miercuri, 31 august 2022

Vămile văzduhului.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Femeile care-şi vopsesc şi sluţesc feţele, şi se parfumează, pe lângă pedepsele de aici, cad şi în munca veşnică. Aceasta o aflăm şi în cartea cu vămile văzduhului. „Ducându-ne noi – istoriseşte Sfânta Teodora Sfântului Grigore – am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, făcându-şi faţa alba și rumenă, ca să se arate mai frumoase şi să atragă pe tineri spre pofta curviilor, și a acelora care se împodobesc cu felurite podoabe şi cu flori, şi se ung cu miresme. Dracii acelei vămi erau foarte mârşavi şi grozav de urâţi, arătându-se ca și cum ar fi femei sulimenite şi cu felurite podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la ei. Alţii se arătau cu cutii cu dresuri și cu păhăruţe pline de scârnăvii. Şi dacă m-au văzut că sunt femeie, au alergat asupra noastră urlând şi răcnind ca nişte fiare sălbatice, repezindu-se să mă apuce din mâinile Sfinţilor îngeri. Ei făceau chipuri curveşti şi măscăriciuni, şi cercetându-mă foarte cu deamănuntul, una câte una, de m-am sulimenit şi m-am dus la biserică sulimenită, şi în ce zi m-am sulimenit, şi de câte ori, sau de m-am spălat cu gând să mă fac mai albă pentru a plăcea celor ce mă vor vedea, sau de m-am uns cu niscai miresme şi unsori mirositoare pentru pofta curviei, nelăsându-mă după cum m-a făcut Dumnezeu. Şi se mirau dracii cum de am ajuns până la acea vamă, şi cum tremuram de frică, dar fiind femeie săracă, n-am făcut, nici nu ştiu să mă fi dres vreodată, şi la unele m-au aflat vinovată şi se repezeau dracii să mă răpească din mâinile Sfinţilor îngeri. Dând, deci, Sfinţii îngeri din cele ce mi-a dăruit Sfântul Vasile, am scăpat și de la această blestemată vamă. Şi strigau dracii şi scrâşneau cu dinţii, şi se lăudau că vor umple iadul cu femeile care se sulimenesc şi se împodobesc. Ducându-ne noi de la acea vamă, vorbeau Sfinţii îngeri între dânşii: «Vezi, de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc şi se împodobesc ca să se arate frumoase. De aici, de la această vamă, le răpesc dracii şi le aruncă jos în iad, fiindcă femeile socotesc că n-ar fi păcat, dar este mai mare decât curvia, că dau sminteală celor ce le văd, şi răpesc pe tineri, asemănându-se dracilor»” (Vama 22-a a femeilor ce-şi sluţesc fețele).

luni, 29 august 2022

29 August - Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctor
ului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


RUGĂCIUNE :

,,Sfinte Ioane ,Înaintemergătorule ,frumusețea cerului și bucuria pământului ,cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfințit ,primind această rugăciune a noastră ,izbăvește-ne din toate nevoile și ne scoate din chinul ce va să fie ,pe noi, cei ce te lăudăm cu credință și nădejde .Ca unul ce stai înainte scaunului lui Hristos ,ajută-ne să-i biruim pe vrăjmași văzuți și nevăzuți . Izbăvește-ne din tot necazul și,având îndrăznirea către Domnul ,ferește-ne de ispitele acestui veac .Dăruiește-ne nouă ,Sfinte Ioane Proorocule ,putere din cer și,ca unul ce ești făclie strălucitoare ,luminează-ne pe noi,cei ce alergăm la sfânta prăznuire a tăcerii tale la Domnul .”
Amin.

miercuri, 24 august 2022

DE CE APRINDEM LUMÂNĂRI?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Aprind câte un pai de lumânare. Pai după pai. Lumină după Lumină. „Doamne, miluiește-ne pe noi și lumea ta” – la prima lumânare. Apoi pe cei dragi și prea dragi. Unul câte unul și toți laolaltă. Câte o lumină lină și pentru cei mai puțin dragi. „Pomenește, Doamne, pe cei ce ne fac strâmbătate – de parcă eu aș fi tare drept… Celor ce ne fac bine… fraților și rudeniilor. Celor ce ne slujesc și ne miluiesc pe noi. Pe cei din necazuri, Doamne să nu-i uiți. Iar la urmă, Doamne, să nu uiți și pentru mine…”

Mă mut la capătul opus al lumânărarului. Îi iau la rând pe cei întorși la Domnul, cu dor. „Cei mai înainte adormiți, părinți și frați ai noștri”, „pe toți frații ce i-am însoțit către Cer, du-le, Doamne, o bucurie de aici”.

În fiecare lumânare este de fapt o declarație de dragoste. Una veșnică. Mai ales pentru cei care nici măcar nu s-ar aștepta că tu – poate un străin în viața lor – îi pomenești și te rogi pentru el.

De ce aprindem lumânari oare? Doar pentru că „așa este bine” sau că ne dă doar o stare de bine? Ori poate din obligație?

Le aprindem din dragoste. Pentru că iubim. Mult. Bine. Puțin. Știe Dumnezeu. Aprindem lumânarea și mărturisim veșnicia vieții.

 
sursa

Schitul Sfinţii Arhangheli Găneasa

duminică, 21 august 2022

Despre căință

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



               Vin oameni să-și mărturisească păcatele, dar nu-și schimbă viața, nu se transformă.
Dacă nu se schimbă, nu-l împărtășești imediat, dar de dezlegat îl dezlegi de păcate. Nu trebuie alungat.
În ce privește căința am să vă spun o istorioară: când au căzut îngerii din cer, un înger n-a fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas neutru. După ce s-a făcut această alegere, cu forță și cu viteză divină, el și-a dat seama că a greșit, dar cerurile s-au închis și el a rămas pe afară; și s-a rugat să-l primească, și nu l-a primit în cer, dar Dumnezeu i-a pus o condiție: „Să-mi aduci ce-i mai scump pe pământ!” Îngerii erau căzuți înainte de crearea omului, dar treceau miile de ani și el ar fi rămas tot pe afară, așa încât avea o bucurie, că totuși are o șansă.
Și s-a pogorât în adâncurile oceanelor și a adus cel mai scump mărgăritar. Nici nu s-a uitat la el Cerul. Nu l-a primit. Dar, când lupți duhovnicește și nu câștigi, ai câștigat necâștigarea: faptul că tu știi că nu ai câștigat, deja ești câștigat! Deci, ești deasupra luptei. Când a văzut că nu l-a primit Cerul, s-a deșteptat îngerul: „Stai! Lui Dumnezeu nu-I trebuie lucruri materiale.”
La un râu doi copii se scăldau și, în joaca lor, unul a căzut și era să se înece, iar celălalt a sărit să-l salveze, dar s-au înecat amândoi. Și îngerul a luat inima copilului salvator și s-a suit cu ea la cer. Și Cerul nu s-a deschis! Vezi cât de învățat era îngerul acum?
Mergând el prin lume a văzut într-o pădure un bătrân care-și plângea păcatele lângă un copac. Dar îngerul îi vedea lacrimile ca de foc. Și a luat o lacrimă din aceea și a fugit cu ea la cer. Dumnezeu l-a primit imediat! Cel mai scump lucru de pe pământ este lacrima pocăinței.

Arhim. Arsenie Papacioc

miercuri, 17 august 2022

RABDAREA, este SARGUINTA SUFLETULUI IN LUCRAREA LUI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, zice asa: ,,Niciun crestin ortodox nu este scutit, sub nici un chip, de Crucea sa, pentru ca e un dar de la Dumnezeu suferinta." Stiind ca trebuie sa avem "Fata vesela-n necazuri!", fiindca, "Tristetea este moartea sufletului", si, chiar si Sfantul Apostol Pavel, ne indeamna: "Bucurati-va si iarasi zic voua, bucurati-va", sa vedem ce spune si Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: " - Gheronda, cum voi putea afla mangaiere atunci cand sunt mahnit?" – Sa scapi la rugaciune. Si capul sa ti-l alipesti de o icoana si vei afla mangaiere. Fa-ti chilia ca o bisericuta cu icoane care te odihnesc si vei vedea ca vei afla in ea multa mangaiere." Sfantul Parinte, Teofan Zavoratul, ne indeamna sa ne impacam cu toti inainte de apusul soarelui:" Nu puneti capul pe perna certati, atunci cand apar situatii tensionate. Straduiti-va din rasputeri sa va iertati si sa va impacati înainte de sfarsitul zilei, inainte de culcare." Sa cautam sa facem fapte bune, fiindca, Sfantul Parinte, Serafim de Sarov ii spunea lui Motovilov (paraliticul pe care l-a vindecat), asa: "Orice fapta buna facuta intru Hristos ne aduce harul Duhului Sfant, dar mai mult decat oricare ne aduce rugaciunea, pentru ca ea este oarecum la indemana noastra ca o arma pentru dobandirea Duhului Sfant. Virtutea nu este o pară pe care s-o inghiti dintr-o data. Căci nu este usor ca cineva sa biruiasca desertaciunile acestei lumi. Un om devine smerit, sigur si incercat numai dupa ce, cu ajutorul rugaciunii, suporta numeroasele ispite ce-i vin fara voia lui. Rabdarea este sarguinta sufletului in lucrarea lui”. Si tot Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, ne indeamna sa avem DREAPTA SOCOTEALA si nu RAVNA FARA SOCOTEALA, cand zice: "Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre. Nu oricine isi poate impune siesi o regula severa de asceza in toate, sau sa se priveze pe sine de tot ceea ce n-ar face decat sa-i dezvaluie slabiciunile. Altminteri, prin epuizarea trupeasca, sufletul slabeste si el."

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                                          Preot Ioan 🔔.

marți, 16 august 2022

Sfanta Mahrama a Domnului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


  Biserica Ortodoxa sarbatoreste pe data de 16 august Sfanta Mahrama a Domnului. Conform Traditiei, aceasta panza a fost data de Iisus Hristos regelui Abgar al Edesei pentru a fi vindecat de lepra. Pe mahrama a ramas imprimat chipul Mantuitorului care, de-a lungul timpului, a constituit model pentru iconografi.

Aceasta nu are nici o atestare evanghelica sau apostolica. Eusebiu de Cezareea a inserat-o dupa o traducere siriaca in lucrarea Istoria Bisericeasca. In aceasta lucrare ne este relatata corespondenta dintre regele Abgar si Hristos. Aflam ca regele ii trimite lui Hristos prin curierul Anania o scrisoare prin care ii cere sa vina la el sa-l vindece de boala de care era cuprins si sa-l fereasca de prigonirile iudeilor. Mantuitorul ii raspunde ca nu poate veni, dar ca ii va trimite pe unul dintre ucenicii Sai, cu numele Tadeu sa-l vindece. Eusebiu nu ne relateaza ce a facut Abgar dupa primirea raspunsului de la Hristos.

In lucrarea apocrifa Doctrina Addaei apostoli aflam ca Abgar a trimis un pictor ca sa zugraveasca fata Lui. Intrucat pictorul nu reuseste sa faca acest lucru, Hristos isi va pune panza pe fata si I se va intipari chipul pe ea.

Sfantul Ioan Damaschin ne da o alta varianta - ne spune ca Hristos isi va intipari chipul Sau pe o bucata de panza din haina Sa si ca acesta panza va ajunge la Abgar prin Iuda Tadeul. Acesta icoana, pastrata dupa traditia orala la Edesa, a servit ca aparatoare a orasului. La inceput a fost pusa pe poarta de la intrarea in orasul Edesa, si mai tarziu in Biserica Sfanta Sofia. Prima mentiune istorica despre existenta acestei icoane o face Evagrie Scolasticul, care atribuie victoria crestinilor asupra persilor datorita acestei icoane.

"Icoana cea nefacuta de mana" a lui Hristos, s-a pastrat la Edesa, in catedrala orasului, unde I s-a adus un cult deosebit pana in 944, cand a fost mutate de la Edesa la Constantinopol. Icoana a fost luata la 1204 din Constantinopol de cavalerii cruciadei a IV a si dusa in Occident. Copii mai mult sau mai putin exacte s-au raspandit in toata lumea bizantina sub numele de Sfanta Mahrama.

duminică, 14 august 2022

TAINA SFINTEI SPOVEDANII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, iata ce cuvinte minunate, ne-a lasat Sfantul Parinte, Ioan Iacob Hozevitul:
 “Pocainta-i Taina mare, 
Data pentru fiecare, 
Pentru tanar si batran,
 Pentru sluga si stapan, 

Pentru cel de la amvon,
 Pentru cel ce sta pe tron. 
Pentru turma si pastori, 
Pentru cei din inchisori, 

Pentru cel ce zace-n pat, 
Pentru tot cel botezat. 
Si precum ne-nvata Crezul, 
Spovedania-i botezul, 

Care spala, care curma, 
Tot pacatul, fara urma.
 Si cati Sfinti si Cuviosi,
 N-au iesit din pacatosi? 

Care-au plans si-au suspinat, 
Pentru orisice pacat. 
Tot mereu, parintii nostri, 
Si parintii dragi ai vostri, 

Post de post se spovedeau, 
Si mereu se-mpartaseau. 
Ei nu amanau cu anii, 
Taina Sfintei Spovedanii, 

Ci faceau cu pregatire,
 Sfanta lor marturisire.
 Si n-aveau atunci, ca noi, 
Viata buna, ci nevoi, 

N-aveau carti de rugaciune, 
Nici Biserici mari si bune. 
N-aveau preoti multi in sate, 
Dar vezi, nici asa pacate. 

Nu cantau ca noi, frumos, 
Ci traiau dupa Hristos. 
Nu spuneau din gura multe, 
Ci doreau mai mult s-asculte, 

Orice vorba, orice sfat, 
Le primeau cu-adevarat”.

Intrebare: Daca Moise a fost oprit sa se apropie de Rugul care ardea, inainte de a-si scoate incaltamintea, oare, se vor putea apropia de Dumnezeu cei care nu s-au eliberat de “haina” pacatelor prin Taina Sfintei Spovedanii? Nuuu, nu vor putea! Sfintii Parinti spun toti la fel: Fara Spovedanie si Impartasanie nimeni nu se poate mantui!
Preot Ioan 🛎.

DESPRE MOARTEA MAICII DOMNULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Maica Domnului nu a murit atunci, la Adormire.. Maica Domnului a murit în clipa în care Fiul ei Și-a dat sufletul pe Cruce, atunci a murit ea! Viața unei mame sunt pruncii ei. Când i-a murit Pruncul Cel Unul născut, atunci s-a sfârșit viața Maicii..
Maria nu a înviat atunci când trupul i-a fost răpit la ceruri, primind din nou ca într-un templu sufletul ei cel sfânt.. Nu. Ea înviase cu mulți ani înainte. Înviase la Învierea Fiului ei.. Înviase în clipa în care L-a văzut pe dulcele ei Fiu vorbindu-i din nou.. Pe El, Învierea și Viața lumii..
Pe Cincisprezece August noi nu comemorăm o moarte, ci o Adormire.. Nu o înviere, ci o trezire.. Un somn de trei zile prin care cea vie, Maica Vieții, trebuia să se mute de la moarte la viață și de pe pământ la Cer.
Așa cum zămislirea Mariei s-a făcut fără obișnuita poftă trupească a părinților, așa cum Nașterea Pruncului s-a făcut fără obișnuita durere a mamelor, tot la fel și mutarea Mariei la cer s-a făcut fără obișnuitul chin al muribunzilor. Pentru că Ea nu a fost o pruncă oarecare. Ea nu a fost o mamă oarecare. Ea nu a fost un om oarecare. Ea, Maria, era Maica lui Dumnezeu.. Și-a adunat Pământul toate puterile și toate sfințeniile sale și a plăsmuit un Dar minunat pentru Creatorul său. Maria este ofranda Pământului oferită Părintelui Ceresc!
Ne apropiem de marea sărbătoare.. Adormirea pe pământ și trezirea în ceruri. Adormirea unui trup omenesc slăbit de neputințele bătrâneții și trezirea unui trup preaslăvit, cu adevărat vrednic de Împărăteasa cerului și a pământului, de Maica lui Dumnezeu și a neamului omenesc.. Mare este sărbătoarea aceasta, frații mei creștini.. Vă plâng pe voi, orfanilor, cei care v-ați îndepărtat de Maica lui Dumnezeu, lipsindu-vă de ea..
Se termină și postul Adormirii de anul acesta.. Nădăjduim că acum, la încheierea lui, Maica Vieții ne va trimite în suflete plăpânde raze ale Învierii, în lumina cărora să vedem mai clar lumea cea nevăzută.. Lumea care se vede numai cu ochii sufletului, numai în lumina harului.. Nădăjduim într-o renaștere duhovnicească, într-o primenire interioară, într-o înmulțire a puterilor noastre sufletești prin mijlocirea Mamei noastre care este în ceruri..
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

joi, 4 august 2022

Slăbănog mă simt, Stăpâne,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Slăbănog mă simt, Stăpâne,
şi străin, de toţi uitat,
am ajuns de azi pe mâine,
ca un câine
alungat.
Hule multe, fără nume,
împrejurul meu ascult,
dar par toate dintr-o lume
– val în spume –
dus de mult.
Cu nădejdile apuse,
alungat de toţi am fost,
numai Crucea Ta, Iisuse,
îmi mai fuse
adăpost.
Arsul meu obraz pe care
lacrimi curg şi azi fierbinţi
îl loviră mâini barbare
şi amare
suferinţi.
Numai Tu cu mângâiere
în suspinul meu mai vii,
să-mi aduci la greu putere
şi-n durere,
bucurii.
O, Iisuse, din înaltul
cerului, să vii, Te rog,
când din chin şi-aşteaptă saltul
iarăşi altul
slăbănog.(Traian Dorz)

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO