sâmbătă, 29 iunie 2019

CUVANT de INVĂTĂTURĂ despre DREAPTA SOCOTEALĂ


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, Dreapta socoteala sau Discernamantul, inseamnă capacitatea de a menține echilibrul in toate, de a distinge intre bine si rau, intre adevar si minciuna, de a distinge pe cele ce trebuie facute si pe cele ce nu trebuie facute.

 Dupa cum spune avva Moise in Patericul egiptean: “Dreapta socoteala o dobandesc, numai aceia care sunt cu adevarat smeriti”. Gasim acolo o intamplare: “A avut loc un sfat al batranilor din pustia egiptului si s-a pus intrebarea: “Care este cea mai mare virtute?” Parintii calugari, au dat tot felul de raspunsuri.

 Unii au zis ca SMERENIA, altii, au zis ca RUGACIUNEA, alții CREDINTA, IUBIREA, BUNATATEA, etc. Doar Sfantul Antonie cel Mare, a stat tacut in timpul discutiilor, fara sa aprobe, sa respinga, sau sa propuna. Intrebat de ce tace, el a luat pe rand fiecare dintre valori si aratat ca, spre exemplu, CREDINTA, dusa la extrem, poate deveni fanatism sau habotnicie, DRAGOSTEA, dusă la extrem poate deveni posesivitate, POSTUL EXCESIV, topeste trupul... “Si atunci, care este cea mai mare virtute dintre toate?” au intrebat sfintitii parinti din pustie. 

Sfantul Antonie cel Mare a raspuns cu intelepciune: Cea mai mare virtute este DREAPTA SOCOTEALA sau darul deosebirii, adica abilitatea de a discerne extremele și de alege “Calea imparateasca”, adica, cea de mijloc. 

In “Razboiul duhovnicesc”, omul poate sa rataceasca calea, adica, sa se insele in ceea ce priveste calea de-a dreapta, sau cea de-a stanga.

 Insusi Iisus Hristos ne cere: „Fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii” (Matei 10: 16). Avand intelepciune si blandete, eliminam: VICLENIA, PERFIDIA, INVIDIA, CLEVETEALA, JUDECATA, URA...
Asadar, te indemn sa te rogi asa ca mine: Doamne, Dumnezeule, te rog sa-mi dai dreapta socoteala, in tot ce fac si sa ma invrednicesti sa Te iubesc pe Tine, cum am iubit altadata pacatul!”. 

                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                                       Preot Ioan .

Binecuvântare...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Har, mila si pace de la Iisus Hristos, Mantuitorul tau. Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni nu va putea fi impotriva ta. Fereste-te de rau si sa faci binele, pe cat iti sta in putere. Asta pentru ca: "BINE FACI, BINE GASESTI!", dar mai ales pentru ca: TOT CE FACI PENTRU TINE, VA DISPARE ODATA CU PLECAREA TA LA DOMNUL, dar, TOT CE FACI PENTRU ALTII, TE VA INSOTI IN VESNICIE, IN IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Asadar, este rau sa fii EGOIST (Egoismul este radacina tuturor patimilor) si este minunat sa fii ALTRUIST (sa faci binele pe cat iti sta in putere, fara sa astepti rasplata). Si sa nu uiti ca: CINE ARE VOINTA si DORINTA, ARE SI PUTINTA sa mearga pe CALEA CEA STRAMTA care duce in RAI. Amin si Aliluia!
Preot Ioan ??.

joi, 27 iunie 2019

PE CÂND ERAM UN MIC COPIL..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru 

Pe când eram un mic copil,
Pe preoți tare-i mai iubeam
Și-n suflețelul meu umil
Eu ca pe îngeri îi vedeam..

Și oare cum aș fi putut
Să văd sfințiții slujitori
Pe care Domnul i-a făcut
Ai mântuirii lucrători?..

Căci oare îngerii de sus
Îl țin în mâini pe Creator,
Pe-Atotputernicul Iisus,
Pe Însuși Dumnezeul lor?..

Mulțimi de cete îngerești 
Ce se împart în ierarhii,
Râvnesc minunile cerești
Din timpul Sfintei Liturghii!..

Iar îngerii cei luminoși 
Ce Îl slujesc pe Dumnezeu
Nu pot să scape păcătoși,
Iertând păcatul lor cel greu, 

Cum poate face prin cuvânt,
Prin harul Domnului Hristos,
Un simplu preot pe pământ,
Iertând pe orice păcătos!..

În sufletul de prunc curat,
Atâtea lucruri nu știam
Și totuși, cu adevărat
Pe preoți îngeri îi vedeam..

Blândețea, bunătatea lor,
Ca un magnet mă atrăgeau
Și așteptam cu mare dor
Să merg la slujba ce-o făceau..

Acum fac parte dintre ei
Și dorul meu s-a mai schimbat:
Mi-e dor de pruncii mititei,
De suflețelul lor curat,

Mi-e dor și de pruncia mea,
Când, chiar de carte nu știam,
Pe orice preot ce trecea 
Ca pe un înger îl vedeam..

Așa am fost crescuți de mici
Pe plaiuri sfinte românești,
Credința aia din bunici,
Pe care azi n-o mai găsești..

Azi lumea ne numește "hoți",
Nu îngeri ai lui Dumnezeu..
Ce trist.. Ne-au pus la zid pe toți,
"Executându-ne" mereu..

Țăranii cușma nu-și mai scot
Când trece "popa" lor pe drum..
Durerea aprigă din cot
Îi chinuie pe toți acum..

De orășeni ce să mai spun?..
Cu toții s-au emancipat,
Considerându-l om nebun
Pe un creștin adevărat!

De preoți nu mai îndrăznești 
Să spui ceva, că-n dinți te rup!
Preocupări duhovnicești
Nu sunt; doar cele pentru trup..

Nu și-i învață nici pe prunci
Credința sfântă în Hristos..
Ce bine mai așteptă-atunci 
Poporul ăsta păcătos?..

Pe când eram un fecioraș
Și pur la inimă eram,
În mintea mea de îngeraș
Pe preoți îngeri îi vedeam,

Iar dacă-n suflet ți-ai dori
Să-i vezi și tu la fel, să știi 
Că mai întâi va trebui 
Tu însuți înger să devii!

miercuri, 26 iunie 2019

OM printre NEOAMENI, sau NEOM printre OAMENI?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


         Bucuria mea, Sfantul Parinte Proclu Nicau ne spune asa: “Dumnezeu iubeste pe omul smerit si nebagat in seama de nimeni. N-ai vazut? Toti Sfinții au avut smerenie. Ei nu s-au socotit ca sunt buni, ci ca sunt nevrednici, gunoiul pamantului. Cand vei auzi pe cineva ca se recomanda el ca Sfant, acela este inselat de diavol. Cat de minunate si de adevarate sunt cuvintele Sfantului Parinte Pavle, Patriarhul Serbiei (1914-2009): “Nu ne alegem tara in care ne nastem, nici familia din care sa facem parte, nici timpul in care sa ne nastem in aceasta lume. Dar putem alege sa fim OAMENI sau NEOAMENI. 

Nu exista interes nici national, nici personal care ar putea sa constituie o justificare. Omul poate sa ramana OM si printre NEOAMENI. Poate sa ramana oaie a lui Hristos si printre lupi, dar la fel de bine poate sa ramana NEOM printre OAMENI. Cel mai important este ca noi sa nu devenim lupi”. Asadar, sa fii OM printre OAMENI, iar daca sunt NEOAMENI, tu sa ramai OM. Cand spui cuiva OM sa te gandesti la Iisus Hristos care a fost OM ADEVARAT si DUMNEZEU ADEVARAT, deci, este o cinste deosebita. Un bun crestin ortodox trebuie sa-si doreasca a avea toate virtutile, insa trei sunt foarte importante: SMERENIA, ASCULTAREA si IUBIREA. Fericitul Augustin zice: "Pe calea iubirii urcam spre Dumnezeu". Si pentru ca iubirea le cuprinde pe toate, IUBESTE, IUBESTE, IUBESTE si nu te teme de nimic, fiindca, in ceea ce priveste un om care iubeste, Dumnezeu ramane in el. Amin si Aliluia.

                                                                                                                                    Preot Ioan .

sâmbătă, 15 iunie 2019

VREDNICIA CLIPEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE......



Bucuria mea, iata ce spune Dumnezeu: „In ce te voi gasi, intru aceea te voi judeca” (Iezechiel 33:20). Te-a aflat El in lacrimi de adevarata cainta si invinuire de sine, spovedit si impartasit? 

Te-a gasit spunand: “Am gresit la cer si inaintea Ta” (Luca 15:18). Vezi, intr-o singura clipa Dumnezeu ia o hotarare: TE MANTUIESTE sau TE OSANDESTE! Iata, aceasta este VREDNICIA CLIPEI! 

Sfantul Isaac Sirul, ne invata asa: "Viata noastra pe pamant este ca o carte pe care o scriem fiecare dintre noi, prin FAPTELE NOASTRE, prin CUVINTELE NOASTRE si prin GANDURILE NOASTRE. 

Cat suntem inca in viata aceasta, putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gandul. Prin pocainta, prin indreptare, prin inceputul bun, corectam “capitole” din viata noastra, fraze intregi din cartea vietii noastre, exprimari gresite! Dar, atunci cand s-a incheiat viata noastra pe pamant se pune sigiliu pe “cartea vieții” noastre si nu mai putem indrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci raman asa cum ne-a gasit ceasul mortii si ziua judecatii" (Sfantul Isaac Sirul).

 Iar Sfantul Parinte Ioanichie Balan, spune: "Moartea s-a apropiat de noi si NU NE SPOVEDIM. Sfarsitul a venit si, totusi, NU NE IUBIM. Bolile si suferintele ne-au cuprins, dar, NU IERTAM DIN INIMA pe fratele nostru. Citim carti sfinte, dar NU NE CUTREMURAM. 
Ne rugam putin, lipsim de la Biserica, NU MILUIM PE SARACI, suntem stapaniti de nepasare, impietrire si griji pamantesti. De aceea, NIMIC NU SPORIM si ne cheltuim in desert viata aceasta scurta”.

 Cine are minte sa ia aminte la cele de sus cuvinte! 
                                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                                     Preot Ioan 🛎.



PELERINAJ 2013 - Manastirea Polovragi

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

     Cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la Manastirea PolovragiEste situata la nord-est de Tg. Jiu, pe soseaua Tg. Jiu - Rm. Valcea, intr-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea in incinta manastirii se face printr-o poarta masiva din lemn, frumos sculptata, pe care scrie : "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului". In partea dreapta a portii este o frumoasa troita din lemn sculptat, pe postament de beton, inchinata eroilor si martirilor Romaniei.





Recentele cercetari istorice stabilesc vechimea manastirii Polovragi in jurul anului 1505, ctitori fiind Radu Comisul si Patru Spataru, fiii marelui boier Danciu Zamona mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tanar. In 1629, in timpul domnitorului Alexandru Ilies, manastirea intra in posesia jupanului Paraianu Milescu, ban al Craiovei. Timp de un secol si jumatate, documentele nu mai pomenesc nimic despre aceasta manastire. In 1643 Danciu Paraianu, construieste biserica actuala, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab.

Hrisov emis la 6 iulie 1648 de Matei Basarab, constituie prima atestare documentara a bisericii.

Inchinata Sfantului Mormant de cel de-al doilea ctitor al sau manastirea este rascumparata de domnitorul Constantin Brancoveanu de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului, in anul 1693 si facuta metoc al manastirii Hurez. In timpul lui domnitorului Constantin Brancoveanu s-a restaurat biserica, careia i-a inaltat turla si i-a adaugat un pridvor in stil brancovenesc,s-a zugravit interiorul, a refacut chiliile, clopotnita, precum si zidurile de cetate. In timpul stapanirii austriece asupra Olteniei a fost trecuta in randl manastirilor corespunzatoare fortificatiilor defensive. Generalul Stainville a ales-o drept resedinta, adapostind intre zidurile ei un batalion de osti (1718-1739). Mai tarziu, la 27 aprilie 1802, manastirea a fost pradata de trupele talharesti ale lui Pasvantoglu. Legenda spune ca atunci calugarii au ascuns in apa Oltetului odoarele manastirii.
            

Biserica manastirii Polovragi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este zidita in stil bizantin, avand forma trilobata cu abside laterale. Turla este de forma poligonala, cu firide largi, ornamentate in partea superioara si acoperita cu tabla ca si biserica . Naosul si pronaosul sunt spatioase, avand practic aceeasi marime. Catapeteasma executata din lemn de tei, reprezinta o adevarata capodopera a vechii sculpturi romanesti, avand o bogata ornamentatie cu impletituri florale. Pridvorul in stil brancovenesc este spatios, deschis, sustinut de opt coloane din piatra. In pridvor este piatra funerara a surorii ctitorului.
Pictura de traditie bizantina executata in fresca

fost realizata in timpul lui ConstantinBrancoveanu intre 1698-1705 (unele surse indica anii 1703-1712), de primii mesteri iesiti din scoala brancoveneasca de la Hurez ca: Andrei Constantinos, Gheorghe Istrate si Ranite.Manastirea Polovragi
In nordul incintei, intr-o alta curte, se afla bolnita ctitorita de Episcopul Clement Lavrentie, 1732-1738. Biserica manastiriiPolovragi este inconjurata de chilii, formand o puternica cetate de aparare. In ea se patrunde printr-o poarta masiva deasupra careia se inalta CLOPOLNITA

.
                                                  PREOT SORIN LUNGOCI


Manastirea are si o colectie muzeala, ce adaposteste o bogata colectie de icoane pe lemn si sticla, ce provin din secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, precum si depozitul de carte veche ce cuprinde peste 3000 de volume in limbile romana, slavona si greaca.
De aici am plecat la Manastirea Hurezi ,nu inainte de a multumi bunuluiDumnezeu ca am ajuns pe aceste meleaguri minunate..















                                                                Altarul de vara...

Dupa ce am vizitat sfanta Manastire Polovragi am cumparat suveniruri pentru familie si prieteni, am gasit aici icoane foarte frumoase si multe lucruri deosebite, un magazin foarte mare si frumos...Am plecat mai departe spre MANASTIREA HUREZI
Domnul e atât de aproape de noi, mai aproape decât aerul pe care-l respirăm. Aerul intră înăuntrul trupului nostru şi ajunge la inimă, dar Domnul viază în însăşi inima omului. „Şi-mi voi face în ei sălaş şi voi umbla în mijlocul lor… şi le voi fi Tată, iar ei îmi vor fi fii şi fiice, zice Domnul” [2 Co 6,16-18].
Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice cerere şi să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Căci atunci când omul se roagă cu credinţă, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credinţă a lui.

De aceea, atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să nu ne îndoim şi vom fi auziţi. „Să aveţi credinţă fără să vă îndoiţi”, a spus Domnul. Dumnezeu ştie când trebuie să ne dea ceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm duhovniceşte.

                    Bine este sa vorbim de Dumnezeu dar si mai bine este sa vorbim cu El.

Cand am vre-un necaz sau o suparare , eu intotdeauna vorbesc cu Dumnezeu sau cu Maica Domnului...ii spun necazurile sau ii multumesc pentru tot ce mi-a dat si pentru ce nu mi-a dat...ma simt mai bine, mai linistita , mai ocrotita...
In biserica trebuie sa fim atenti caci diavolul nu doarme si iti muta gandurile in alta parte , eu niciodata in biserica nu stau langa prieteni, sau cunoscuti tocmai ca sa nu ma intrebe cate ceva si sa uit de rugaciuni...am sa va spun o povestioara care mi-a placut foarte mult..

                                                             Cu inima in Biserica

             Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

            Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:

- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar  mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

          Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.
Asa si noi dragii mei sa cautam sa fim atenti la ce spune preotul si daca ne vin alte ganduri sa ne mutam din acel loc, macar un pas mai in fata sau in spate , si sa il param pe diavol la sfanta impartasanie si atunci o sa fim mult mai atenti...


In drumul nostru am fost invitati intr-un sat ,  Folestii de sus  unde am ajuns pe intuneric si am fost primiti foarte bine cu masa si bucate alese... Parohia Foleştii de Sus este păstorită de preotul Ion Găman – paroh, ajutat pe postul II, din data de 20 noiembrie 2005, de către preotul Vasile-Emanoil Găman. ,niste oameni minunati...ne-au povestit despre satul si biserica lor, ne-au facut slujbe si ne-au invitat la masa...Noi eram 51 de persoane si a fost mancare pentru toti,...o mancare de post  asa de buna , cum numai la manastire gasesti ,  si noi cum eram toti flamanzi am mancat pe saturate si a mai si ramas. Dumnezeu sa-i binecuvanteze ca mare pomana si-au facut cu noi...Am plecat foarte multumiti de cum am fost primiti , nu inainte de a multumi tuturor celor care ne-au servit la masa, preotilor si satenilor ce erau acolo...si de a promite ca vom reveni in aceste locuri minunate si binecuvantate de Dumnezeu...Se vede omul bun si curat de departe am citit in ochii tuturor bucuria ca ne-au fost de folos si erau bucurosi de oaspeti de parca ne cunosteam dintotdeauna...
Am facut cateva poze dar cum era intuneric , nu au iesit asa clare...














Am multumit Domnului pentru tot si am plecat spre Manastire Dintr-un Lemn unde trebuia sa dormim...

Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de DUMNEZEU – La vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.

Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.

Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.

Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.

Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.

Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.

Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.

O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!

El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.

Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.

Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!

Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.

Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.

Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.



Numele de creştin

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


             În primele veacuri, numele de creştin era asociat acelor oameni care erau despărţiţi de restul societăţii, care erau stăpâniţi de dragoste, de bunătate şi erau gata să se sacrifice pentru nevoile altora. Deci, numele de creştin era sinonim cu virtutea. Martirii şi oamenii duhovniceşti erau mândri să moară pentru acest nume.

Niciodată lor nu le-a trecut prin minte gândul de a se lepăda de Domnul. Mai degrabă, ar fi preferat să devină hrană leilor flămânzi decât să renunţe la Hristos, Care i-a iubit şi Şi-a dat viaţa pentru ei. Adesea ultimele lor cuvinte, înainte de a fi aruncaţi în arenă erau: Noi suntem creştini! Vorbind despre creştin şi creştinism, este potrivit să ne întrebăm dacă înţelegem sensul adevărat şi profund al acestor cuvinte. Oare, ce sacrificii am făcut noi ca să ne potrivim viaţa noastră cu numele lui Hristos prin trăirea vie a atributelor creştine?

Oare, înţelegem noi cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa, care zice: Nu există şi nu a existat o cinste mai mare decât aceea cuprinsă în numele de creştin! Oare, am făcut ceva în mod personal pentru ca mesajul creştin să ajungă la alţii? Botezul în numele Sfintei Treimi, prin care ne-am îmbrăcat în Hristos şi am primit numele Lui, este o nobleţe care ne obligă să alergăm spre Iisus Hristos, ţinta desăvârşirii noastre. Spre această ţintă au alergat, prin veacuri, adevăraţii creştini, jertfindu-se pentru Domnul şi făcând totul ca numele Său să fie cunoscut şi adorat în lume.

 Să dăm doar un exemplu, amintindu-l pe Sfântul Calistrat din Cartagina, care era ostaş în Roma, în timpul împăratului Diocleţian (mort în anul 305). Mărturisind public că este creştin, a fost chinuit până la sânge, târât prin cioburi ascuţite şi aruncat în mare. Dar, din toate a scăpat nevătămat. Aruncat în închisoare, a vestit fraţilor săi de suferinţă Sfânta Evanghelie a lui Iisus Hristos. Scos de acolo şi dus la judecată, trecând pe lângă un templu păgân, s-a rugat şi toţi idolii au căzut la pământ şi s-au sfărâmat.
Prin credinţă şi răbdarea sa, prin exemplul său, a atras la credinţă peste 200 de slujitori împărăteşti.

 Toţi aceştia L-au mărturisit pe Hristos şi lor, dimpreună cu Calistrat, li s-au tăiat capetele, cinstind astfel numele de creştin. Creştinii botezaţi care nu-şi trăiesc viaţa după poruncile Evangheliei sunt vânzători ai Domnului, profitând doar de numele lui Hristos.

 Nu poţi pretinde că faci parte din Sfânta Biserică creştin-ortodoxă dacă viaţa ta e păgânească.

 Sfântul Apostol Pavel spune: Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta; nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli (la patimi), nici preacurvarii, nici stricaţii de tot felul, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpitorii nu vor moşteni (nici unul) Împărăţia lui Dumnezeu (1 Corinteni 6-9-10). Nu!

 Căci nu este de-ajuns numai să te numeşti creştin ortodox, dacă nu faci voia Mântuitorului tău, lepădând păcatul. Sfântul Efrem Sirul spune limpede: Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul de păgâni, căci creştinătatea înseamnă să urmezi, după putinţă, lui Hristos. Dacă ne mulţumim numai cu Sfântul Botez şi ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi păcat. 

Căci L-am auzit grăind în Sfânta Evanghelie: Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ce acela care face voia Tatălui Meu din ceruri (Matei 7:21). Un Sfânt Părinte ne spune: Fiilor, aveţi grijă de sfânta credinţă creştin ortodoxă, este o comoară nepreţuită cu care veţi întra în Împărăţia lui Dumnezeu. Periculos pentru sufletul oamenilor este necredinţa. 

Chiar şi la creştinii ortodocşi. Nu întreba creştinul dacă crede în Dumnezeu, ci dacă crede în Sfânta Evanghelie, în Vestea cea bună a lui Hristos. Căci dacă spuneţi că el crede în Dumnezeu aşa, după părerea proprie, iar nu după Sfânta Evanghelie, este înapoiat şi păgân, pentru că a ajuns la credinţă precum oamenii de acum mai bine de 2000 de ani, precum - să zicem - nişte filosofi elini sau asiatici. Atunci de ce S-a mai coborât Hristos din cer? Şi de ce a pecetluit cu sângele Său descoperirea Sa către lume, Vestea Sa cea bună? Cu adevărat un asemenea creştin a luat asupra capului său sângele preacurat al Fiului lui Dumnezeu, precum aceia care strigau: Răstigneşte-L, răstigneşte-L! Femeia nu poate trăi fără credinţă. După o necredinţă vremelnică se întoarce din nou la Dumnezeu. În caz contrar începe să se descompună repede. Altă treabă este cu bărbatul. El poate vieţui fără credinţă. Împietreşte cu totul, devine stâncă de sare. Şi vieţuieşte aşa împietrit.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO