vineri, 27 decembrie 2019

Biserica Păstorilor - Pelerinaj - Israel 2017



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

SFANTUL ARHIDIACON STEFAN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Versuri: Andrei Ibraim

   “Fosta-i intaiul mucenic,
Nu te-ai infricosat de nimic,
Pe Hristos mult L-ai iubit,
De aceea, L-ai marturisit.

Cu pietre ai fost ucis,
Iar pe diavol l-ai invins!
Sfinte Stefane, Mucenice,
Mijloceste ca Domnul sa ne ridice,

 Roaga-te Lui Iisus Hristos,
S-avem sufletul luminos!”

   🙏 Sfinte Arhidiacon, Stefan, ca unul care ai indrazneala inaintea lui Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
   🙏 Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Sfantului Apostol, Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan, curateste pacatele noastre, miluieste-ne, mantuieste-ne, Doamne, ca sa te slavim pe Tine, Parintele nostru Cel ceresc, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, acum si pururea si in vecii vecilor.
                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                              SFANTUL ARHIDIACON STEFAN


       Bucuria mea, minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai! Mare este taina crestinatatii si, inca de la inceput, intunericul a urat lumina, pacatul s-a rasculat impotriva virtutii, raul a declarat razboi binelui, minciuna a cautat sa sugrume adevarul, pamantul a fost stropit cu sange de oameni drepti. In timpul imparatilor Diocletian si Traian, mai traia doar Sfantul Ioan Evanghelistul. Privind de pe Muntele Maslinilor se puteau vedea doar daramaturi si pustietate din cauza sangelui varsat in Sfanta Cetate a Ierusalimului. Au rastignit pe Domnul Iisus Hristos, au omorat cu pietre trimisii Domnului, au fost ucisi proorocii.

      Printre ei a fost si Sfantul Arhidiacon Stefan. Dupa Rusalii, Sfintii Apostoli indemnati de Duhul Sfant, au ales 7 barbati si i-au hirotonit diaconi. Cel mai ravnitor era Sfantul Stefan, rudenie cu Sfantul Apostol Pavel. Pentru ca il propovaduia pe Iisus Hristos, cei din Sinedriu l-au dus in sobor la judecata. Iar Sfantul Stefan le-a spus: “Voi, cei impietriti la inima, pururea va impotriviti Duhului Sfant! Pe care din prooroci nu l-au prigonit parintii vostri?”

Apoi, privind spre cer, a vazut slava Prea Sfintei Treimi si a zis: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!”, iar ei s-au maniat si l-au ucis cu pietre. Primul om care a murit in legea veche a fost Abel, iar in Legea crestinismului (Legea lui Hristos), a fost Sfantul Arhidiacon Stefan.

Ajungand in fata Sfintei Treimi, Sfantul Stefan a primit 3 cununi:

 din mana Tatalui ceresc.
1. CUNUNA DE APOSTOL,

2. CUNUNA MUCENICIEI
din mana Fiului lui Dumnezeu.

3. CUNUNA FECIORIEI
 din mana Duhului Sfant.

 Doamne, pentru rugaciunile Sfantului Arhidiacon Stefan, miluieste si ne mantuieste pe noi pacatosii! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                Preot Ioan .

joi, 26 decembrie 2019

PLAN DE MANTUIRE ..


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, trebuie sa avem o incredere neclintita ca Dumnezeu, are pentru fiecare suflet UN PLAN DE MANTUIRE si sa lucram cu frica si cu cutremur la mantuirea noastra” (Filipeni 2:12) si sa fim constienti ca suntem lucratori intr-o “vie”, care nu-i a noastra, dar si “lucratori” suntem, numai prin bunavointa Dumnezeu. 

De aceea trebuie sa ne smerim, fiindca, zice Iisus Hristos: “Cand veti face toate, sa ziceti: SLUGI NETREBNICE SUNTEM” (Luca 17:10). “Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: Mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc! Si auzind avva Macarie, s-a mirat. 

Si i-au zis lui, fratii: Ce este vorba aceasta, parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: Cu adevarat, Domnul nostru este BOGAT si ne iubeste pe noi dar noi, nu voim sa-L ascultam! Iar vrajmasul nostru, diavolul, este SARAC si ne uraste iar noi iubim necuratiile si facem voia lui”. Pentru a ne mantui trebuie: CREDINTA (adevarata, Crestin Ortodoxa), HAR (pe care il primim din Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Spovedanie, Impartasanie, Cununie Religioasa, Sfantul Maslu) si FAPTE BUNE.

 Crestinii Ortodocsi, care nu tin post cel putin Miercurea si Vinerea, nu au intelegere duhovniceasca, nu pricep absolut nimic din ceea ce-i invatam despre MANTUIREA SUFLETULUI. Daca n-au preot duhovnic, nu sunt integri, sunt ca niste pasari cu o singura aripa (parinti trupesti). Daca nu merg in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, ii intorc spatele lui Dumnezeu, si-i mai si judeca pe cei care merg la Biserica si se roaga si pentru ei:

 Cineva m-a intrebat, Oarecum ironizant, Daca noi, “Bisericosii”, Si “ultra-evlaviosii”, Nu ne plictisim mergand, Toata ziua, ani la rand, La aceeasi Liturghie. Si i-am spus: Oare nu stie, Ca si cei indragostiti, Isi repeta fericiti, Tot acelasi: “Te iubesc”, Si nu se mai plictisesc? Sper c-a priceput ceva; Daca nu, e treaba sa! Amin si Aliluia!

marți, 24 decembrie 2019

Crestinilor , noi astăzi



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

duminică, 22 decembrie 2019

DECALOGUL POSTULUI MÂNTUITOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


• Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.

• Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.

• Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.

• Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.

• Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.

• Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.

• Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.

• Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.

• Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10).

• Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!

Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii.

Din Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăra?, 2011, p. 122-124

sâmbătă, 21 decembrie 2019

Rugăciune către Ingerul Păzitor


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Îngerule cel sfânt al lui Hristos, către tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului și a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta și te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat așa rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele și viclene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostivește-te spre mine, păcătosul și-mi fii mie într-ajutor și sprijinitor asupra pizmașului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, și împărăției lui Dumnezeu mă fă părtaș, cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

joi, 19 decembrie 2019

NOAPTE DE CRĂCIUN CURATĂ



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Pe cine a invitat Dumnezeu la naşterea Sa?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea.

Lucrul cel mai important care s-a întâmplat pe pământ de când el există, este Întruparea, naşterea lui Hristos, care a avut loc la Betleem. La aceasă prăznuire a Naşterii lui Dumnezeu pe pământ au fost ivitaţi îngerii din cer. Ei s-au coborât la Betleem cântând: „Pace între oamenii buneivoiri”. Acolo au fost chemaţi şi pământenii. Dumnezeu n-a invitat la naşterea Sa nici regii, nici bogaţii. Nici săracii. Dintre toate categoriile sociale, doar păstorii au fost chemaţi. Ei s-au aşezat alături de îngeri în jurul ieslei. Conform ierarhiei divine, păstorii sunt deasupra oricărei categorii sociale. Aici, toate categoriile pământeşti au fost, aşadar, inversate. Păstorii vin alături de îngeri. Acest lucru, pentru că păstorii trăiesc în isihie şi solitudine, în linişte, retragere şi nevoinţă. În afara păstorilor şi îngerilor, era şi o a treia categorie de invitaţi: magii. De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea. Timp pierdut. Misterul rămâne. Nu se ştie nimic exact despre magi. Nici de unde veneau, nici cine erau. Misterul este aşa de mare încât, dintre cei patru evanghelişti, doar unul singur îndrăzneşte să amintească de magi şi de prezenţa lor la naşterea lui Hristos. Este vorba de Sfântul Matei. Sfântul Irineu susţine că şi Sfântul Ioan Evanghelistul ştia de prezenţa magilor la naşterea Domnului Iisus Hristos.

După spusele Sfântului Vasile şi conform sinaxarului iacobit, magii erau din neamul lui Valaam. Ei erau, aşadar, din acelaşi neam cu Izabela şi cei 450 de falşi profeţi ucişi de Sfântul Ilie. Dar erau şi confraţii văduvei din Sarepta Sidonului, unde s-a adăpostit proorocul Ilie. Însă nu există nici o dovadă sigură. Totuşi, se crede că cei trei magi care au fost invitaţi la naşterea lui Iisus Hristos, alături de îngeri şi de păstori erau cu siguranţă strămoşii maroniţilor. Ei au ajuns la Betleem ghidaţi de stea. Nici un alt popor al Antichităţii nu cunoştea mai bine fenomenele astrale decât strămoşii maroniţilor, fenicienii, care au navigat pe toate mările, înaintea oricărui alt popor, ghidându-se doar după stele. Aşadar, erau cei mai bine specializaţi în a urma steaua care i-a condus la Betleem. Mai mult, strămoşii maroniţilor au fost cei mai apropiaţi martori oculari ai partiarhilor şi profeţilor. Ei sunt cei care i-au primit pe pământul, în oraşele, în satele lor, pe Avraam, Iacob, Iosif şi pe Ilie. Strămoşii maroniţilor sunt cei care au construit Templul din Ierusalim. Ei erau, aşadar, la curent cu toate profeţiile. Ştiau că Israel aşteaptă venirea lui Mesia. Când au văzut steaua, s-au dus să se închine Lui. Era ceva obişnuit pentru ei să se închine şi să adore zeii vecinilor.

(Virgil Gheorghiu, Hristos în Liban, Editura Reîntregirea, p. 37-39)

DESPRE "CRĂCIUNUL EUHARISTIC"

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


De ce i-am pus poeziei de mai înainte titlul "Crăciun euharistic"? De ce cuvântul acesta, "euharistic", ce treabă are Sfânta Euharistie cu sărbătoarea Nașterii Domnului?.. Păi are! Știați dumneavoastră, dragi prieteni virtuali și vizitatori ai paginii mele de Facebook, că unul din simbolismele Proscomidiei, adică a părții introductive a Sfintei Liturghii, este legat chiar de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos?.. Da, chiar așa este. După ce preoții așează frumos acolo, pe Sfântul Disc, toate "miridele", adică părticelele de pâine, în mijloc fiind Sfântul Agneț, slujitorul cel sfințit al lui Hristos ia "steluța", un obiect făcut din două tăblițe încrucișate, și o așează deasupra Cinstitelor Daruri pe disc, spunând cuvintele din Evanghelie: "Și venind steaua, a stat deasupra, unde era Pruncul"! Ați înțeles, puilor? Sfântul Disc închipuie la Sfânta Proscomidie tocmai staulul în care S-a născut Mântuitorul nostru pe care Îl așteptăm cu atâta drag la Crăciun! Să spunem că Domnul Se naște la Proscomidie, în acea parte a Sfintei Liturghii care se săvârșește în taină de către preot exact așa cum S-a născut în realitate: în taină, necunoscut decât de câteva persoane.. Și în Sfântul Altar nu sunt decât preotul și paraclisierii, deci.. câteva persoane. Apoi Domnul, devenind "bărbat desăvârșit", iese la propovăduire și iată-l pe Înaintemergătorul Ioan Botezătorul ieșind înaintea Domnului Hristos!.. Este vorba despre purtătorul sfeșnicului cu lumină care iese înaintea preotului, acesta din urmă ținând la frunte Sfânta Evanghelie. Da.. Apoi auzim "Apostolul" cântat în mijlocul Bisericii de către dascăl (cantor) , adică auzim propovăduirea apostolică despre Cuvântul întrupat, Iisus Hristos. Pe urmă Îl auzim pe Însuși Domnul propovăduind prin glasul preotului, care citește Sfânta Evanghelie dintre Ușile Împărătești.. Da, Domnul este, noi preoții Îi punem la dispoziție doar vocile noastre. În ultima parte a Sfintei Liturghii urmează Jertfa pe Cruce, sacrificiul Domnului Iisus Hristos care a adus mântuirea lumii. Iisus iese cu Crucea pe spate, adică preotul iese cu Cinstitele Daruri de la proscomidiar, și Își duce Crucea până pe Golgota. Iisus Se răstignește pe Cruce în Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii pe Golgota Sfântului Altar!
Ei, dragii mei, sfântă și frumoasă este Sfânta Liturghie.. Fântână care izvorăște pururea darurile lui Dumnezeu, școală care ne învață tainele mântuirii, fereastră prin care coboară la noi Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.. Fericiți sunt cei care acceptă invitația la Cina Fiului lui Dumnezeu și vai de cei care o refuză, invocând țărini, perechi de boi și femei.. Acestora le zice Domnul prin pilda auzită duminica trecută la Sfânta Liturghie: "Adevărat vă spun, dintre cei chemați la cină, nici unul nu va mai intra"! Iar aici Domnul Se referă la cina Lui din Împărăția Cerurilor, în vremurile veșniciei.. Pe care să ne ajute Domnul și Măicuța Sa cea Sfântă să le dobândim și noi, amin! 
                                                                                                            Sorin Croitoru de la Mantova

sâmbătă, 14 decembrie 2019

PĂCATUL BLESTEMULUI ÎN CASĂ



Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.

                                                             Pentru ce iti inchizi ochii?

Spuneau unii despre un batran, ca sezand in chilia sa si nevoindu-se, ii vedea pe draci aievea si ii defaima. Iar diavolul vazandu-se biruit de batranul, a venit si i s-a aratat, zicand : eu sunt Hristos !Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii, iar diavolul a zis: pentru ce iti inchizi ochii? Eu sunt Hristos! Raspuns-a batranul: eu pe Hristos nu voiesc sa-l vad aici. Iar demonul auzind aceasta, s-a facut nevazut. (Patericul Egiptean)

E vremea de colinde de Preot Sorin Croitoru



"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

marți, 10 decembrie 2019

SPOVEDANIA TAIE DREPTURILE DIAVOLULUI


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



     "Degeaba ma ostenesc cu dansul,ca se duce mereu la preot si se spovedeste,si-l dezleaga,si eu nu castig nimic.Mai bine ma duc la cei care dorm,care nu au grija de mantuire,care nu se spovedesc cu anii,ca aceia nu mi se mai impotrivesc!"

Sa nu tii pacatul mult timp nemarturisit,pentru ca pacatul e ca o otrava,asa cum spune Sf.Macarie Egipteanul-paralizeaza sufletul.De aceea,se afla lumea actuala asa afundata in neputinta,pentru ca nu se spovedeste.

Lasati-va casa nematurata,necuratita,neaerisita,timp de un an.Oare,nu va deveni ea o adevarata cocina?Si acum,socotiti,ce a devenit sufletul aceluia,care nu un an,ci 20,40,60 sau 70 de ani,nu si-a curatit sufletul prin spovedanie!

Intrati in Biserica si marturisiti-va acolo pacatele voastre,caindu-va pentru ele;caci acolo veti afla doctorul care va vindeca,iar nu un judecator care sa va osandeasca,acolo nu se cere pedepsirea pacatosului,ci se da ieratrea pacatelor(Sf.Ioan Gura de Aur)

Adevar graiesc voua:oricate veti lega pe pamant,vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant,vor fi dezlegate si in cer(Mate 18,18)

Si graind acestea,a suflat si le-a zis:luati Duh Sfant,carora veti ierta pacatele,iertate vor fi,si carora le veti tine,tinute vor fi(Ioan 20,20-23) Precum sarpele,scos din ascunzis la lumina,se sileste sa fuga si sa se ascunda,tot astfel,si gandurile cele rele,date pe fata prin marturisire,se grabesc la fuga de la om(Sf.Ioan Casian)

Cand sufletul incepe sa-si vada pacatele sale mai multe ca nisipul marii,este inceputul luminarii interioare si semnul sanatatii sufletesti(Sf.Petru Damaschinul) Oricine face rele uraste Lumina,si nu vine la Lumina,pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca.Daca zicem ca pacat nu avem,ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.

Daca marturisim pacatele noastre,El este credincios si drept,ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.Daca zicem ca n-am pacatuit,Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi(Ioan 3,20;1,8-10) -

CINE-I OARE FERICIT?...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
CINE-I OARE FERICIT?...
O...Dragul meu,dacă-ai putea opreşti o clipă
Şi să priveşti acest tablou
Ce multe-ar vrea să-ţi zică!!!

Că FERICIŢI SUNT CEI SĂRACI
În Duhul ce-i arată,
Acelora v-a fi pe veci
Împărăţia toată.

Că FERICIŢI SUNT CEI CE PLÂNG
Şi-n rugăciuni sunt una,
Căci mângâiaţi chiar de Iisus
Vor fi pe totdeauna.

Că FERICIŢI SUNT DOAR CEI BLÂNZI
Şi plini de bunătate,
Căci ei pământul moştenesc
Prin fapte-adevărate.

Că FERICIŢI SUNT CEI FLĂMÂNZI
Şi dornici de dreptate
Ei veşnic se vor sătura
De-al Cerului bucate.

Că FERICIŢI CEI MILOSTIVI
Ce ştiu să dăruiască,
Ei miluiţi vor fi pe veci
În Patria Cerească.

Că FERICIŢI SUNT CEI CURAŢI
Cu inima lor bună,
Ei vor vedea pe Dumnezeu
Şi fi-vor împreună!

Că FERICIŢI CEI FĂCĂTORI
De pace-ntotdeauna,
Căci fii Domnului vor fi
Şi vor primi CUNUNA...Amin.

Autor:NICU FASOLĂ.


luni, 9 decembrie 2019

DUMNEZEU este IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                     https://babylenuta.blogspot.ro/
       Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este revelatorul Sfintei Treimi. In Sfanta Treime exista iubirea desavarsita in vesnica comuniune: TATAL, FIUL si DUHUL SFANT. Iubirea presupune cel putin doua euri, doua persoane: unul care iubeste si celalat care primeste iubirea. Aceasta iubire, uneste cele doua euri, respectiv cele Trei din Sfanta Treime, dar fara a se confunda, pentru ca aceasta ar pune capat iubirii. Iubirea se continua prin raspunsul reciproc al celuilalt Eu. Numai prin Dumnezeu, care este UNUL IN FIINTA si INTREIT IN PERSOANE, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, poate fi inteleasa notiunea de iubire. Sfantul Ioan Evanghelistul, Apostolul iubirii ne spune: “Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el” (Ioan 4:16). Si pentru ca: “Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16), inseamna ca trebuie sa iubim pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii nostrii, ca sa implinim porunca iubirii, aceasta porunca fiind piatra de bolta a crestinismului. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

duminică, 8 decembrie 2019

Pocăinta

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


          Pocăinţa - a se pocăi - înseamnă părere de rău, odată cu făgăduinţa de îndreptare a greşelilor săvârşite. Pocăinţa, Spovedania sau Mărturisirea păcatelor este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, care constă în mărturisirea păcatelor la preotul duhovnic. A fost o pocăinţă şi o mărturisire care la oamenii maturi neîncreştinaţi până atunci preceda Sfântul Botez. Atât Sfântul Ioan Botezătorul cât şi Domnul Iisus Hristos şi-au început activitatea chemând la pocăinţă prin acelaşi îndemn: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3:2; Matei 4:17). Este şi o altă pocăinţă, după Botez, pentru păcatele săvârşite în urmă şi ca o pregătire pentru primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii. Cei care, în vârstă fiind, veneau să fie botezaţi de către Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3:6; Marcu 1:5) sau de către Apostoli (Faptele Apostolilor 19:18), îşi mărturiseau păcatele făcute înainte, căindu-se de ele. Taina pocăinţei are harul şi puterea iertării păcatelor ispăşite de către Hristos ca urmare a spălării lor prin „sângele Lui“ care ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7). Pocăinţa a început a se săvârşi ca Taină doar după Cincizecime. Cât timp Mântuitorul Hristos, „Care are toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18), a trăit în trup pe pământ, El însuşi ierta păcatele celor în sufletul cărora observa căinţă şi lacrimi, sau pe care le mărturiseau. Aşa, spre exemplu, Sfântul Apostol Petru s-a mărturisit păcătos (Luca 5:8). Tâlharului de pe cruce care-şi recunoaşte faptele nelegiuite şi se căieşte apoi, rugându-se de iertare şi de pomenire în Împărăţia Sa, Domnul îi răspunde: „Astăzi, vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:41-43).

 După cuvântul Arhimandritului Macarie „Pocăinţa este lupta cu păcatul“.

joi, 5 decembrie 2019

MOS NICOLAE CEL BUN



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Noaptea Sfântului Nicolae



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

marți, 26 noiembrie 2019

O, SFÂNT COLIND...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


O,Sfânt Colind,colind frumos,cu câtă bucurie
Ne-aduci în inimi pe Hristos,cât nimenea nu ştie,
Tu umpli sufletul de dor,de pace şi lumină
Colind divin şi călător din noaptea cea senină.

O,Sfânt colind,colind curat,venit din depărtare
Prin versul tău cel minunat,ne-aduci o veste mare,
Că într-o iesle-n frig şi ger,Iisus Hristos Mesia
Coboară astăzi pe pământ,precum e Profeţia.

O,Sfânt colind,colind dorit de mii de inimioare
Azi de copii mai eşti iubit,frumoasă sărbătoare,
Doar ei azi mai doresc crăciun,frumoasa lor poveste
În care Tu Iisuse drag,vii să Te naşti în iesle.

O,Sfânt colind,revarsă-ţi iar fiorul de-altădată
Şi-n tinda ninsă fără far,cu inima curată,
Prin glasurile de copii ce vin s-aducă vestea
Cu Îngerii din ceruri mii,să-nconjurăm azi ieslea...

                                                               Amin
Text: Nicu Fasolă 

luni, 25 noiembrie 2019

Cei Patru Magi...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


        Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magi care doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, un rubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a dat safirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toate acestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fără el, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steaua ce-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc, că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecat spre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî. Femeia îşi apăra cu disperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:
- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu va afla de târgul nostru.
Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit. Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.
Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitorul. Acum, mai avea un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat pe Iisus, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina, Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îl poate găsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că Iisus Hristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cu dorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitorul, să-I ducă darul său pe care îl păstrase de atâta timp. însă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:
- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.
Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând de fericire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitorul, se grăbea spre Golgota. Acum, nu mai avea nimic. Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără nici un dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:
- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acela care îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.
Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsi mulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.

duminică, 24 noiembrie 2019

Poți să ai un milion de lumânări, nu-ți ajută nimic la moarte

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


       Un om, creștin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viață curată cu soția, postește toate sfintele posturi, lunea, miercurea și vinerea; merge la biserică regulat, crește copiii în frica Domnului, acela este o lumină pentru tot satul. Măi, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâșmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai văzut totdeauna la biserica, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că postește sfintele posturi, merge la mărturisiri cât mai des, este o lumină pentru tot satul. Asta-i lumina. Faptele bune.

Poți să ai un milion de lumânari, nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front ? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina.

Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poți, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea.

Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit.

                                                                                                                   Parintele Cleopa Ilie

vineri, 22 noiembrie 2019

Parintele Rafail Noica (“Cultura duhului“):

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


“Scrisoare catre un Arhiereu“

“Iubite Preasfințite Părinte, blagosloviți.

Indraznesc sa spun acum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fețele bisericești”, sa “deosebim vremea” (Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El.

Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ’50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc – si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1). Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7).

Comunismul a lovit cu sabia; “New Age”-ul – mai ales cu minciunile acestui veac trecator: caci a inceput “ceasul lor, si stapania intunerecului“ (Lc. 22, 53). Si daca “s-a dat lor stapanire” (Apoc. 13, 7), cine va putea sta impotriva voii lui Dumnezeu?

Dar, lui Dumnezeu voim noi a sta impotriva? Cum, atunci, vom fi lui Biserica, si Mireasa Hristosului Lui? Caci judecand dupa Scripturi, precum si dupa privelistea care ne inconjoara, nevoie este de acest necaz, pentru ca Biserica – adica noi – sa se curete de toate preacurviile ei, sa se spele de toata necuratia ei (Iez. cap. 16), sa se “lamureasca”, intru cele din urma, ca aurul in cuptorul ispitirii, sa se lepede de tot ce este strain sfinteniei ei, sa se smereasca pana in sfarsit, sa se gateasca Mireasa in asteptarea Mirelui (Apoc. 22, 16-17).

Acum va trebui sa se lamureasca credinta noastra; acum se va vedea, in sfarsit, ce va fi fost Biserică – si ce nu; acum – care va fi fost acel “popor binecredincios de pretutindenea” (cf. Liturghierelor recente), si ce anume va ramanea “neclatit de portile iadului” (Mt. 16, 18)… si ce va trebui sa cada. Nevoie este de acest “necaz“ (Tes. 5, 3), pentru ca acum, in sfarsit, Vremea sta sa nasca Vesnicia.

Infricosatoare lucruri… dar nu “bagandu-ne capul in nisip”. ca strutul, ne vom pregati pentru ceea ce nu vom putea stavili. Infricosata vreme; dar, daca de la Dumnezeu ingaduita – mantuitoare. “Acum mai aproape este noua mantuirea decat am crezut” (Rom. 13, 11), si decat cand au crezut stramosii nostri; ca in zilele Sfantului Ioan Botezatorul doar “se apropiase” Imparatia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este “langa usi“ (Mc. 13, 29), si “mladitele smochinului” vestesc vara (Mc. 13, 28).

Acum a si inceput acea vreme cand “cel ce nedreptateste – mai nedreptateasca, si cel ce spurca – mai spurce” (Apoc. 22, 11) – si oare nu s-a umplut intreg globul pamanesc de “promiscuitate” si de libertinaj neinfranat, ca cele de negandit in urma cu vreo treizeci de ani – acum sunt “moneda curenta”? – dar, desi mai putin vadit, si vremea cand “si cel drept mai faca dreptate, si cel sfant mai sfinteasca-se“, ca “Cel ce este sa vie va veni, si nu va [mai] zabovi“, si “plata Lui in mana Lui” (Evr. 10, 37 si Apoc. 22, 11-12) pentru fiecare.

Vremea este ca Biserica sa se intoarca intru ale sale, sa ne reinvatam mai multa incredere in Dumnezeu decat in cele vazute si “mai la indemana“, si sa ne sprijinim mai mult pe mijloacele lui Dumnezeu, decat pe mijloacele acestei lumi; iar aceasta, indeosebi cand aceste mijloace ne silesc sa imbratisam si atitudinile acestei lumi, punand deoparte, fie si provizoriu, poruncile lui Hristos. Ca astazi, de ne vom afla despartiti de Hristos, ce ne vom face, de la noi insine, cand ne vor intampina “portile iadului“ (Ier. 12, 5)? – “Nu intru putere mare, nici intru tarie, ci intru Duhul Meu, zice Domnul Atottiitorul” (Zah. 4, 6).

Iubite Preasfințite Părinte, mă rog Domnului să vă împărtășească în inimă ce este în sufletul meu, făcând și scriind acestea, ca nu numai să nu vă întristez, ci, poate chiar, oarecum, să vă și aducă bucurie. […]

Domnul să ne lumineze în toată vremea să facem ce este drept înaintea Lui. Iar acum că îmbătrânim, El Însuși să ne învețe să facem precum pe Petru l-a povățuit ce să facă, “când va îmbătrâni” el (Ioan 21, 18). […]”

(in: Ieromonahul Rafail Noica, “Cultura Duhului”, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2002)

miercuri, 20 noiembrie 2019

Rugăciune


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Doamne, miluieste!„Milostiveşte-Te, Doamne al meu, de starea mea cea nenorocită în care am căzut lipsindu-mă de harul Tău şi iarăşi sălăşluieşte în mine harul Tău. Cu duh stăpânitor (Ps. 50, 13), cu Duhul puterii Tale întăreşte-mă, ca să pot sta împotrivă ispitelor aduse de către diavol şi ispitelor ce odrăslesc din firea mea căzută. Trimite-mi Duhul întregii înţelepciuni, ca să mă ridic din starea de nebunie întru care mă aflu şi să îndreptez paşii obiceiurilor mele. Dăruieşte-mi Duhul temerii Tale, ca să mă tem de Tine, cum se cuvine făpturii celei cu totul neputincioase a se teme de Marele Dumnezeu, Făcătorul său, ca având evlavie către Tine să păzesc cu sfinţenie poruncile Tale. Sădeşte în inima mea dragostea către Tine, ca mai mult să nu mă despart de Tine, să nu fiu tras cu tragere nebiruită către păcatul cel urât. Pacea Ta dăruieşte-mi, ca aceasta să păzească întru nestricată linişte sufletul meu, să nu îngăduie cugetelor mele a rătăci prin lume fără de trebuinţă, spre vătămarea mea, spre tulburarea mea, ca să le adune întru vedere de sine şi din aceasta să le înalţe la scaunul Tău. Dăruieşte-mi Duhul blândeţii, ca să mă înfrânez de la mânie şi răutate, să fiu mereu preaplin de bunătate faţă de fraţii mei.
Dăruieşte-mi Duhul smeritei cugetări, ca să nu gândesc semeţ, să nu îmi închipui lucruri mari despre mine însumi, să nu caut lauda şi slava cea de la oameni, ci să îmi amintesc că pământ şi cenuşă sunt, fiinţă căzută, aruncată pe pământ din pricina nevredniciei mele, ce trebuie să fie scoasă din trup şi din această lume de către moarte, ce trebuie să fie înfăţişată la înfricoşătorul Tău judeţ. Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului! Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Doamne, miluieste!”
Doamne, miluieste!
( După tâlcuirea rugăciunii: Doamne, miluieşte de către Stareţul Paisie Velicikovski de la Neamţ, Scrierile Stareţului Paisie, ediţia Pustiei Optina, 1847. )

luni, 18 noiembrie 2019

CUVANT de INVATATURA si B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




“Odata, un frate s-a-mbolnavit si, silindu-se, lucra, iar cand era singur in chilia sa il ruga cu lacrimi pe Domnul sa-i dea sanatate. Dupa aceea isi spunea singur: „Vai mie, nepasatorului!
Sufletul meu e bolnav tot timpul si de el nu ma ingrijesc, dar cand mi se imbolnaveste putintel trupul, cer de la Domnul, cu lacrimi, tamaduire...
De acum ma voi ruga asa: O, Doamne Iisuse Hristoase, tamaduieste-mi si sufletul si trupul, ca sa nu fiu povara fratilor”.
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

sâmbătă, 16 noiembrie 2019

DESPRE BUNA ÎNTREBUINȚARE A FOAMEI


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



1. Am ajuns odată la starețul Clement într-o zi de post. Hai să te pun la masă, zice el. Mulțumesc, zic, nu mi-e foame, am mâncat acasă. Da’ nu postești? s-a mirat el. Ba da, dar v-am spus, tocmai am mâncat acasă, nu mi-e foame. Păi cum postești, dacă zici că nu ți-e foame? a zâmbit avva.

2. Starețul spunea: a posti înseamnă a flămânzi. O zi de post la sfârșitul căreia nu suntem flămânzi e o zi de post ratată, chiar dacă am mâncat de sec. Postul înseamnă foame și înfometare de bună voie, ca să ne amintim că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).

3. Starețul avea la masă un obicei: își turna ciorba într-o farfurie, nu în castron. Încercați să puneți un polonic de ciorbă într-o farfurie și să o mâncați cu lingura. Așa o mânca el. Nouă însă ne umplea castroanele până sus și chiar de mai multe ori. Și asta am învățat tot de la el, mai înainte de a o fi citit în cărți: ai dreptul să pui foamea doar asupra ta, nu și asupra aproapelui tău. Postul care Îmi place, zice Domnul, „este să dai pâinea ta celui flămând și să saturi sufletul amărât” (Isaia 58,10).

4. Mâncarea de post nu înseamnă nimic, spunea starețul. Când aducem la biserică ulei, prescuri, vin, tămâie etc., ele sunt doar simple materii până la rugăciunea de sfințire a lor. Abia atunci ele devin: untdelemnul bucuriei, trupul și sângele Domnului, mireasma sfinților etc. Așa și mâncarea de post, nu înseamnă nimic până nu o sfințim prin rugăciune.

5. Mai zicea: cine vrea să mănânce în post brânză vegetală și cârnați de soia e ca un bețiv care bea bere fără alcool. El nu caută să taie patima lui, ci doar să o amăgească.

6. Dar tot el a făcut odată următorul lucru. Eram la el în chilie, într-o zi de post. Tocmai primise de la Sfântul Munte o sticlă de ouzo. Eu o făceam pe sfântulețul, dar tot trăgeam cu coada ochiului: ce-aș mai bea un uzache! Apoi mă rușinam de gândul meu păcătos: e post, nu te gândești?, plus că-i dimineață și n-ar fi bine să bei pe stomacul gol. Și tot așa, pătimind de gânduri, până când starețul Clement a luat sticla, a desfăcut-o și mi-a turnat un păhărel fără să spună un cuvânt. Cea mai înaltă formă de asceză este dragostea care se coboară la neputințele aproapelui.

7. Cei care nu pot ține tot postul ar trebui să țină măcar câteva zile. Iar dacă nu pot nici atât, măcar o zi. Și dacă nu pot nici o zi întreagă, să postească măcar o seară. Așa se spune în Scriptură despre lucrătorii tocmiți la vie (Matei 20,1-16): unii au ieșit la lucru de dimineață, alții pe la prânz, alții după-amiază, iar alții abia spre seară. Dar și aceștia din urmă au fost primiți de Stăpânul viei, pentru că măcar au ieșit în drumul lui. Așa e și cu postul. Dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă în drum măcar spre seară.

8. Când eram preot la țară, aveam în parohie niște oameni amărâți care munceau la oraș, în construcții. Plecau vară-iarnă cu noaptea-n cap și se întorceau pe întuneric. Voi cum postiți? i-am întrebat odată, la spovedanie. Postim și noi cum putem, mi-au răspuns. La muncă ne luăm pâine cu slănină, dar seara, când ajungem acasă, mâncăm borș de post. Când i-am povestit asta starețului Clement, mi-a răspuns: „Postul lor e mai greu decât al tău, care mănânci toată ziua sărmăluțe de post și nici nu te rupi cu munca.” De aceea, zic încă o dată: dacă cineva nu poate să lucreze de dimineață, să iasă măcar spre seară, că s-ar putea să primească plata celor dintâi.

9. L-am întrebat pe starețul Clement: de ce postim? Mi-a răspuns: întrebarea nu este de ce postim, ci pentru cine postim. Orice facem în Biserică trebuie să facem pentru Hristos și ca să ajungem la Hristos.

Preluare din Jurnal Scoțian

vineri, 15 noiembrie 2019

CUVANT de INVATATURA - DESPRE POST

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, postul este vechi si incepe odata cu omul. E prima porunca de stapanire de sine, data in Rai. Chiar si Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti pe muntele Quarantania, si El este pilda de viata pentru noi.

                                                                       Esti crestin ortodox? 

Atunci totdeauna, sa postesti, CEL PUTIN, miercurea si vinerea, fiindca miercuri, Hristos a fost vandut, iar vineri a fost rastignit. Postul este izvor de sanatate si pricina de mantuire! Cine nu tine post macar miercurea si vinerea este batjocorit de diavoli prin necazuri, ispite, suferinta..., iar dupa moarte nu-L va putea vedea pe Dumnezeu. Zice Sfantul Parinte, Sofian Boghiu: "In post conteaza foarte mult sa va iertati unul pe altul. Poti sa mori de foame, nu are nici-un rost postul tau, pana nu te impaci cu celalalt. Unii nu-si vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!" Prin POST ne pregatim pentru spovedanie.

Prin SPOVEDANIE, ne pregatim pentru impartasanie. Prin IMPARTASANIE, ne unim cu Dumnezeu si El cu noi. IN TINERETE POTI (sa postesti), DAR NU VREI; IAR LA BATRANETE O SA VREI, DAR N-O SA MAI POTI! Prof. Dr. Ciurea (neurochirurg), spune asa: "In post creierul functioneaza cel mai bine!".

                                                                        Ce fel de post?

“Post usor cu iertaciune,
Presarat cu fapte bune,
Si la toate s-avem frane,
De la ochi pana la mana,
Trupul sa se subtieze,
Sufletul sa invieze,
 Sa se-nalte cat mai sus,
 Unde nori si vanturi nu-s,
Rupti de cele pamantesti,
Sa prindem aripi ceresti!”

ASADAR: Trebuie sa postim in armonie, adica, SI CU TRUPUL, SI CU SUFLETUL, CEL PUTIN MIERCUREA SI VINEREA IN TOATA VIATA TA!
                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                          Preot Ioan .

joi, 14 noiembrie 2019

Povestea cartofilor urat mirositori: De ce este bine sa iertam?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Aceasta povestioara inspirationala circula pe internet si ne ofera o lectie despre ura pe care nu o sa o uitam niciodata. Sa invatam ca a-i ierta pe ceilalti este intotdeauna inspre binele nostru!
Ura - o lectie pe care nu o sa o uiti niciodata
O invatatoare din clasele mici a hotarat sa joace un joc cu elevii din clasa sa. Invatatoarea a spus fiecarui copil din clasa sa aduca cu el o punga de plastic in care sa puna cativa cartofi. Fiecare cartof va purta numele persoanei pe care copilul o uraste astfel incat numarul cartofilor pe care un copil ii va pune in punga sa de plastic va depinde de numarul de persoane pe care copilul le uraste.
In ziua cu pricina, fiecare copil a adus cu el cativa cartofi pe care era scris numele persoanelor pe care le ura. Un copil a avut 2cartofi, un altul 3 si altcineva 5 cartofi.
Apoi invatatoarea le-a spus copiilor sa care cu ei punga cu cartofi oriunde s-ar duce, timp de o saptamana (chiar si la baie).
Zilele treceau una dupa alta si copiii au inceput sa se planga din cauza mirosului neplacut lasat de cartofii stricati. In plus, cei care carau 5 cartofi trebuiau totodata sa care si sacose mai grele. Dupa o saptamana, copiii erau fericiti ca in sfarsit jocul s-a terminat.
Invatatoarea a intrebat: “Cum a fost sa carati dupa voi cartofii timp de o saptamana?”Copiii si-au dezvaluit frustrarile si au inceput sa se planga de toate problemele pe care le-au intampinat trebuind sa care cartofii imputiti si grei oriunde s-au dus.
Apoi invatatoarea le-a dezvaluit semnificatia jocului. Ea a spus: “Exact la fel este si atunci cand porti in adancul inimii tale ura pentru cineva. Mirosul urat al urii iti va contamina inima si o sa il cari cu tine oriunde ai merge. Daca nu poti tolera duhoarea cartofilor stricati pentru doar o saptamana, iti poti imagina cum este sa ai mirosul urii in inima ta pentru toata viata?

                                                                    Ce sa invatam:

Alunga din inima ta orice sentiment de ura pe care il ai fata de oricine astfel incat inima ta sa nu mai poarte aceasta povara respingatoare pret de o viata intreaga. A-i ierta pe altii este cea mai buna atitudine pe care o poti avea. Pentru binele nostru, in loc sa caram povara dupa noi, este mai bine sa iertam si sa iubim.

Autor: Anonim

ÎN FIECARE AN..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Iisus Se naște, moare și învie
De mii de ani, în fiecare an:
Așa Îi place Domnului, să știe
Că Întruparea Lui n-a fost în van..

Ne-a poruncit la Cina cea de Taină
Să-I pomenim durerile mereu, (Luca 22;19, 1Corinteni 11; 23-26)
Căci nu degeaba S-a-mbrăcat ca-n haină
În firea omenească, Dumnezeu!

Dar oare, nu aceasta e iubirea,
Să-l porți în sinea ta pe cel iubit?..
El a purtat în Sine omenirea
Atunci când pân' la Cruce S-a smerit!

E rândul omenirii să-L slăvească
În rugăciuni și-n cânt neîncetat,
Dar mai presus de toate, să trăiască
O viață sfântă, fără de păcat!

Se-apropie încet, încet, Crăciunul
Și-I vom cânta colinde lui Hristos,
Părintele va merge cu Ajunul
Și toți ne vom împărtăși frumos..

Hristos Se naște, moare și învie
De două mii de ani, mereu la fel..
Fii binecuvântată, Românie,
Că L-ai primit și L-ai iubit pe El!

URMASII DESFRANATILOR MOSTENESC BOLILE PARINTILOR LOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                               Porunca a șaptea:SA NU FII DESFRANAT (Deut.5, 18)

           DESFRANAREA intra la noi din leagan!Mama si tata isi nasc copiii in desfranare,fac pacate trupestin in timpul sarcinii,in timpul alaptarii,iar copiii cresc niste usuratici,supusi placerilor trupesti,si ii auzi cum spun:"Parinte,cat a fost mititel,l-am dus la biserica,acum parca a intrat diavolul in el,si nu ma mai inteleg cu el deloc".Normal sa fie asa,dupa ce opt copii sunt avortati,doi nascuti in desfranare,acestea sunt urmarile:ce pui-CURVIE si DEZMAT,aia culegi mai tarziu..

Animalele,sub acest aspect,sunt mult mai ascultătoare față de Dumnezeu,decât mulți oameni.Ele se împerechează doar la vremea și în modul pe care Dumnezeu l-a rânduit,în timp ce mulți oameni nu cunosc nici vremea,nici modul acestei legături dintre bărbat și femeie.Cugetul lor este stăpânit de desfrânare,și nu mai fac deosebire între o relație legală cu femeia și o legătură nelegiuită,așa cum omul bolnav nu mai face deosebire între sărat și acru.De aceea,veți auzi deseori pe desfrânați că-și îndreptățesc păcatul.Este la fel ca omul care are febră și gustă pe rând din sare,piper și zahăr.Acela va spune că toate sunt la fel,și că nu este vorba despre lucruri diferite,ci despre un lucru cu același gust.Dacă fărădelegea și viața legiuită ar fi fost același lucru,Dumnezeu n-ar fi dat porunca prin Moise poporului Israel:să nu desfrânezi!Desfrânarea îl distruge pe om sufletește și trupește.


Desfrânații își încheie viața plini de răni,durere și delir.Cele mai înfricoșătoare și mai cumplite boli pe care le cunoaște știința sunt cele care se întind în omenire prin desfrânare.TRUPUL DESFRANATILOR se face o MLASTINA IMPUTITA,de care toți fug departe,ținându-se de nas cu mare scârbă.Dacă răul s-ar încheia cu acestea pe care le săvârșesc,lucrul n-ar fi mai puțin înfricoșător.El devine însă mai cumplit când cineva își dă seama că URMASII DESFRANATILOR MOSTENESC BOLILE PARINTILOR LOR fii și fiicele,chiar și nepoții și strănepoții.Într-adevăr,bolile venite din desfrânare sunt pentru oameni o pedeapsă,așa cum este filoxera pentru vița de vie.Din pricina acestor boli,umanitatea regresează și suferă de sub-natalitate mai mult decât de orice altă boală.Imaginea este destul de înfricoșătoare,dacă se iau în considerare chinurile și urâțenia,descompunerea și putrejunea trupului din pricina bolilor desfrânării.Imaginea se completează și devine încă mai cumplit când,la urâțenia trupească se adaugă și cea sufletească,consecința acestui rău al desfrânării.Din cauza acestui rău se istovesc și se pierd puterile sufletești ale omului.Bolnavul își pierde ascuțimea minții,adâncimea și înălțimea cugetării,pe care le avea înainte de a se îmbolnăvi.El se arată nesăbuit,abstract,confuz,mut și obosit în permanență.Astfel încetează să fie capabil pentru orice lucrare serioasă.Și-a pierdut caracterul și se predă oricărei patimi cu putere.Se lasă cu ușurință pradă beției,intrigilor,minciunii,furtului și oricărui fel de răutate.Înlăuntrul lui se dezvoltă o URA INFRICOSATOARE împotriva oricărui lucru bun,cinstit,iluminat,duhovnicesc și dumnezeiesc.El îi urăște pe oamenii buni,și se luptă în orice mod să le facă rău,să-i întineze,să-i jignească,să-i bârfească și să-i înfiereze.

Ca un adevărat mizantrop,DESFRANATUL este în același timp și URATOR DE DUMNEZEU.El urăște legile,omenești și dumnezeiești,și de aceea îi disprețuiește și pe toți legiuitorii,și pe cei care păzesc legile.El respinge ordinea,binele,integritatea caracterului,lucrurile și învățăturile sfinte.Se arată ca o adevărată otravă pentru societatea pe care o însângerează și o umple de putoare,așa cum băltoaca împuțită întinează tot mediul din jur.TRUPUL DESFRANATULUI ESTE PLIN DE PUROI,CA SI SUFLETUL.Frații mei, iată de ce Dumnezeu,Care pe toate le știe și le vede dinainte,a dat o poruncă împotriva desfrânării,împotriva viețuirii în fărădelege,împotriva relațiilor extraconjugale dintre oameni.În mod special tineretul,ar trebui să se găsească departe și să se păzească de acest rău ca de șarpele otrăvitor.

De aceea,POPORUL AL CARUI TINERET SE PREDA VIETII TRUPESTI DESFRANATE NU ARE VIITOR.Un astfel de popor va dobândi progresiv tot mai mulți handicapați,întârziați mintal și generații slabe,și până la sfârșit va ajunge supusul unui alt popor sănătos,care va veni să-l robească.Cel care știe să învețe din trecutul oamenilor și al popoarelor,poate afla îndeajuns ce pedeapsă înficoșătoare atârnă deasupra neamurilor și popoarelor desfrânate.În Sfânta Scriptură este descrisă distrugerea a două cetăți:SODOMA și GOMORA,în care nu s-au găsi nici zece oameni drepți și curați.

De aceea, Dumnezeu a aruncat de sus asupra lor ploaie de foc și pucioasă,și cele două cetăți au fost înghițite de pământ.În sudul Italiei există până astăzi un ținut care se numește POMPEI,care altădată a fost o cetate bogată și luxoasă,în timp ce acum,nu este decât o ruină înfricoșătoare, unde oamenii se adună ca să vadă și să-și înfricoșeze sufletul de frică și cutremur. storia orașului Pompei este apoximativ aceasta:În orașul Pompei domnea opulența,însoțită de o viață desfrânată și depravată,nemaiîntâlnită în lumea de dinainte.Și deodată a venit pedeapsa lui Dumnezeu.Într-o zi,vulcanul de pe muntele Vezuviu,de lâmngă cetate,a erupt,și o ploaie de foc,cenușă și sulf a început să acopere cetatea,cu toți locuitorii ei,pregătindu-le un mormânt uriaș.Popoarele sănătoase care se păzesc de desfrânare,  Dumnezeu le oferă orice bun din abundență.

Gândiți-vă singuri și spuneți-mi: Pronia Dumnezeiască lucrează nedrept când unui popor mai curat moral decât celelalte îi oferă mai multă sănătate,pace, bogăție și fericire?Frații mei,fie ca Atotputernicul Dumnezeu să vă ajute ca să nu alergați pe cărarea primejdioasă și pierzătoare a desfrânării!Îngerul Domnului să vă păzească cu pace și iubire în casa voastră!Fie ca Maica Domnului să aducă insuflare dumnezeiască fiicelor și fiilor voștrii și prin fecioria Ei dumnezeiască să le păstreze trupurile și sufletele neîntinate de păcat,curate și strălucitoare,pentru ca Duhul Sfânt să se poată sălășui înlăuntrul lor, a să poată rodi doar în ceea ce este dumnezeiesc,în ceea ce este de la Dumnezeu.  Amin🙏

(Sf.Nicolae Velimirovici-Prima Lege a Lui Dumnezeu)

Respiri iubire şi eşti fericit!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
        

Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici... nimic. Sădeşte în suflet multă bucurie ca să ai ce flori să culegi mai târziu. Bucuria nu e ca valurile mării ce trec repede, nici ca floarea ce se ofileşte. Intâlneşte-te cu tine, descoperă-te, acordă-ţi timp conştient şi nu mecanic!

Copiii au deficit de ataşament parental care nu le validează identitatea. Copilul când vrea atenţie sau timp de calitate, ori se îmbolnăveşte ori face o prostie. Ceva face ca să- ţi atragă atenţie. Şi e nevoie de atenţie pozitivă, nu de atenţie negativă. încredere şi încurajare, şi nu ceartă. Nu suntem maturi emoţional şi adeseori ne comportăm ca nişte copii. Indiferent ce s-a întâmplat există un rost. Fugim de responsabilităţi pentru că nu suntem liberi. Nevoie de libertate versus nevoie de control. Suflete, te iubeşti pe tine? Te-ai acceptat, te-ai iertat? înţelegi ce se întâmplă în viaţa ta?

Viaţa te izbeşte de toţi pereţii, cu sau fără voia ta. Tu duci valul unde vrei şi poţi fi fericit. Omul e un mecanism care acţionează la diferiţi stimuli. Putem ieşi din orice angrenaj creat de noi sau de cei din jur. Avem nevoie de iubire necondiţionată şi pură. Nu te mai lovi cu acceleratul din tine. Ieşim din programul „maşina de cusut” şi schimbăm vibraţia, energia. Nu ne mai „lovim” unul altuia piticii de pe creier. Inteligenţă raţională, maturitate emoţională.

         Blocajul energetic al corpului naşte emoţii negative. Avem nevoie de depolarizare în mişcarea interioară, de sincronizare prin procesul iertării. Un conflict biologic există în fiecare din noi. Inversii psihologice, câştiguri pe care le avem din comportament, autosabotare, sunt schemele în care ne învârtim zilnic, activând sau dezactivând diferite emisfere ale creierului. Ne arătăm că suntem tari pentru a ascunde durerea pe care o avem înăuntru. Nu avem nevoie de cârje sau bastoane exterioare pentru a ne sprijini sufletul şchiop.

         Ura intră în noi ca şi iubirea. In fiecare zi te descoperi, în fiecare zi te creezi. Ce descopăr eu îţi împărtăşesc şi ţie. Vocea critică moare şi ne suntem propriul duşman. Ne luptăm cu convenţiile, cu normele, cu regulile, cu standardele, cu canoanele care ne îngrădesc libertatea interioară. Sentiment de neputinţă în fata vieţii. Frica de Dumnezeu ucide si nu iubirea de Dumnezeu. Ne sufocăm fiinţa pentru că nu vrem să fim spontani, veseli şi buni. Orice problemă ai avea, dacă sapi în spatele problemei ajungi la frica de moarte. Criticul intern moare la canalele de iubire interne sau externe. Moartea nu e moarte, ci e naştere, viaţă.

Lacrima este durerea care iese din tine şi de care sufletul vrea să se elibereze. Nimeni nu ne face atâta rău aşa cum ne facem noi. Inţeleg şi empatizez cu fiecare. Excesul de limită generează revoltă pentru că înăbuşă creativitatea, vitalitatea, spontaneitatea, naturaleţea, înţelepciunea. Ni se revelează orice nevoie. Cel mai bun profesor este ultima ta greşeală. Dumnezeu îţi arată locul comorii, dar tu trebuie să sapi!

    Am învăţat să ofer, nu fiindcă am prea mult, ci pentru că ştiu cum este să nu ai! Am obosit să caut. M-am oprit şi cred. Mă conduce emoţia şi nu raţiunea. Nu poţi dărui iubire, dacă nu eşti iubire. Lasă-te să curgi, iubirea vine de la sine! Respiri iubire şi eşti fericit!

Din Ieromonah Hrisostom Filipescu, Puține lacrimi, multă bucurie!, Editura PIM, Iași, 2014

marți, 29 octombrie 2019

CUNUNA VIETII


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



     Sfantul Siluan Athonitul spune asa: „Acum oamenii sunt plini de mandrie si nu se mai mantuiesc decat prin intristari si pocainta, si numai foarte arareori ajunge cineva la iubire (iubire de Dumnezeu, iubire de aproapele si iubirea vrajmasilor)”.

 Bucuria mea, acum este vremea SEMANATULUI, mai tarziu va fi vremea SECERATULUI. Acum este vremea LUCRULUI, iar apoi va fi vremea RASPLATIRII. Pe pamant este RAZBOI DUHOVNICESC, in Cer va fi ODIHNA. Asa spune un proverb: “Cum iti asterni asa vei dormi”, adica, ori vei birui, ori vei fi biruit, cu alte cuvinte, ori vei fi mantuit, ori vei fi osandit. Asadar, trezeste-te si pregateste-ti candela inimii tale. Fii atent sa nu adoarma sufletul tau de lene si de trandavie, din cauza ca nu-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. Pentru ca timpul trecut, nu se mai intoarce, ai grija sa nu treaca in zadar, vremea vietii tale, timpul mantuirii sufletului tau: “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da CUNUNA VIETII” (Apocalipsa 2:10). 

Asadar, nevoieste-te si osteneste-te, posteste, spovedeste-te si impartaseste-te des, mergi duminica la Sfanta Liturghie si pe langa credinta sa ai cat mai multe fapte bune, ca sa primesti raspuns bun la Infricosata Judecata.

Sfantul Teofan Zavoratul spune asa: "Pacatul marturisit, udat cu lacrimi, urat, se sterge din cartea dreptatii lui Dumnezeu, din cartea fiintei noastre, din cartea legaturii noastre cu lumea vazuta si nevazută. Astfel, nu va mai fi pomenit la judecata”. 
                                                                                                                             Amin si Aliluia!                                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.

luni, 28 octombrie 2019

EU SUNT SMOCHINUL CEL NERODITOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Se apropie de mine, Domnul sa ma cerceteze,
Sa-mi culeaga roada dulce, iar de nu-i, sa ma reteze,
Ca m-a ingrijit cu truda si iubire anu-ntreg,
Dar eu sunt bogat in frunze, ca rod nu am vrut sa leg!

 “As fi vrut sa-ti gust din fructe”, zise Domnul intristat,
 “Esti frumos si verde, insa pentru mine, esti uscat!”
Oare, e tarziu sa capat iar, iertarea ce-o implor?
Chiar de simt adanc in mine, al securii crud fior?

 Cade rece lovitura, ce suspina in ecou,
 Iisus iar ridica mana pentru a lovi din nou,
 Dar se-opreste si imi spune, lacrimand, cu voce blanda:
“TE CRUȚ SI ASTAZI, DAR LA ANUL, SA-MI DAI DOAR ROADA SFANTA!” 

   🙏 Bucuria mea, ca sa nu fim “smochinul cel  neroditor”, la CREDINTA noastra Crestin Ortodoxa, trebuie sa adaugam HAR si FAPTE BUNE. Harul Duhului Sfant il primim prin Sfintele Taine (Botez, Mirungere, Spovedanie, Impartasanie, Cununie religioasa si Sfantul Maslu), iar FAPTELE BUNE inseamna sa facem tot binele care ne sta in putere si ele sa aiba ca un corolar, MILOSTENIA, fiindca: "Judecata este fara mila pentru cel ce n-a facut mila. Si mila biruieste in fata Judecatatii"(Iacov 2:13).
                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan .

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Etichete

.Uleiul sfințit (1) 100 POVETE ORTODOXE (1) 486 Întrebări din Biblie cu răspuns (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) AICI GASESTI BLOGURI ORTODOXE (2) AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI -LITURGICE (1) AICI GASESTI CUVINTE DE FOLOS DE AVVA PIMEN (2) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (7) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (3) AICI GASESTI RUGACIUNI IMPORTANTE (6) AICI GASESTI..VIETILE SFINTILOR (2) AJUNUL BOBOTEZEI (1) APA SFINTITA (10) APOCALIPSA (2) Articole Apopei Roxana (2) BINECUVANTARE (1) BINEFACERILE (1) BISERICI (15) BOBOTEAZA (7) Bucuria de a privi o icoană (1) BUNA VESTIRE..! [Blagoveştenia] (4) Care e rugăciunea primită de Dumnezeu? (3) CATEHEZA (2) CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) CELE 10 PORUNCI (1) Cele 14 reguli pentru mergerea la biserica (1) Cifra sapte in Sfanta Scriptura (1) CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE (4) CODUL SECRET AL BIBLIEI (2) Completare la cateheza despre pocăinţă (2) COPIL DIN EPRUBETA??? (1) Credinciosul şi frizerul necredincios (1) CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! (1) CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI (1) CUM GANDESC COPIII... (1) CUM SA NE RUGAM (5) CUM TREBUIE SA CITIM BIBLIA (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1) De ce Iisus si nu Isus? (2) DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM? (4) DEPRE SFANTA CRUCE (6) Despre ZAVISTIE sau PIZMĂ (1) Despre Dragoste de Dumnezeu (1) Despre Iertare (2) DESPRE ACATISTE (1) DESPRE ADULTER (1) DESPRE ASCULTARE (2) DESPRE ATEISM (2) DESPRE AVORT (5) Despre bârfire (1) DESPRE BETIE (1) Despre bucurii (1) DESPRE CALENDAR (1) DESPRE CANDELE SI ICOANE (10) DESPRE CREDINTĂ (4) DESPRE CULTELE RELIGIOASE (1) DESPRE DEOCHI (1) DESPRE DESCURAJARE... (2) DESPRE DIAVOL (5) DESPRE DROGURI (1) Despre Egoism (1) Despre Evanghelie (1) DESPRE FRICA DE DUMNEZEU (3) DESPRE FUMAT (2) DESPRE FURIE SI IERTARE (3) Despre Halloween (2) DESPRE IERTARE (4) DESPRE IISUS HRISTOS (1) DESPRE INGERUL PAZITOR SI ALTI INGERI (4) DESPRE INIMA OMULUI (1) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (2) Despre lumanare (2) Despre Maica Domnului (1) DESPRE MAMA (1) DESPRE MANDRIE (2) DESPRE MANIE (5) DESPRE MANTUIRE (2) DESPRE MILOSTENIE (2) DESPRE MOARTE (3) DESPRE NECAZURI (2) DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE (5) Despre om (1) DESPRE PACAT (3) DESPRE PACATUL GRAIRII IN DESERT (1) Despre păcat (3) Despre părinti (1) DESPRE PLANSURI SI LACRIMI (3) Despre pocăintă (4) DESPRE POMELNICE SI POMENIRI (3) DESPRE POST (14) DESPRE PREFACEREA SFINTELOR (1) DESPRE PRESCURA (1) DESPRE RAI (1) DESPRE RUGACIUNE (21) Despre sentimente (1) Despre Sfarsitul lumii (1) DESPRE SFINTELE PASTI (8) DESPRE SINUCIDERE (2) DESPRE SMERENIE (4) DESPRE SUFERINTA SI RABDARE (3) Despre suflet (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TATUAJE (1) Despre vesnicie (1) DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP (1) DESPRRE PĂCATUL GRĂIRII ÎN DEŞERT (1) Din cugetările lui Petre Ţuţea (1) DIN POPAS DUHOVNICESC (2) DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN (107) DIVERSE (6) DOAMNE! POEZII CU IISUS HRISTOS (1) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (12) ESTE SAU NU...PACAT? (2) EXISTA REINCARNARE? (1) Femeia in Biserică (1) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov (1) FILMULETE YOUTUBE (1) FLORIILE (4) HRISTOS A INVIAT. (2) Ieromonah Savatie Baștovoi (1) Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului (3) Inaltarea prin Dumnezeu- picturi:Fred Tomaselli -text;Biblia (1) Inăltarea Domnului (3) INTERVIURI (7) Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca (1) INVATATURA ORTODOXA (2) INVATATURI CRESTINE (80) ISPITELE (1) IZVORUL TAMADUIRII (3) ÎNĂLȚAREA (1) ÎNCREDE-TE-N IUBIRE! (2) ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (1) LEGENDA LUI MOS CRACIUN (1) Marturisirea unui satanist POCĂIT (1) MEDICINA ISIHASTA (1) MILOSTENIE (9) MINUNI ALE SFINTILOR (4) MIR DE NARD AUTENTIC (1) Mormantul lui Lazăr (2) Mos Craciun de Octavian Goga (1) NESTEMATE DUHOVNICESTI (1) O călătorie spre Ortodoxie (1) O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos (1) Oarba care vede (1) P S A L M U L 6 9 (1) PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA (2) Părintele Iosif Vatopedinul (1) Pelerinaj 2013. Manăstirea Teius (2) PILDE DESPRE RUGĂCIUNE (3) PILDE CRESTINE (74) PILDE DIN PATERIC (1) Pilde ortodoxe (12) Pilde si povestiri ortodoxe (10) PILDE. (125) POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE (1) Poezi de Zorica Laţcu Teodosia (4) POEZII (106) Poezii de Costel Ursu (3) Poezii cu Eliana Popa (45) POEZII CU IISUS HRISTOS (17) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii cu Preot Ioan (21) Poezii cu Preot Ion Predescu (6) Poezii Daniela (2) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (2) Poezii de Angelina Nădejde (2) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (12) Poezii de Ciabrun Marusia (2) POEZII DE CRACIUN (2) Poezii de Daniela Florentina Luncan (1) Poezii de Dorin Dumitru (2) Poezii de Horatiu Stoica (2) POEZII DE IOAN DANCI (2) Poezii de la Preot Ioan (10) Poezii de Maria Pintican (1) Poezii de Parintele Ilarion Argatu (3) POEZII DE PASTE (4) POEZII DE PREOT IOAN DANCI (1) POEZII DE RADU GYR (1) Poezii de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (2) POEZII DE STEFANIA ROTARIU (2) POEZII DE TRAIAN DORZ (12) Poezii de Valeriu Gafencu (1) POEZII DECamelia Cristea (4) Poezii din cartea nouă trepte (1) Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru (107) POVESTIRI DUHOVNICESTI DE LA SCHITUL LACU (2) POVESTITE DE SFINTII PARINTI (22) PREDICI (1) PREOT IOAN (32) PREOT IOAN DANCI (1) Preot Ioan Plesuvu (1) PREOT ISTODOR GEORGE (3) PREOT TEOFIL PĂRĂIAN (2) Profesorul Dumitru Dulcan (1) PROFETII (6) Prohodul Domnului (1) PSALMI (2) Puterea cuvintelor (1) REVELION 2014 (1) Ritual păgân al unei secte din Chile (1) ROGĂCIUNE (1) ROSTUL (1) RUGACIUNE de DIMINEATA: (1) Rugaciune la vreme de ispita (1) Rugaciune pentru România (1) RUGACIUNEA MAMEI PENTRU COPII EI (1) Rugaciunea celui "singur in suflet si trist " (1) RUGACIUNEA DE MULTUMIRE (1) RUGACIUNEA INIMII (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) RUGACIUNI (42) RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU (1) Rugăciune pentru pogorarea Sfantul Duh (1) Rugăciune către Maria Magdalena (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie (1) RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ROMÂNI (Duminica sfinţilor români) (1) Rugăciune la necontenirea ploilor (1) Rugăciune pentru vrăjmaşi (1) Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime (2) RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU" (1) RUGĂCIUNI PENTRU SUFLET (21) Rugăciuni către Maica Domnului (2) Rugăciuni la Intrarea Domnului in Ierusalim (1) RUGĂCIUNI SI CUGETĂRI UMILICIOASE (3) RUSALIILE (2) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) SARBATORI (5) SĂ-MI SPUI TU DOAMNE! (1) Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) (1) Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) (1) Scopul existenţei umane“ (1) SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL (1) Secretul spovedaniei (1) SEMNUL SFINTEI CRUCI (1) Sf Maria Egipteanca (1) SFANTA IMPARTASANIE (3) SFANTA SCRIPTURA (1) Sfanta Treime (1) SFANTUL GHEORGHE (1) SFATURI DE LA ARSENIE BOCA (1) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (22) Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu (1) Sfaturi despre icoane (1) SFATURI ORTODOXE (62) Sfaturi practice în Biserică (2) Sfântul Eftimie cel Mare (1) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) Sfestania (1) SFINTELE TAINE (6) SFINTI (26) SMERENIA (1) SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) SOCRII (1) STIATI ...CA? (2) SUFLETUL OMULUI (1) SUPERSTITII (2) TAMAIE SAU SMIRNA (2) Tatăl nostru (1) Tot omul este un cerşetor (1) TRADITII (3) Treptele păcatului (1) Troia (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VENETIA (1) Versuri de Horațiu Stoica (3) Versuri Horatiu Stoica (2) VESMINTE PREOTESTI (1) VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ (1) VIATA DUPA MOARTE (9) VIRTUTILE (1) Vladimir Ghika - Gânduri pentru zilele care vin (1)