Creştinism Ortodox

vineri, 27 decembrie 2019

Biserica Păstorilor - Pelerinaj - Israel 2017



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

SFANTUL ARHIDIACON STEFAN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Versuri: Andrei Ibraim

   “Fosta-i intaiul mucenic,
Nu te-ai infricosat de nimic,
Pe Hristos mult L-ai iubit,
De aceea, L-ai marturisit.

Cu pietre ai fost ucis,
Iar pe diavol l-ai invins!
Sfinte Stefane, Mucenice,
Mijloceste ca Domnul sa ne ridice,

 Roaga-te Lui Iisus Hristos,
S-avem sufletul luminos!”

   🙏 Sfinte Arhidiacon, Stefan, ca unul care ai indrazneala inaintea lui Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
   🙏 Doamne, Dumnezeul nostru, pentru rugaciunile Sfantului Apostol, Intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan, curateste pacatele noastre, miluieste-ne, mantuieste-ne, Doamne, ca sa te slavim pe Tine, Parintele nostru Cel ceresc, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita, acum si pururea si in vecii vecilor.
                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                              SFANTUL ARHIDIACON STEFAN


       Bucuria mea, minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai! Mare este taina crestinatatii si, inca de la inceput, intunericul a urat lumina, pacatul s-a rasculat impotriva virtutii, raul a declarat razboi binelui, minciuna a cautat sa sugrume adevarul, pamantul a fost stropit cu sange de oameni drepti. In timpul imparatilor Diocletian si Traian, mai traia doar Sfantul Ioan Evanghelistul. Privind de pe Muntele Maslinilor se puteau vedea doar daramaturi si pustietate din cauza sangelui varsat in Sfanta Cetate a Ierusalimului. Au rastignit pe Domnul Iisus Hristos, au omorat cu pietre trimisii Domnului, au fost ucisi proorocii.

      Printre ei a fost si Sfantul Arhidiacon Stefan. Dupa Rusalii, Sfintii Apostoli indemnati de Duhul Sfant, au ales 7 barbati si i-au hirotonit diaconi. Cel mai ravnitor era Sfantul Stefan, rudenie cu Sfantul Apostol Pavel. Pentru ca il propovaduia pe Iisus Hristos, cei din Sinedriu l-au dus in sobor la judecata. Iar Sfantul Stefan le-a spus: “Voi, cei impietriti la inima, pururea va impotriviti Duhului Sfant! Pe care din prooroci nu l-au prigonit parintii vostri?”

Apoi, privind spre cer, a vazut slava Prea Sfintei Treimi si a zis: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!”, iar ei s-au maniat si l-au ucis cu pietre. Primul om care a murit in legea veche a fost Abel, iar in Legea crestinismului (Legea lui Hristos), a fost Sfantul Arhidiacon Stefan.

Ajungand in fata Sfintei Treimi, Sfantul Stefan a primit 3 cununi:

 din mana Tatalui ceresc.
1. CUNUNA DE APOSTOL,

2. CUNUNA MUCENICIEI
din mana Fiului lui Dumnezeu.

3. CUNUNA FECIORIEI
 din mana Duhului Sfant.

 Doamne, pentru rugaciunile Sfantului Arhidiacon Stefan, miluieste si ne mantuieste pe noi pacatosii! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                Preot Ioan .

joi, 26 decembrie 2019

PLAN DE MANTUIRE ..


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Bucuria mea, trebuie sa avem o incredere neclintita ca Dumnezeu, are pentru fiecare suflet UN PLAN DE MANTUIRE si sa lucram cu frica si cu cutremur la mantuirea noastra” (Filipeni 2:12) si sa fim constienti ca suntem lucratori intr-o “vie”, care nu-i a noastra, dar si “lucratori” suntem, numai prin bunavointa Dumnezeu. 

De aceea trebuie sa ne smerim, fiindca, zice Iisus Hristos: “Cand veti face toate, sa ziceti: SLUGI NETREBNICE SUNTEM” (Luca 17:10). “Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale: Mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc! Si auzind avva Macarie, s-a mirat. 

Si i-au zis lui, fratii: Ce este vorba aceasta, parinte, ca te-ai mirat? Si le-a zis lor batranul: Cu adevarat, Domnul nostru este BOGAT si ne iubeste pe noi dar noi, nu voim sa-L ascultam! Iar vrajmasul nostru, diavolul, este SARAC si ne uraste iar noi iubim necuratiile si facem voia lui”. Pentru a ne mantui trebuie: CREDINTA (adevarata, Crestin Ortodoxa), HAR (pe care il primim din Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Spovedanie, Impartasanie, Cununie Religioasa, Sfantul Maslu) si FAPTE BUNE.

 Crestinii Ortodocsi, care nu tin post cel putin Miercurea si Vinerea, nu au intelegere duhovniceasca, nu pricep absolut nimic din ceea ce-i invatam despre MANTUIREA SUFLETULUI. Daca n-au preot duhovnic, nu sunt integri, sunt ca niste pasari cu o singura aripa (parinti trupesti). Daca nu merg in fiecare duminica la Sfanta Liturghie, ii intorc spatele lui Dumnezeu, si-i mai si judeca pe cei care merg la Biserica si se roaga si pentru ei:

 Cineva m-a intrebat, Oarecum ironizant, Daca noi, “Bisericosii”, Si “ultra-evlaviosii”, Nu ne plictisim mergand, Toata ziua, ani la rand, La aceeasi Liturghie. Si i-am spus: Oare nu stie, Ca si cei indragostiti, Isi repeta fericiti, Tot acelasi: “Te iubesc”, Si nu se mai plictisesc? Sper c-a priceput ceva; Daca nu, e treaba sa! Amin si Aliluia!

marți, 24 decembrie 2019

Crestinilor , noi astăzi



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

duminică, 22 decembrie 2019

DECALOGUL POSTULUI MÂNTUITOR

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


• Nu ţine ură, vrăjmăşie sau invidie. Calcă-ţi pe inimă, mergi şi te împacă cu toată lumea, şi mai ales cu cei cărora le-ai greşit. Iartă din toată inima ta, pentru ca şi Dumnezeu să te ierte pe tine.

• Spovedeşte-te cât mai grabnic la preotul tău duhovnic şi nu-l schimba. Mărturiseşte toate greşelile şi patimile, gândurile şi intenţiile rele.

• Nu te certa, nu blestema, nu înjura. Cei care înjură se aseamănă celor care au scuipat faţa Domnului nostru Iisus Hristos în timpul Pătimirii Sale.

• Roagă-te cu smerenie în fiecare zi, dimineaţa, seara şi de câte ori poţi. Roagă-te şi pentru binele duşmanilor, împlinind astfel porunca Domnului, şi El îţi va da pace în suflet, bucurie şi înţelegere duhovnicească.

• Fă milostenie după puterile tale, adică ai milă de alţii, ca şi Hristos să aibă milă de tine. Ajută orfanii, văduvele, săracii, familiile nevoiaşe sau cu mai mulţi copii, fără a-i judeca pentru lipsurile lor.

• Întoarce la credinţă pe cel căzut ori neştiutor, dăruindu-i un sfat bun, o carte de zidire sufletească, o candelă sau o icoană.

• Mergi şi vizitează un bolnav, un suferind, un infirm sau un neputincios. Uşurează suferinţa şi vei putea să auzi şi tu, la Judecată, chemarea Mântuitorului de a moşteni Împărăţia Cerurilor.

• Pomeneşte şi fă milostenie pentru cei adormiţi, după rânduielile Bisericii, în semn de iubire, recunoştinţă şi neuitare faţă de ei.

• Ai grijă să nu te mândreşti cu postul tău şi cu nimic din ceea ce faci bun, ci în fiecare zi să spui: „Slugă netrebnică sunt, pentru că am făcut numai ceea ce eram dator să fac” (Luca 17, 10).

• Postiţi pentru că aţi păcătuit, postiţi pentru a nu mai păcătui, postiţi pentru a primi darurile Duhului Sfânt şi a păstra ceea ce vi s-a dăruit!

Acesta să fie îndemnul: să postim cu folos! Fă din ziua împărtăşirii tale cu Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos cea mai fericită sărbătoare a vieţii tale, trăind bucuria Învierii.

Din Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăra?, 2011, p. 122-124

sâmbătă, 21 decembrie 2019

Rugăciune către Ingerul Păzitor


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Îngerule cel sfânt al lui Hristos, către tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului și a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta și te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat așa rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele și viclene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostivește-te spre mine, păcătosul și-mi fii mie într-ajutor și sprijinitor asupra pizmașului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, și împărăției lui Dumnezeu mă fă părtaș, cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

joi, 19 decembrie 2019

NOAPTE DE CRĂCIUN CURATĂ



"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Pe cine a invitat Dumnezeu la naşterea Sa?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea.

Lucrul cel mai important care s-a întâmplat pe pământ de când el există, este Întruparea, naşterea lui Hristos, care a avut loc la Betleem. La aceasă prăznuire a Naşterii lui Dumnezeu pe pământ au fost ivitaţi îngerii din cer. Ei s-au coborât la Betleem cântând: „Pace între oamenii buneivoiri”. Acolo au fost chemaţi şi pământenii. Dumnezeu n-a invitat la naşterea Sa nici regii, nici bogaţii. Nici săracii. Dintre toate categoriile sociale, doar păstorii au fost chemaţi. Ei s-au aşezat alături de îngeri în jurul ieslei. Conform ierarhiei divine, păstorii sunt deasupra oricărei categorii sociale. Aici, toate categoriile pământeşti au fost, aşadar, inversate. Păstorii vin alături de îngeri. Acest lucru, pentru că păstorii trăiesc în isihie şi solitudine, în linişte, retragere şi nevoinţă. În afara păstorilor şi îngerilor, era şi o a treia categorie de invitaţi: magii. De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea. Timp pierdut. Misterul rămâne. Nu se ştie nimic exact despre magi. Nici de unde veneau, nici cine erau. Misterul este aşa de mare încât, dintre cei patru evanghelişti, doar unul singur îndrăzneşte să amintească de magi şi de prezenţa lor la naşterea lui Hristos. Este vorba de Sfântul Matei. Sfântul Irineu susţine că şi Sfântul Ioan Evanghelistul ştia de prezenţa magilor la naşterea Domnului Iisus Hristos.

După spusele Sfântului Vasile şi conform sinaxarului iacobit, magii erau din neamul lui Valaam. Ei erau, aşadar, din acelaşi neam cu Izabela şi cei 450 de falşi profeţi ucişi de Sfântul Ilie. Dar erau şi confraţii văduvei din Sarepta Sidonului, unde s-a adăpostit proorocul Ilie. Însă nu există nici o dovadă sigură. Totuşi, se crede că cei trei magi care au fost invitaţi la naşterea lui Iisus Hristos, alături de îngeri şi de păstori erau cu siguranţă strămoşii maroniţilor. Ei au ajuns la Betleem ghidaţi de stea. Nici un alt popor al Antichităţii nu cunoştea mai bine fenomenele astrale decât strămoşii maroniţilor, fenicienii, care au navigat pe toate mările, înaintea oricărui alt popor, ghidându-se doar după stele. Aşadar, erau cei mai bine specializaţi în a urma steaua care i-a condus la Betleem. Mai mult, strămoşii maroniţilor au fost cei mai apropiaţi martori oculari ai partiarhilor şi profeţilor. Ei sunt cei care i-au primit pe pământul, în oraşele, în satele lor, pe Avraam, Iacob, Iosif şi pe Ilie. Strămoşii maroniţilor sunt cei care au construit Templul din Ierusalim. Ei erau, aşadar, la curent cu toate profeţiile. Ştiau că Israel aşteaptă venirea lui Mesia. Când au văzut steaua, s-au dus să se închine Lui. Era ceva obişnuit pentru ei să se închine şi să adore zeii vecinilor.

(Virgil Gheorghiu, Hristos în Liban, Editura Reîntregirea, p. 37-39)

DESPRE "CRĂCIUNUL EUHARISTIC"

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


De ce i-am pus poeziei de mai înainte titlul "Crăciun euharistic"? De ce cuvântul acesta, "euharistic", ce treabă are Sfânta Euharistie cu sărbătoarea Nașterii Domnului?.. Păi are! Știați dumneavoastră, dragi prieteni virtuali și vizitatori ai paginii mele de Facebook, că unul din simbolismele Proscomidiei, adică a părții introductive a Sfintei Liturghii, este legat chiar de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos?.. Da, chiar așa este. După ce preoții așează frumos acolo, pe Sfântul Disc, toate "miridele", adică părticelele de pâine, în mijloc fiind Sfântul Agneț, slujitorul cel sfințit al lui Hristos ia "steluța", un obiect făcut din două tăblițe încrucișate, și o așează deasupra Cinstitelor Daruri pe disc, spunând cuvintele din Evanghelie: "Și venind steaua, a stat deasupra, unde era Pruncul"! Ați înțeles, puilor? Sfântul Disc închipuie la Sfânta Proscomidie tocmai staulul în care S-a născut Mântuitorul nostru pe care Îl așteptăm cu atâta drag la Crăciun! Să spunem că Domnul Se naște la Proscomidie, în acea parte a Sfintei Liturghii care se săvârșește în taină de către preot exact așa cum S-a născut în realitate: în taină, necunoscut decât de câteva persoane.. Și în Sfântul Altar nu sunt decât preotul și paraclisierii, deci.. câteva persoane. Apoi Domnul, devenind "bărbat desăvârșit", iese la propovăduire și iată-l pe Înaintemergătorul Ioan Botezătorul ieșind înaintea Domnului Hristos!.. Este vorba despre purtătorul sfeșnicului cu lumină care iese înaintea preotului, acesta din urmă ținând la frunte Sfânta Evanghelie. Da.. Apoi auzim "Apostolul" cântat în mijlocul Bisericii de către dascăl (cantor) , adică auzim propovăduirea apostolică despre Cuvântul întrupat, Iisus Hristos. Pe urmă Îl auzim pe Însuși Domnul propovăduind prin glasul preotului, care citește Sfânta Evanghelie dintre Ușile Împărătești.. Da, Domnul este, noi preoții Îi punem la dispoziție doar vocile noastre. În ultima parte a Sfintei Liturghii urmează Jertfa pe Cruce, sacrificiul Domnului Iisus Hristos care a adus mântuirea lumii. Iisus iese cu Crucea pe spate, adică preotul iese cu Cinstitele Daruri de la proscomidiar, și Își duce Crucea până pe Golgota. Iisus Se răstignește pe Cruce în Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii pe Golgota Sfântului Altar!
Ei, dragii mei, sfântă și frumoasă este Sfânta Liturghie.. Fântână care izvorăște pururea darurile lui Dumnezeu, școală care ne învață tainele mântuirii, fereastră prin care coboară la noi Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.. Fericiți sunt cei care acceptă invitația la Cina Fiului lui Dumnezeu și vai de cei care o refuză, invocând țărini, perechi de boi și femei.. Acestora le zice Domnul prin pilda auzită duminica trecută la Sfânta Liturghie: "Adevărat vă spun, dintre cei chemați la cină, nici unul nu va mai intra"! Iar aici Domnul Se referă la cina Lui din Împărăția Cerurilor, în vremurile veșniciei.. Pe care să ne ajute Domnul și Măicuța Sa cea Sfântă să le dobândim și noi, amin! 
                                                                                                            Sorin Croitoru de la Mantova

sâmbătă, 14 decembrie 2019

PĂCATUL BLESTEMULUI ÎN CASĂ



Există un obicei foarte rău la unii părinti de a-si blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părintilor ca atunci când copiii nu sunt cuminti, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui si părintii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte usor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinte, esecuri în viată peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părintii mor fară să le fi citit în viată rugăciunea respectivă. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu.

                                                             Pentru ce iti inchizi ochii?

Spuneau unii despre un batran, ca sezand in chilia sa si nevoindu-se, ii vedea pe draci aievea si ii defaima. Iar diavolul vazandu-se biruit de batranul, a venit si i s-a aratat, zicand : eu sunt Hristos !Batranul vazandu-l, si-a inchis ochii, iar diavolul a zis: pentru ce iti inchizi ochii? Eu sunt Hristos! Raspuns-a batranul: eu pe Hristos nu voiesc sa-l vad aici. Iar demonul auzind aceasta, s-a facut nevazut. (Patericul Egiptean)

E vremea de colinde de Preot Sorin Croitoru



"Unii se laudă cu mașinile lor, alții cu casele lor dar eu mă laud cu numele Domnului, Dumnezeului meu. Aceștia s-au împiedicat și au căzut iar eu m-am sculat și m-am îndreptat." Doamne ajută!

marți, 10 decembrie 2019

SPOVEDANIA TAIE DREPTURILE DIAVOLULUI


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



     "Degeaba ma ostenesc cu dansul,ca se duce mereu la preot si se spovedeste,si-l dezleaga,si eu nu castig nimic.Mai bine ma duc la cei care dorm,care nu au grija de mantuire,care nu se spovedesc cu anii,ca aceia nu mi se mai impotrivesc!"

Sa nu tii pacatul mult timp nemarturisit,pentru ca pacatul e ca o otrava,asa cum spune Sf.Macarie Egipteanul-paralizeaza sufletul.De aceea,se afla lumea actuala asa afundata in neputinta,pentru ca nu se spovedeste.

Lasati-va casa nematurata,necuratita,neaerisita,timp de un an.Oare,nu va deveni ea o adevarata cocina?Si acum,socotiti,ce a devenit sufletul aceluia,care nu un an,ci 20,40,60 sau 70 de ani,nu si-a curatit sufletul prin spovedanie!

Intrati in Biserica si marturisiti-va acolo pacatele voastre,caindu-va pentru ele;caci acolo veti afla doctorul care va vindeca,iar nu un judecator care sa va osandeasca,acolo nu se cere pedepsirea pacatosului,ci se da ieratrea pacatelor(Sf.Ioan Gura de Aur)

Adevar graiesc voua:oricate veti lega pe pamant,vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant,vor fi dezlegate si in cer(Mate 18,18)

Si graind acestea,a suflat si le-a zis:luati Duh Sfant,carora veti ierta pacatele,iertate vor fi,si carora le veti tine,tinute vor fi(Ioan 20,20-23) Precum sarpele,scos din ascunzis la lumina,se sileste sa fuga si sa se ascunda,tot astfel,si gandurile cele rele,date pe fata prin marturisire,se grabesc la fuga de la om(Sf.Ioan Casian)

Cand sufletul incepe sa-si vada pacatele sale mai multe ca nisipul marii,este inceputul luminarii interioare si semnul sanatatii sufletesti(Sf.Petru Damaschinul) Oricine face rele uraste Lumina,si nu vine la Lumina,pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca.Daca zicem ca pacat nu avem,ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.

Daca marturisim pacatele noastre,El este credincios si drept,ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.Daca zicem ca n-am pacatuit,Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi(Ioan 3,20;1,8-10) -

CINE-I OARE FERICIT?...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
CINE-I OARE FERICIT?...
O...Dragul meu,dacă-ai putea opreşti o clipă
Şi să priveşti acest tablou
Ce multe-ar vrea să-ţi zică!!!

Că FERICIŢI SUNT CEI SĂRACI
În Duhul ce-i arată,
Acelora v-a fi pe veci
Împărăţia toată.

Că FERICIŢI SUNT CEI CE PLÂNG
Şi-n rugăciuni sunt una,
Căci mângâiaţi chiar de Iisus
Vor fi pe totdeauna.

Că FERICIŢI SUNT DOAR CEI BLÂNZI
Şi plini de bunătate,
Căci ei pământul moştenesc
Prin fapte-adevărate.

Că FERICIŢI SUNT CEI FLĂMÂNZI
Şi dornici de dreptate
Ei veşnic se vor sătura
De-al Cerului bucate.

Că FERICIŢI CEI MILOSTIVI
Ce ştiu să dăruiască,
Ei miluiţi vor fi pe veci
În Patria Cerească.

Că FERICIŢI SUNT CEI CURAŢI
Cu inima lor bună,
Ei vor vedea pe Dumnezeu
Şi fi-vor împreună!

Că FERICIŢI CEI FĂCĂTORI
De pace-ntotdeauna,
Căci fii Domnului vor fi
Şi vor primi CUNUNA...Amin.

Autor:NICU FASOLĂ.


luni, 9 decembrie 2019

DUMNEZEU este IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                     https://babylenuta.blogspot.ro/
       Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este revelatorul Sfintei Treimi. In Sfanta Treime exista iubirea desavarsita in vesnica comuniune: TATAL, FIUL si DUHUL SFANT. Iubirea presupune cel putin doua euri, doua persoane: unul care iubeste si celalat care primeste iubirea. Aceasta iubire, uneste cele doua euri, respectiv cele Trei din Sfanta Treime, dar fara a se confunda, pentru ca aceasta ar pune capat iubirii. Iubirea se continua prin raspunsul reciproc al celuilalt Eu. Numai prin Dumnezeu, care este UNUL IN FIINTA si INTREIT IN PERSOANE, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, poate fi inteleasa notiunea de iubire. Sfantul Ioan Evanghelistul, Apostolul iubirii ne spune: “Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el” (Ioan 4:16). Si pentru ca: “Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16), inseamna ca trebuie sa iubim pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii nostrii, ca sa implinim porunca iubirii, aceasta porunca fiind piatra de bolta a crestinismului. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

duminică, 8 decembrie 2019

Pocăinta

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


          Pocăinţa - a se pocăi - înseamnă părere de rău, odată cu făgăduinţa de îndreptare a greşelilor săvârşite. Pocăinţa, Spovedania sau Mărturisirea păcatelor este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, care constă în mărturisirea păcatelor la preotul duhovnic. A fost o pocăinţă şi o mărturisire care la oamenii maturi neîncreştinaţi până atunci preceda Sfântul Botez. Atât Sfântul Ioan Botezătorul cât şi Domnul Iisus Hristos şi-au început activitatea chemând la pocăinţă prin acelaşi îndemn: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor“ (Matei 3:2; Matei 4:17). Este şi o altă pocăinţă, după Botez, pentru păcatele săvârşite în urmă şi ca o pregătire pentru primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii. Cei care, în vârstă fiind, veneau să fie botezaţi de către Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 3:6; Marcu 1:5) sau de către Apostoli (Faptele Apostolilor 19:18), îşi mărturiseau păcatele făcute înainte, căindu-se de ele. Taina pocăinţei are harul şi puterea iertării păcatelor ispăşite de către Hristos ca urmare a spălării lor prin „sângele Lui“ care ne curăţeşte de orice păcat (1 Ioan 1:7). Pocăinţa a început a se săvârşi ca Taină doar după Cincizecime. Cât timp Mântuitorul Hristos, „Care are toată puterea în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18), a trăit în trup pe pământ, El însuşi ierta păcatele celor în sufletul cărora observa căinţă şi lacrimi, sau pe care le mărturiseau. Aşa, spre exemplu, Sfântul Apostol Petru s-a mărturisit păcătos (Luca 5:8). Tâlharului de pe cruce care-şi recunoaşte faptele nelegiuite şi se căieşte apoi, rugându-se de iertare şi de pomenire în Împărăţia Sa, Domnul îi răspunde: „Astăzi, vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23:41-43).

 După cuvântul Arhimandritului Macarie „Pocăinţa este lupta cu păcatul“.

joi, 5 decembrie 2019

MOS NICOLAE CEL BUN



”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Noaptea Sfântului Nicolae



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Postări populare

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXA AUDIO