C U N U N A V I E T I I...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sfantul Siluan Athonitul spune asa: „Acum oamenii sunt plini de mandrie si nu se mai mantuiesc decat prin intristari si pocainta, si numai foarte arareori ajunge cineva la iubire (iubire de Dumnezeu, iubire de aproapele si iubirea vrajmasilor)”. Bucuria mea, acum este vremea SEMANATULUI, mai tarziu va fi vremea SECERATULUI. Acum este vremea LUCRULUI, iar apoi va fi vremea RASPLATIRII. Pe pamant este RAZBOI DUHOVNICESC, in Cer va fi ODIHNA. Asa spune un proverb: “Cum iti asterni asa vei dormi”, adica, ori vei birui, ori vei fi biruit, cu alte cuvinte, ori vei fi mantuit, ori vei fi osandit. Asadar, trezeste-te si pregateste-ti candela inimii tale. Fii atent sa nu adoarma sufletul tau de lene si de trandavie, din cauza ca nu-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. Pentru ca timpul trecut, nu se mai intoarce, ai grija sa nu treaca in zadar, vremea vietii tale, timpul mantuirii sufletului tau: “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da CUNUNA VIETII” (Apocalipsa 2:10). Asadar, nevoieste-te si osteneste-te, posteste, spovedeste-te si impartaseste-te des, mergi duminica la Sfanta Liturghie si pe langa credinta sa ai cat mai multe fapte bune, ca sa primesti raspuns bun la Infricosata Judecata. Sfantul Teofan Zavoratul spune asa: "Pacatul marturisit, udat cu lacrimi, urat, se sterge din cartea dreptatii lui Dumnezeu, din cartea fiintei noastre, din cartea legaturii noastre cu lumea vazuta si nevazută. Astfel, nu va mai fi pomenit la judecata”. Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

11

DRUMUL IUBIRII ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Parinte, Siluan Atonithul: "Calea nevoitorului ortodox este aceasta: el cauta pe adevaratul Dumnezeu - Ziditorul”. Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul, ne invata asa: "Lumea cea vazuta, de la imparati si pana la cei saraci, toata este in  tulburare, in neoranduiala, in lupta, si nimeni din ei nu stie pricinile acestui lucru. Pacatul ce a patruns, ca un fel de putere gandita (intelegatoare), si esenta satanica, a semanat tot raul; el lucreaza tainic asupra omului celui dinlauntru si asupra mintii si  se lupta cu el prin ganduri; iar oamenii nu stiu ca fac acest lucru indemnati de o putere straina; dimpotriva, socot ca acest lucru e firesc si ca fac acest lucru dupa  judecata lor proprie. Dar cei ce au pacea lui Hristos chiar in minte si  luminarea lui Hristos cunosc de unde se ridica toate acestea”. Astazi viata omului, Este ca frunza pomului, Frunza cade cand bat vanturi, Omul cade, stand pe ganduri.

 Dupa cuvantul Sfantului Simeon Noul Teolog: "Fiecare judeca din starea ce o are el, si pe cele ale aproapelui, fie ca  e vorba de virtute, fie de pacate." Iar Sfantul Isaia, Pustnicul ne indeamna asa: "Cel ce voieste sa  mearga pe drumul iubirii nu va fi tulburat de nici un om, fie bun, fie rau, si dorul de Dumnezeu ramane in inima lui. Dumnezeu afla respect in el si prin frica de Dumnezeu se arata iubirea in el.

 Si atunci, un astfel de om zice, ca si Apostolul, cu indrazneala: “Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, ci si  sa mor  in Ierusalim pentru numele Domnului Iisus”. (Fapte 21:13). Fericit este sufletul care a ajuns la o astfel de iubire. Prin multe suferinte ne vom mantui. Suferintele vietii, se vor sfarsi intr-o buna zi, fiindca, lumea trece. Nu te teme si sa nu se infricoseze inima ta. Iisus Hristos in chip nevazut te ajuta, te incearca pentru a-ti da Harul Sau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

IISUS HRISTOS NE IUBEȘTE! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

Bucuria mea, iata ce spune Sfantul Parinte, Iosif Isihastru: "Tu sa strigi fara incetare Rugaciunea mintii, cu multa silinta, cu durere multa. “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma, pe mine pacatosul”, sau aceeasi rugaciune, cu aceeasi valoare dar, in forma prescurtata: “Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!” S-o spui iarasi , si iarasi, si iarasi..., s-o spui la nesfarsit. 

Si, ca si cand ai vedea cu mintea pe Hristos, sa-i spui: „Mulțumesc, Iisuse Hristoase al meu, pentru cele bune, pe care mi le-ai dat, ca și pentru cele rele, prin care trec. Slava Tie, slava Tie, slava Tie, Dumnezeul meu!". Si asa rugand si toate rabdand, iarasi va veni harul, iarasi va veni bucuria. Si aceasta se va intampla pana cand, putin cate putin, te curatesti de patimi si devii duhovnicesc. 

   Dar pana atunci lupta!" Si invatatura de mai sus este completata de Sfintitul Parinte, Iosif Aghioritul, prin acest cuvant minunat, de Duhul Sfant inspirat: "Copiii mei, la temelia vietii in Hristos, sunt RUGACIUNEA si cele doua mari Sfinte Taine: SPOVEDANIA si IMPARTASANIA. Chemarea lui Hristos prin rugaciune si impartasirea cu Sfantul Trup si Sfantul Sange al Lui Iisus Hristos, este inceputul si sfar­si­tul vietii in Hristos. Acesta este canonul pentru voi, cei ce va aflati in lume.

 Hristos va iubeste! Sa aveti nadejde in El, fiindca, cine nadajduieste in Hristos nu da gres niciodata." Si tot inspirat de Dumnezeu ne sfatuieste Sfantul Parinte, Macarie Egipteanul: "Esenta credintei este saracia cu duhul (smerenia) si iubirea nemasurata catre Dumnezeu. Sa ai mereu constiinta ca nu esti vrednic de Dumnezeu. Sa te smeresti cu inima si sa te dispretuiesti, sa indepartezi de la tine mandria si sa ai frica de Dumnezeu.   

                                                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

““Vino, cela ce esti sus si vezi, Sfinte mare mucenice Dimitrie, Izvoratorule de Mir, si-i arata pe cei care locuiesc pe pamant, aducand vesti bune de la Dumnezeu, noua celor care suntem in intristare. Ne bucura, ne binecuvanteaza si ne lumineaza pe noi pe toti, cel ce esti indumnezeit de Hristos Dumnezeu si pe care, luptator si biruitor te-am aflat” (Sfantul Simeon al Tesalonicului).

🙏 “Mare aparator te-a aflat intru pri­mej­dii lumea, purtatorule de chi­nuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta îndrăzneț ai facut pe Nestor, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roaga-L sa ne daruiasca no­ua mare mila”.

🙏 Sfinte mare mucenice Dimitrie, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii mele. Amin.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

CINE VA PUTEA SA SPUNA LA INFRICOSATA JUDECATA CA N-A STIUT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

             Sunt creştini ortodocşi care nu mărturisesc şi nu apără Ortodoxia,temându-se că vor avea necazuri,că vor fi daţi afară de la serviciu,că işi vor pierde averea şi libertatea.Dar Domnul Hristos ne spune,că pentru Adevăr trebuie să te jertfeşti şi la nevoie să şi mori.Dacă nu mărturisim,ne aşteaptă o veşnicie îngrozitoare,chinuitoare în focul cel veşnic.Pentru că DE MOARTEA TRUPEASCA,DE JUDECATA SI VESNICIE NU PUTEM SCAPA.Teama de această moarte trupească este o mare greşeală.Murim în câteva clipe,dar ce urmează este mai important.Cum ne ia moartea?Unde ne duce?Iar dacă pentru orice cuvânt în plus vom da răspuns,cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos,şi „cu atât mai mult,pentru orice cuvânt ucigător de suflet”,spune părintele Arsenie Papacioc.DACA MARTURISIM SUNTEM VII DUHOVNICESTE SI-N ACEASTA VIATA SI IN VIATA VESNICA.Iar DACA NU MARTURISIM,este o suferinţă teribilă,SE INDEPARTEAZA HARUL DUHULUI SFANT DE LA NOI SI SUNTEM MORTI DUHOVNICESTE IN ACESTA VIATA,iar după Judecata Înfricoşată,vom merge în chinurile cele veşnice.Cine va putea să spună la Înfricoşata Judecată că n-a ştiut?Dacă n-a ştiut,de ce n-a întrebat,de ce nu s-a informat?Cât timp am pierdut şi câte lucruri deşarte am căutat,am citit şi am aflat în această viaţă?Hristos ne-a spus tot ce ne este necesar pentru mântuire.Dar iată ce este mai înfricoşător între toate temeiurile de frică pentru cei care,în viaţa aceasta,nu se tem de păcat şi se ruşinează să mărturisească.Ne spune Domnul Hristos:"Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele,în neamul acesta desfrânat şi păcătos,şi Fiul Omului Se va ruşina de el,când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri (Marcu 8, 38).„Luaţi aminte,voi toţi,care aveţi credinţă:nu vă bizuiţi prea mult pe mila lui Dumnezeu!Cu adevărat,MILA LUI DUMNEZEU SE REVARSA NUMAI IN VIATA ACEASTA PESTE HULITORII CARE NU SE CAIESC,iar la înfricoşata Judecată,DREPTATEA VA LUA LOCUL MILEI Luaţi aminte,voi toţi,cei care,cu fiecare zi,vă apropiaţi tot mai mult de moartea pe care n-o puteţi ocoli!Lu­aţi aminte,întipăriţi-vă în inimă aceste cuvinte.Nu le-a spus un vrăjmaş al vostru,ci Prietenul cel mai Bun.Aceleaşi buze Care,pe Cruce,au dat iertare duşmanilor,tot ele au rostit aceste cuvinte gro­zave,grozave,dar drepte.DE CEL CE SE RUSINEAZA DE HRISTOS IN ACEASTA LUME,SI HRISTOS SE VA RUSINA INAINTEA SFINTILOR INGERI.Cu ce ai să te mândreşti,omule,dacă lui Hristos Îi va fi ruşine cu tineDacă ţi-e ruşine de Viaţă,înseamnă că te mândreşti cu moartea;Dacă ţi-e ruşine de Adevăr,înseamnă că te mândreşti cu minciuna;Dacă ţi-e ruşine cu Mila,te mândreşti cu facerea de rău;Dacă ţi-e ruşine cu Dreptatea,te mândreşti cu nedreptatea.Dacă ţi-e ruşine cu Patima de pe Cruce,înseamnă că te mândreşti cu închinarea la lume;Dacă ţi-e ruşine de Nemurire,te mândreşti cu stricăciunea şi cu mormântul!Atunci,în faţa cui te vei ruşina de Hristos?În faţa unuia mai bun ca Hristos?Nu;pentru că nu există cineva mai bun ca Hristos.Atunci de bunăseamă te ruşinezi de Hristos,faţă de cineva mai mic decât Hristos.Îţi este ruşine de părintele tău în faţa unui şoarece,sau se ruşinează fiica de mama ei în faţa unei vulpi?Cum să te ruşinezi de Cel Bun în faţa celui rău,de Cel Preacurat în faţa celui necurat,de Cel Atotputernic în faţa neputinciosului,de Cel Înţelept în faţa nebunului?DE CE SA TE RUSINEZI CU DOMNUL SLAVEI IN FATA UNUI NEAM CURVAR SI PACATOS?Doar pentru că neamul acesta îţi joacă mereu înaintea ochilor,pe când Domnul nu Se vede?Pu­ţin,doar puţin mai este şi Hristos va apărea în slavă pe nori de îngeri,iar neamul acesta va dispărea dinaintea picioarelor Lui,ca praful pe care-l spulberă vântul.Cu adevărat,cu adevărat ai să te ruşinezi atunci,nu de Împăratul Slavei,ci de tine însuţi, omule;dar atunci nu-ţi va mai folosi la nimic ruşinea.Mai bine să-ţi fie ruşine acum,câtă vreme ruşinea îţi mai e bună la ceva!Să-ţi fie ruşine de toate înaintea lui Hristos,iar nu de Hristos înaintea tuturor”.„De ce spune Domnul:de Mine şi de cuvintele Mele?Cine se ruşi­nează de Mine înseamnă:cine se îndoieşte de Dumnezeirea Mea,şi de Întruparea Mea din Preacurata Fecioară,de suferinţele Mele pe Cruce,şi de Învierea Mea,şi cine se ruşinează de puterea Mea pe pământ şi de dragostea Mea pentru păcătoşiCine se ruşinează de cuvintele Mele înseamnă: cui îi e ruşine de Evanghelie şi tăgădu­ieşte învăţătura Mea,sau cine îmi răstălmăceşte vorbele şi aduce,prin erezie,neodihnă şi lupte între credincioşi,sau cine se poartă cu obrăznicie faţă de dezvăluirile şi învăţăturile Mele,înlocuindu-le cu învăţături străine,sau cine le ascunde şi le trece sub tăcere în faţa puternicilor acestei lumi,acela se ruşinează de Mine şi se teme pentru sine însuşi.Cuvintele lui Hristos sunt testament dătă­tor de viaţă,aşa cum sunt şi Patimile Sale,şi Trupul şi Sângele Său.Domnul nu-Şi desparte Cuvintele de Sine Însuşi,nu le dă mai puţi­nă însemnătate.Cuvântul Lui nu poate fi rupt de El.Cuvântul are tot atâta putere cât şi Persoana,pentru aceea le spune ucenicilor:Acum voi sunteţi curaţi,pentru cuvântul pe care vi l-am spus (Ioan 15, 3).Hristos a curăţat prin Cuvântul Său suflete,a vindecat bolnavi,a izgonit duhurile rele,a înviat morţi.Cuvântul Lui e ziditor,curăţitor,de viaţă dătător.De ce atunci să ne pară străin lucru,când ni se spune în Evanghelie:şi Cuvântul era la Dumnezeu (Ioan 1,1)?”„Mântuitorul numeşte neamul acesta desfrânat într-un înţeles mai larg,tot aşa cum profeţii din vechime numeau desfrânare în­chinarea la alţi dumnezei (Iezechiel 23, 37).Oricine îşi lasă soţia şi îşi ia altă femeie este curvar;şi cine uită de Dumnezeul Cel Viu şi se închină lumii,este şi acela curvar.Cine lasă credinţa în Domnul ca să creadă în oameni,cine lasă iubirea lui Dumnezeu ca să iu­bească lucruri şi oameni,acela săvârşeşte desfrânare.Pe scurt,ORICE PACAT,CARE DESPARTE SUFLETUL DE DUMNEZEU,LEGANDU-L DE VREUN LUCRU OARECARE,SAU DE VREUN OM,POATE FI NUMIT PE BUNA DREPTATE DESFRANARE,pentru că poartă toate însemnele preacurviei.Aşadar,cine se ruşinează de Hristos Domnul,Mirele inimii,în faţa unui ast­fel de neam desfrânat,e ca o mireasă care se ruşinează de mirele ei înaintea unei adunări de neruşinaţi.DOMNUL NU VORBESTE DE UN NEAM PACATOS,CI DE UN NEAM DESFRANAT SI PACATOS.De ce?Ca să osândească şi mai mult desfrânarea.Sub cuvântul „desfrânare” se înţe­leg aici cele mai grele,cele mai înveninate,cele mai aducătoare de moarte păcate,care-l întorc cel mai adesea pe om,de la urmarea lui Hristos, de la lepădarea de sine, de la cruce şi de la naşterea din nou”.Iar pe cei care prigonesc pe mărturisitori,îi aşteaptă Judecata Înfricoşată,pentru că Dumnezeu răzbună moartea Sfinţilor Săi (Fac.4,11;Ps.78,11;Mt.23,35;Apoc.6,9-10;19,2).

                                                                                                        Pr. Daniel de la Rarău

Sursa:

Adriana Maria Rada

 

Sub crucea Ta...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Unde să  mă  duc Hristoase 

Când in piept inima-mi plânge.

Unde...spune-mi Doamne...unde..

Când  durerea mă  ajunge..?

Unde să  mă  duc când  valuri..

Lovesc barca vieții mele..

Unde să  mă  duc...Hristoase..

Când  nu am nici o putere..?

Unde să  mă duc când  ploi...

Inundă obrajii mei...

Unde ...spune-mi Doamne...unde..

Unde ...să îndrept pașii mei?

Doar...sub crucea Ta...Iisuse..

Găsesc pace și  alinare..

Doar aici...Iisuse Doamne...

Doar aici mai e...scăpare.. 

Maria Pintecan...

ÎMI PARE-ATÂT DE RĂU, IISUSE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Îmi pare-atât de rău, Iisuse,

Îmi pare-atât de rău

Că n-am putut în viața mea

Să fiu numai al Tău..

Am fost al lumii mult prea des,

Of, Doamne, mult prea des..

Căzând adânc în mreaja ei

N-am mai putut să ies.

Fugind de crucea ce mi-ai dat-o,

Cu ale ei dureri,

Golgota vieții n-am urcat-o,

Pierzându-mă-n plăceri..

Am vrut mereu alternative

La "viața în Hristos",

Descoperind mereu motive

De-a fi un păcătos..

Mușcam din fructele oprite,

Ca Eva și Adam,

Și-n locul lacrimii smerite,

Eu mă justificam.

Îmi amăgeam neînfrânarea

Și nepăsarea mea,

Fiind prea sigur de iertarea

Și bunătatea Ta,

Dar Duhul Tău Cel Sfânt din mine

Striga necontenit

Și-mi tot zicea că nu e bine

Să cad la nesfârșit.

De glasul conștiinței mele,

Un glas poruncitor,

Eram mustrat cu vorbe grele

Ca de-un judecător,

Apoi, văzându-mi împietrirea,

S-a săturat și ea

Să îmi tot certe nesimțirea

Și ne-voirea mea,

Și dintr-o dată s-a oprit,

Și-atunci eu am crezut

Că totul mi-e îngăduit,

Văzând că a tăcut..

Dar conștiința adormită

E semnul cel mai clar

Că viața mea era trăită

Cu totul în zadar.

Cândva ca Petru Ți-am promis

Că nu Te voi trăda..

Cocoșul însă a cântat

Și iată viața mea,

O viață plină de trădare,

Căci eu Te-am renegat,

Iisuse-al meu, cu fiecare

Cădere în păcat.

Ridic privirea-mi către cer

Și sufletu-mi smerit

Și nu voi renunța să sper,

Să sper la infinit,

Să scap din mreaja celui rău,

Luptând ca un erou,

Și să devin numai al Tău,

Iisuse-al meu, din nou!

IISUSE BUN, IISUSE BLÂND

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Te voi slăvi în veci mereu,
Iubirea sufletului meu.
Iisuse bun,
Iisuse blând,
Te port în toată vremea-n gând!

Adesea-Ți cer îngenuncheat
Să-mi vindeci firea de păcat
Ca eu să pot
Să Te primesc
În trupul meu cel omenesc.

Aștepți smerit cu mare drag
Să treci al inimilor prag.
Iisuse bun,
Te vreau și eu
În casa sufletului meu..

Tu vrei în noi să locuiești
Ca firea să ne-o primenești.
Iisuse drag,
Iisuse blând,
Te-aștept să vii cât mai curând.

Și dacă-n mine vei intra,
Să faci din mine casa Ta.
Iisuse bun,
Iisuse sfânt,
Lumina noastră pe pământ..

Să lași din Tine stropi de Eu
În ceara sufletului meu,
Să fiu și eu
Un mic hristos,
Trăind în viața mea frumos..

DOAMNE, IISUSE , IARTĂ- MĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Undeva , într- un sat slujea un preot care obisnuia sa ramană în Biserică cateva ceasuri sa pomenească pomelnice după Liturghie.

Un tanar care lucra la poliție îl oprea de fiecare dată și il punea sa sufle în fiolă.

- Opreste, parinte !

Iar ați băut azi ?

Suflă aici !!

- Domnule Ofițer, m- ati oprit de cateva zile incontinuu ..

Puteți să- mi spuneți , ce aveți cu mine ?

- Da.

Cred că stai în Biserică și bei, nu te rogi.

Ești un mincinos, ca toți popii !

Tot te prid eu !

Prostiți oamenii.

- Bine, spuse preotul.

Ține minte , tinere !

Dacă eu mai suflu astazi, maine nu vei mai sufla tu !

- Mă ameninți ?

Suflă , popă suflă !

După ce a suflat parintele și , iar nu a iesit nimic la fiolă , nervii tanărului erau la maxim.

A doua zi dimineată o femeie a intrat in Biserică și spuse :

- Parinte, Parinte !

Vreau sa vorbesc ceva cu dumneavoastră.

- Da. Spuneți ?!!

- Parinte, soțul meu, agentul de politie, care vă punea fiola nu mai poate respira si doreste să veniți la el.

Zis si facut.

Preotul merse la casa bolnavului si conststă ca tanarul politist nu mai putea respira deloc ...

Atunci preotul il intrebă ce a făcut de a ajuns așa ?

Insă el privea speriat pe preot. Nu putea inspira și expira bine .

Scrise pe o foaie un cuvant:

"Iartă- mâ, parinte."

In acel moment preotul luă epitrahilul si citi rugăciuni pentru sănătate , apoi il marturisi, facand și rugaciunea dezlegare. Îl împartăși cu Sfintele Taine și îi lasă o carte de rugăciuni.

Insa pacientul dadea afirmativ din capul său, caci in rest nu putea vorbi absolut deloc.

Preotul ceru o lumanare si - i spuse :

- Vezi această lumanare ?

Vă rog să faceți această rugaciune: "Doamne, Iisuse Hristoase , iartă- mă."

Apoi sa stingeti lumanarea sufland.

Incet si cu răbdare , bolnavul a inceput sa spună rugăciunea, apoi aprindea lumanarea, se ruga si sufla din nou.

Facea zilnic acest efort . De multe , multe ori...

A durat mai bine de 3 luni , apoi a reusit să sufle din nou foarte tare si a resimtit in suflet o mare bucurie.

A strigat pe sotia lui si a rugat-o sa cheme preotul la el.

-Parinte, Parinte am inceput din nou sa am putere si sa rasuflu, spuse tanarul .

Am vindecat plamanii.

- Nu , nu ai vindecat plamanii, ci sufletul.

Te rog cand te faci bine sa vii la biserică sa vorbim.

După cateva zile tanarul intră in biserica smerit si spuse:

DOAMNE, IISUSE ,

IARTĂ- MĂ !

Iară si iară rostea această rugăciune.

Se vindecă de această neputință si luă calea Bisericii.

Devenise paraclisier in Biserica satului si după el veniră si familia si mulți prieteni care inainte radeau de preot prin glumele pe care le spunea tanarul agent.

Dacă stateai langă el , il auzea- i rar si constant respirand si șoptind: Iisuse, iartă- mă.

Iisuse, iartă- mă.

Nu a mai durat mult timp și fostul agent a avut un mare necaz. Soția lui a murit intr- un accident rutier.

Așa tanarul casatorit, dar fara copii a luat blagoslovenie de la duhovnicul său și a plecat pentru totdeauna în Muntele Athos la liniște.

( întamplare reală istorisită de un preot ortodox din Venezuela, Caracas)

NU JUDECA CE NU CUNOSTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Versuri: Pavel Claudia Anca

"Nu judeca ce nu cunosti!",

 Mi-a spus un om destept, odata,

 "Lumea vorbeste mult si prost,

 Si n-ai s-o multumesti vreodata!".

 Uram, invidiem, barfim, 

Ne aliem cu alti dusmani, 

Pentru pozitie si bani, 

Si am uitat cum sa iubim!

 Nu judeca ce tu nu stii!

 Ca viata nu poti s-o prevezi,

 Incearca mai smerit sa fii,

 Si sufletul sa-ti luminezi,

 Si uite-o vorba inteleapta: "Nu toti frumosii sunt frumosi! Si nu toti cei cu spini inteapa, Chiar daca par mai fiorosi!" Nu judeca! Si tu greșești! Iar vorba spusa, nu se spala! Ai grija ce si cum vorbesti, Ca aparentele insala!”

🙏 Bucuria mea, Sfantul Apostol Petru ii spune Mantuitorului: “Doamne, Tu ştii toate.” (Ioan 21:17). Un crestin ortodox smerit spune: “Stiu ca nu stiu nimic!” Si atunci, pentru Judecatorul lumii este Domnul nostru Iisus Hristos, ca sa nu-L dam la o parte din scaunul de judecata, judecandu-i noi pe ceilalti, trebuie sa ne simtim profund pacatosenia noastra si sa ne intristam pentru ea, plangandu-ne sufletul ca pe un mort. Daca avem in casa mortul nostru (pacatele noastre) nu trebuie sa ne ingrijim de mortul vecinului (pacatele lui). Si nu uita ca ti-am mai spus odata: Ce-ai auzit sa nu crezi niciodata, iar ce-ai vazut, sa crezi pe jumatate! “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama? (Matei 7:13). “Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, fiindca, Domnul are putere ca sa-l faca sa stea (Romani 14:4). Aratam vinovatia fratelui nostru cu un deget, iar spre noi sunt indreptate, trei degete! Cea mai scurta cale catre Rai este: NU JUDECA! Si-apoi, fiecare oita va fi spunzurata de propria-i codita! Cine are minte sa ia aminte, cine nu are minte, sa judece inainte! Amin si Aliluia!

Preot Ioan 🛎.

CUVANT DE INVATATURA si B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 https://babylenuta.blogspot.com/

Bucuria mea, dupa ce ti-ai citit Rugaciunile de seara, sa faci daca poti, si cate poti, metanii mici sau mari. Este bine placut lui Dumnezeu sa ne vada facand metanii. Chiar i-am spus unui ucenic al meu: Decat sa mergi la SALA DE FITNES, mai bine ai face metanii, cate poti si ti-ar de folos si trupului dar mai ales sufletului.

METANIA, este o marturisire a caderii omului in pacat si a ridicare a lui prin Hristos (prin Taina Sfintei Spovedanii). Metania, este de doua feluri: Metanie mica si Metanie mare.

METANIA MICA, este plecarea corpului pana la brau, in timp ce cu mana dreapta se atinge pamantul si este o expresie a cinstirii lui Dumnezeu, a Maicii Domnului si a Sfintilor.

METANIA MARE, este o inchinare pana la pamant, cu indoirea genunchilor. Ea este expresia adorarii lui Dumnezeu, a venerarii Maicii Domnului si a cinstirii Sfintilor.

                                                                                                                 Amin si Aliluia!

                                                                                                                   Preot Ioan 🛎.

 

PLACUTA ESTE INAINTEA LUI DUMNEZEU, MOARTEA CUVIOSILOR LUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Bucuria mea, scrie asa in Biblie: “Placuta este inaintea lui Dumnezeu, moartea cuviosilor Lui” (Psalm 115:6).
Ca sa intelegi acest verset, te rog sa citesti cu atentie un fragment din Pateric: “Stateau parintii calugarii in jurul Sfantului Sisoe, cand era pe patul de moarte. Dintr-o data chipul lui s-a luminat si Sfantul Sisoe a zis: “Iata a sosit Sfantul Antonie cel Mare!”. Peste putin timp a spus: “Iata a venit ceata Sfintilor Prooroci!” Apoi, a crescut in intensitate stralucirea chipului sau si Sfantul Sisoe a zis: “Iata, au venit si Sfintii 12 Apostoli!” Pe urma, stralucirea fetei lui s-a dublat si vorbea cu cineva nevazut. L-au intrebat parintii calugari: “Cu cine vorbesti Sfintite Parinte?” Si el le-a raspuns: “Au venit Sfintii Ingeri sa ma ia si ii rog sa ma lase, sa ma mai pocaiesc inca un pic”. Parinte Sisoe, - i-au zis ei, - tu nu ai nevoie de pocainta. Iar el, le-a raspuns: “Va asigur, ca nu cred ca am pus inceput de pocainta”. Atunci parintii calugari, AU INTELES CA ERA DESAVARSIT. Dintr-o data, chipul Sfantului a stralucit ca soarele si le-a zis: “Vedeti, a venit Domnul Iisus Hristos! Și a zis: “Aduceti-mi vasul pustiului”. Indata ce si-a dat sufletul, locul a fost luminat de un fulger si s-a umplut de multa mireasma”.
Vedeti dragii mei? FRUMOS A TRAIT SFANTUL SISOE, FRUMOS A SI MURIT! Placuta a fost inaintea lui Dumnezeu moartea Cuviosului sau Sisoe! Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan 🛎.

PORTILE CERULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

“Unui calugar pustnic i s-a aratat diavolul intr-o noapte si a inceput sa-i aminteasca pacatele: „Ai facut asta, asta si asta, … aceia, aceia si aceia..., vai si amar de sufletul tau!”. “Numai atata?”, a intrebat pustnicul? “Ba, ai mai facut si multe alte pacate si destule, ca sa ai parte de focul iadului nostru! “Te rog, scrie-mi-le pe o hartie, ca sa nu le uit!”, i-a zis călugărul pustnic. Cand au fost gata, pustnicul a luat hartia de la diavol, a facut peste ea semnul Sfintei Cruci si a scris cuvintele: Pacatele acestea, toate mi-au fost iertate de Dumnezeu Iisus Hristos, in Duhul Sfant prin parintele meu duhovnic in Taina Sfintei Spovedanii! Iar, apoi, cu binecuvantarea duhovnicului, am primit Sfanta Impartasanie, adica, Cinstitul Trup si Scumpul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, si prin aceste doua Sfinte Taine, PACATELE MELE AU FOST ACHITATE, (mi-au fost sterse faradelegile mele si de tot pacatul am fost curatit. Pustnicul, i-a intins hartia diavolului, spunandu-i: „Mi-ai dat nota de plata, poftim aici chitanta!”. Atunci, crapand de furie si de necaz, diavolul indata s-a facut nevazut”.
Bucuria mea, daca acestui pustnic spovedit si impartasit i-a amintit diavolul toate pacatele, atunci ce va fi cu cel care merge la judecata particulara sufletul negru, ca un tuci, catranit??? Osanda vesnica il asteapta si-i va spune Mantuitorul: “Prietene, cum ai intrat aici fara haină de nunta? El insa a tacut. Atunci Imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi. (Matei 22:12-14). Cine are minte, sa ia aminte! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                  Preot Ioan 🛎.

Despre suferintă

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu am crezut niciodată că un creştin trebuie să fie scutit de

suferinţă. Căci Domnul nostru Iisus Hristos a sfuerit. Şi am ajuns

să cred că El a pătimit nu pentru a ne feri pe noi de suferinţă, ci

pentru a ne învăţa cum să o suportăm. Căci El ştia că nu există

viaţă fără suferinţă.

                   Boala este o comoară nepreţuită

            Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate. Boala este o comoară

nepreţuită. Îndur-o cu răbdare. Nu cârti şi nu te văita în boala ta.

Cuviosul Marcu scrie că cine se opune întâmplărilor triste luptă fără să

ştie împotriva lui poruncii lui Dumnezeu. Iar cine le rabdă ştie bine de

ce vin şi de unde: din voia Domnului. În spatele tristeţilor nevoite stă

ascunsă mila lui Dumnezeu, care duce la pocăinţă pe oricine se arată

că are răbdare şi îl mântuieşte pe acela de iadul cel veşnic.

         A existat vreodată vreun om mare care, în momentele de mare

durere, nu a avut nevoie şi nu a cerut ajutorul lui Dumnezeu şi a

prietenilor lui. În asemenea clipe - vai - chiar şi mintea celor mai

înţelepţi oameni se întunecă, iar inima se tulbură. Într-o asemenea

împrejurare, Proorocul David a strigat cu durere: Miluieşte-mă,

Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au

tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte; şi Tu,

Doamne până când (Psalm 6:2-3). Când ne aflăm în furtuna

suferinţelor trebuie să cerem de la Dumnezeu puterea de a primi

şi a suferi cu răbdare toate relele. Nu te mai nelinişti pentru ce va fi

în viitor. Are Domnul grjă! Încearcă numai să respecţi întocmai

poruncile Sale în prezent. Şi nu purta nimănui nici cea mai mică

duşmănie.

GREŞIM ÎNTR-UN LOC, DAR SUNTEM PEDEPSIŢI ÎN

ALT LOC.

                                      Când suferim

Când suferim mult nu trebuie să uităm marea cinste pe care ne-o

face Domnul Iisus Hristos de a împărţi cu El cununa de spini.

■ Suferinţele sunt corabia cu care navigăm spre Patria Cerească.

Drept mângâiere cei bătrâni şi bolnavi, cuprinşi de suferinţe, care nu

se pot duce la Sfânta Liturghie duminica ar trebui să se roage în

tăcere: Doamne, miluieşte!, Dumnezeule, milostiv fii mie,

păcătosului! Domnul îl va auzi. Să rabde bolile fără să cârtească.

Bolile spală sufletul de păcate.

■ Este necesar să fim bolnavi, altfel nu ne vom mântui. Bolile

sunt cadouri din cer.

■ Orice durere te-ar cuprinde, nu învinui pe nimeni din cauza ei,

în afară de tine însuţi şi spune: aceasta mi se întâmplă pentru

păcatele mele.