.IUBESTE, OMULE DRAG

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

IUBESTE OMULE, fiindca si Dumnezeu te iubeste pe tine si daca ii iubesti pe toti, devii CEL MAI FRUMOS OM! IARTA-I OMULE pe toti, fiindca si Dumnezeu te iarta in fiecare zi si iertandu-i pe toti, devii CEL MAI BUN OM! RABDA-I OMULE pe toti, fiindca si Dumnezeu te rabdă si pe tine, si rabdand-le toate fara cartire devii CEL MAI PUTERNIC OM!

ASCULTA OMULE poruncile lui Dumnezeu, fiindca si Dumnezeu te asculte pe tine și atunci devii CEL MAI LIBER OM! ROAGA-TE OMULE, fiindca si Dumnezeu te asculta cand ii vorbesti și atunci devii CEL MAI CREDINCIOS OM!

 AJUTA OMULE de fiecare dată, fiindca si Dumnezeu te ajuta pe tine si atunci devii CEL MAI BOGAT OM. MANGAIE OMULE cu blandete pe fratii tai, fiindca si Dumnezeu te mangaie in necazuri si atunci devii CA UN SFANT. FII MILOSTIV OMULE, fiindca si Dumnezeu este Milostiv cu tine si atunci devii CEL MAI IMPLINIT OM! BUCURA OMULE pe apropiatii tai fiindca si Dumnezeu te bucura pe tine si atunci devii CEL MAI IUBIT OM!

 ZAMBESTE OMULE cu suflet, fiindca Dumnezeu ti-a daruit un suflet viu și rațional, și atunci devii CEL MAI VESEL OM! MULTUMESTE OMULE, ca respiratia ta este cel mai scump dar, pe care ti l-a dat Dumnezeu și atunci devii CEL MAI FERICIT OM! IUBESTE OMULE, fiindca si Dumnezeu te iubeste pe tine si daca ii iubesti pe toti devii CEL MAI FRUMOS OM! 

                                                                                                                    Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

SMERENIE si IUBIRE ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



      Bucuria mea, cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat in “saptamana patimilor”. Cautand mantuirea sufletelor noastre, cred ca se cuvine sa postim mai mult, sa ne rugam mai mult, sa facem milostenie mai multa, sa ne spovedim si sa ne impartasim din nou, cu lacrimi in ochi si cat se poate smeriti: "Fiilor, sa stiti ca smerenia pe multi, fara nici o osteneala i-a mantuit, si marturisesc aceasta vamesul si fiul cel ratacit, care putine cuvinte au grait catre Dumnezeu si s-au mantuit. Iar ostenelile si faptele cele bune ale omului il pierd, daca nu va avea smerenie, caci osteneala si faptele cele bune pe multi i-au tras la mandrie si au pierit, precum si fariseul acela care se lauda cu faptele lui cele bune si se mandrea (Patericul egiptean)." Un crestin ortodox care cauta smerenia are si blandete si iubire in suflet. Despre iubire ne spune sfintitul parinte Porfirie Kafsokalivitul: „Astazi oamenii cer sa fie iubiti si de aceea esuează. Corect este sa nu iti pese daca ei te iubesc, atata timp cat tu iubesti pe Iisus Hristos si ii iubesti si pe ei.”

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, in toata ziua si in tot lucrul tau.

🙏 Har si pace sufletului tau de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                     Preot Ioan

GRĂDINA SUFLETULUI ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, sa stii ca fiecare crestin ortodox este dator sa-si cultive “gradina interioara a sufletului” avand un program de viata duhovniceasca, citind zilnic din Biblie, citind Vietile Sfintilor, citind din operele PSB (Parinti si scriitori Bisericesti)... Sfantul Ioan de Kronstadt ne spune ca: “Vrajmasul diavol nu dormiteaza, ziua și noaptea, in somn si aievea, el ne atrage la pacat si hraneste in sufletul nostru toate patimile omoratoare de suflet. Privegheaza, omule, rastigneste patimile trupesti, mai ales rasfatarea pantecelui si toate pacatele trupesti. Ziua si noaptea e omul sub vraja vrajmasilor diavoli, netrupesti. Sa ne izbavească de ei, Domnul!”

Ca sa putem birui aceste ispite, cu ajutorul lui Dumnezeu, Sfantul Clement Alexandrinul ne indeamna sa fim smeriti: "Invata sa nu ripostezi, sa nu te justifici, sa nu ai ultimul cuvant, sa te rogi pentru cei care te jignesc, sa accepti ca te poti insela chiar si cand esti sigur, sigur ca ai dreptate”, si spune in gand: Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!

CREDINTA, HARUL si FAPTELE BUNE, ne trebuiesc pentru mantuirea sufletului.

Credinta sa fie neaparat cea CRESTIN ORTODOXĂ, fiindca, doar ea ne conduce pe calea vietii, la POARTA RAIULUI si numai prin ea, dobandim FERICIREA VESNICĂ. Si acum, sa spunem o “RUGĂCIUNE” scrisa de poetul Crestin ortodox, Vasile Miltaru:

„Preacurata Maica, pururea Fecioara,
Sufletul din mine nu-l lasa sa moara,
Ci trimite Sfanta peste el, de sus,
Mila ta cea mare, mila lui Iisus,
Ingeri imprejuru-mi, fa ca sa se-adune,
Să-mi arate calea catre bine.
Sa-mi indrepte pasii pe cararea milei,
La-nceputul noptii, la-nceputul zilei,
Plin de umilinte si de-adanci suspine,
Sufletul la tine vine sa se-nchine,
Mila ta din ceruri peste el coboara,
Maica preacurata, pururea fecioara”.

                               Preot Ioan .

DUMNEZEU ESTE BUN, DAR, ESTE SI DREPT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  Bucuria mea, noi crestinii ortodocsi trebuie sa respectam Cele 10 porunci pentru a ne putea mantui sufletele noastre si fiindca, dupa cum spune Sfantul Siluan Athonitul: "Cel ce implineste voia lui Dumnezeu e multumit de toate”. 

Dumnezeu este BUN, dar, este si DREPT: “Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar” (Tobit 3:2).

Insa, dupa sfatul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Cu Dumnezeu nu te poti juca. 

El miluieste pe cel ce se pocaieste, dar, loveste cu mana grea pe cel ce nu se caieste sau pe cel ce nu se caieste sincer si desavarsit. Iar cand El raneste, rana este adanca si nimeni nu o poate tamadui in afara de El Insusi”. Dar daca crestinul ortodox implineste Porunca iubirii, atunci, are bucurie in suflet: "Crestinul ortodox, se bucură nu pentru ca este perfect, ci, pentru ca Iisus Hristos il iubeste chiar si in cea mai infricosata cadere si neputinta a lui." 

Cand iubesti pe cineva, poti sa nu zambesti? Nu poti, pentru ca revarsarea asta launtrica iti produce zambetul, zambesti fara sa vrei.  Daca ai o relatia de bucurie cu Dumnezeu, e normal sa zambesti. Rasare bucuria in mine ca soarele." Si toate acestea trebuiesc implinite, fiindca, vine “noaptea”, noaptea mortii, cand nimeni nu mai poate lucra. 

De aceea, trebuie sa ne grabim. Timpul vietii noastre este foarte scurt: “Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeul tau (Amos 4:12). 

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan                                         

Fiecare zi a vietii noastre trebuie s-o incepem cu Dumnezeu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Dimineata, cand inca dormim, langa noi sta un inger si un diavol. Acestia asteapta sa vada cui vom sluji in acea zi. Fiecare zi a vietii noastre trebuie s-o incepem cu Dumnezeu si s-o sfarsim tot cu Dumnezeu: "TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM!". 

Ne inchinam cu semnul crucii imediat ce ne-am trezit si sarim repede din pat, pentru ca LENEA SA RAMANA SUB PLAPUMA. De altfel, in rugaciunea : "Doamne si Stapanul vietii mele", a Sfantului Efrem Sirul, crestinul ortodox ii cere printre altele lui Dumnezeu, sa nu ingaduie sa fie stapanit de duhul trandaviei: "Duhul trandaviei departeaza-l de la mine". Asa ca trandavia trebuie eliminata si nu cultivata. George Enescu spunea: "Ma odihnesc de munca, prin munca!" 

Va doresc odihna activa! Mergem si ne spalam cu apa rece, asa cum spuneam in copilarie: "Dimineata cand ma scol cu sapun pe ochi ma spal...". Si apoi mergem intr-un colt Sfant sau fata unei icoane, aprindem candela, facem trei metanii mici, spunand: „Doamne, iti mulțumesc ca m-ai sculat din somnul noaptii care a trecut si mi-ai daruit inca o noua zi de viata si te rog, Dumnezeul meu, binecuvanteaza și ziua care acum incepe! 

Apoi, ingenunchiem si citim "Rugaciunile diminetii" din Ceaslov sau dintr-o carte de rugaciuni.

Iti doresc o zi binecuvantata de Dumnezeu, sub Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului si cu inger tare pazitor alaturi. Amin.
                                                                                                                                          Preot Ioan .

GANDURI BUNE si GANDURI RELE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, gandurile pot fi BUNE (conforme cu voia lui Dumnezeu) sau RELE (neconforme cu voia lui Dumnezeu). Tu, sa alungi gandurile cele rele, fiindca ele vin de la diavol. Mai ales pe cele de URA ASUPRA APROAPELUI, sa nu le primesti, fiindca, au ca scop sa-ti rapeasca cea mai mare dintre virtuti, dragostea. Asadar, cand urasti si tii minte raul, diavolul vrajmas castiga in intregime sufletul tau. Si daca ai pierdut dragostea, atunci, pe Dumnezeul l-ai pierdut, fiindca Dumnezeu este dragoste si daca petreci in dragoste, intru Dumnezeu ramai si Dumnezeu intru tine. Ce altceva iti mai ramane pentru dobandirea mantuirii, fiindca, spune Sfantul Apostol Ioan: "Oricine uraste pe fratele sau este ucigas (sufleteste) de oameni, iar cel ce uraste pe fratele sau, este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochiul lui" (1 Ioan 2:11). Niciodata sa nu primesti ganduri de ura impotriva aproapelui si sa le alungi prin rostirea rugaciunii: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Sa-i spui diavolului: "Cu cat imi vei duce ganduri de ura impotriva aproapelui meu, eu cu atat mai mult il voi iubi mai mult, fiindca, am porunca de la Iisus Hristos, Dumnezeul meu, nu numai sa-l iubesc, ba chiar sa ma jertfesc pentru el, asa cum s-a jertfit si Iisus Hristos pentru mine, ticalosul". Si atunci, Dumnezeu, vazand buna ta intentie si felul in care infrunti ispita pentru a birui pe diavol, indata va veni in ajutorul tau si te va izbavi. Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

DESPRE RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

          Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul,creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi.Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele alevieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cucredinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să seroage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I luiDumnezeu pentru toate.Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală saugrăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, camintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cuDumnezeu.

O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omulsă fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie înfaţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de la El.Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şicondiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecarecreştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat sprerăsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; încaz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fărăicoane.

 De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem olumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât câtne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă,pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar larugăciune.Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşicuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem rugacu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunileimprovizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi deBiserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea„ineficientă” şi chiar pot fi un păcat. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum suntPsalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi,care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentrunoi modele duhovniceşti demne de urmat.

Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exempluSfinţilor. 
Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecarecasă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şinu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu nerugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţileşi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeune va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi maiales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.

Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât să edităm aceastăcarte de rugăciuni. Nu ne-am la retipărirea conţinutului după altecărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie săse ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scriseîn limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradusşi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesulacestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textulgrecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni.În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, înaltele – unele aproape neobservate.

Au rămas şi multe locuri undeam fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-auobişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori orepetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudineatextului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante detraducere.În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fostscoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă acredincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şisimplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştiefoarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite alecreştinilor este o excepţie extrem de rară.Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şiele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putemenumera şi explica în această Prefaţă, dar ele nu trebuie săprovoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sauexprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre.
Până la urmăeste vorba de obişnuinţe…Vă punem deci la dispoziţie această carte de rugăciuni, pe care,sperăm, să o folosiţi cât mai des, spre folosul şi întărireaduhovnicească a dumneavoastră şi a întregii Biserici Ortodoxe,din care cu toţii facem parte.

Pogorârea Duhului Sfânt, 2011

FII BINECUVANTAT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! De multa BUCURIE Sfanta, PACE Sfanta si LUMINA Sfanta, sa umple Dumnezeu, sufletul tau! Nici nu-ti dai seama cat de fericit as fi, sa ma binecuvanteze si pe mine, in fiecare dimineata, un preot crestin ortodox. Fiindca spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "ORICATE HOTARASC PREOTII PE PAMANT, CONFIRMA DUMNEZEU IN CER!" 

Asadar, cand eu iti trimit un mesaj: "FII BINECUVANTAT (A)!", Dumnezeu din cer spune, ca un ecou: "FII BINECUVANTAT (A)!" Cand parintele te binecuvantez si ma rog pentru tine, atunci, SUFLETUL TAU, ESTE COPLESIT DE IUBIREA LUI DUMNEZEU! 

Cu binecuvantarea lui Dumnezeu, printr-un preot, vei avea putere sa invingi mult mai usor ispitele zilei, sa rabzi fara de carteala si cu zambetul pe buze, toate care se vor abate asupra ta. Ispitele sunt ingaduite ca sa ni se descopere patimile ascunse, ca sa ne luptam cu ele si sa ne tamaduim sufletele. Ispitele aduc smerita cugetare. 

Sunt si ele un semn al milei dumnezeiesti. Nadejdea in Dumnezeu nu poate sfarsi niciodata in deznadejde. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea Duhul Smereniei, Duhul Milosteniei, Duhul Iertarii, Duhul Iubirii vrajmasilor, Duhul Blandetii, Duhul Rabdarii, Duhul Intelepciunii... in tot ce faci, sa ai INTELEGERE DUHOVNICEASCA si sa te fereasca Dumnezeu de RAVNA FARA SOCOTEALA! 

                                                                                                               Amin si Aliluia!

                                                                                                                     Preot Ioan .

EU SUNT....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, la gramatica asa declinam pronumele personale: EU sunt, TU esti, EL este. In credinta crestin ortodoxa, declinarea este invers: EL ESTE (pe primul loc este Dumnezeu in sufletele noastre), TU ESTI (pe locul doi este grija pentru aproapele, altruismul), si EU SUNT (pe locul trei este grija pentru mine, pentru mantuirea sufletului meu). Iisus Hristos ne spune tuturor cat se poate de clar:
Eu sunt LUMINA, dar VOI NU MA VEDETI!
Eu sunt CALEA, dar VOI NU MA URMATI!
Eu sunt ADEVARUL, dar VOI NU MA CREDETII!
Eu sunt VIATA, dar VOI NU MA CAUTATI!
Eu sunt INVATATORUL, dar VOI NU MA ASCULTATI!
Eu sunt DUMNEZEUL VOSTRU, dar VOI NU VA RUGATI MIE!
Eu sunt PRIETENUL VOSTRU CEL MAI BUN, dar VOI NU MA IUBITI!
Eu sunt ABSOLUTUL, care va priveste, de aceea NU TREBUIE SA VA TEMETI DE NIMIC!
ASADAR, DACA VOI SUNTETI NEFERICITI SAU NU O SA VA MANTUITI, PE MINE (Dumnezeul vostru Hristos Iisus) SA NU MA INVINUITI! 

                                                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                                                              Preot Ioan

Ierusalim Sfânta Cetate - cu Preot Ioan

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:

„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

AI ISTOVIT, MĂICUȚĂ!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Versuri: Eliana Popa

Ai istovit Măicuță, de-atâta rugăciune
Făcută către Domnul pentru pierduta lume,
Ce-şi duce-n nepăsare şi-n lăcomie traiul
Și nu primește harul ce îi aduce Raiul.

Ai istovit Măicuță să tot privești la noi
Cei care-ți cerem mila și paza în nevoi,
Noi, care-n bucurie uităm să-Ți mulțumim
Şi-n clipa de durere doar vorba grea rostim...

Iar lacrima Ta sfântă pentru Iisus tot curge,
Când fapta mea murdară Îl pune iar pe cruce
Și iarăși Prea Înaltul coboară printre noi
Să urce iar Golgota, să-mbrace pe cei goi...

Să poarte neputința acestui neam stricat,
Să își mai frângă Trupul sub crucea de păcat,
Să mai învingă iadul, să scoata la lumină
Făptura-ncătuşată ce vrea spre El să vină.

Nici Tu n-ai fost cruțată, Tu Maică ai suferit
Cu Fiul pe Golgota, durerea Ți-ai sfințit
Căci știi Măicuță bine că orice suferință
E treapta ce ne urcă mai sus, spre biruință!

Ai istovit, Măicuță, genunchiul să Ți-l pleci
Ca mila să pătrundă şi-n sufletele reci
Să rogi Desăvârsirea, Pământul să nu-l piardă
Și iată, a câta oară, Prea Bunul ne mai iartă!

ATUNCI VOI ÎNVIA..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Un om cu dor de Dumnezeu,
Ce plânge după El mereu
Ca pruncul după mama lui
Rămas pe lume-al nimănui,
Un om atât de necăjit..
Eu sunt acela, ați ghicit!

Voi râdeți mult, eu râd puțin,
Mâncându-mi pâinea cu suspin,
Și cum să râd, când mă gândesc
La Cel pe Care Îl iubesc,
La Domnul meu Iisus Hristos,
Și știu cât sunt de păcătos?..

Să râdă cel fără păcat,
Iar păcătosului i-e dat
Să plângă mult, precum Adam,
Ce-a scos din Rai întregul neam..
Da, plâng și eu ca el mereu
Și cine știe dorul meu?..

Cum aș putea voios să fiu?
Fărădelegea eu mi-o știu
Și amintirea ei o port
În sufletul acesta mort..
Mai înviază Dumnezeu
Un suflet negru ca al meu?..

Lumina Sfintei Învieri
N-o văd în mine nicăieri,
Doar întuneric și păcat..
Culeg acum ce-am semănat!
Hristoase, sunt și eu al Tău,
Chiar dacă-s păcătos și rău..

Îmi duc păcatele acum
Precum o cruce grea pe drum,
Dar știu că într-o bună zi,
Atunci când Tu vei socoti
Că m-am uscat destul de dor,
O, bunule Mântuitor,

Cu harul Tău mă vei uda
Și voi începe-a învia
Precum toiagul lui Aaron,
Precum Zaheu din Ierihon,
Precum băiatul din Nain,
Precum Iisusul meu, amin!

EU L-AM RĂSTIGNIT!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Că Domnul a murit pe Cruce,
E vina noastră-a tuturor;
Degeaba acuzăm cu ură
Greșeala sfântului popor..

Eu știu că-i dureros să spunem,
Dar Domnul n-ar fi coborât
Din cerurile sfintei slave,
De noi n-am fi trăit urât..

Păcatul meu și-al tău, creștine,
Din Rai, în iesle L-au adus;
Păcatul meu și-al tău, creștine,
L-au țintuit pe Cruce, sus!

Nu L-au rănit pe Domnul nostru
Împunsăturile de cui
Cum L-a rănit și-L mai rănește
Păcatul meu și al oricui..

Ne întristăm, văzându-I fața
Lovită rău, scuipată mult?..
Să zică tare tot creștinul:
"Și eu Îl scuip când nu-L ascult"!

Când L-au legat de stâlp, în curte,
Și-atât de rău L-au biciuit?..
Cu biciul nepăsării noastre
Noi mult mai rău L-am chinuit!

I-au dat o trestie în mână
Și mantie, râzând de El?..
Râzând de sărbători și posturi,
Nu am făcut cumva la fel?..

Iar spinii din a Sa coroană,
Înfipți în creștetul cel sfânt?..
Sunt gândurile cele rele
Și hulele de pe pământ!

Cu multa noastră răutate
Și noi în coastă L-am împuns,
Da, fără nici o îndoială,
Păcatul nostru L-a străpuns!

Să recunoaștem adevărul,
Oricât ar fi de dureros:
Păcatul meu și-al tău, creștine,
L-au dus la Cruce pe Hristos!

Să facem, deci, ca Pătimirea
Să nu Îi fie în zadar,
Să nu fi îndurat degeaba
Acel sfâșietor Calvar..

De câte ori în viața noastră
Vom fi atrași spre vreun păcat,
Să spunem plini de hotărâre:
"DE OMUL VECHI M-AM LEPĂDAT"!
amin

Cum gândesc oamenii şi cum gândeşte DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

- Părinte, ce să fac ? Sunt deznădăjduit. Am pierdut tot ce am adunat şi în ce am investit zeci de ani, în ce credeam că îmi va aduce fericirea ... Nu mai am nimic din toate acelea ... Ce să fac acum? Simt că am trăit în zadar până acum ...

- Să te răzbuni !

- Poftim ? Cum, părinte, să mă răzbun ? Vorbiți serios ?

- Foarte serios.

-Cum, să mă răzbun pe cei care mi-au făcut rău, să le întorc cu aceeaşi măsură ? Dar nu-i păcat, părinte, să te răzbuni ???

- Depinde ce înțelegi tu prin << răzbunare >> . Că una înțelege omul prin asta şi alta înțelege DUMNEZEU.

- Păi, a te răzbuna, înseamnă clar să faci rău cuiva .

- Ia mai gândeşte-te o dată ...

- Asta înseamnă părinte, nici nu încape îndoială.

- Hai să îți explic ceva. << RĂZBUNAREA >> înseamnă etimologic "restaurarea binelui", de la răz-bunare. Aşa precum << răzgândire >> înseamnă etimologic "restaurarea unei gândiri", de la răz-gândire. Dar oamenii au pervertit în înțeles acest cuvânt în lumea păcatului, care la origine are un înțeles profund foarte bun.

- Păi şi asta înseamnă să o iau din nou de la capăt ?

- Da. Să pui început bun. Al bunului celui adevărat şi nu al celui care în mod eronat ți-l prezintă lumea aceasta a păcatului. Să începi de la capătul acelui << BUN >> pe care l-a gândit DUMNEZEU atunci când a făcut TOTUL şi a zis că sunt "bune foarte".

- Iertați-mă părinte, dar nu înțeleg.

- Îți explic acum : DUMNEZEU este BINELE absolut, iar binele pe care DUMNEZEU l-a făcut în lumea asta prin crearea lumii, mai înainte de a exista păcatul omului în lume, binele lui DUMNEZEU din creație a fost deteriorat grav printr-un act agresiv, al vrăjmaşului lui DUMNEZEU, diavolul, un înger căzut prin mândrie din slava lui DUMNEZEU. Însă doar la DUMNEZEU totul este cu putință. De aceea El va folosi aceleaşi mijloace ale iubirii Sale prin care BINELE să fie iarăşi edificat, aşa cum a fost la început ... adică la sfârşit de tot să rămână doar "binele foarte" ... aşa cum a fost plănuit de la început ... Înțelegi acum felul în care "se răzbună" DUMNEZEU ?!

- A, Doamne, acum încep să înțeleg ... deci când citim în Scriptură că DUMNEZEU spune " a Mea este răzbunarea", la asta se referă ? Ca din tot răul accidental din lume să scoată din nou binele primordial ?

- Bineînțeles. :)

- Doamne, nu m-am gândit niciodată la asta în felul acesta ... Înseamnă că nu am de ce să mai deznădăjduiesc vreodată, pentru nimic în lume ... pentru că planul lui DUMNEZEU în definitiv cu întreaga lume este " BUN FOARTE " ... şi că El de fapt restaurează BINELE atunci când se RĂZBUNĂ ?!?

- Exact.

- Ce frumos ! :) Acum înțeleg ce DUMNEZEU minunat avem, dar pe care cei mai mulți dintre noi încă nu am ajuns să îl cunoaştem ... De acum înainte nu am să mă mai plâng niciodată de nimic, ci o să "mă răzbun mereu" aşa cum m-ați învățat, părinte, cu felul în care gândeşte DUMNEZEU răzbunarea şi nu cum greşit o gândeşte omul ... O să fac tot posibilul să caut mereu să fac doar binele care este atât de plăcut Bunului DUMNEZEU şi nu o să mai caut fericirea acolo unde nici nu poate exista, adică departe de DUMNEZEU ... Mulțumesc părinte din toată inima !

- Mergi în pace la casa ta ! Mergi cu DUMNEZEU !

Dimitrie Ivasco