Bat la poarta timpului
Să-mi deschidă dacă poate
Ca s-o pot lua hai-hui
Pe cărările uitate!
Pe poteci înzăpezite
Pân' la uşa dragă mie,
Să bat, poate îmi deschide
Scumpa mea copilărie!
Toți ai mei să mă primească
Chiar în ziua de Ajun,
Lângă ei să stau în casă
Să aștept Sfântul Craciun!
Să o văd pe mama dragă
Cozonacii cum frământă
Când afară prin zăpadă
Toți colindătorii cântă!
Colăceii, pâinea caldă
Cozonaci pufoși şi buni
Gustul lor de altădată
De Crăciun făceau minuni!
Când erau calzi ne rugam
Să ne dea ca să gustăm,
Poftele ni le făceam
Nu puteam să așteptăm!
Oala cu sarmale, mare
Pâlpâia la focul mic,
Nu poate să se compare
Cu acel miros... nimic!
Pe la porți colindătorii
Bateu cu gândul frumos
Să vestească-n pragul serii
De nașterea lui Hristos!
Candela mereu aprinsă
Aștepta minunea mare
Când lumea era cuprinsă
De prea sfântă sărbătoare!
De acea lume-ndepartată
Ce dor mare m-a cuprins,
Poarta vremii ferecată
Am bătut...Nu mi-a deschis!
A rămas doar amintirea,
În adâncul meu păstrată
Prin care mă pierd cu firea
Când Steua pe cer se-arată!
Teodora Dumitru
