Dialog cu "ateul" care in lunga si deșarta lui calatorie pe pamant spune ca nu exista Dumnezeu. Aici subscriu: "Ce să răspundem atunci când cineva ne spune că nu există Dumnezeu? Cineva îți spune, repetând mereu: „Nu există Dumnezeu!”. Și simți ca și cum te-ar lovi cu un bici. Iar pe tine te doare pentru sufletul și viața lui. Și bine faci. Căci dacă Atotputernicul Dumnezeu Cel viu nu există și nu este mai tare decât moartea, atunci moartea este singurul stăpânitor. Un șoricel în gura pisicii.
Odată, înfruntându-l, i-ai spus: „Dumnezeu există. Pentru tine nu există”. Și nu ai greșit. Căci cei care se taie pe ei înșiși de la Veșnicul și de viață Dătătorul Domn, aici pe pământ, se taie pe ei înșiși de la Viața cea adevărată. Și astfel, nici aici, nici în cealaltă viață nu vor gusta măreția lui Dumnezeu și a zidirii Sale. Și mai bine să nu ne fi născut, decât să fim despărțiți de Dumnezeu. Dacă aș fi fost în locul tău, i-aș fi spus următoarele: „Greșești, prietene! Mai corect ar fi fost, dacă ai fi spus: „Eu nu am Dumnezeu!. Greșești pentru că vorbești ca un bolnav care spune că nicăieri nu există sănătate. Greșești, fiindcă semeni cu un orb care spune că nu există lumină în lume. Însă lumină există. Și se revarsă pretutindeni”.
Acest nefericit nu vede lumină. Și ar vorbi corect, dacă ar spune „Eu nu am ochi și nu văd lumina”. Greșește, deoarece vorbește ca un cerșetor care spune: „Nu există aur pe pământ”. Dar aur există! Și pe pământ, și sub pământ. El e cel care nu are aur. Corect ar fi fost să spună: „Eu nu am aur”. Greșește pentru că seamănă cu un ticălos care spune „Nu există bunătate în lume”. În timp ce ar fi trebuit să spună: „Eu nu am nicio urmă de bunătate în mine”. Iar tu să-i spui următoarele: „Frate, greșești! În chip greșit propovăduiești că nu există Dumnezeu. Fiindcă atunci când ceva pe care tu nu-l ai, nu-l cunoști, nu înseamnă că nu există nicăieri și că nimeni nu-l are. Cine ți-a dat dreptul să vorbești în numele întregii omeniri? Cine ți-a dat voie să spui că boala ta o au toți? Că toți au suferă de înșelarea ta? Strigi că nu există Dumnezeu. O spui la toată lumea. Dar lupți împotriva Adevărului! Cei care nu vor să trăiască cu Dumnezeu, sunt puțini. Dar și pentru ei există Dumnezeu! Și îi așteaptă până la ultima suflare pe acest pământ. Și numai dacă nu se îngrijesc să se pocăiască, chiar și în ultima lor clipă, numai atunci Dumnezeu în cealaltă viață va înceta să existe pentru ei. Și îi va șterge din Cartea Vieții. De aceea spune-i: „Prietene, te rog, pentru binele sufletului tău. Pentru bunătățile cele cerești. Pentru lacrimile ce le-a vărsat Hristos și rănile ce le-a primit pentru noi toți, pocăiește-te! Îndreaptă-te și întoarce-te la Biserica noastră!”. Hristos in mijlocul nostru.
Odată, înfruntându-l, i-ai spus: „Dumnezeu există. Pentru tine nu există”. Și nu ai greșit. Căci cei care se taie pe ei înșiși de la Veșnicul și de viață Dătătorul Domn, aici pe pământ, se taie pe ei înșiși de la Viața cea adevărată. Și astfel, nici aici, nici în cealaltă viață nu vor gusta măreția lui Dumnezeu și a zidirii Sale. Și mai bine să nu ne fi născut, decât să fim despărțiți de Dumnezeu. Dacă aș fi fost în locul tău, i-aș fi spus următoarele: „Greșești, prietene! Mai corect ar fi fost, dacă ai fi spus: „Eu nu am Dumnezeu!. Greșești pentru că vorbești ca un bolnav care spune că nicăieri nu există sănătate. Greșești, fiindcă semeni cu un orb care spune că nu există lumină în lume. Însă lumină există. Și se revarsă pretutindeni”.
Acest nefericit nu vede lumină. Și ar vorbi corect, dacă ar spune „Eu nu am ochi și nu văd lumina”. Greșește, deoarece vorbește ca un cerșetor care spune: „Nu există aur pe pământ”. Dar aur există! Și pe pământ, și sub pământ. El e cel care nu are aur. Corect ar fi fost să spună: „Eu nu am aur”. Greșește pentru că seamănă cu un ticălos care spune „Nu există bunătate în lume”. În timp ce ar fi trebuit să spună: „Eu nu am nicio urmă de bunătate în mine”. Iar tu să-i spui următoarele: „Frate, greșești! În chip greșit propovăduiești că nu există Dumnezeu. Fiindcă atunci când ceva pe care tu nu-l ai, nu-l cunoști, nu înseamnă că nu există nicăieri și că nimeni nu-l are. Cine ți-a dat dreptul să vorbești în numele întregii omeniri? Cine ți-a dat voie să spui că boala ta o au toți? Că toți au suferă de înșelarea ta? Strigi că nu există Dumnezeu. O spui la toată lumea. Dar lupți împotriva Adevărului! Cei care nu vor să trăiască cu Dumnezeu, sunt puțini. Dar și pentru ei există Dumnezeu! Și îi așteaptă până la ultima suflare pe acest pământ. Și numai dacă nu se îngrijesc să se pocăiască, chiar și în ultima lor clipă, numai atunci Dumnezeu în cealaltă viață va înceta să existe pentru ei. Și îi va șterge din Cartea Vieții. De aceea spune-i: „Prietene, te rog, pentru binele sufletului tău. Pentru bunătățile cele cerești. Pentru lacrimile ce le-a vărsat Hristos și rănile ce le-a primit pentru noi toți, pocăiește-te! Îndreaptă-te și întoarce-te la Biserica noastră!”. Hristos in mijlocul nostru.
