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu. Daca incepi sa te rogi lui Dumnezeu,si demonul sta impotriva ta si nu-ti ingaduie sa te inchini,smereste-te si spune:"Nimeni nu e mai rau decat mine pe pamant!",si in acel ceas,demonul va pieri.

Sufletele celor MANDRI sufera de-a pururea din partea demonilor.

Sufletul pacatos,robit patimilor nu poate avea pace,nici sa se bucure de Domnul,chiar daca ar avea toate bogatiile pamantului,si chiar daca ar imparati peste lumea intreaga.

        Multora le place sa citeasca carti bune,si aceasta este un lucru bun,dar sa te rogi e mai bine decat toate,insa cine citeste carti proaste sau gazete,e lovit de foame sufleteasca.Sufletul lui flamanzeste pentru ca HRANA SUFLETULUI si desfatarile lui sunt in DUMNEZEU

                                                                                             Sf.Siluan Athonitul(1866-1938)

CUM SA FACEM SA SCAPAM DE DIAVOL? ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Paisie Olaru, cu o sinceritate Sfanta, ne-a marturisit asa:

"Daca am putea face noi tot ce invatam pe altii, am fi Sfinti! Eu invatam pe altii sa aiba rabdare in suferinta. Acum cand sunt in suferinta, vad ca nu am deloc rabdare.

 Trebuie, dar nu doar rabdare, ci indelunga rabdare." Sfantul Parinte, Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: "Hristos, ne-a invatat cum sa traim: in dragoste crestineasca si iertare, ne-a invatat nu numai prin cuvinte, ci si prin faptele Sale, iertand pe cei pacatosi si iubindu-ne cu pretul vieții Sale, rabdand palmuirile, biciuirile si durerea mortii prin rastignirea pe Cruce." 

Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul zice asa:

" Dumnezeu, vrand sa mantuiasca fapturile Sale si ca ele sa mosteneasca Imparatia Lui cea cereasca, ingaduie incercarile pentru ca omul sa se lupte, sa se nevoiasca si sa dea examene la rabdarea in dureri, astfel incat sa nu poata diavolul sa-i spuna: 

„Cum il rasplatesti pe acesta, sau cum il mantuiesti de vreme ce nu s-a ostenit?” 

Pe Dumnezeu nu-L interesează viata aceasta, ci cealalta. El se ingrijeste de noi mai intai pentru cealalta viata si apoi pentru aceasta. Sa nu depuneti toata puterea voastra in lucrurile frumoase din afara, ci în cultivarea sufletului si sa nu plangeti moartea trupului, ci sa jeluiti moartea sufletului.” 

A fost intrebat Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc: "

- Parinte, cum sa facem ca sa scapam de diavolul?” 

Si el am raspuns: "

- Dar ce ne facem fara diavol?” 

Pentru ca el, ispitindu-te, iti arata cine esti. Lupta noastra se da cu acest dusman si nu avem alt ideal, decat sa ne daruiasca Dumnezeu fericirea sa murim sfartecati si chinuiti, pentru scanteia de adevar pe care stim ca o avem in noi.

" Si de neuitat este si acest cuvant al Sfantului Parinte, Paisie Aghioritul: 

"Raul inainteaza putin cate putin. Daca ar veni deodata, nu am fi inselati." 

                                                                                                          Amin si Aliluia!

                                                                                                           Preot Ioan 🔔.

T R E Z V I E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, trezvia este o stare sufleteasca comparata cu starea pe care o are omul cand nu doarme, este o supraveghere de noi insine. Trezvia, poate fi dobandita prin silinta, dupa cum ne spune Domnul nostru, Iisus Hristos: “Ia aminte la tine insuti”(Timotei 4:16), “Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului” (Matei 25:13), “Privegheati si va rugati ca sa nu intrati in ispita. Caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios” (Matei 26:41). Asadar, luarea aminte sau trezvia mintii, conduce la toata calea virtutii si poruncii lui Dumnezeu, precum zice si David: „Vazut-am pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin” (Psalm 15:8). „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am bucurat” (Psalm 76:4). Sfantul Siluan Athonitul despre TREZVIE ne spune asa: “Ia aminte la doua ganduri si teme-te de ele. Unul iti spune: „ESTI UN SFANT!”, altul: „NU TE VEI MANTUI!” 

Aceste doua ganduri vin de la vrajmasul diavol si nu este adevar in ele.

 Tu insa cugeta asa:

„Sunt un mare pacatos, dar Domnul e milostiv, El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele” Crede aceasta si-ti va fi asa: Domnul te va ierta. Dar nu-ti pune nadejdea in nevointele tale, chiar daca te-ai nevoi mult”. 

Zice Sfantul Siluan Athonitul: 

”Calea Sfintilor este calea plansului dragostei. Unde este dragoste, acolo este plansul. Iar unde nu este dragoste – acolo nici plansul”. 

Si pentru ca astazi este duminica, sa punem in aplicare cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur:

"Intra in Biserica si te caieste; aici nu se trage la Judecata, ci se da iertarea pacatelor!”.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea trezvia de care ai nevoie spre mantuirea sufletului tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan .

“TERMINAREA NOPTII si INCEPUTUL ZILEI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire! 

   Un parinte intelept si-a intrebat ucenicii: Dragii mei, cum stiti voi, ca s-a terminat noaptea si incepe ziua? Va spun eu! s-a repezit sa raspunda un ucenic. S-a terminat noaptea si incepe ziua, cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! Nuuu, nu este bun raspunsul, a grait parintele. Un alt ucenic a spus asa: Ar putea fi inceputul zilei, cand, vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic ori smochin. Nuuu, nu este bun nici acest raspuns, a zis parintele. Atunci cum putem sti? au strigat ucenicii. Si le-a spus lor parintele cel intelept: S-a terminat noaptea si incepe ziua, atunci cand privind in fata un om, vom vedea in el aproapele nostru, un frate al nostru intru Domnul! Altfel, orice ora a zilei ar fi, tot noapte este (in sufletele noastre). Aceasta este una din conditiile mantuirii sufletelor noastre.

    Asadar, bucuria mea, SA-L IUBESTI PE DUMNEZEU mai presus de orice, SA-L IUBESTI PE APROAPELE TAU ca pe tine insuti si neaparat SA-I IUBESTI PE VRAJMASII TAI, ca pe niste binefacatori, fiindca numai asa implinesti PORUNCA IUBIRII, si astfel rabdand rautatile, nedreptatile si supararile care ti le fac vrajmasii, tu iti ispasesti pacatele si iti mantuiesti sufletul.

NOAPTE BUNA! ODIHNA PLACUTA! 

pentru trupul tau ostenit, dar inima ta sa vegheze spunand neincetat: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! pentru ca in sufletul tau sa fie totdeauna "ZIUA" (adica iubire)! 

                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan .

ATÂT DE FRIG...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                     

Eliana Popa

Mi-atât de frig în arșița iubirii,
Tu m-ai lăsat pe-un piedestal să ard
Și grea îmi este trena amintirii,
Căci ți-am fost muză, dulcele meu bard!

Iubirea noastră a sfidat uitarea
Ne-am regăsit pe-același vechi peron,
Eu ți-am purtat pe buze sărutarea
Și-am încălcat al inimii canon.

Tu m-ai ținut ascunsă-ntr-o poveste,
M-ai așteptat să mă întorc râzând
Ce-a fost cândva... și astăzi încă este
Mai tainic, mai frumos și mai profund.

N-aș vrea ca timpul iar să ne despartă,
Eu am venit din sfere argintii
Tu ai venit din lumea ta bogată,
Nu mă-nțelegi și lumea mea n-o știi.

În lumea mea e veșnic primăvară
Iar lumea ta e goană după vânt,
Iubirea asta iar o să ne doară,
De nu ne luăm spre lumea mea avânt.

Mai așteptăm în gara vieții noastre
Un tren ca să ne ducă pe o stea,
Să emigrăm spre alte lumi albastre
Unde nicicând nu o să moară dragostea.

Sursa foto: Pinterest

Doamne nu mă părăsi !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, te rog să mă ierți pentru traiul fără rost, 

dintre toată omenirea, eu sunt cel mai păcătos.

 Eu sunt fiul rătăcit, ce mă-ntorc și plâng la Tine, 

nu mă izgoni, mă iartă , și ai grijă și de mine.

 Să mă ierți iubite Doamne, că deși nu știu a da, 

ei lipsită de rișine cer iertare-n fața Ta. 

Te-am mâhnit și supărat cu-ncăpățânarea mea, 

iar în ruga mea săracă, tot mereu am vrut ceva!

 Cu rușine azi gândesc : oare cum am îndrăznit, 

și-am îngenunchiat mereu, precum viermele-ncâlcit.

 N-am știut decât să-Ti cer, să te rog a m-ajuta 

și nu aș fi meritat, nici numele-a-Ti pronunța!

 Însă Tu și Fiu-Ți Doamne, chiar dacă des v-am greșit

 nu mi-ați întors spatele, voi mereu m-ați sprijinit 

Ați fost prezenți lângă mine, v-am simțit, în felul meu,

 M-ați îndreptat doar spre bine și mi-ați ușurat din greu. 

Mi-ați lăsat pe Maica Sfântă, la nevoi și la necaz, 

cu iubire să îmi șteargă lacrima de pe obraz și atunci 

când am nevoie să-mi aducă alinare, de-am plâns la icoana 

Ei, am primit mereu salvare!... 

Spun cu sufletul umil,

 Doamne nu mă urgisi,

 Tu ajuta-mi neputința,

 să Te pot cu drag sluji.

  Tată, Tu ai spus mereu :

 cere-mi, și Eu îți voi da...

 Vreau doar a Ta mântuire, 

numele-Ți a lăuda și 

să-Ti amintești de mine, 

în Împărăția Ta

                                       AMIN !

VREI SA RAMAI DREPT? INGENUNCHEAZA LA RUGACIUNE! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

          Bucuria mea, nu pot uita cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Efrem Sirul: "Atunci cand pacatosii vor fi alungati din fata lui Dumnezeu, tipatul lor va zdruncina pamantul din temelii." Vor tipa asa de tare, fiindca, ii asteapta flacarile iadului, osanda vesnica, in lava, in magma din miezul pamantului. 

Sfantul Parinte, Efrem Filotheiul, zice asa: "Daca inima se curateste, atunci il va vedea pe Dumnezeu; atunci iI vom vedea pe Dumnezeu. Cum il vom vedea? Oare Dumnezeu are asemanare omeneasca sau infatisare omeneasca, pentru a-L vedea? Nu. Dumnezeu este duhovnicesc, noetic. Dumnezeu este Duh si, ca Duh, se afla in univers. Dar se afla si in inima omului, cand aceasta devine vas primitor. Iar ca sa devina vas primitor, inima trebuie sa se curateasca.

 Nu s-o spalam cu apa, ci sa se curateasca de gandurile necurate. Dar, ca sa se curateasca, inima trebuie sa bea un medicament. Medicamentul este Rugăciunea." Sfantul Parinte, Ioan Damaschin, ne sfatuieste asa:" "Pacatele sa le ocolim cu toata puterea, fugind de ele. Fiindca, fericit cu adevarat este cel ce cauta virtutea si se indeletniceste cu ea si cerceteaza cu grija tot ce este virtute, apropiindu-se prin ea de Dumnezeu și unindu-se cu El în minte." 

Asa ne spune Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: “Vrei sa ramai drept? Ingenuncheaza!" Si zice Sfantul Parinte, Gheron Isihastul: "Deci ori de cate ori cazi, ridica-te si indata cere iertare! Si spune asa: “Am pacatuit, Parinte, iarta-ma!” Sunt om slab, ce sa fac?”

 Intr-adevar, asa este, fiul meu. Curaj! Curaj si nu te teme deloc!”

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                        🙏 Har si pace sufletului tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

NEBUNUL SAMUEL ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

Versuri de Mihaela din Booveni

Azi in zi de sarbatoare,
Pe o vreme cam geroasa,
Un om slab, mic de statura,
Pleaca repede de-acasa.

N-are bani in buzunare,
Are haine largi pe el,

 Nu stiu de-ati auzit voi oare,

 De nebunul Samuel?

Pasii lui marunti se-ndreapta, 

Catre Sfanta Liturghie,

 Stie doar ca il asteapta, 

Hristos si Sfanta Marie.

Cu o graba si cu teama,
Mii de cruci incepe as face, 

N-are timp sa se inchine, 

N-are timp sa se mai roage.

Caci batranul Nea Mitica,

 Striga-n soapta: Iesi afara! 

N-ai ce cauta aicea, 

Ti-am spus de a mia oara!

Samuel nu intelege,
Cu ochi blanzi si speriat,
Ba se-nchina, ba-l priveste, 

Nu stie ce s-a-ntamplat.

Merge repede la strana,
Sa primeasca o lumanare, 

Ce e data de pomana,

 De un om cu suflet mare.

Si cu pasi repezi se-ndreapta,

 Samuel catre altar, 

Nea Mitica il asteapta, 

"Iesi afara, nu ti-e clar?"

Fata i se lumineaza,
Cand parintele-l primeste,
Multa mangaiere, are ... 

Si smerit ii multumeste.

Si in graba iese afara, 

Simte ca nu e dorit, 

E bucuros ca a mia oara,
Canonul si l-a-mplinit.