duminică, 31 martie 2024

POCAINTA sau INTOARCEREA LA DUMNEZEU.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

"Aparent formăm o unitate, o umanitate, dar în realitate suntem atât de dezbinați! Ceea ce se petrece în inimă face unitatea, iar nu înfățișarea din afară. În inimă se află viața și moartea; acolo este vrednicia, acolo răutatea, iar adevăratul om este cel ascuns vederii trupești. Inima este palatul lui Hristos. Inima este corabia sufletului, condusă de căpitanul minții. Mintea guvernează gândurile, ca un conducător de cai care strunește hățurile, întoarce căruța acolo unde vrea. Cel ce știe s-o conducă bine nu se lasă mânat de animale.
……………………….

Adevăratul semn al pecetei Duhului Sfânt este umilința totală, încercarea de a rămâne ascuns ochilor oamenilor, iar nu a dori să se arate tuturor. Și chiar dacă ar poseda el toate darurile facerii de minuni, al vindecărilor, al cuvântărilor, al postirii, al rugăciunii nesfârșite -, pe toate și le ascunde de ochii lumii, și se consideră a fi praf și cenușă, nevrednic de nici o faptă bună. Cu cât gustă ei mai mult din Dumnezeu, cu atât sunt mai flămânzi și iubesc mai mult singurătatea, și nu lumea, pentru că numai în singurătate pot vorbi cu Dumnezeu liniștiți. Acesta este adevăratul semn al creștinului curat, iar nu lăudăroșenia acelora ce se consideră ajunși la putere și la forța de a-i schimba pe alții; aceștia sunt amăgiți de satana.
Moartea adevarata nu este cea a trupurilor, cea exterioară, ci moartea cea ascunsă, cea a omului interior. Cine a trecut însă din moarte la viață in cele ascunse ale sale, acela, chiar dacă trupul lui se distruge, el ramane viu în vecii vecilor. Și trupurile unora ca aceștia se refac la loc în strălucire, căci ele sunt sfintite de duhul care a trăit în ele. De aceea, creștinii nici nu pomenesc cuvântul „moarte”, ci se roagă pentru odihna „celui adormit”.

…………………………………….
Multi oameni ce duc o viata corecta in aparenta si practica cultul religios cu constiinciozitate sunt linistiti in constiinta lor ca merg pe drumul cel bun. Se inseala insa, necautand sa analizeze ce se petrece in inima lor! Acolo trebuie sa fie adevarata corectitudine, nu numai in comportarile exterioare, care de foarte multe ori sunt false, ipocrite. Nu intotdeauna aparenta evlavie este urmare a sfinteniei inimii.
Pacatul sta ascuns si tasneste din cand in cand, prin diferite ganduri, in mintea omului. Cine nu duce lupta cu gandurile nu lupta cu satana si, mai curand sau mai tarziu, aceste ganduri rele se vor revarsa si in afara si-l vor conduce pe cel aparent corect la pacate fatise.

Raul este ca un izvor ce tasneste neincetat. Asadar, sufletul trebuie sa se sileasca in permanenta sa opreasca valurile rautatii care vin peste el sub forma de ganduri inca de la inceput.

Toata lumea cea vazuta este permanent in miscare, in agitatie, in lupta. Nimeni nu cunoaste insa cauza acestor nesfarsite tulburari, care sunt opera satanei. In lumea nevazuta a gandurilor omenesti tot satana lucreaza si tulbura. El este stapanitorul lumii acesteia, vazute si nevazute. Oamenii nu stiu, nu-si dau seama, ba inca nici nu vor sa stie, ca sunt permanent purtati de o putere straina si li se pare firesc tot ceea ce, de fapt, este contrar adevaratei lor firi, create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Intreaga omenire, saraca, este amarnic inselata de satana.

Numai cei luminati, care au castigat pacea lui Hristos, stiu si simt de unde vine toata agitatia lumii."
(POCAINTA sau INTOARCEREA LA DUMNEZEU. Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, Editura Bizantina, Bucuresti)


joi, 28 martie 2024

DOAMNE MILUIEȘTE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“        
     
                   

de Preot Sorin Croitoru

Nu sunt tare în credință,
Nu mut munți, nu merg pe ape,
Nu am sfânta pocăință,
Nu-l iubesc pe-al meu aproape..

Nu sunt făcător de pace,
Nu-s bogat în rugăciune,
Postul prea puțin îmi place
Și-s sărac în fapte bune.

Sunt și eu "ca toată lumea":
Doar nevoia mă smerește..
La necaz privesc spre ceruri
Și strig: "Doamne miluiește!"

Merg în posturile sfinte
Și-mi mărturisesc căderea.
Mă justific în cuvinte,
Dar de fapt iubesc plăcerea.

Mai greșesc și eu ca omul,
Căci doar vine "dezlegarea"!
Uneori mă mir că Domnul
Încă n-a pierdut răbdarea..

Pocăința mă apucă
Doar când viața mă lovește:
Da, atunci privesc spre ceruri
Și strig: "Doamne miluiește!"

Am făcut făgăduințe,
Târguindu-mă ca-n piață:
"Dacă-mi împlinești dorințe,
Îți închin întreaga viață!"

Domnul a fost "domn" cu mine,
Însă viața nu I-am dat-o.
Ca un om fără rușine,
Vorba eu mi-am încălcat-o.

Nu m-am rușinat de asta,
Fiindcă "El mă înțelege."
Dar când m-a lovit năpasta
Am văzut că vorba-i lege.

S-a umplut și creștinismul
De năravuri, pân' la urmă..
Unul e oportunismul,
Altul, spiritul de turmă,

Altul e fățărnicia,
Altul nesinceritatea,
O evlavie sub care
Se ascunde răutatea.

Din virtuțile prin care
Un creștin se definește,
A rămas la fiecare
Doar.. un "Doamne miluiește!"..


luni, 25 martie 2024

... ÎMPUȚINAREA SUFLETEASCĂ ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică- l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



🙏🏽 Bucuria mea, Sfântul Părinte, Serafim de Sarov, ne-a lasat și acest minunat cuvânt de învațătură:

 ”Când Dumnezeu vrea ca omului să i se întâmple O MARE ÎNCERCARE, după cum scrie Sfântul Părinte, Isaac Sirul, îngăduie să cadă în mâinile ÎMPUȚINĂRII SUFLETEȘTI.

      Împuţinarea sufletească îi provoacă TRISTEȚE INTENSĂ, iar tristeţea îi provoacă o stare de ÎNTUNECARE SUFLETEASCĂ, care este o pregustare a gheenei. Urmează DUHUL PATIMII, care naşte o mulţime de ispite: tulburare, mânie, mustrări, reproşuri, cugete murdare, mutări dintr-un loc în altul şi altele asemenea. Dacă vrei să afli cauza, îţi voi răspunde că este TRÂNDĂVIA TA, pentru că nu te interesezi să cauţi un leac pentru vindecare. Leacul care îţi va asigura degrabă mângâiere sufletească este unul singur – SMERITA CUGETARE. 

Cu nimic altceva nu va putea omul să spargă zidul acestei răutăţi

." Și multă lumină Sfântă ne aduce în suflet Sfântul Părinte, Arsenie Boca, prin zicerea sa: "Toți cei care umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, fiindcă, sub orice plăcere e încolăcit un șarpe. 

După cuvântul Sfinților, toată strădania diavolului aceasta era și este, ca să desfacă dragostea sufletului nostru de Dumnezeu și s-o lege de orice altceva afară de Dumnezeu. Drept aceea vrăjmașul diavol, ca să-și ajungă ținta fărădelegii, îmbie sufletului ispita întîi, cea prin PLĂCERE, aducându-i momeli plăcute la vedere și bune la gustare - potrivite cu fiecare putere frântă a sufletului, în parte, iar pe trup îl împinge să le împlinească cu lucrul și să le facă tot mereu. Vrea vicleanul, ca pe niște lipsiți de bucuria vederii lui Dumnezeu, pe care ne-a furat-o, să ne mângâie învățându-ne sa iubim plăcerea, bine știind vicleanul ca asta stinge iubirea de Dumnezeu și întunecă mintea de la vederea Lui."

 Și atunci să luăm aminte și la minunatele cuvinte ale Sfântului Părinte, Stareţul Varsanufie, de la Optina: "Părinte, mai este oare vreo nădejde de mântuire? 

Sigur că este. Rostește cât poţi de des rugăciunea și lasă-le pe toate în mâinile lui Dumnezeu. Dar, care este folosul rugăciunii, dacă nu participă la ea și mintea și inima?

 "Un folos uriaș!

 Se știe că rugăciunea are mai multe trepte. De la rostirea simplă a cuvintelor rugăciunii până la rugăciunea făcătoare de minuni. Și chiar de ne-am afla pe treapta cea mai de jos a rugăciunii, dar și atunci ea ne este foarte folositoare și mântuitoare. Uneltirile vrăjmașului nostru se depărtează de la omul care rosteste rugăciunea. Iar unul ca acesta cu siguranță se va mântui". 

Și atunci să ne rugăm Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, așa:

   Maică dulce de Lumină, 
Fă ca Mila ta să vină, 
Peste lumea obosită,
Tristă și descumpănită.

   Adă, Maică, un pic de Har,
De la Fiul Tău în Dar,
Nădejde și Bucurie, 
Dor de Sfânta Împărăție.

   Și dă, Maică, semn de Sus,
De la Fiul Tău Iisus,
Ajutor și gând frumos,
De la Fiul Tău Hristos!

   🙏🏽 Har, milă și pace sufletului tău, de la Iisus Hristos, Dumnezeu! Amin și Aliluia!
                                                                                                                Preot Ioan 🛎

Buna Vestire (zi cu dezlegare la peste)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



In fiecare an , la 25 Martie , Praznuim Prima Sarbatoare inchinata Maicii DOMNULUI , Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Bunavestire).
Este praznicul in amintirea zilei in care Sf. Arhanghel Gavriil I-a Vestit Sfintei Fecioare ca va Naste pe Mesia (Luca I, 26-38).
Ea a fost asezata cu noua luni inainte de Nasterea cu trup a DOMNULUI , adica la 25 Martie .
Data acestei Sarbatori a variat la inceput: unii o praznuiau pe 5 Ianuarie , in ajunul Bobotezei , iar altii pe 18 Decembrie .
In Rasarit , data de 25 Martie a fost acceptata , dupa stabilirea datei de 25 Decembrie ca Serbare a Nasterii DOMNULUI (aproximativ secolul al V-lea).
Aceasta Sarbatoare a fost introdusa la Roma de papa Leon al II-lea.
Incepand cu secolul al IX-lea , Sarbatoarea a inceput sa fie praznuita pe 25 Martie in toata lumea catolica.
La armeni , Buna Vestire se praznuieste pe 7 Aprilie , in raport cu Sarbatoarea Nasterii DOMNULUI , pe care ei O celebreaza la 6 Ianuarie .

Intruparea DOMNULUI nu se petrece fara Acordul Fecioarei Maria .
Dupa cuvintele rostite de Fecioara Maria - Fie mie dupa Cuvantul Tau ! - Lc. 1, 38, Fiul lui DUMNEZEU se Pogoara in Pantecele Ei prin Duhul Sfant pentru a Se inomeni . Astfel , Buna Vestire devine temeiul tuturor praznicelor , intrucat toate celelalte momente importante ale iconomiei Mantuirii serbate in cadrul anului bisericesc deriva din ea .

Preafericitul Parinte Patriarh Daniel marturisea intr-o predica inchinata acestei Sarbatori , ca Buna Vestire este si O Sarbatoare Imparateasca a Mantuitorului Iisus Hristos : Troparul sarbatorii Bunei Vestiri ne spune ca "astazi Este Inceputul Mantuirii noastre […]. Fiul lui DUMNEZEU (Cel Vesnic) Fiu Fecioarei Se face […]".
Aceasta inseamna ca Cel ce Se Naste Vesnic din Tatal , fara mama , in Ceruri , Se Zamisleste si Se Naste din mama , fara tata , pe pamant .
Deci , aceasta ne arata ca Sarbatoarea de astazi , desi se numeste Buna Vestire a Preasfintei Nascatoare de DUMNEZEU , Este si O Sarbatoare Imparateasca a Mantuitorului Iisus Hristos , pentru ca este sarbatoarea Intruparii sau Zamislirii Lui ca om , din Fecioara Maria .
Acest Adevar il arata si otpustul sau apolisul slujbei Sarbatorii de astazi :
"Cel ce a Binevoit a Se Intrupa pentru Mantuirea noastra , Hristos , Adevaratul nostru DUMNEZEU , pentru Rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si ale Tuturor Sfintilor , sa ne Miluiasca si sa ne Mantuiasca pe noi , ca Un Bun si de oameni Iubitor".
Deci , Cel ce a Binevoit a Se Intrupa pentru a noastra Mantuire , Hristos , Adevaratul nostru DUMNEZEU , Este Sarbatorit in primul rand .
Dar intrucat Intruparea Lui se face din Fecioara Maria , Cinstim deodata cu DOMNUL Iisus Hristos , Fiul lui DUMNEZEU si Fiul Fecioarei , si pe Maica Sa , Pururea Fecioara Maria .

Mai multe informatii despre Sarbatoarea Buna Vestire.
(https://www.crestinortodox.ro/.../sinaxar-buna-vestire....)

                                                            Troparul Bunei Vestiri

Astazi este inceputul Mantuirii noastre si Aratarea Tainei celei din veac .

Fiul lui DUMNEZEU , Fiu al Fecioarei se face si Gavriil Harul Il Binevesteste .
Pentru aceasta si noi , impreuna cu Dansul , Nascatoarei de DUMNEZEU sa-I cantam :
Bucura-Te Cea Plina de Har , DOMNUL Este cu Tine !

Amin !

Maine , facem Pomenirea Soborului Arhanghelului Gavriil .

Calendar Ortodox

https://www.crestinortodox.ro/.../buna-vestire-prima...


vineri, 22 martie 2024

CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURA DESPRE INVENȚIILE BĂBEȘTI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


🙏🏽 Bucuria mea, a apărut o învațătură total greșită, care spune așa:

"ESTE PĂCAT SĂ SPELE FEMEILE ÎN TOATE SÂMBETELE, PÂNĂ LA SFINTELE PASTI!" 

Le-am întrebat de ce este păcat și mi-au spus cauza: 

PENTRU CĂ POARTĂ PĂRESIMILE! (adica, îi pomenesc pe cei adormiți din neamurile lor, în fiecare sâmbătă).

Vă întreb: CU CE LE ÎMPIEDICĂ POMENIREA MORȚILOR, SĂ SPELE RUFELE?

 Chiar se spune în popor: "MORȚII CU MORȚII și VII CU VII!" Așadar, bucuria mea, să știi că se spăla în toate sâmbetele, fără nici-un fel de problemă, fără să fie păcat. Și apoi, cred că s-ar aduna prea multe rufe nespălate, timp de 7 sâmbete din Postul Paștelui, fiindcă, duminica chiar că nu se spală, iar peste săptămână femeile sunt la servici! 

Și atunci, când nu se spală? 

NU SE SPALĂ, DOAR CÂND ESTE CRUCE ROȘIE ÎN CALENDAR, în rest se spală totdeauna. Această scorneală, este o învațătură total greșită, este o practică inventată, este o teologie de șanț sau, altfel spus, teologie băbească! 

UNDE SCRIE AȘA CEVA?

 Cine a scornit asemenea rătăcire, care, nu are ce căuta în Sfânta Biserică Ortodoxă? 

Vreți să vă spun eu??? 

Bine, atunci vă spun: O FEMEIE LENEȘĂ, a inventat așa ceva, sau, "doamnele în vârstă" (adică, BABELE). 

Și atunci, vă rog să luați aminte, să nu uitați cântarea mea și să o cântați și dumneavoastră când va fi cazul: DE LA BABEEE, CITIREEE! NE-ÎNȚELEPCIUNEEE! SĂ NU LUAȚI AMINTEEE! 

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                 Preot Ioan 🛎


miercuri, 20 martie 2024

PSALMUL 55

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



1. Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul; toata ziua razboindu-se m-a necajit.

2. Calcatu-m-au vrajmasii mei toata ziua, ca multi sunt cei ce se lupta cu mine, din inaltime.

3. Ziua cand ma voi teme, voi nadajdui in Tine.

4. In Dumnezeu voi lauda toate cuvintele mele toata ziua; in Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul?

5. Toata ziua cuvintele mele au urat, impotriva mea toate gandurile lor sunt spre rau.

6. Locui-vor langa mine si se vor ascunde; ei vor pazi calcaiul meu, ca si cum ar cauta sufletul meu.

7. Pentru nimic nu-i vei mantui pe ei; in manie popoare vei sfarama, Dumnezeule.

8. Viata mea am spus-o tie; pune lacrimile mele inaintea Ta, dupa fagaduinta Ta.

9. Intoarce-se-vor vrajmasii mei inapoi, in orice zi Te voi chema. Iata, am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu.

10. In Dumnezeu voi lauda graiul, in Dumnezeu voi lauda cuvantul;

11. In Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul?

12. In mine sunt, Dumnezeule, fagaduintele pe care le voi aduce laudei Tale,

13. Ca ai izbavit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine sa plac inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii.

Copilul care vroia să se facă tătic - Dr. Ecaterina Hanganu

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



,,...Stătea aşa, cuminte şi se aşeza întotdeauna într-un colţ al încăperii. Sau oricum, îşi trăgea scăuieşul cu trei picioare acolo, la perete. Scria, desena, răspundea când era întrebat, serios şi cuminte. Credeţi cumva că la joacă era altfel?! De ce să alerge, după cine sau pentru ce?! Mai bine se uita cum trec nourii pe cer sau cum razele soarelui cad, închipuind fel şi fel de figuri, printre frunzele copacului înalt până la cer. Ale copacului lângă care stătea. Sigur, când se simţea observat, intra de voie-de nevoie şi el în joc. Râdea cu noi, vorbea cu noi - şi ce glas argintiu mai avea, ca un clopoţel - apoi iarăşi se retrăgea acolo, în colţul lui şi desena sau citea - chiar şi în recreaţie. Sau se uita la cer…. Era un copil cuminte …De la un timp am început chiar şi noi să-l credem aşa cum spunea învăţătoarea: un om mare şi învăţat. Dar cum putea să fie "un om mare şi învăţat" - doar era colegul nostru şi eram cu toţii în clasa I?! Prea mult nu ne băteam noi capul - doar aşa, din când în când, ni se făcea un fel de ciudă pe el: auzi colo, ce tot găsea de citit, de scris sau de desenat şi de ce se tot uita la cer - parcă noi nici n-am fi existat deloc pe-acolo?! Am încercat să-i arătăm ce lucruri nemaipomenite ştim să facem: avioane din hârtie, pe care le arunci şi care se întorc la tine, baloane de săpun mari de tot şi care ţineau până dincolo de gardul şcolii şi aveau chiar curcubeul în ele, ba chiar puteam spune toate cuvintele lungi din lume de la sfârşit la început - dar el tăcea mai departe: se uita o clipă atent şi pe urmă, iar îşi vedea de treabă acolo, la locul lui. Ba o dată ne-am luat la întrecere cine ştie toate capitalele din lume - doar atunci a tresărit, n-a scos un cuvânt şi a ieşit afară. Ne-am zis că de data asta l-am dovedit: sigur că nu ştia aşa de multe ca noi! Când pauza s-a terminat, s-a întors în clasă trist, cu ochii roşii şi în ziua aceea nici n-a mai ridicat mâna să răspundă la lecţii. L-a scos la tablă învăţătoarea - credea că nu învăţase - dar a răspuns ca întotdeauna, perfect, fără şovăire - doar glasul lui, de clopoţel argintiu, suna acum stins, mâhnit, ca venind de tare departe…De atunci nu ne-am mai pus mintea cu el. Aşa l-o fi făcut pe el Doamne-Doamne: cuminte, serios şi învăţat....Sigur că da! La ce vă aşteptaţi?! După prima şedinţă cu părinţii, am primit fiecare ce-am meritat: o chelfăneală bună de la tata, observaţii lungi şi plicticoase de la mama - că doar la şedinţă nu fuseseră chemaţi pentru felicitări. Ne gândeam cu invidie la mama lui: ce fericită trebuie să fi fost! Nu venise la şedinţă - nu fusese chemată - păi nici n-avea de ce!N-am văzut-o decât la serbarea de sfârşit de an. Mi se părea că e cea mai frumoasă mamă din lume - sigur, după mama mea! Dar şi ea, cu aceiaşi ochi mari şi trişti care, chiar şi surâzători, tot plini de lacrimi erau. Şi se aşezase acolo, în colţ, de parcă luase locul băiatului ei. M-am strecurat cum am putut să mă uit mai de aproape la ea. Plutea în jur un parfum fin, delicat - şi mi-am zis: ia te uită, mirosul are şi culoare! Şi încă violet! Ce minune! ...Venise şi învăţătoarea. Sigur, o felicita pentru băiat. Şi cum tocmai apăruse şi el, schimbă iute vorba şi-l întrebă într-o doară, ciufulindu-i părul în creştet: -- Ia spune, ce vrei tu să te faci când ai să fii mare? -- Eu?! Eu vreau să mă fac tătic!A trecut mult timp până să înţeleg. Ăsta era tot secretul. Când tăticul lui aflase că o să fie tătic, plecase. Plecase de tot. Nu şi-a văzut niciodată fiul. N-a vrut. Când începuse să meargă, nu era om pe care să-l vadă şi să nu-l întrebe: "Tu eşti tăticu'?" În cele din urmă, mama i-a spus că tăticu' se află într-unul din oraşele acelea mari, cu nume imposibil de ţinut minte, acolo, peste mări şi ţări - şi că de asta nu poate veni acasă niciodată şi nici ei nu pot merge să-l vadă.Şi l-a învăţat să-l roage pe Doamne-Doamne să-i ţină El loc de tata, că doar Doamne-Doamne e Tata tuturor.Aşa am învăţat şi eu, să mă uit la Doamne-Doamne şi să-i şoptesc încetişor: "Ştii, Te iubesc şi mi-e tare dor de Tine!".Iar când se face întuneric, să aprind candela. Nu ca să mă vadă El, ci să-l văd eu pe El. Mai bine. Şi mereu. “( Reflecţie: Copilul care vroia să se facă tătic - Dr. Ecaterina Hanganu )

SURSA:http:

http://www.trilulilu.ro/colectie/eneoana2000-imagini


sâmbătă, 16 martie 2024

Postirea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




"Postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. E strict o alegere personală și nu este obligatoriu. A mânca "de dulce" în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare.
Nu-i mai judecați pe cei care nu țin post.
Și nu-i mai judecați nici pe cei care țin post.
Postul presupune neapărat și bunătate, cumințenie și respect față de semeni. Și smerenie. Postul n-ar trebui să fie un act de bravură și nici motiv de ceartă și dezbinare între oameni. Nici trufie.
Mai nou există conflicte între cei care țin post și cei care nu țin, între vegetarieni și cei care consumă carne și se pare că unii nu înțeleg că fiecare are dreptul să facă alegeri după bunul plac.
Ține post și taci. Fii vegetarian și taci. Nu strâmba din nas și nu privi de sus când vezi că alții au ales altfel decât tine. Nu te purta de parcă tu ai fi fără păcat, de parcă tu te-ai născut perfect și nu te-ai confruntat niciodată cu slăbiciuni omenești. Nu-i trata fără respect pe cei care au ales altfel. Dacă Dumnezeu îi îngăduie, cine te crezi tu să-i judeci și să-i anulezi?
Privește în farfuria ta, în casa ta și în sufletul tău. Pentru alegerile celorlalți nu ești tu răspunzător, nu vei plăti tu, nu vei fi judecat.
Nu mâncăm animale, dar ne mâncăm între noi!"
" Slăbește, bucură-te și taci! Lasă-te de fumat, bucură-te și taci! Curăță ograda ta, bucură-te de curățenie și lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuși l-a pus. Căci între vecin și gunoiul din curte există o relație ascunsă, niște emoții pe care nu le cunoști, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată și cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minții și inimii tale."


vineri, 15 martie 2024

LACOMIA PANTECELUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 



https://babylenuta.blogspot.com/

Bucuria mea, zice Sfantul Nil: "Poftirea mancarii a odraslit neascultarea, iar gustarea dulce a izgonit din Rai." Mancarea si bautura peste masura, ridica din stomac in minte, “un nor” intunecat si gros, care impiedica Duhul Sfant sa vina in sufletele noastre. 

        Mancarea multa, infunda “urechile duhovnicesti” si impiedica limba sa se roage. Sfantul Parinte Arsenie Boca ne indeamna la cumpatare: “Sa va uscati anafura, fiindca, omul lui Dumnezeu traieste o zi cu o bucata de anafura si o inghititura de Aghiasma mica. Si ma, sa nu beti mult vin, puneti vin de doua degete si restul apa. Invatati-va cu frigul si mancati cu lingurita (adica putin)”. 

Exista un diavol al lacomiei pantecelui care dupa ce vede ca ne-am ghiftuit pantecele cu mancare sau cu apa, il trimite la noi pe un frate al lui, pe diavolul desfranarii. Si pentru ca trupul nostru este plin de trandavie din cauza imbuibarii pantecelui, acest diavol ne da o mare pofta de impreunare trupeasca.

 Asadar, trebuie sa ne sculam, putin nesatui de la masa, ca apoi, sa mai incapa si Dumnezeu in noi, dica, sa mai avem putere sa ne rugam. Sfantul Ioan Casian, spune ca: "Pacatul lacomiei pantecelui se poate manifesta sub 3 forme: Dorinta de a manca inainte de vremea randuita; Mancatul mult, pana la imbuibare si Cautarea mancarurilor gustoase. De aici se nasc patimile nerabdarii, imbuibarii şi iubirii de placeri." 

Iar Sfantul Ioan Scararul, ne sfatuieste asa: "Daca te vei deda poftei saturarii pantecelui, nimic nu-ti va fi de ajuns ca sa-ti indestulezi iubirea de placeri”. Sfantul Luca al Crimeii zice: “Postul trupesc ne ajuta sa ne pocaim si sa ne mantuim. Daca vom implini aceasta porunca usoara, daca ne vom infrana pantecele, vom capata stapanire si asupra celorlalte patimi”.

                                                                                                                         Amin si Aliluia! 

                                                                                    Preot Ioan 🛎.

POSTUL NE FACE ASEMENEA CU INGERII...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



    Vei crede ca Dumnezeu este nevazut,gandindu-te la sufletul tau;ca si el nu poate fi vazut cu ochii trupului.Da,sufletul nu are nici o culoare,nici forma,nici nu poate fi definit prin vreo caracterizare materiala,ci se cunoaste numai din functiile sale.Tot asa si Dumnezeu;nu cauta sa-L intelegi cu ajutorul ochilor,ci ingaduindu-i mintii credinta,cauta sa ai o intelegere spirituala despre El.Este o nebunie sa nu te bucuri de sanatatea sufletului si sa te mahnesti de schimbarea mancarurilor,lasand sa se inteleaga ca-ti face mai multa bucurie PLACEREA STOMACULUI decat purtarea de grija a sufletului.Imi spui ca nu poti sa postesti!Dar sa te ghiftuiesti in toate zilele,poti.Stiu ca doctorii nu prescriu bolnavilor,mancaruri felurite,ci POST si INFRANARE.Impovarate cu prea multa mancare,trupurile noastre se imbolnavesc cu usurinta.Sunt ca o corabie incarcata cu multe poveri,care aflata in mijlocul valurilor,este data la fund,pe cand una cu o incarcatura potrivita,trece usor prin furtuna,ca nimic n-o impiedica sa pluteasca deasupra valurilor.Untdelemnul ingrasa pe atlet,iar postul intareste pe cel credincios.Fata celui care posteste inspira respect,nu-i imbobocita de roseata nerusinata,ci impodobita cu o paloare,pe care e zugravita infranarea.Ochiul celui ce posteste este bland,mersul masurat,fata serioasa,netulburata de ras.BETIA duce la DESFRAU,la POST duce CUMPATAREA.Atletul,inainte de a se duce la intreceri,exerseaza;cel care posteste,inainte de a posti,se infraneaza.Sa nu strici infranarea cu betia.Sa nu spui:"Ma imbat azi,pentru ca de maine incepe postul".E un lucru rau si viclean.Ziua de azi,este pridvorul postului.Cel intinat in pridvor,nu mai e vrednic sa intre in cele sfinte.

POSTUL NE FACE ASEMENEA CU INGERII,ne face sa locuim cu dreptii,ne intelepteste viata!In viata pamanteasca,trebuie sa ai grija de suflet,si sa te gandesti la el cand va trece la cele vesnice.Asadar,trebuie sa-ti agonisesti prietenii si sa-ti faci prieteni intru Dumnezeu.Sa nu cautam prieteni de la care sa primim daruri,ori sa ne invite la masa,care pretuiesc mai mult lucrurile materiale,decat cele spirituale.Sa ne alegem prieteni care totdeauna tin la suflet si oranduiala crestina,care ne indeamna la datoriile noastre,pedepsesc greselile noastre,dojenesc calacarile de legea crestina,iar cand cadem,iarasi ne scoala,si prin sfat ori rugaciune,ajuta apropierea noastra de Dumnezeu.Cand vezi pe un om desfranat,calcator de lege,plin de pacate si de nesocotinta,care voieste sa te amageasca si sa te duca la cadere,retrage-te si fugi,precum a poruncit Hristos sa faci cand a zis:"De te sminteste ochiul tau drept,scoate-l si arunca-l de la tine!"(Mat.V,29).Prin aceasta El iti porunceste,ca si pe prieteni,pe care tu ii pretuiesti ca pe ochii tai,sa-i smulgi si sa-i arunci de la tine,cand mantuirea ta cere asta.Se cuvine nici sa nu ne incredem in toti oamenii,nici sa nu ne dam pe fata sau sa ne descoperim fara nici o precautie.Caci cel care traieste dupa Dumnezeu,are pe multi care-l pandesc,si deseori insisi cei apropiati,sunt spionii vietii lui.Sa nu-ti pierzi,deci,plata de la Dumnezeu,vrand sa fii vazut de oameni.Dumnezeu este marele privitor al faptelor noastre.Sa iubesti slava pe care ti-o da Dumnezeu,El da stralucita rasplata

SPORIRE DUHOVNICEASCĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                           http://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.ro/

          Bucuria mea, fiecare crestin ortodox cautand mantuirea sufletului sau isi doreste cu ajutorul lui Dumnezeu, sa sporeasca duhovniceste. Sfantul Ignatie Briancianinov spune: “Cand Domnul vrea sa-i daruiasca cuiva sporire duhovniceasca, ingaduie sa vina asupra lui “lupta”. Ispita sufleteasca il inmoaie pe om, il imblanzeste asa cum este imblanzit calul gonit in manej, la coarda. Celui ce biruie i se ingaduie sa intre la Cina Harului: si intra, și gusta, si se indulceste la Cina Domnului sau cum se indulceste la ospatul imparatesc ostasul care si-a dovedit credinta prin statornicie, prin barbatie, prin rani, prin biruinta”. Iar Sfantul Paisie Aghioritul ne sfatuieste asa: “

1. Ingrijeste-te zilnic de suflet. 

2. Trebuie sa dobandesti dumnezeiasca dreptate, iar nu logica si doar atunci Harul lui Dumnezeu va veni la tine. 

3. Inainte de a face ceva, gandeste-te: „Oare Hristos vrea sa fac eu aceasta?”. Apoi actionează in consecinta. 

4. Tu insuti sa lucrezi desavarsit ascultarea, pentru a putea vorbi altora, mai tarziu, cu privire la virtutea ascultarii.

 5. Nu-ul pe care il spui oamenilor trebuie sa fie un nu, iar da-ul trebuie să fie un da. Nu te preface. Spune ceea ce gandești, chiar daca aceasta face rau celuilalt. Totusi, spune-o cu bunatate si nu-l lasa pe celalalt fara cateva explicatii.

 6. Trebuie sa ai si sa pazesti aceasta demnitate duhovniceasca: sa fii mereu cu luare-aminte la ceea ce le place aproapelui tau, iar nu la ceea ce-ti place tie.

 7. In fiecare zi sa citesti un pasaj din Noul Testament.

 8. Nu privi la ceea ce fac altii, nici nu cerceta cum si de ce o fac. Propriul tau obiectiv este curatarea sufletului si desavarsita supunere a mintii dumnezeiescului Har. 

Asadar, sa ai grija tu de tine: sa te rogi, sa studiezi, sa spui smerit Rugaciunea lui Iisus, sa stii ca ai absoluta trebuinta de milostivirea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze si sa-ti dea sporire duhovniceasca. 

                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                           Preot Ioan .

Focul ispitelor...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                              https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/

Un pustnic cu numele Martin a trăit retras în pustie vreme de mai bine de douăzeci şi cinci de ani, petrecând majoritatea timpului său în post aspru şi rugăciune.
Diavolul, veghind neîncetat, voia cu orice preţ să poată dobândi sufletul acestui râvnitor sihastru. Şi, pentru aceasta, el a trimis la el o femeie care să-l ispitească.
Martin, văzându-se în primejdia de a păcătui, a aprins un foc mare şi şi-a vârât picioarele în el. Dar repede după aceasta, nemaiputând îndura durerea şi usturimile a început a striga: Doamne, dacă nu pot suporta nici măcar acest mic foc pământesc, cum oare voi putea eu să suport focul cel veşnic din temniţele iadului, în care voi fi aruncat daca mă voi lăsa ispitit de diavol?!
Şi astfel a scăpat pustnicul Martin de diavol şi de ale sale ispite

marți, 12 martie 2024

Mulțumesc ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne vreau să-Ți mulțumesc
Că-mi trimiți mereu lumină,
Eu sunt un om păcătos
Și adesea cad în tină!
 
Nu-ndrăznesc a privi cerul
Cu sfioasa-mi bucurie,
Când Te simt că vii în taină
Chiar la Sfânta Liturghie!
 
Nu cutez să ridic fruntea,
Dar simt flacăra ce arde
Și iubirea nesfârșită
Curge-n trupul meu de carne!

Nu știu Doamne să mă rog,
Că mă strâng atâtea sfori
Dar pe scara nevăzută,
Tu la mine te cobori!
 
Sunt un om plin de păcate
Și mă vezi dintre atâți,
Când mă pierd de lângă turmă,
Tu mă-ntorci și mă ajuți!

Dă-mi te rog mereu căință
Și -un șuvoi de lacrimi calde
Să îți spăl piciorul sfânt,
Să-l ating? Simt că mă arde!
 
Părul meu să steargă urma
Ce-i mânjită de păcat
Să aud precum tâlharul,
Azi de toate te-am IERTAT!
 
foto sursa internet
Camelia Cristea

joi, 7 martie 2024

DESVÂRSIT sau NEDESĂVÂRSIT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
 
                    

https://babylenuta.blogspot.com/
         

Bucuria mea, Adam este protoparintele neamului omenesc, omul fiind o fiinta LIBERA, CONSTIENTA si RESPONSABILA. Cu acest cuvant se dezleaga si intrebarea pusa mie, de catre un crestin ortodox: “Parinte, Adam, a fost creat desavarsit sau nedesavarsit?”

 I-am raspuns asa: Daca a fost creat nedesavarsit, cum putea fi nedesavarsit, un lucru facut de Dumnezeul cel Desavarsit (Absolutul, Perfectiunea) si mai ales omul?

 Iar daca a fost creat desavarsit, cum se face ca a calcat porunca lui Dumnezeu de a nu manca din pomul oprit? Adam, n-a fost creat gata desavarsit, in ceea ce priveste structura lui. Fiecare dintre noi este chemat sa raspunda in mod deliberat la iubirea lui Dumnezeu (Cel care El ne-a iubit mai intai), nevoindu-ne pentru dobandirea virtutilor. Este o foarte mare deosebire intre A POSEDA VIRTUTEA si A FI CAPABIL DE VIRTUTE. 

Sfanta Biserica Ortodoxa tinde sa-si desavarseasca fii ei duhovnicesti, dupa “Omul desavarsit” care este Iisus Hristos. Dumnezeu, vrea sa ne mantuim pe temeiul libertatii si demnitatii cu care ne-a inzestrat inca de la Creatie. Cautand mantuirea, noi trebuie sa fim BLANZI si SMERITI CU INIMA.

Sfantul Evagrie Ponticul spune ca: “BLANDETEA, este cheia adevaratei cunoasteri a Lui Dumnezeu”. Pe MOISE si pe DAVID ii caracteriza blandetea, nemaivorbind de IISUS HRISTOS. Sa scoatem din suflet MANIA si POFTA, si atunci SUFLETUL DEVINE “FECIOARA”. 

Dumnezeu nu ne cere nimic imposibil, ci, prin poruncile Lui ne indeamna sa facem 

TOT CE PUTEM, sa cerem ceea CE NU PUTEM si El, NE VA AJUTA SA PUTEM: Cheama-Ma in ziua necazului tau si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei preaslavi! 

                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                            Preot Ioan .


,,Stresul este boala sufletului și nu depinde de lipsuri materiale.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Este combătut prin încrederea în pronia lui Dumnezeu și prin lupta cea bună.

Toate cele neplăcute care rămân în sufletul vostru și provoacă stres pot să devină un pretext pentru adorarea lui Dumnezeu și să înceteze de a vă istovi.
Aveți încredere în Dumnezeu.
Nu spune Apostolul Pavel: „Întru toate suntem necăjiți, dar nu striviți?”.
Pe toate să le abordați cu dragoste, bunătate, blândețe, răbdare și smerenie.
Să fiți stânci!
Toate să se spargă de voi și, asemenea valurilor, să se întoarcă în larg.
Voi să fiți calmi.
Dar veți zice: Ei, este posibil acest lucru?
Da, cu harul lui Dumnezeu, este întotdeauna posibil.
Dacă le privim doar omenește, nu este posibil.
Chiar dacă ești nedreptățit, să nu contrazici, nici să nu te enervezi, ci să rabzi și să taci, preferând să îi înștiințeze Dumnezeu pe alții despre tine.
Căci aceasta este spre folosul tău și nu pentru a deveni avocatul și apărătorul tău propriu.
Hristos vrea să ne unim cu El și așteaptă afară, la poarta sufletului nostru.
Doar harul divin ne poate schimba.
Noi nu putem face nimic singuri.
Harul ni le va da pe toate, dar noi trebuie să încercăm să ne micșorăm egoismul și iubirea de sine, să fim smeriți, să ne dăruim lui Hristos, și toate cele contrare pleacă - trupești și sufletești."

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul


Bine faci...bine găsesti...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


,,Ai nădejde, căci undeva, într-un departament al Raiului, sunt îngeri-contabili. Toate dăţile când ai trecut câte un bătrân strada, când ai hrănit un câine vagabond, când i-ai strecurat în palmă unui nevoiaş o sumă consistentă de bani, când ai stat la serviciu peste program fără nici un beneficiu decât acela de a face lucrări de calitate, când ai ajutat un om pierdut, când ai transportat pe cineva cu maşina fără să-i ceri nimic, când te-ai oferit voluntar să cureţi parcurile de gunoaie, să-i ajuţi la lecţii pe copiii din orfelinat şi să joci şah cu bătrânii de la azil, lăsându-i să câştige de fiecare dată, când ai avut puterea să ierţi ce era de neiertat, să zâmbeşti când îţi venea să plângi, să iubeşti când omeneşte era de urât... ai nădejde!
Cineva scrie undeva, cu un condei magic, toate virtuţile tale. Şi la scadenţa facturii, te vei umple de harul lui Dumnezeu. Ai să vezi cândva că orice faptă îşi are răsplata, de aceea tu să gândeşti mereu bine, să vorbeşti mereu bine şi să faci mereu bine. Şi binele ţi se va descoperi."

Starețul Efrem Filotheitul

vineri, 1 martie 2024

Cum se-mparte casa, frate

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Cum se-mparte casa, frate
Când părinții nu mai sunt
Măsurăm cu pasul, toate
Ca pe-un petic de pământ?

Cum să împărțim frățește
Poza mamei din tablou
Ia uite cum ne zâmbește...
Parcă ne-ar vorbi din nou!

Dar pe tata?! Cum să facem
Să luăm ce e al lui?
Eu iau scaunul din tindă,
Tu, pălăria din cui?!

Astea-s amintiri, frăție
Ce-au crescut cu noi odată,
Azi copilăria noastră
E în casă încuiată!

N-am nevoie de nimica
Nu vreau nici pământ, nici vie
Dar ai încuiat cu lacăt
A noastră copilărie!

Ușa n-a fost încuiată
Când era mama-n nevoi,
Am dat mult, dar niciodată
N-am vrut nimic înapoi!

Nici acum nu vreau nimica
Că sunt bine unde stau
Dar pentr-o poză de-a mamei
Spune frate, cât să-ți dau?

Nu vreau casa nici pământul
Sau ce îmi revine mie
Nici la tribunal să mergem
Cu a noastră sărăcie.

Am dorit să am o cheie
Ca să pot pune pe masă
O fărâmă de pomană
La măicuța noastră-n casă.

Am trăit acolo odată
Și-am mâncat dintr-un ceaun
Azi văd casa de la poartă
Și pomană fac în drum.

Nu te bucura azi frate
Că eu chiar dac' am tăcut
Mama mi le spunea toate
Știu c-ați supărat-o mult.

N-am vorbit să nu o supăr
Că plângea și se ruga,
Dar acum tu încui ușa,
Asta e frăția ta?!

Am o mică întrebare,
Că de nimic nu mă mir,
Dar vei pune lacăt oare
Și pe ei la cimitir?!

Așa că spune tu, frate
Ca să știu cum împărțim:
Pas cu pas sau... cu frăție?
De toate să îngrijim!?

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




"Era odata o femeie saraca, care, pentru orice i se intampla, zicea mereu: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! ITI MULTUMESC, DOAMNE!" Langa ea traia un om bogat care, de fiecare data cand trecea prin fata casei ei si o auzea spunand: "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!, ITI MULTUMESC, DOAMNE!", se enerva. A rabdat pana intr-o zi cand, i-a poruncit servitorului sau:

- Sa mergi in piata, sa cumpari doua carucioare de alimente si sa le duci acestei femei. Iar daca te va intreba cine le-a trimis, sa-i spui ca diavolul. Asadar, a doua zi, servitorul a sunat la usa femeii. Cand a deschis, a vazut doua carucioare cu pline cu alimente si pe servitor in spatele lor.

- SLAVA LUI DUMNEZEU!, ITI MULTUMESC, DOAMNE! a spus femeia foarte bucuroasa.

- Nu vreti sa aflati cine v-a trimis carucioarele? a intrebat cu nerabdare servitorul.

- Nu fiule, nu are importanta. Cand Dumnezeu vrea, si vrajmasul ii slujeste, a spus femeia bucuroasa si a intrat cu carucioarele inauntru". "SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!", au fost si ultimele cuvinte rostite de Sfantul Ioan Gura de Aur, inainte de a muri in drum spre Comane, unde fusese surghiunit de imparateasa Eudoxia. Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze.

Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

SfantaTreime

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

     

Se spune ca un om care calatorea in tovarasia unui preot crestin ortodox, l-a intrebat asa: "Parinte, nu inteleg cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Trei Persoane, unite, nedespartite, dar, fara a se amesteca una cu cealalta, adica, UNUL IN FIINTA, INTREIT IN PERSOANE". "Bucuria mea, i-a raspuns preotul, sunt si lucruri mai presus de mintea noastra, insa, pentru a intelege, sa privim de exemplu soarele. Sa zicem ca DISCUL este Tatal, LUMINA care ne vine de la soare este Fiul, IISUS HRISTOS, care a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi, CALDURA, sa zicem este DUHUL SFANT, care cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate si ne curateste pe noi de toata intinaciunea. Vezi tu bucuria mea, discul soarelui, lumina si caldura lui, formeaza soarele, insa nu sunt unul si acelasi lucru, ele raman diferite cand vorbim despre fiecare. La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt unul si acelasi Dumnezeu, caruia noi credinciosii ne inchinam. Omul ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Lui Dumnezeu, insa oamenii mandrii pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate mai devreme sau mai tarziu le sunt accesibile. Omul credincios stie insa ca nu mintea, nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate". Trebuie sa avem o credinta, lucratoare prin iubire. Iubirea, este o "samanta" care semanata in viata altuia, va rasari in viata ta. "Ne ploua Iisus cu iubire, Iar noi, fugim de-aceste ploi, Murim uscati de neimplinire, Satui in trup, si-n suflet goi!"
 
🙏 O, Dumnezeule, O Singura Lumina in Trei Straluciri, Parinte si Fiule si Duhule Sfinte, lumineaza-ne si pe noi, cei intunecati de pacat, cu slava cea vesnica a luminii Tale.

🙏 Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, Slava Tie!

🙏 Bucuria mea, sa tii minte ca: CINE NU CREDE IN SFANTA TREIME, NU CREDE IN NIMIC!

                                                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎


CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO