joi, 31 decembrie 2015

Aș colinda…

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Aș colinda, Doamne,
pe ulița din sat,
dar au venit aceiași,
ce-odată Te-au scuipat!

Aș colinda, Doamne,
pe deal, în Casa Ta,
dar drumu-i plin de gropi
Și nu Te pot vedea!

Aș colinda, Doamne,
pe drumul pietruit,
dar sunt prea mulți, aceia
Ce Chipul și-au lovit!

Aș colinda, Doamne,
să-ți spun: cât Te-am Slăvit!
dar sunt, din nou, aceia
Ce, crud, Te-au Răstignit!


Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN :

duminică, 6 decembrie 2015

.Uleiul sfințit

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE..



Un element sfintit de care ne putem impartasi zilnic este uleiul sfintit sau mirul cum i se mai spune, nefacand confuzia cu Sfantul si Marele Mir cel cu care suntem unsi numai odata in viata la Botez. Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.

Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta. Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.

Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.

Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale. Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Pentru animale exista rugaciuni de sfintire a cerealelor sau a sarii, care se da animalelor, spre alungarea duhurilor necurate, care se incuibeaza in gospodarii din cauza raufacatorilor care trimit duhuri rele inclusiv asupra animalelor. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale. Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.

De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

Aici parca harul sfintitor la care sunt aprinse candelele este prezent in acel ulei care poate fi miraculos, de cele mai multe ori, la multi credinciosi care-l iau cu multa credinta, evlavie si inchinaciune, la acei sfinti. Acest fel de ulei se poate administra ca si celelalte dinainte despre care am vorbit, insa aici ne imaginam prezenta personala a sfantului de la care am luat uleiul si-l simtim in rugaciunea noastra.

Arhim . Ioachim Parvulescu

Cand Dumnezeu iti intinde mana

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




De ce vreti să vă dau greutăti ca să vă intoarceti la mine? 

Dacă vedem pe cineva în primejdia de a se îneca, cerându-ne mână de ajutor, nu este un mare păcat să nu-l ajutăm ca să se salveze? Aşa este omenirea în primejdie de a-şi îneca sufletul şi noi datori suntem să întindem mâna spre a-i salva pe cei ce ne cer ajutor. Dar întreb acum: Nu este o nebunie ca Dumnezeu să-ţi întindă mâna ca să te salveze, iar tu să refuzi ajutorul lui? Tocmai acest lucru îl fac cei mai mulţi dintre creştinii noştri.

Dumnezeu întinde mâna omului ca să-l scoată din pierzare sufletească şi îi dă unuia boală, altuia pagubă, unuia îi trimite moarte în casă, altuia închisoare şi, tot aşa, îngăduie fel de fel de suferinţe, ca omul să se trezească, să se dezmeticească din vraja păcatului şi să întindă mâinile către Dumnezeu la rugăciune. Şi mai întinde Dumnezeu mâna în Biserica Sa, prin mila cea bogată a învăţăturilor Sale, prin Sf. Taine care curăţesc păcatele, şi atunci când întâlneşti câte o persoană care te cheamă la biserică, pentru a asculta Cuvântul Adevărului.

Dacă nu iei seama când Dumnezeu îţi întinde mâna şi nu te lepezi de păcate, poţi să pierzi fericita ocazie de a-ţi mântui sufletul, căci Dumnezeu s-ar putea să nu te mai cheme niciodată poate să-ţi meargă totul bine, să fii sănătos, să ai de toate, dar la urmă te aşteaptă focul cel nestins şi muncile iadului care se apropie din zi în zi pentru ticăloşiile nespovedite şi neoprite. Sunt atâtea case în care este mai mult întuneric decât lumină. Pentru aceasta nu soarele e de vină, ci sunt de vină cei ce au făcut casa în aşa fel ca să nu poată primi lumina soarelui.


duminică, 29 noiembrie 2015

Rugăciune pentru vrăjmaşi

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul meu, ai milă de toţi vrăjmaşii de pretutindeni, fiind şi ei zidirea Ta; ai milă de cei ce mă urăsc, de cei ce se sfădesc cu mine şi mă ocărăsc şi de cei ce mă vorbesc de rău. Să nu pătimească nici un rău din cauza mea mult întinatul, nici unul din fraţii şi surorile mele, nici în acest veac, nici în cel ce va să vie, nici în ceasul morţii, nici în văzduh, nici în ceasul judecăţii, ci zdruncină şi spulberă pe vicleanul diavol care învrăjbeşte pe dânşii asupra mea. Eu ştiu Stăpâne Iubitorule de oameni, că cel viclean şi înşelător demon îi învrăjbeşte pe dânşii asupra mea. Te rog Doamne Dumnezeul meu, aşa cum nu Ţi-ai întors faţa Ta de la mine, ori de câte ori am greşit cerând iertare şi milostivindu-Te M-ai iertat, şi pe fraţii şi surorile mele, cele după trup sau după duh, care mă denigrează pe mine, mult întinatul robul Tău, nu-i întoarce de la faţa Ta ci îi sfinţeşte şi îi luminează şi pe dânşii în vecii, vecilor. Amin!

 (Text din cartea de rugăciuni
tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române, Justinian 1901-1977).



luni, 16 noiembrie 2015

Câinele în oglindă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



 Rătăcind pe ici, pe colo, un câine uriaş ajunse într-o odaie care avea pe toţi pereţii oglinzi imense. Astfel se văzu dintr-o dată înconjurat de câini. Se înfurie, începu să scrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel, descoperindu-şi colţii fioroşi. Câinele nostru începu să se învârtă vertiginos într-o parte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie - se aruncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari. În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin de sânge. Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii ar fi răspuns în acelaşi fel. Şi întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare. GĂSIM TOTDEAUNA CEEA CE CĂUTĂM!!!

Nu te opri niciodată la nivelul lor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                

         Iată ce ar trebui să spunem când ne gândim la oamenii ce ne-au
făcut răuNu mă voi opri la nivelul duşmanului meu. Nu mă voi
opri la nivelul celui ce mă urăşte. Nu mă voi opri la nivelul celui ce
mă batjocoreşte. Nu mă voi opri la nivelul celui crud. Aşa am putea
să tălmăcim cuvintele lui HristosSă nu răsplăteşti răul cu rău, căci
în acest fel te înjoseşti singur. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi vă rugaţi
pentru cei ce vă fac vouă necaz. Când un şoim este atacat de ciori,
în loc să lupte cu ele, se ridică cât mai sus, acolo unde ciorile nu-l
pot ajunge. Tocmai la marea înălţime a dragostei ne cheamă Hristos.
Deci, ocăţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm;
defăimaţi fiind, mângâiem (Sfântul Apostol Pavel).

                                      Doriţi iertare???
        Doriţi iertare pentru păcatele dumneavoastră? Dumnezeu o oferă
fiecăruia! Veniţi, să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele
voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi şi de vor fi roşii ca
purpura, ca lâna albă le voi face (Isaia 1:18)Cel rău
să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să
se întoarcă la Domnul, căci El se va milostivi de
dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător
(Isaia 55:7)Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile
voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Şi cât
de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile
Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre (Isaia
55:8-9).


Lemnele şi focul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


 Să băgăm de seamă că lemnele ce ard în foc ne pot fi şi ele o predică minunată şi un ajutor preţios pentru înţelegerea Sfintei Evanghelii despre dragostea lui Dumnezeu.
De ce ard lemnele când le aprindem? Învăţaţii au aflat că lemnele când ard nu fac altceva decât să dea înapoi căldura pe care au absorbit-o din razele şi căldura soarelui. Focul nu este, aşadar, altceva decât o căldură a soarelui pe care lemnele au absorbit-o în ele şi, când le aprindem, ne-o dau nouă. În această asemănare trebuie să fim şi noi faţă de iubirea Tatălui Ceresc. Soarele şi izvorul iubirii noastre este Dumnezeu şi Jertfa cea Sfântă a Fiului Său. Iubirea ce o primim noi neîncetat din acest izvor infinit, trebuie să o dăm şi noi mai departe. O, ce lucru fioros se vede în ziua de azi! Lemnele cele neînsufleţite ne dau nouă căldura primită de la soare, însă noi nu dăm nimic. Lemnele dau căldură, iar noi dăm răceală. Sorbim căldură şi lumină, dar dăm afară ură şi otravă. La îndemnurile mele de a se împăca doi oameni certaţi, unul spunea aşa: Asta n-o pot face, părinte, nu mă lăsa inima să-l iert! Ba, diavolul nu te lasă! i-am răspuns eu. Dumnezeu te-a iertat prin Jertfa Fiului Său şi tu nu vrei să ierţi.

sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Bubosul putrezit preamărea pe Dumnezeu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


                                                          (aranjament preot Ioan)

     Un prinţ creştin dintr-o ţară depărtată, vrând a-şi împrăştia norii
negri ai feluritelor griji ce-l torturau, a plecat la vânătoare însoţit de
mai mulţi curteni ai săi. Străbătând el pădurile seculare de pe dealuri
şi din creierii munţilor, deodată au observat în depărtare o cireadă de
cerbi. Fiecare din vânători s-a luat cu câinele său de vânătoare după
câte un cerb, pentru a-l vâna. Prinţul şi-a îndreptat privirile spre cel
mai mare cerb şi alerga cu câinii săi de vânătoare pe urmele lui. După
câtva timp de alergare, pierzând urma cerbului, s-a aşezat pe trunchiul
unui copac, ca să se odihnească puţin, şi pentru a trage cu urechea să
vadă încotro se aud câinii şi tovarăşii săi. Cum sta el aşa, ascultând cu
încordare, deodată auzi vibrând straturile aerului de prin văi şi simţi
glasul unei cântări aşa de minunată şi plăcută, încât i se părea mai
mult o cântare îngerească, decât omenească. Văzându-se transportat în
mrejile fermecate ale acelei cântări dulci şi foarte plăcută, prinţul s-a
sculat şi a plecat în direcţia de unde auzea venind acea cântare.
După ce a alergat câtva timp trecând peste plaiuri, vâlcele şi
felurite coclaruri, a ajuns aproape de o poieniţă. În luminişul ei a văzut
stând pe o buturugă un om zdrenţuros, care cânta minunat. „Doamne,
îşi zise el, ce minune mai e şi asta? Omul acesta este aşa de sărac,
că hainele-i curg bucăţi, bucăţi de pe el, încât i se vede şi
goliciunea trupului! Oare cum îi mai arde lui să cânte aşa! Am să
mă apropii de el mai bine, să văd ce minune mai este şi aceasta?“
Acestea cugetându-le prinţul a pornit îndată, păşind încet, încet, către
omul acela. Deodată însă îl izbeşte o putoare nesuferită ce venea de la
omul zdrenţuros, care se veselea cântând Domnului.
Prinţul a scos din buzunar repede o năframă parfumată şi punândo
repede la nas, s-a apropiat de cântăreţul din luminişul acelei
pustietăţi. Când a ajuns aproape de el, ce să-i vadă ochii? Omul
zdrenţuros care cânta, era peste tot corpul plin de bube ca lov şi
săracul Lazăr, despre care ne istoriseşte Sfânta Scriptură. De la cap
până la tălpile picioarelor era numai răni sângerânde şi puroioase.
Printre rupturile hainelor zdrenţuite, prinţul a văzut corpul bietului om
plin de răni din care curgeau puroaie, împrăştiind în toate părţile o
putoare nesuferită. Prinţul văzând bietul om copleşit de cea mai
neagră mizerie, cântând cu atâta dragoste şi transportându-se cu o
bucurie inexplicabilă în alte lumi mai bune, nemaiputându-se stăpâni,
l-a întrebat cu mare mirare, zicându-i: „Omule putrezit de viu în
această neagră mizerie, cum îţi mai vine a cânta cu atâta duioşie,
când te vezi căzut în această cumplită nefericire...“.
Omul întrerupându-şi cântarea i-a răspuns:
„Ce te minunezi domnişorule?! Ceea ce vezi la mine acuma e
roada nădejdii Dumnezeieşti care lucrează în fiecare adevărat
creştin. Eu ştiu că Preasfântul Dumnezeu a pus în acest vas (corp)
de lut, o comoară de mare preţ ,,Sufletul meu“ care e o părticică
din Dumnezeirea Lui, o icoană vie în care se oglindesc
Dumnezeieştile Feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. După
rânduiala Dumnezeiască, când vasul acesta se va strica, sufletul
meu îmbrăcat cu focul sfânt al dragostei, va ieşi, va zbura şi va
merge pentru a se uni pe vecie cu Acela Care m-a zidit. Când
vasul (trupul) acesta era tânăr, voinic şi tare, mi se cuvenea să
suspin adeseori după fericirea veşnică; iar acum când văd bine că
acest vas de lut, adică trupul meu a intrat în putrefacţie, mi se
cade să mă bucur cu mare bucurie şi să înalţ cu toată duioşia
firească, laude şi mulţumiri Creatorului meu, spre care alerg
tinzând a mă uni cu El“.
Acestea zicându-le acel om, a continuat iarăşi a lăuda cu mare
înflăcărare pe Dumnezeu, iar prinţul – minunându-se de cele ce văzuse
şi auzise – a plecat la palatul său îndreptat şi edificat sufleteşte.


sâmbătă, 7 noiembrie 2015

Puncte de vedere despre valoarea omului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Oamenii văd adevărul /Fiecare-n felul său / Nu în felul lui cel unic / De-aici vine-atâta rău. 

 Un om de ştiinţă, mare învăţat, a cercetat cam ce valoare are corpul omenesc şi a constatat că un corp în greutate de 65 de kg, conţine 45 kg de apă şi grăsime, din care s-ar putea fabrica 7 kg de săpun, conţine cărbune pentru mină a 900 de creioane, fosfor pentru vârful a 2500 de chibrituri, fier pentru un cui mare, var pentru a spoi 20 m pătraţi de zid, puţin magneziu, foarte puţin sulf, sodiu, care abia dacă se ridică toate la câteva sute de mii de lei.
 Unii văd în om o mână de ţărână, alţii un număr oarecare de elemente materiale fără o valoare deosebită. Unii văd în el numai forţă de muncă. Alţii văd un număr de statistică sau de inventar, un robot care se conduce şi se manevrează ca o simplă maşină. Religia creştină vede în om, chipul lui Dumnezeu, mărgăritarul cel preţios, mai scump decât toate valorile lumii. Aşadar cu totul altceva spune Sfânta Evanghelie: Ce-i va folosi omului de va dobândi lumea toată, dar îşi va pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26).  
Omul nu se măsoară nici cu metrul, nici nu se cântăreşte cu kilogramul. Valoarea omului nu se poate cunoaşte după chipul de lut, după greutatea lui materială. Dacă îl judecăm pe om după trup, nu preţuieşte prea mult. Pământ eşti şi în pământ vei merge (Facerea 3:19). Omul este o fiinţă complexă care nu încape în limitele materiei (amintim cartea lui Alexis Carrel, Omul fiinţă necunoscută). Omul nu este floarea naturii cum îi zic materialiştii, ci coroana creaţiei, adică după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul: UN MICROCOSMOS ÎN MACROCOSMOS. El întruneşte în sine elementele lumii materiale şi ale lumii spirituale, este un amestec de noroi şi cer, are trup muritor şi suflet nemuritor. Omul este chipul şi slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:7).

miercuri, 4 noiembrie 2015

Timpul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


În Psalmul 89:10-11, proorocul David spune: Anii noştri s-au socotit ca pânza
unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani. Iar de vor fi în putere
optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, ostenelă şi durere. Viaţa omului se
aseamănă cel mai bine cu scurgerea unei ape, care fie zi, fie noapte, fie limpede, fie
tulbure, se scurge neîncetat. Aşa este şi viaţa omului: fie sănătos, fie bolnav, fie în
bucurii, fie în necazuri, viaţa tot trece, aşa cum curge apa.
De aceea suntem datori să folosim cât mai bine fiecare zi, că nu ştim cât mai
avem. Să facem precum în vremea iernii când zilele sunt scurte şi trebuie să ne
grăbim cu lucrul nostru, sau călători fiind, ne silim a merge repede pentru a ne
atinge scopul călătoriei. Asta pentru a nu păţi ca acei oameni care fiind plecaţi la
pescuit cu barca, o furtună puternică i-a dus pe o insulă necunocută. Aici ei n-au
mai lucrat pământul pentru că au găsit o mină de aur şi cu gândul că se vor
îmbogăţi, scoteau zi şi noapte aurul din mină. Aşa a trecut timpul şi a sosit toamna
când nu mai găseau nici un fel de hrană pe insulă. De semănat nu mai puteau
semăna fiindcă urma iarna. Deşi aveau aurul lângă ei au pierit de foame. Cineva
spunea că îşi aduce aminte mereu de cuvintele ce erau scrise pe ceasul de la
şcoală: CEASURILE TREC ŞI SE SOCOTESC. Aşa şi ceasul vieţii
fiecăruia dintre noi încă ne mai spune: IATĂ TIMPUL TRECE
ŞI SE SOCOTEŞTE DUPĂ FAPTELE VOASTRE, BUNE SAU RELE.
Moartea nu este dincolo de deal, ci dincolo de umeri, iar unii oameni sunt foarte
îndărătnici.
Un om era bolnav de mulţi ani şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga
la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a trimis
un înger care i-a spus: Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea. Şi i-a a zis: Te mai las
zece ani pe pământ în aceastã suferinţă pentru a-ţi spăla păcatele tale sau trei
ceasuri în iad? Omul s-a gândit: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine
trei ceasuri în iad. I-a răspuns îngerului: Vreau mai bine trei ceasuri în iad.
Atunci îngerul l-a luat şi l-a dus în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că a
trecut o veşnicie şi că l-a uitat acolo. Deodată, a apărut îngerul. Atunci omul,
supărat, i-a spus: Nu ştiam că şi îngerii lui Dumnezeu pot minţi. Mi-ai spus trei
ore şi m-ai lăsat zeci de ani. Îngerul i-a răspuns: Nu te-am minţit, ai stat doar o
oră, mai ai două ore. Atunci omul i-a spus: Te rog, prefer să stau pe pământ zeci
de ani în suferinţă, numai să ies de aici.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO