sâmbătă, 27 noiembrie 2021

SA IUBESTI CRUCEA LUI HRISTOS!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


    Bucuria mea, in Pateric se spune ca avva (parintele) Daniel si avva Amona erau pe cale. Avva Amona a intrebat: Parinte Daniel, cand vom ajunge la chilie?” (ca sa se poata ruga lui Dumnezeu). Avva Daniel i-a raspuns: “Dar acum, cine il ia pe Dumnezeu de la noi?” Dumnezeu, acelasi este si in chilie, si in afara de chilie. Prin aceste cuvinte suntem invatati necontenita rugaciune, cugetarea la Dumnezeu si la lucrarea Sa inlauntrul si in afara noastra.

 Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, inlesneste si intareste rugaciunea, precum o inlesnesc si o intaresc instrainarea si insingurarea. Cel care nu vrea sa se roage nu se va lipi de rugaciune nici in Biserica, nici in chilie. Iar cel care a simtit dulceata rugaciunii, nu se va dezlipi de ea, nici chiar atunci cand va merge pe cale”. Un tanar l-a intrebat pe Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: Sfintite Parinte, ce sa fac ca sa-L iubesc pe Iisus Hristos? 

Credeam ca-mi va spune multe lucruri despre Rugaciunea mintii, despre metanii multe, posturi si altele. Dar dansul mi-a spus simplu: “SA IUBESTI CRUCEA LUI HRISTOS!”

Adica, l-a indemnat sa iubeasca patimirea!

   🙏 Fiecare lucru isi are stralucirea lui. Soarele, straluceste ziua, luna si stelele stralucesc noaptea. Dar nimic nu straluceste mai tare decat inima omului care iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii lui.

   🙏 Toti Sfintii au socotit ca datoria de a multumi lui Dumnezeu este datoria lor de capetenie. Fara multumirea adusa lui Dumnezeu, nu poate fi vre-o sporire in viata duhovniceasca. Necontenita multumire adusa lui Dumnezeu, este samanta cea aleasa daca este udată cu lacrimile necurmatei pocainte. Amin!

   🙏 O, Dumnezeule, O Singura Lumina in Trei Straluciri, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, lumineaza-ne pe noi, cei intunecati de pacat, cu slava cea vesnica a luminii Tale!

                                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

joi, 25 noiembrie 2021

CHEILE RAIULUI si CHEILE IADULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, multi crestini ortodocsi daca primesc cea mai mica suparare, durere de la Dumnezeu pentru pedepsirea pacatelor lor, li se pare un lucru foarte greu. Dar oare, cum li se vor parea chinurile cele vesnice? Se vor sfarsi vreodata muncile iadului? Niciodata! Durerile, chinurile se sfarsesc aici pe pamant, dar, chinurile din iad sunt vesnice! Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur zice: “Nu ajunge in iad, cel care-si aduce aminte de iad”. Daca se gandeste cineva la iad, nu-si poate opri lacrimile sa curga. Cheile Imparatiei Cerurilor le au preotii crestin ortodocsi (Matei 16:18), iar cheile iadului le are Iisus Hristos: “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului” (Apocalipsa 1:17-18). Sfantul Parinte, Arsenie Boca spune asa: “Daca cineva, pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se, n-a patimit nimic pana la moarte, sa socoteasca cum ca judecata lui va fi fara mila acolo.” Pacatele se iarta (prin Spovedanie) dar, se ispasesc (prin suferinta). Dupa placere urmeaza durere! Care desfatare este lipsita de intristare? Toate desfatarile din lume sunt ca niste prajituri vatamatoare care indulcesc pentru o clipa gustul, dar, produc durere nefiind mistuite de stomac. Desfatarile sunt vremelnice și incanta simturile, dar, raman vesnic si chinuiesc amintirea. Toata viata trecuta ramane cu totul prezenta in amintirea celui osandit in iad. Si atunci, trebuie sa gandim asa: Durerile corpului sunt strigatele sufletului, deci, nu putem sa vindecam corpul inainte sa cautam vindecarea sufletului, iar vindecarea sufletului o putem gasi doar prin Spovedanie cu cainta si sinceritate, sub epitrahilul unui preot duhovnic crestin ortodox. Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

vineri, 19 noiembrie 2021

Te vad pretutindeni

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

Te vad in frunza galbena de toamna,
Te vad primavara in floarea alba,
Vara Te vad in ploaia calda
Care ne-aduce racoare dupa o zi caniculara.

Te vad in cantecul unui gugustiuc
Si-al altor pasari care slava Iti aduc.
Te vad in visuri altruiste pentru omenire
Si-n acatistele date pentru pomenire.

Te vad in pasii mei din urma
Cum ma ghidezi ca pe oaia iesita din turma
Te vad in chinuri si in cruce
Pe care fiecare om o duce.

Te vad aievea-n fata si in spate
Cand ierti pacate si oferi de toate
Te vad in fapte mari si-n bunatate
Si-n lacrimile de pocainta varsate.

Te vad in chipuri luminoase
Te vad in icoane si-n prinoase
Te vad in bucurii smerite
Si-n rugaciunea cea fierbinte.

Te vad in lucruri mici si mari
Si in icoana-n care-apari.
Te vad in vuiet si-n suspine
Cand duhul Tau vine s-aline.

Te vad in oamenii smeriti:
Mireni, monahi, preoti si sfinti.
Te simt in untdelemn sfintit
Si in odihna sufletului istovit.

Ana-Maria Lupu

sâmbătă, 13 noiembrie 2021

SIHASTRUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“`


de Eliana Popa

Undeva, pe-un colț de codru, într-un loc ca de poveste
Solitară, stă ascunsă în al nopții labirint,
O căsuță mititică cu mușcate în ferestre,
Numai luna o îmbracă într-o aură de-argint!
Parcă spune o poveste...parcă astăzi pare tristă,
Parcă noaptea asta rece va aduce rele vești,
Nimeni n-a ajuns acasă ...chiar și candela stă stinsă,
Nici un râs nu se aude, niciun murmur de povești!

Seara asta pare sumbră... cu tăcerea se desfată,
Nici căluțul nu nechează, nici în lanț nu e Grivei,
Vântul smulge cu furie balamaua de la poartă,
Care scârțâie a jale...ca un bocet de femei!
Au plecat de dimineață, doi copii și-a lor măicuță
Ca să-l ducă pe-al lor tată, la un doctor în oraș,
Au pus lacătul pe ușă...au pus calul la căruță
Și alături și cățelul și-au pornit-o mintenaș!

Bietul om își ducea chinul, măcinat de-o boala cruntă,
Însă astăzi nu mai poate...ce dureri ...ce chin cumplit!
Copilașii plâng alături și soția se frământă,
Iar Fecioara lăcrimează în icoana de argint!
Patru suflete sărmane se unesc în rugăciune,
Să ajungă mai degrabă la vreun doctor la oraș,
Poate Dumnezeu și Maica o să facă o minune,
,, - Vindecă-l pe tata, Doamne ! Căci de moare, cui ne lași?

Cui rămânem, noi, copiii ? Și măicuța cum ne-o crește?
Căci de-atâta suferință, trupul ei a obosit,
Lacrima ce-i curge-ntruna chipul ei îl vestejește
De o săptămână-ntreagă, n-a mâncat și n-a dormit!
Sărăcia ne e soră...soră bună de o vreme,
Însă împreună suntem fericiți cum alții nu-s,
Fiindcă, Doamne, Tu știi bine ....că de foame nu ne-om teme ..
Căci puțină pâine neagră și-un cartof ne e de-ajuns!
Lasă-ni-l pe tata, Doamne!" ...așa se ruga micuța,
Tot privind îngrijorată la sărmanul ei părinte,
Iar mămuca dădea bice, calul greu trăgea căruța
Și băiatul șoptea-ntruna : ,, Cui ne lași,Tu, Doamne Sfinte?"

Parcă cerul nu-i aude ...parcă în zadar se roagă,
Chiar și lacrima îngheață ca și fruntea celui drag ,
Moartea se arată hâdă ....lângă trupul fără vlagă
Și îl trece fără milă peste-al veșniciei prag!
Făr' un muc de lumânare...chiar în clipa-n care astrul,
Răsăritul și-l revarsă-n curcubee de culori
Și în fața lor apare, de niciunde ...un Sihastru,
Luminos, cu barba albă și-un ceaslov la subțiori!
Îi privește cu blândețe...ochii lui păreau că poartă,
Lacrima ce-a zămislită din durerea-ntregii lumi,
Fruntea lui era lumină! Sau părea încununată
De toți crini înfloriți în Grădina cu minuni!

,, - Fericiți aceia, care, își duc crucea în durere,
Fiindcă raiul și tot cerul stă deschis deasupra lor!
Lacrima și suferința îi înalță spre-nviere
Și-i așează-n veșnicie unde-i raiul sfinților ...
Tatăl vostru e-n lumină...are-o casă-n cer, la Domnul!
Între îngeri se desfată ca în sânul lui Avraam,
Doar aici își duce crucea, prin necaz și lacrimi, omul
Căci așa e Legea dată de când a căzut Adam!
Eu voi fi cu voi tot timpul!Nu veți fi orfani de tată!
Grija Mea va fi mai mare...îngeri vă vor sta-mprejur,
Și de astăzi, niciodată, pâinea voastră nu se gată! "
Așa le-a grăit Sihastrul cel cu ochii de azur.

A plecat pe nevăzute învelit de-al zilei astru,
A șters lacrima măicuței iar durerii i-a rupt spinii!
Au rămas uimiți cu totii și-au simțit c-acel Sihastru,
L-a-nsoțit pe al lor tată către zările Luminii !
Au cioplit cu mare trudă, patru blăni din lemn de nuc,
Chiar acolo-n luminișul unde-au întâlnit sihastru' ,
Toată ziua, fiu și mamă au lucrat la un coșciug,
Până luna s-a ivit ca un disc de alabastru!
S-au întors apoi acasă...doi copii și-o biată mamă,
Fata învelind cu grijă pe tăicuțul în sicriu,
Parc-acel frumos Sihastru le-ar fi pus balsam pe rană,
O, cât chin le-a luat din suflet...că nu pot nici să
mai scriu!

DUMNEZEU DUHULE SFINTE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


“Duhule Sfinte, Lumina lina, 
Al vietii noastre daruitor, 
Vino din ceruri, da-ne lumina, 
Si fii-ne Astazi Mangaietor.

Am pierdut calea cea buna, dreapta,
 Si-ntru pacate ne-am cufundat, 
Vino Stapane, toti te asteapta, 
Ca si pe-un soare prealuminat.

Toti suspinam si gemem sub patimi, 
Plangem in chinuri si in dureri.
 Vino, Preasfinte, strigam cu lacrimi, 
Da-ne tarie in stramtorari.

Lumea-i cuprinsa de-o oarba ura,
 Si iadul fierbe ingrozoitor, 
Duhule Sfinte, de noi te-ndura, 
Vino si fii-ne intaritor.

Duhule Sfinte, Lumina lina, 
Spre Ceruri zboara al nostru dor, 
Vino in lumea de zbucium plina, 
Si fii al nostru ocrotitor.

Multe ispite ne inconjoara,
 Mii de necazuri ne coplesesc,
 Vino, Preasfinte, la noi coboara, 
Fii-ne scapare si scut ceresc.

Duhule Sfinte, Lumina lina, 
Spre Ceruri zboara al nostru dor, 
Vino in lumea de lacrimi plina, 
Sa ne fii Astazi Mangaietor”.

Bucuria mea, il rog pe Dumnezeu Duhul Sfant, Cel care “a umbrit” pe Fecioara Maria si “luand in pantece” a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos (Luca 1:35), Cel care la Botezul Domnului, s-a pogorat peste El ca un porumbel (Matei 3:16), Cel care se roaga impreuna cu noi (Romani 8:26), Cel care a aparut ca un nor la Schimbarea la Fata (Matei 17:5), Cel prin care episcopii si preotii primesc puterea de a ierta pacatele celor ce se spovedesc (Ioan 20:21-23), Cel care la Cincizecime a marcat nasterea Bisericii Crestine (Faptele Apostolilor 2:4)..., si care lucreaza doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, pana la Parusie (a doua venire a lui Iisus Hristos), sa reverse din belsug in sufletul tau: LUMINA Sfanta, BUCURIE Sfanta si PACE Sfanta. Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan

A FOST ODATA o pasăre

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“,, 


A FOST ODATA  o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță; blestemându-și viața zi și noapte. 
Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă:
- Unde te duci? 
- Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde. 
Atunci, pasărea îl roagă  să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei. 
- Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul! 
Apoi își ia rămas-bun.
La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării. 
Îi povestește despre starea  jalnică în care se află și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă. 
- Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu...
- Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot. 
Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul? 
Dumnezeu îi răspunde: 
- Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasă singure: 
" Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu. 
O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită. 
Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din cale-afară.
Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre. 
Și  plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu. 
Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde:
- Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața oricarei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit. 
Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"
Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" 
Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață...
Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită" pe care o cărăm după noi de-o viață!.,,
 Juliette Moon

SCHIMBAREA LA FATĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Intr-o zi însotit de trei
Dintre ucenicii Săi
Pe un munte-nalt Iisus
Spre a se ruga s-a dus,

Si rugându-se înfocat
El la fată s-a schimbat
Si era strălucitoare
Fata ca luciosul soare.

Albă-mbracamintea toată
Ca zăpada cea curată
Ucenicii văd mirati
Cum coboară trei bărbati.

Din-naltime viorie
Era Moise si Ilie, 
Cu Iisus ei au vorbit
Când de El s-au despărtit,

Doamne! Petru glasui, 
Cât de bine este aici
O să facem dacă vrei
În ăst loc colibe trei,

Câte una lui Ilie
Si lui Moise. ..una tie! 
Astfel pe când el grăia
Nor invaluitu-i a.

Si din noru luminat
Glas ceresc a răsunat
Glasul Celui Preamărit
Asta-i Fiul Meu iubit! .

Câti pe lume va aflati
De acesta s-ascultati! 
Ucenicii lui Hristos
Au căzut cu fata în jos,

Când s-au ridicat tustrei
Doar Iisus era cu ei
Coborând le-a zis pe drum
De vedenia de-acum,

Ucenicii Mei iubiti
Nimeni să nu vorbiti
Până după moartea Mea
Când din morti voi invia,

UNDE SUNT DE TOATE, LIPSEȘTE TOTUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           


Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina, ne indeamna asa: "Incredeti-va in Dumnezeul Cel Bun, puternic si viu, si Acesta va va duce la odihna". Iar in Patericul Athonit gasim acest minunat sfat duhovnicesc, al Parintelui ascet rus, Tihon: "Fiul meu, trebuie sa-i speli picioarele lui Iisus cu lacrimile tale, iar El se va intoarce si va curati pacatele tale." Cei care l-au cunoscut au spus ca: "Ochii pustnicului rus Tihon, erau întotdeauna plini de lacrimi. El se ştergea permanent cu o batista uda pe care o purta totdeauna in mana. Epitrahilul sau era ud de lacrimi, iar crucea cu care binecuvanta era tocita. El spunea adesea ca trebuie sa spalam picioarele lui Iisus cu lacrimile noastre in toate zilele vietii si sa i le ştergem cu parul nostru, in timp ce facem plecaciuni in fata Lui. In chilia lui, crucea de lemn, inaintea careia se ruga, era uda de lacrimi". Ispitele au venit vor mai veni, fiindca, daca s-ar ridica ispitele nu s-ar mai mantui nimeni, iar despre aceste ispite ne spune Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina: "Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi priveghetori si cu luare-aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispita". Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, zice asa: "Am fost in Occident şi ce am vazut m-a ingrozit. Acolo e gol. E plina masa de bucate si toata tehnica pe masa, dar n-am vazut multi occidentali fericiti. Sa nu le ravniti. UNDE SUNT DE TOATE, nde sunt de toate lipseste totul".
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .

Te caut Doamne..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 



TE CAUT DOAMNE! ..
Versuri : Andrei Ibraim

“Te caut Doamne, dis de dimineata, 
Odata cu trezirea intregii fapturi la viata, 
Vorbesc cu Tine-n rugaciuni, 
"Pentru tot ce ma apasa,
 Te caut ca sa-Ti spun...!"

Zi și noapte Te caut si parc-am obosit, 
Viclene ganduri-mi spun: ca M-ai parasit! 
Privesc spre cer Te caut printre nori,
 Tu stii Doamne, de Tine, cat imi este de dor!
Te caut cand mi-e sufletul intristat,

Cand gresesc si ma impiedic de vreun pacat,
 Te caut in lacrimi si-n multele suspine, 
Primind suave mangaieri, imi spui: 
Sunt mereu cu tine!”

Bucuria mea, “la plinirea vremii Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege (Galateni 4:4). 

Asadar, Iisus Hristos s-a intrupat, pentru noi si pentru a noastra mantuire. Un Copilas s-a nascut in pestera din Betleem. Sunt mai multe temeiuri pentru care il putem numi Copilas, dar ne vom referi la unul singur. Sa presupunem ca ati facut vre-un rau unui copilas si din greseala, l-ati lovit. Dar, daca ii daruiti o floare, un crin, un trandafir, un margaritar, un lucru care-i place, de indata uita raul care i l-ati facut, ii trece supararea si va sare in brate. Tot asa este si cu Iisus Hristos, pe care noi toti L-am rastignit (in mod virtual) prin pacatele noastre, dar, daca-i i daruim “crinul marturisirii” (adica, ne spovedim), “trandafirul caintei”, avand in ochi “margaritare de lacrimi”, atunci El ne iarta prin preotul duhovnic in Duhul Sfant si ne imbratiseaza!

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan 🛎. 

CAPETE despre DRAGOSTE din FILOCALIA 2

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



“33. Minte curata este aceea care s-a despartit de nestiinta si e luminata de lumina dumnezeiasca.
34. Suflet curat este acela care s-a eliberat de patimi si se bucura neincetat de dragostea dumnezeiasca.
38. Daca propriul iubirii este sa rabde indelung si sa fie cu bunatate, cel ce se lupta cu manie si planuieste viclesug vadit este ca se face strain de Dumnezeu, daca Dumnezeu este dragoste ( 1 Ioan 4:8).
40. Roadele iubirii sunt: a face bine aproapelui din toata inima, a rabda indelung, a fi cu ingaduinta si a folosi lucrurile cu dreapta judecata.
41. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu intristeaza pe nimeni si nu se intristeaza pentru cele vremelnice [...]
42. Cel ce iubeste pe Dumnezeu traieste pe pamant viata ingereasca postind si priveghind, cantand su rugandu-se si gandindu-se pururea numai lucruri bune de tot omul.
43. Daca pofteste cineva ceva se lupta ca sa si dobandeasca. Dar dintre toate bunurile si lucrurile vrednice de poftit cel fara asemanare mai bun si mai vrednic de dorit este Dumnezeu.
44. Sa nu-ti intinezi trupul cu fapte de rusine su sa nu-ti spurci sufletulcu ganduri viclene; si pacea lui Dumnezeu va veni peste tine aducand iubire.
45. Chinuieste-ti trupul cu foamea si cu privegherea si indeletniceste-te fara lenevire cu cantarea si cu rugaciunea; si sfintenia neprihanita va veni peste tine aducand iubire.
46. Cel ce s-a invrednicit de cunostinta dumnezeiasca si a dobandit lumina acesteia prin dragoste nu va fi tulburat niciodata de duhul slavei desarte.[...].
48. Cel ce se teme de Dumnezeu are pururea ca tovarasa smerenia, si prin gandurile acesteia vine la dragostea si la multumirea catre Dumnezeu. Caci isi aminteste de purtarea lumeasca de mai'nainte, si cum din toate acestea l-a izbavit pe el domnul si la stramutat de la viata patimasa la viata dupa Dumnezeu. In felul acesta dobandeste dupa temere si dragostea, multumin pururea cu smerenie” (Sfantul Maxim Marturisitorul).


Cruce veche dintre drumuri

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Cruce veche dintre drumuri, părăsită şi uitată,
ce duios mi-aduci aminte viaţa mea de altădată…
Ce duios mi-aduci aminte câte primăveri senine
din uitata mea pruncie mi le-am petrecut cu tine!
 
Aplecată într-o parte te-am ştiut de-ntâia dată,
cu Iisus, părând aievea, trist privind la lumea toată.
…Când apoi durerea-mi mare m-a pornit pe drum pribeag,
lângă tine, ca un prieten, răsărea un pui de fag.
 
Mai târziu, o toamnă rece, într-un timp cu vânt şi ploi,
te-a plecat spre fagul prieten, să daţi mâna amândoi…
Astăzi, când din nou Trecutul pe-al prunciei drum m-aduce,
ne mai întâlnim o dată, sfântă şi străină cruce.
 
Fagul tău e rupt de vânturi ori de-o mână mai barbară,
iar tu stai şi mai străină lângă vechiul drum de ţară.
Îmi lipesc de tine gândul şi cu inima-ntristată
îţi ascult din nou cuvântul care mi-l spuneai odată.
 
De Iisus Cel Bun din cuie şi de oameni fără lege,
şi de tot ce eu atuncea nu puteam a înţelege.
Dar acum când şi pe mine tot aşa amar m-aduce,
înţeleg atât de bine plânsul tău, străină cruce.
 
Am fost şi eu singuratic şi străin prin lumea largă,
aşteptând o mână dulce care lacrima să-mi şteargă,
Dar nici mie, ca şi ţie, n-a fost nimenea să vină
în necaz şi-n pribegie cu o inimă senină.
 
N-am aflat nici eu pe lume un cuvânt de-mbărbătare,
pretutindeni numai ură şi dispreţ, şi nepăsare…
Şi-am venit, Iisus, la Tine, să rămân pe viaţa toată
amândoi pe-aceeaşi Cruce şi ştiută, şi uitată…

Cruce veche dintre drumuri
sursa:

SĂ UIŢI NU ÎNSEAMNĂ SĂ IERŢI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                 

Suntem înconjuraţi de oameni cu care uneori întreţinem relaţii anevoioase. De câte ori nu se întâmplă să aşteptăm ca celalalt să vină să se pocăiască, să ne ceară iertare, să se umilească înaintea noastră. Poate că l-am ierta dacă am simţi că s-a coborât atât de mult în faţa noastră încât iertarea ar fi ca un joc de copii.
Dar nu trebuie să iertăm aproapelui nostru pentru faptul că ar merita iertarea - putem noi aştepta de la Dumnezeu o iertare meritată? Atunci când venim înaintea Domnului şi Îi spunem:"Doamne, mântuieşte! Doamne, ai milă! Doamne, iartă-ne!", putem noi oare adăuga: "pentru că merităm"? Niciodata. Avem încredere că Dumnezeu ne iartă pentru iubirea Lui neprihănită, jertfelnică, pentru iubirea lui Hristos cel Răstignit pe Cruce. O astfel de iubire aşteaptă Dumnezeu de la noi în relaţiile noastre cu aproapele; noi nu iertăm acestuia pentru că merită, ci pentru că suntem ai lui Hristos, pentru că, în numele Dumnezeului celui Viu şi al lui Hristos cel Răstignit, ne este dat să iertăm.
Ni se pare câteodată că dacă am putea să uităm jignirea, atunci am putea ierta; dar a uita este peste puterile noastre - "Doamne, dă-ne nouă să putem uita!". Dar aceasta nu este iertare; să uiţi nu înseamnă să ierţi. Iertarea înseamnă să-l vezi pe om aşa cum e, cu păcătul său şi cu ceea ce îl face să fie insuportabil, şi să spui: "Te voi purta ca pe o cruce; te voi purta până în Împăraţia lui Dumnezeu, fie că vrei, fie că nu. Bun sau rău, eu te voi purta pe umerii mei, te voi aduce la Domnul şi-I voi spune: "Doamne, l-am purtat pe acest om în tot timpul vieţii mele, pentru că mi-a fost teamă să nu se piardă. Acum iartă-l şi Tu, în numele iertării mele!..."
O, dacă am putea să ne purtăm astfel unii cu alţii! Daca l-am înconjura pe cel slab cu o iubire veghetoare şi delicată, câţi oameni nu s-ar regăsi pe ei înşişi, câţi nu ar deveni vrednici de o iertare care le-ar fi dată în dar...

Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iertării


Nu eşti învins!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Nu eşti învins cât timp credinţa
nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:
– credinţa iarăşi te ridică,
poţi fi căzut, dar nu învins!
Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea
şi ţelul ei îţi este sfânt:
– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,
poţi fi trântit, dar nu înfrânt!
Nu eşti zdrobit cât ai iubirea
curată şi de neclintit:
– iubirea iarăşi te înalţă,
poţi fi călcat, dar nu zdrobit!
Nu eşti departe până duhul
şi rugăciunea nu ţi-s reci:
– prin ele eşti mereu aproape,
dar fără ele, dus pe veci!
Nu rătăceşti cât timp ţi-i gândul
şi inima la ce-ai primit:
– când inima ţi-e-n altă parte,
chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!
Nu mori când inima-ncetează
– ci când de Cer ai ochii rupţi,
când nu mai arzi şi nu mai sângeri,
când nu mai plângi şi nu mai lupţi!
Biruitori, eroi şi vrednici
sunt numai cei ce neclintit
duc legământul pân' la jertfă
şi lupta până la sfârșit!
Traian Dorz

Soldatul...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

  

Un tânăr student a ieșit la plimbare cu profesorul său. În timp ce se plimbau, pe cealaltă parte a drumului, studentul a văzut o pereche veche de pantofi, care pesemne că aparțineau țăranului sărac care lucra în câmp în apropiere și deja își termina lucrul.

Studentul îi spuse profesorului: ,,Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face".
Atunci profesorul îi răspunse: ,,Tinere, niciodată să nu glumești pe seama scârbei și durerii altuia. Dar de vreme ce ești bogat, poți să te bucuri de următorul fapt - pune câte o monedă de aur în fiecare pantof apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui". Studentul așa a și făcut și ei s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat. Țăranul, în curând și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul.
În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur. El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, un oarecare timp, dar nu văzu pe nimeni. A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, dar spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur.
Deodată, fiind profund uimit, a căzut in genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească.
În rugăciunea sa el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu au ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.
Studentul sta și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi. Profesorul îl întrebă: ,,Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?".
Tânărul a răspuns: ,,D-le profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată! Acuma am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai fericit decât cel ce primește! Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te că nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților.



ATENTIE MARE...:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“...

                        

Dragii mei, Sfantul Ioan Gura de Aur spune asa: "De va pierde cineva aur sau argint, poate va afla in locul lui altul, dar, cel ce pierde timpul vietii sale in nelucrare sau in nerodire, altul nu mai poate afla".
"Traim in fapte, nu in ani, In bucurie, nu in bani, Si in iubirea ce-a ramas, Nu-n limbile ce merg pe ceas, Ne masuram cu ce-am facut, Nu doar cu ceasul ce-a batut, Si vom primi doar ce am dat, Cat am iubit, si-am ajutat!"

Asadar: "Pregateste-te sa te intalnesti cu Dumnezeu tau" (Amos 4:12), fiindca, NU CONTEAZA DECAT UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETELE NOASTRE DUPA CE MURIM: in VESNICIA IADULUI sau in VESNICIA RAIULUI. Cheile Raiului le au preotii crestin ortodocsi fiindca prin Sfintele Taine, indeosebi prin SPOVEDANIE si IMPARTASNIE, ne deschid portile Raiului, insa cheile iadului, dupa cum scrie in Apocalipsa, le are doar Iisus Hristos si de cine va vrea El, se va indura iar de cine nu va vrea El, nu se va indura sa mai iasă de acolo. Deci, "POCAIȚI-VA CA S-A APROPIAT IMPARATIA CERURILOR" (Matei 3:2).
Doamne, Iisuse Hristoase, sufletul meu nu-si gaseste pacea, pana nu se va odihni intru Tine. Doamne, iarta-ma, miluieste-ma si mantuieste sufletul meu pacatos. Amin si Aliluia!
Preot Ioan.


vineri, 12 noiembrie 2021

Diavolul cunoaste valoarea sufletului mai bine decat noi.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Elisei Ieromonah :

Să faci rău este foarte ușor, este la îndemâna oricui, însă când să faci o faptă bună, toate ispitele se năpustesc asupra ta. În primul rând, diavolul se luptă cu tine să n-ajungi să faci binele, îți dă lene, gând de amânare … Dacă totuși ai trecut la treabă, el se luptă ca să te dărâme cumva, să greșești, sau chiar să ajungi să faci rău din binele pe care ți l-ai propus. Iar dacă ai reușit, totuși, să săvârșești fapta bună, el îți dă gând de mândrie ca să te lauzi și să pierzi astfel întreaga osteneală. Viclean mai e diavolul!
Dar așa a fost dintotdeauna, adevărul, dreptatea, pacea, binele, dragostea, frumosul au fost mereu prigonite, atacate, împiedicate … Și vedem și simțim cu toții că așa este. Cum te-ai lăsat de păcate și nu mai faci voia diavolului, cum vin piedicile, pentru că diavolul este vrăjmașul a tot binele. El vine cu ispita ca să te dărâme, să te descurajeze și astfel să dai înapoi. Cum te apuci din nou de rele, de păcate, diavolul îți dă pace, nu te mai necăjește, e mulțumit că faci voia lui și tace, știe că te are prins în plasa sa.
Toate acestea par să fie paradoxale – să faci păcate și să-ți meargă bine, iar când te-ai lăsat de ele, să-ți meargă rău. Dar tocmai aici e cheia: la ușa unei case de desfrânări stă un diavol și acela doarme, iar la ușa unui creștin stau cete. El după păsările cele vii aleargă, după creștinii cei vii și lucrători, căci pe cei adormiți de plăceri îi are deja în plasa sa. Diavolul este un vânător de suflete. El se zbate să câștige sufletele oamenilor pentru împărăția sa întunecoasă.

joi, 11 noiembrie 2021

Luptati până la capăt pentru că vom învinge.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul

Există boli, dar se profită mult de ele, pentru a ține lumea în robie. Oamenii sunt speriați pentru că toată ziua stau la televizor și ascultă știrile lor.
Trebuie să ne spovedim și să ne cuminecam cât mai des. Sfinția voastră faceți bine ceea ce faceți și ceea ce spuneți, pentru că luptati pentru adevăr. Nu avem nimic cu străinii, dar un turc să zicem, nu poate simți niciodata ceea ce simte un român.
Să fiți liberi în biserici, că nu se îmbolnăvește nimeni acolo. Măștile sunt doar așa de ochii lumii, ca să dea și ei o măsură. Dar nu prea ajută. Fiți așa cum sunteți. Nu vă temeți. Eu zic că până la urmă criza va trece și Dumnezeu îi va rușina pe cei ce ne vor răul.
VĂ BINECUVINTEZ pe toți cei ce sunteți în luptă!
Părintele IOANICHIE Popescu, Stareţul cel minunat – MĂNĂSTIREA FRĂSINEI, JUD. VÂLCEA,

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO