Mintea mea s-a oprit în Dumnezeu...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

.Mintea mea s-a oprit în Dumnezeu...

.... şi am încetat să mai gândesc la altceva …

...Cât de limpede îmi este că Domnul ne conduce...

...Fără El n-am putea nici măcar gândi binele; de aceea trebuie să ne predăm cu smerenie voii lui Dumnezeu, fiindcă Domnul ne călăuzeşte...

...Toţi ne chinuim pe pământ şi căutăm libertatea, dar puţini sunt cei ce ştiu în ce anume stă libertatea şi unde se găseşte ea...

...Şi eu doresc libertatea şi o caut zi şi noapte...

...Am înţeles că ea este la Dumnezeu şi e dată de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocăit şi şi-au tăiat voia proprie înaintea Lui...

...Celor ce se pocăiesc Domnul le dă pacea Lui şi libertatea de a-L iubi...

...Şi nu e nimic mai bun pe lume decât a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele...

...In aceasta îşi găseşte sufletul odihna şi bucuria...

...Noroade ale pământului, cad în genunchi înaintea voastră şi vă rog cu lacrimi:..

„Veniţi la Hristos! Eu cunosc iubirea Lui pentru voi. O cunosc şi de aceea strig întregului pământ. Dacă nu cunoşti ceva, cum vei vorbi despre aceasta?”

Sfântul Siluan Athonitul

Doamne ... (rugăciunea bolnavului)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Tu care îmi ştii durerea

Şi necazul ce m-apasă,

Tu ce îmi cunoşti nevoia,

Greul ce îl am în casă,

Tu ce mi-ai văzut amarul,

Lacrimile ce-am vărsat

Şi am plâns cu uşa-nchisă

Când greul m-a subjugat.....

Să mai sper, e inutil.....

Spune-mi Tată, poți să-nfrunți ?

Dacă nu mai ai putere,

Nici curaj ca să mai lupți ?

Că fără voia Ta Doamne

Eu nimic nu pot avea,

Dacă Tu nu-mi schimbi destinul

Şi nu vrei a m-ajuta .

Ştiu, eu sunt o păcătoasă

Care plâng şi mă jelesc,

Recunosc, nimic nu merit

Nici ca să te pomenesc,

Nu ti-am ascultat cuvântul,

Am gresit şi te-a durut

Astăzi ruşinată vin,

Să mă ierți de ce-am făcut !

Am fost oaia rătăcită,

Copilul cel fără minte,

Însă Tu eşti răbdător

Şi eşti cel mai bun Părinte

Tată,Tu deții puterea,

Doar Tu singur de ai vrea

Poți să-mi aduci bucurie,

Viața mea o poți schimba.

Că de multe ori si râsul

Mi-e forțat, s-arat că-s bine,

Doar Tu Tată-mi ştii necazul

Si durerea ce-i în mine

Din uscat, de vrei, faci verde

Si din lut tu creezi viață,

Important e să m-auzi

Să-mi vezi lacrima pe față.

Să mă ierti că îndrăznesc

Şi cer ce n-aş merita

Dar cine să mă ajute

Doar Tu esti nădejdea mea ,

Ca si ieri şi astăzi, Tată

Spun ca Petru, recunosc,

Doamne, dintre toată lumea

Eu sunt cel mai păcătos,

Dar îngenunchez cu lacrimi:

-Iartă-mă nu mă lăsa

Si alungă-mi boala Tată

Ce-a intrat în viața mea !

Cercetează-mă Tu Doamne

Unde doctorii spun : nu,

Fă-i ca să se ruşineze

Arată-le ce poți Tu

Dă o minte sclipitoare,

Să mă facă Doamne bine,

Pune-ți Tu puterea Sfinte

Că nădejdea mi-e la Tine !

Trimite Tată la mine

Mucenicii fără bani

Cei ce Te-au slujit Stăpâne

Sfinții doctor Chir si Ioan !

Un simplu muritor-Luminita Voineag Ursu

RUGACIUNEA ZILEI .. DE S A M B A T A

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Doamne Iisuse Hristoase, Judecatorul meu cel Preadrept, stiu ca pacatele mele sunt fara de numar, de aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in mormant, Te-ai pogorat in iad cu sufletul Tau cel Sfant si indumnezeit, si de acolo ai indepartat intunericul cu Lumina Dumnezeirii Tale si ai adus nespusa bucurie stramosilor nostri, fiindca, i-ai mantuit de robia pacatului si i-ai suit in Rai. Te rog Doamne, ingroapa pacatele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul meu iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de fata Ta. Asa, Doamne, primeste umilita mea rugaciune, ca pe o tamaie mirositoare, pentru rugaciunile Preacuratei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi talhari si de durerile cele cumplite i s-a ranit inima, care, impreuna impreuna cu Ucenicii si cu Mironositele, Te-a pus in mormant si a treia zi Te-a vazut inviat din morti, iar la Inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamant la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.

Milostiveste-Te, Doamne, si de cei vii, si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: Fericiti slujitori ai lui Dumnezeu, nu incetati a va ruga Lui ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu nenumarate pacate. Mijlociti pentru noi darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta. Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre pacatosii sa dobandeasca iertare, saracii ajutor, intristatii mangaiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire si toti impreuna darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in slava lui Dumnezeu celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in vecii vecilor. Amin si Aliluia!

Dumnezeu există.,,,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Iisus legenda vie

Dialog cu "ateul" care in lunga si deșarta lui calatorie pe pamant spune ca nu exista Dumnezeu. Aici subscriu: "Ce să răspundem atunci când cineva ne spune că nu există Dumnezeu? Cineva îți spune, repetând mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Și simți ca și cum te-ar lovi cu un bici. Iar pe tine te doare pentru sufletul și viața lui. Și bine faci. Căci dacă Atotputernicul Dumnezeu Cel viu nu există și nu este mai tare decât moartea, atunci moartea este singurul stăpânitor. Un șoricel în gura pisicii.

Odată, înfruntându-l, i-ai spus: „Dumnezeu există. Pentru tine nu există”. Și nu ai greșit. Căci cei care se taie pe ei înșiși de la Veșnicul și de viață Dătătorul Domn, aici pe pământ, se taie pe ei înșiși de la Viața cea adevărată. Și astfel, nici aici, nici în cealaltă viață nu vor gusta măreția lui Dumnezeu și a zidirii Sale. Și mai bine să nu ne fi născut, decât să fim despărțiți de Dumnezeu. Dacă aș fi fost în locul tău, i-aș fi spus următoarele: „Greșești, prietene! Mai corect ar fi fost, dacă ai fi spus: „Eu nu am Dumnezeu!. Greșești pentru că vorbești ca un bolnav care spune că nicăieri nu există sănătate. Greșești, fiindcă semeni cu un orb care spune că nu există lumină în lume. Însă lumină există. Și se revarsă pretutindeni”.

Acest nefericit nu vede lumină. Și ar vorbi corect, dacă ar spune „Eu nu am ochi și nu văd lumina”. Greșește, deoarece vorbește ca un cerșetor care spune: „Nu există aur pe pământ”. Dar aur există! Și pe pământ, și sub pământ. El e cel care nu are aur. Corect ar fi fost să spună: „Eu nu am aur”. Greșește pentru că seamănă cu un ticălos care spune „Nu există bunătate în lume”. În timp ce ar fi trebuit să spună: „Eu nu am nicio urmă de bunătate în mine”. Iar tu să-i spui următoarele: „Frate, greșești! În chip greșit propovăduiești că nu există Dumnezeu. Fiindcă atunci când ceva pe care tu nu-l ai, nu-l cunoști, nu înseamnă că nu există nicăieri și că nimeni nu-l are. Cine ți-a dat dreptul să vorbești în numele întregii omeniri? Cine ți-a dat voie să spui că boala ta o au toți? Că toți au suferă de înșelarea ta? Strigi că nu există Dumnezeu. O spui la toată lumea. Dar lupți împotriva Adevărului! Cei care nu vor să trăiască cu Dumnezeu, sunt puțini. Dar și pentru ei există Dumnezeu! Și îi așteaptă până la ultima suflare pe acest pământ. Și numai dacă nu se îngrijesc să se pocăiască, chiar și în ultima lor clipă, numai atunci Dumnezeu în cealaltă viață va înceta să existe pentru ei. Și îi va șterge din Cartea Vieții. De aceea spune-i: „Prietene, te rog, pentru binele sufletului tău. Pentru bunătățile cele cerești. Pentru lacrimile ce le-a vărsat Hristos și rănile ce le-a primit pentru noi toți, pocăiește-te! Îndreaptă-te și întoarce-te la Biserica noastră!”. Hristos in mijlocul nostru.

Tată din cer...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

RUGĂCIUNE... scrisă cu păcătoasele mele mâini și pe care vă îndemn cu umilință să o rostiți fie pentru voi fie pentru cei bolnavi și năpăstuiți care nu au puterea să o facă. 

   "TATĂ din CER. Greșelile mele sunt prea multe și prea rele să le poți ierta însă eu care sunt zidirea mâinilor Tale și port în mine lumina Duhului Sfânt îndrăznesc să vin înaintea feței Tale să îmi cer iertare și totodată și să îți multumesc că întotdeauna deși am fost obraznic și neascultător 

Tu ți-ai întors fața de la păcatele mele și mi-ai arătat că iubirea Ta acoperă negura și răutatea din inima mea. 

Nădăjduiesc cu sufletul că lacrimile mele care curg pe icoana altarului Tău să ștearga toată urâciunile și spurcăciunile pe care eu vinovatul le mărturisesc Ție ca unui părinte Celui Stăpân și făcător al meu.

 Ca unui Stăpân și mare Împărat îmi plec genunchii și spun cu inima frântă: Doamne al veacurilor, iartă răutățile noastre, iartă pe părinții mei, pe frații mei, pe surorile mele cele după duh si după trup și păcatele noastre nu ni le socoti ci izbăvește din lanțurile morții pe toți cei ce își pleacă capul cu umilință înaintea Ta și întărește-ne în credință spre a întâmpina cu fețe luminate venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Amin!

Sursa: 

Iisus legenda vie

Iisus ,legenda vie .

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Iisus legenda vie

Iubiti credinciosi am sa redau in urmatoarele randuri psalmii ce trezesc in sufletul omului cea mai inalta rugaciune catre Dumnezeu si urmati si de psalmul 142 formeaza regasirea Domnului Hristos in cantecele profetice ale sfantului David din a caru-i coapse dupa cuvantul lui Dumnezeu se trage semintia neamului din a carui spita s-a intrupat in pantecele fecioarei Maria Iisus Hristos. Aceasta mare si unica taina a istoriei omenirii care inca nici pana acum nu a fost inteleasa ridica inca din vechime si pana astazi multe semne de intrebare in randul tuturor religiilor si al omenirii. De ce? e o intrebare la care multe ar putea fi raspunsurile insa cel mai aproape de adevar este faptul ca oamenii nu au gandit decat absolut pamanteste, ei s-au asteptat sau au gandit cat se poate de lumesc ca venirea lui "Mesia" se va asemana cu ridicarea unui mare imparat cu ostire multa care va da navala cu un popor numeros si va lua sub robia sa restul de popoare si neamuri care i se vor supune insa realitatea era una cat se poate de dureroasa pentru omenire caci nu de o libertate pamanteasca (fizica) era vorba ci de dezrobirea omului pacatos din cele de dedesubt, de greutatea pacatului ce intrase in oameni prin Adam, de usurarea sufletului si de eliberarea lui din ghearele satanei spre a se inapoia catre Ziditorul sau. E greu intr-adevar ca nici in ziua de azi oamenii nu pot patrunde cu gandul acest adevar, nu pot pricepe aceste cuvinte grele ale iertarii pacatului si mantuirii sufletului, omul intotdeauna se intreaba care lume cealalta? , care judecata?, care iad si rai?, ce eliberare devreme ce traim toti la fel si murim toti la fel? insa cel mai greu de deslusit este faptul ca pe oameni nu îi poti convinge si nu îi poti face sa inteleaga ca adevarul consta in aceasta: ca Dumnezeu si viata vesnica e ceva ce exista dincolo de ceea ce se numeste pamant, lumesc, Dumnezeu si puterea cereasca e ceva legat de o lume a duhurilor pururea vii, e o energie universala ce pe pamant este trimisa in cantitati foarte mici (viata oamenilor care este tot o energie ce se hraneste la randui cu energie spre a fi energie), Tot ceea ce numim Dumnezeu, judecata, iertare este strict vorba de o lume ce nu isi are originea aici pe pamant, ceea ce este vesnic (Dumnezeu) este o materie ce insasi de la propiul statut a trebuit sa se transforme tocmai din lumina pentru ca sa fie lumina, deoarece e lumina, omul dupa ce moare nu duhul a iesit din el ci el insasi in duh adica tu care mori deoarece esti materie pentru ca esti facut din materie nu te transformi ci materia (duhul tau) se intoarce si revine la forma ei initiala, deci in concluzie lumina care s-a facut materie pentru ca toata materia e lumina este defapt intunericul din noi care trebuie sa se faca lumina, ai murit nu te transformi ci revi la starea ta de dinainte din care ai fost transformat in materie caci inainte erai lumina iar acum pe pamant esti intuneric si trebuie sa redevi ceea ce inainte erai lumina. Dumnezeu spune :"Eu sunt lumina lumii" adica lumina (materia) din care s-au facut toate si care este in toate si care daca nu ar mai fi nimic nu ar mai exista de aceea Dumnezeu spune oamenilor: "Imparatia lui Dumnezeu nu vine pe cai cunoscute de catre oameni" adica omul nu poate patrunde cu mintea acolo unde lumina este vesnica si totul inseamna lumina ci omul pamantesc gandeste doar ce e pamantesc, ceea ce vezi aia crezi insa totul e iluzie, tot ce traim e defapt ceea ce credem noi ca traim, Iisus Hristos care e lumina ne zice :"ori ce ve-ti cere rugandu-va, credeti ca lea-ti primit si le veti avea" adica ce incercam sa spun mai devreme ca universul (Dumnezeu) actioneaza intocmai ca un bumerang, un fel de perete stelar care redirectioneaza cererile si faptele noastre inapoi catre noi, in momentul cand tu crezi acel lucru sa stii ca acel lucru pentru tine exista, il ai, e al tau dar daca tu nu crezi in el, totul devine o iluzie, o imaginatie deci nu exista. Asadar in incheierea discutiei nu pot spune decat ca : Dumnezeu care detine controlul materiei se face El insusi materie (om) tocmai ca sa se faca inteles ca exista, ca suntem materia Lui, ca Îi apartinem, deci de aici si pretentia Lui sa fim intocmai cu legea Lui ca noi insine sa fim lege, adica iubeste-L pe El mai mult decat orice fiindca El este totul si pe aproapele ca pe tine insuti pentru ca esti acelasi aluat din aceeasi materie care nu trebuie sa se risipeasca ci impreuna sa formeze lumina. Doamne grea este stiinta insa ferice de cel ce o intelege caci acela te cunoaste cel mai bine. Acum sa ne rugam impreuna acesti psalmi despre care va vorbeam in care iL regasim pe Hristos in rugaciune : " Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.

2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”.

6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie." Asteptarea este lunga insa nu va intarzia sa faca dreptate in aceasta lume. Mantuieste Doamne poporulTau si binecuvanteaza mostenirea Ta.

Impărtăsania ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Când VĂ ÎMPĂRTĂŞIŢI şi ieşiţi afară ȘI ÎNGERUL SE ÎNCLINĂ ÎN FAȚA VOASTRĂ ...! Voi treceţi înaintea îngerilor, pentru că sunteţi purtători de HRISTOS ...!

#Părintele #GheorgheCalciuDumitreasa

• „Dacă trec pe stradă după o Sfântă Liturghie şi văd un preot ieşind din biserică şi un înger, mă plec înaintea preotului, nu înaintea îngerului, pentru că preotul poartă în el pe HRISTOS ” Poate să fie un păcătos, poate să facă multe rele, dar în clipa aceea el poartă Trupul lui HRISTOS. Atât de mare este Cina aceasta ...!Dacă nu înţelegeţi lucrul acesta, nu spun că veniţi degeaba la biserică.
Nu am obosit, de treizeci şi ceva de ani de când sunt preot, să spun: „Veniţi şi vă spovediţi, veniţi şi vă împărtăşiţi!“.

#Părintele #DumitruStăniloae( text preluat de la pr. Acatrinei Florin Mihai)

Azi pe pamant, maine ... in mormant.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Dimineața, ne grăbim să ajungem la serviciu. Odată ajunși, ne grăbim să treacă mai repede cele 8 ore. Seara, intrăm grăbiți pe ușă, îi pupăm în grabă pe cei dragi și ne grăbim să ne aruncăm în fața televizorului cu un laptop sau o tabletă în brațe. Ne grăbim de mici. Ne grăbim să creștem mari, ne rugăm să se termine odată anii de liceu, apoi facultatea. Apoi, ne grăbim să ne cumpărăm în rate pe viață un apartament. Facem degrabă copii, pe care îi creștem tot în grabă, mirându-ne „când au crescut așa?” Iar când sunt mari ne întrebăm de ce oare se grăbesc să plece atât de repede de lângă noi… Abia atunci intrã în vocabularul nostru expresia: „Mai stai puțin…” Cred că îți sună cunoscut. Ultima vizitã în casa bunicii, tu grăbit să te întorci la ale tale, ea, ținându-te de mână și spunandu-ți cu voce tremurată: „Mai stai puțin că Dumnezeu știe dacă te mai văd…”

Acum vreun secol și jumătate, John Ruskin, care provenea dintr-o familie foarte înstărită, de altfel, scria: „Nu existã bogăție, ci doar Viață.” Gândește-te de câte ori auzi întrebarea „Ce-ai făcut cu atâția bani?” și de câte ori ai auzit pe cineva întrebând: „Ce-ai făcut cu atâta viață?” „Trăiește azi, mâine nu există!” sună patetic. Tocmai de aceea italienii i-au spus cinic, dar simplu: „Azi ești pe Pământ, mâine în mormânt.” Pe Pământ poți lăsa urme sau umbre. În mormânt, nu mai ești nici urmă, nici umbră.

,, Memento mori " O M U L E 

Pr. Teodor Ciurariu

Smerenia

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

    Este necesar totodată să arătăm că smerenia trebuie legată de înţelepciune. Ele nu pot fi despărţite. Dacă le desparţi greşeşti. Înţelepciunea fără smerenie duce la mândrie, iar smerenia fără înţelepciune poate duce la unele defecte, chiar la prostie. 

Înţeleaptă fiind smerenia nu înseamnă să te frângi în faţa oricui şi să accepţi orice. 

Iisus Hristos, chipul smereniei şi al blândeţei înfruntă şi mustră pe cei mândri, pe fariseii şi cărturarii făţarnici. De asemenea El izgoneşte din templu pe vânzătorii de animale şi schimbătorii de bani, care nesocoteau sfinţenia şi iubirea de Dumnezeu. 

Fără smerenie nu poate fi nici pocăinţă nici evoluţie spirituală … nimic. Dacă omul a căzut prin mândria minţii, poate birui numai prin virtutea ce i se opune: smerenia. 

Ca urmare la baza tuturor virtuţilor se află smerenia înţeleaptă, iar la baza tuturor răutăţilor găsim mândria, pofta, invidia etc. Coroana virtuţilor este iubirea, iar culmea răutăţilor este justificarea păcatelor care se face din mândria de a ieşi nevinovat.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II)

Cei 10 Dacă...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

01. Daca vrei sa faci un bine, atunci fa-l cand este nevoie.

02. Daca poti sa faci pe cineva fericit, nu sta pe ganduri.

03. Daca dai ceva, nu astepta ca fapta sa se intoarca.

04. Daca primesti ceva, da mai departe.

05. Daca nu poti sa ajuti pe cineva, spune-i-o in asa fel incat sa nu o recepteze ca pe un refuz.

06. Daca poti sa construiesti ceva, nu distruge.

07. Daca poti, fii hotarat in ceea ce spui si ceea ce faci.

08. Daca devii celebru, ramai modest.

09. Daca esti nervos, nu-ti descarca nervii pe altii.

10. Daca faci o observatie, nu jigni.

DESCHIDE-NE DOAMNE, USA MILOSTIVIRII TALE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, Sfantul Parinte, Serafim Rose, ne da urmatorul sfat duhovnicesc: "Nu te increde prea mult mintii tale; gandirea trebuie rafinata prin suferinta, fiindca, altfel nu va rezista incercarii acestor vremuri crude”. De aceea ne indeamna Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: "Taci si linisteste-te! Fugi de prilejurile de a cadea in pacate, pe cat poti, fugi de agitatia, zgomotul si zarva lumii! Nu te risipi, vrand sa faci prea multe, nu iti pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Sa faci atat cat este nevoie. Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consuma cu toate problemele ei, si de multe ori uitam ca nu traim o mie de ani, uitam ca rugaciunea sau relatia   noastra cu Dumnezeu e cea mai importanta!”. Iar daca ai cazut sufleteste sau trupeste, ia citeste si implineste cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Ioanichie Balan: “De cate ori cazi, scoala-te, marturiseste-ti pacatele, caieste-te, fa-ti canonul si du-ti Crucea mai departe cu ochii la Hristos, pana ajungi sus, la Golgota.  Numai mila Bunului Dumnezeu si a Maicii Domnului sa ne ajute sa  ajungem si noi la usa Raiului, si acolo sa strigam tare: “DESCHIDE-NE, DOAMNE, USA MILISTIVIRII TALE!”.

   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! 

   Dumnezeul nostru cel Viu si Nemincinos, ne-a promis: “Iata sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor” (Matei 28:20), dar ne cere: CREDINTA, NADEJDE si DRAGOSTE, iar “Cel care va rabda pana la sfarsit acela se va mantui” (Matei 10:22). Chiar si intelepciunea poporului roman spune: “Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii!”. 

   Sfinte Grigorie, Cuvantatorul de Dumnezeu, Sfinte Cuvioase, Parinte Publie, Sfinte Parinte Maris, Sfanta Mucenita Medula, Sfantul Cuvios Apollos, Sfantul Cuvios, Parinte Castin, Sfantul Cuvios Parinte, Dimitrie Schevofilaxul, Sfantul Nou Mucenic, Auxentie si Sfinte Bretanion, episcopul Tomisului, ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

CALEA CEA MAI LUNGĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                

       

   Calea cea mai lungă pe pământ e de la urechi la inimă, încât ani de zile nu ajung, ca să-i dai de capăt. De aceea, fiindcă ochiul conştiinţei şi-a mai pierdut vederea şi nici urechea nu înţelege chemarea cuvântului ce-şi are obârşia dincolo de vorbe, Dumnezeu Milostivul, ca să nu piardă pe oameni, le rânduieşte o chemare mai tare, chemarea care ustură, necazurile.

Necazurile vieţii însă iau pe oameni mai aspru dintr-o altă parte, silindu-i să-L caute pe Dumnezeu. Necazurile nu sunt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greşelilor noastre, urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm spre înţelepţirea noastră.

                                                                                                     Parintele Arsenie Boca

RABDAREA, IERTAREA si RUGACIUNEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, din Grecia, Ouranopolis iti transmit Kalispera (Buna seara). Maine dimineata te Invit sa mergi cu mine in Sfantul Munte Athos, te voi lua in suflet si in rugaciune.

Si pentru ca tot sunt in Grecia, tara Sfantului Parinte Aghioritul, iata ce cuvant de invatatura minunat, ne-a lasat: “Atunci cand omul este evlavios, frumusetea lui sufleteasca se vede in tot ceea ce face: in citit, în cantat, chiar si in greseli”.

Iar Sfantul nostru Parinte, Arsenie Boca, zice: “Omul care s-a hotarat sa iasa din calea pacatelor sau din galceava faradelegilor, se va trezi deodata ca i se vor ridica împotriva, trei vrajmasi, unul dupa altul. Iar vrajmasii mantuirii sunt acestia: lumea, trupul și diavolul. Cine vrea sa biruie aceasta prima piedica in calea mantuirii, are la indemana aceste trei: RABDAREA, IERTAREA si RUGACIUNEA”.

Preot Ioan .

POVESTEA MEA, POVESTEA TA..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Un om era atât de trist fiindcă păcătuise,

Încât în inimă simțea că viu fiind, murise.

Se închisese-'n sinea sa ca într-o închisoare

Și nimeni nu-i înțelegea amara întristare..

În prima zi l-a stăpânit un fel de împietrire,

Apoi sărmanul a-'nceput să plângă în neștire..

El nu plânsese-așa nici când îi mai mureau din rude

Și iată-acum nu contenea podeaua să o ude..

Într-un târziu se întări și merse-'ntr-o cămară

În care candela ardea din zori și până-'n seară.

Era un fel de mic altar, un colț de rugăciune,

În care el obișnuia să piardă ceasuri bune.

Atâtea binecuvântări acolo mai primise,

Dar astăzi, cum v-am spus deja, în inimă murise..

Se duse mai întâi smerit 'naintea Maicii Sfinte

Și zguduit de suspinări, i se rugă fierbinte:

"Măicuța mea și-a tuturor, Măicuța mea Preasfântă,

Alină-mă ca pe-un rănit, căci inima mi-e frântă,

Îmbracă-mă ca pe-un orfan ce-'n viață pribegește,

Primește-mă ca pe-un străin ce casă nu găsește..

Întoarce-te spre Fiul tău și roagă-L pentru mine,

Căci tu în Cana l-ai scăpat pe mire de rușine..

Eu știu că am păcătuit și-aștept ca să mă certe,

Dar sufletul de har lipsit, te roagă să mi-l ierte..

Să nu mă lepede de tot de la Preasfânta-I față,

Căci fără El, cum voi putea să trec prin astă viață"?..

Icoana Domnului Hristos îl aștepta tăcută,

Așa că omul amărât cu lacrimi o sărută,

Apoi vorbindu-I, simte că Stăpânul îl ascultă,

Iar întristarea care-'ntâi era atât de multă,

Se risipește ca un fum, ca negura dispare,

Iar locul ei îl ia acum o blândă alinare..

Privindu-L pe Hristos în ochi, el vede că-i privit;

Iubindu-L pe Hristos cu foc, el simte că-i iubit!

Din nou, ca doi prieteni vechi, ei își vorbesc acum:

Samarineanul l-a salvat pe cel căzut pe drum,

Căci El nicicând nu îl întreabă pe omul cel rănit

De ce-a căzut între tâlhari, de ce s-a rătăcit,

Ci ca un Doctor bun și blând, cu untdelemn și vin,

Alină rana de pe trup și-al sufletului chin..

Povestea mea, povestea ta, povestea tuturor,

A celor care au pierdut, apoi au plâns de dor,

Povestea Celui Care e mereu cu noi aici,

Căci îi iubește-atât de mult pe frații Săi mai mici..

amin

Cand ti-e sufletul rănit

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Eliana Popa

Cand ti-e sufletul rănit
De omul ce l-ai iubit,
Nu mai căuta la el
Ci priveste către Cel 

Care-a coborat din Slavă,
Sa bea cupa cu otravă
Care-a venit din Tărie
Ca să-ți poarte Crucea, tie !

Si pe El, L-au părăsit
Cei pe care i-a iubit !
Cine s-a dus să-l ridice
Când era căzut sub Cruce ?

Numai Simon Cirineul
I-a mai luat din spate, greul !
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mâna Sa !

Nu mai plânge-n suferință,
Ridică-te prin Credință,
Pentru al tău sufletel
El v-a coborî din Cer

Si când nu vei mai putea
Îți va sterge lacrima !
Si-ti va da, cu mult mai mult
Decat ceea ce-ai pierdut !

Îți va da Iubirea Sa
Care te va vindeca !
Si în loc de desfătări
Vor fi binecuvântări

Si in loc de doruri grele
Va fi a Sa mângâiere
Nici un om nu-ti poate da
O Iubire ca a Sa !

Că iubirea omenească
Nu-i curată, nici cerească
Doar a Domnului Iubire
Este mai presus de fire!

El ne-a pus măsură-n toate
Si în simturi si in fapte,
Dar ne-a lăsat mostenire
Nesfârșita Sa Iubire !

Nu ne-a pus măsură-n ea
Ci ne-a dat poruncă grea
S-o-mpărtim, s-o risipim
Si dusmanul să-l iubim

Însă nu iubim curat
Pătimași ne-am invatat
Nu stim a iubi ca El
Care-a coborât din Cer.

Ca Iisus Hristos al meu,
Marele Arhiereu !

CINEVA SE ROAGA PENTRU TINE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 ‒ Pustnicii care țin lumea cu rugăciunea lor neîncetată ...

"Domnul să te ierte.Domnul să te audă.

Domnul să te vadă.Domnul să te iubească.

Domnul să te însoţească.Domnul să te apere.

Domnul să te călăuzească.Domnul să te mângâie.

Domnul să te ajute.Domnul să te apere de vrăjmaşi.

Domnul să-i îmblânzească.Domnul să-ţi moaie inima.

Domnul să te facă să nu ţii minte răul.

Domnul să te ajute să nu faci rău.

Domnul să te călăuzească să faci binele.

Domnul să te facă milostiv.

Domnul să-ţi dea putere să ierţi.

Domnul să te facă să vezi în alţii partea cea bună.” Amin.

(Rugăciunea cu care Părintele Paisie Olaruîi binecuvânta pe pelerini ).

Cu...Hristos..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

De vor veni si-astazi ispite..

Si valuri grele te-or lovi..

Creștine drag...tu..nu te teme..

Cu Domnul ...tu ...vei birui.

Dacă o vorbă spusa-n vânt..

Lovește azi sufletul tău..

Gândește-te la Tatăl Sfânt.

EL ...ți-e alăturea mereu..

Dacă ți-e grea povara crucii..

Si simti că te doboară..

Ridica-ti ochii către ceruri..

EL iti va fi alături...iară.

Oricâte valuri sau furtuni..

Vor lovi astăzi ....barca vieții..

Cu Hristos ...vei birui..

Cât e EL ..la cârma bărcii.

Maria Pintecan

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, RUGĂCIUNEA este vorbirea mintii cu Dumnezeu, este urcusul mintii spre Dumnezeu, ea cuprinde toate bunurile, curateste inima in care Dumnezeu se face vazut celor credincioși. Crestinul ortodox, care pune capat rugaciunii, incepe a pacatui.

Am putea spune ca oglinda credinciosului este RUGACIUNEA. Asadar, sa spui “RUGACIUNILE de SEARA” si sa nu uiti cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Evagrie Ponticul: “Rugaciunea celui smerit trece si soseste la Dumnezeu iar a celui mandru il manie pe Dumnezeu. Cand ai ajuns chiar la varful faptelor bune, nici atunci nu este de trebuinta sa te lauzi, fiindca, cel ce cade jos de pe pamant, degraba se scoala, iar cel ce cade de sus capata rana de moarte”. Har si pace sufletului tau, de la Prea Bunul nostru Dumnezeu!

Amin si Aliluia!

NOAPTE BUNA!

SOMN USOR !

ODIHNA PLACUTA!

Preot Ioan .