FERICIT A FOST POPORUL..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

              


de Preot Sorin Croitoru

 
Fericit a fost poporul
Cel ales să-ți fie turmă,
Căruia i-ai fost Păstorul
Și Ți-a mers tăcut în urmă

Și i-ai pus balsam pe rană
Și l-ai vindecat de boală,
Și-a primit a Ta dojană
Ca elevul mic la școală.

Fericit poporul care
Te-a urmat pe munți, pe dealuri,
Prin pustiu, pe râu, pe mare,
Te-a văzut umblând pe valuri,

Te-a văzut vorbind cu vântul
Și certându-i blând iuțimea,
Te-a văzut cum cu cuvântul
Vindecai, uimind mulțimea.

Fericită națiunea,
Seminția, neamul, țara
Care a văzut minunea
Cum născutu-Te-a Fecioara,

Cum s-a-întunecat văzduhul
Când din firea-Ți istovită
Ți-a ieșit, Iisuse, duhul
Cu durere negrăită.

Fericit este poporul
Ce Ți-a oferit prinoase
Pe Ioan Botezătorul
Și Apostolii, Hristoase,

Patriarhii din vechime,
Moise și Aaron, Ilie,
Proorocii și-o mulțime
De sfinți plini de vitejie.

Fericiți sunt și românii
Care Te-au iubit, Stăpâne,
Și-au zdrobit cu Semnul Crucii
Toate-armatele păgâne,

Care Ți-au zidit Altare
Și Te-au preamărit în ele,
Fericit poporul care
Te-a avut în clipe grele!

O întreagă națiune
Te-a slăvit de generații
Și-a sfințit prin rugăciune
Marea, Dunărea, Carpații.

Te slăvesc, Iisuse Bune,
Ce ne ești din veac făclia
Și Îți cer în rugăciune:
Miluiește România!

amin

Ce se întâmplă cu omul care moare fără lumânare?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Toată lumea ar trebui să știe asta !!!

Auzi ce spune Mântuitorul în Evanghelie, ca să arate care-i lumânarea noastră: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor – și apoi arată care-i lumina – ca, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.

Un om, creștin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viață curată cu soția, postește toate sfintele posturi, lunea, miercurea și vinerea; merge la biserică regulat, crește copiii în frica Domnului, acela este o lumină pentru tot satul. Măi, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâșmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai văzut totdeauna la biserica, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că postește sfintele posturi, merge la mărturisiri cât mai des, este o lumină pentru tot satul. Asta-i lumina. Faptele bune.

Poți să ai un milion de lumânari, nu-ți ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina.

Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poți, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea.

Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtășit.

(Ne vorbește Părintele Cleopa 8, Ediția a III-a, Ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, pp. 127-128)