“FILIZOFIA VIETII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!



      Bucuria mea, adevarata filozofie in viata este sa ne aducem aminte ca suntem muritori. Mihai Eminescu, spune: "Ne nastem sa murim si MURIM SA NE NASTEM!". Amintindu-ne ca suntem muritori, gandul acesta ne va invata asa: "Pazeste-te de pacate omule, ca ai sa mori!" Si tot acest gand ne mai spune ca "Suntem calatori si straini si nu avem aici cetate statatoare in aceasta lume" (Evrei 13:14). Ne mai spune gandul, ca vom sta inaintea lui Dumnezeu si vom da seama de tot ce-am pacatuit cu fapta, cu vorba si cu gandul. 

Daca uitam moartea, MURIM. 

Daca nu uitam moartea TRAIM, adica, suntem vii cu sufletul in vecii vecilor. 

Sa nu ne inselam, fiindca, diavolul nu sta degeaba, niciodata. 

Noi stam, el insa, nu sta: "Racneste ca un leu cautand pe cine sa inghita" (1 Petru 5:8). Trebuie sa stim ca ne mantuim prin CREDINTA (crestin ortodoxa), HAR (il primim din Sfintele Taine) si FAPTE BUNE. Sa ne ostenim sa facem multa MILOSTENIE, cu cat mai multa SMERENIE. 

                                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                                               Preot Ioan

Binecuvantare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Bucuria mea, iata ce i-a raspuns Sfantul Porfirie unei credincioase crestin ortodoxe: "Ce sa fac, Parinte Porfirie, ca sa gasesc bucuria in viata?" 

Sa citesti Sfanta Scriptura, sa mergi la Biserica duminica la Sfanta Liturghie, sa ai parinte duhovnic, sa te spovedești sa te impartasesti cat mai des posibil – cu alte cuvinte, sa fii o buna crestina. 
Si asa vei gasi bucuria pe care o cauti. Vezi ca acum eu sufar, dar, sunt fericit.

 Asa si tu – cand te vei apropia de Hristos, vei gasi bucurie in viata.

 Sa nu incerci sa scoti afara relele pe care le ai in interior, ci mai bine deschide usa sufletului, ca sa intre Lumina, Care este Hristos, si atunci toate intunecimile din tine vor disparea”.

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Amin si Aliluia!
   🙏 Noapte buna!
   🙏 Odihna placuta!
   🙏 Somn usor!
                                                                                                                               Preot Ioan .

DOBANDIREA DUHULUI SFANT

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



           Sfantul Serafim de Sarov i-a descoperit lui Nikolai Motovilov, ca telul vietii crestinesti este DOBANDIREA DUHULUI SFANT.

Cand Motovilov, un cautator de Dumnezeu, l-a intrebat cum putem sti ca am dobandit Harul, Sfantul Serafim i-a grait: "Noi acum suntem amandoi intru Duhul Sfant, fiule! De ce nu ma privesti?" Iar Motovilov a raspuns: “Nu va pot privi, parinte, pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul, iar fata va este mai stralucitoare ca soarele”.

             Sfantul Serafim i-a spus:

  “Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Inseamna ca si tu esti in lumina Duhului dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa. Nu s-a facut aceasta doar pentru tine, ca sa intelegi, ci, prin tine, pentru toata lumea”.
Bucuria mea, pentru ca Dumnezeu, noua, celor ce eram “in intuneric si in umbra mortii”, ne-a descoperit prin Sfantul Serafim de Sarov, scopul vietii nostre crestinesti, se cuvine sa spunem, inca doata cu Psalmistul David: ”Cat de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!” Este vorba Intelepciunea” ce-si are echivalentul in Iubirea care ”nu cade niciodata”.

                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan  .

DACA AM AVEA IUBIRE - Versuri Eliana Popa

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:

„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vin Doamne să te cunosc,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Vin Doamne să te cunosc,
Nu ştiu drumul cum să-l bat,
Am plecat s-ajung la Tine,
Dar adresă nu mi -ai dat.

Dă-mi un semn arată-mi calea,
Că nu văd indicator,
Sunt la răscruce de drumuri,
Tre să urc sau să cobor.

Mă opresc c-am obosit ,
Şi m-aşez pe un dâmp de flori,
Privesc cerul,cer clemență,
Ochii mei străbat prin nori.

Şi privindu-i parcă-mi spun,
Ce adresă vrei să-ți las,
Mă găseşti sunt pretutindeni,
Chiar şi acum când faci popas.

Când cântă privighetoarea ,
Eu te-aştept să cânți cu ea,
Într-un glas cu voi în ceruri ,
Cântă si iubirea mea.

Iar când seara bate toaca,
Pe la curți de mânăstiri,
Stai atent cobor la cină,
Uşa casei să-mi deschizi.

Singura ta cărăruie,
S-o străbați să mă găseşti,
E credința ta in Mine,
Când vii să te spovedeşti.

Uite...asta -mi e adresa,
Sunt în toate peste tot,
Pe pământu precum în ceruri,
Dacă vrei să mă cunoşti.

Niculina Festila 2 02 2018

CUVINTE DE FOLOS SUFLETULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, mintea noastra trebuie sa fie indreptata cat mai mult spre Dumnezeu dupa cuvantul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Siliti-va mintea voastra la aceasta rugaciune, pana la moarte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul!” Si pentru ca toti suntem pacatosi, “Toti gresim mult” (Iacov 3:2), sa ne rugam precum Sfantul Grigorie Palama: "Doamne, lumineaza intunericul din mine!"

. Daca vrei sa te mantuiesti: "Dragostea, ca sa se inmulteasca, trebuie sa o daruiesti” (Sfantul Paisie Aghioritul). 

Porunca Iubirii o-mplinesti numai atunci, cand si pentru vrajmasii tai te rogi si ii iubesti: "Daca te rogi pentru vrajmasii tai, pacea va veni asupra ta. Iar cand vei iubi pe vrajmasii tai, sa stii ca un mare Har dumnezeiesc locuieste intru tine. 

Nu zic ca este deja un Har desavarsit, dar e de-ajuns pentru mantuire” (Sfantul Siluan Athonitul). 

Si mergand pe “Calea cea stramta”, o urma de bine sa lasi in fiecare zi. Tu sa faci bine si sa asteapti raul. Binele ti-l va rasplati Dumnezeu. Daca oamenii, rudele ti-ar face bine, tie ce cruce ti-ar mai ramane? 

Si toate sa le faci cu smerenie, dupa cuvantul Sfantului Siluan Athonitul: "Niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta, iar Maicuta Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste!

                                                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                                            Preot Ioan 

LĂCOMIA STRICĂ OMENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
                       

                                                           
   Bucuria mea, cu cat vremurile sunt mai grele, cu atat mai mult trebuie sa fim mai saraci, fiindca, esti foarte  puternic atunci cand nu ai nimic de pierdut.
                  Sa fim SĂRACI IN CELE MATERIALE, dar, sa fim BOGATI IN CELE SPIRITUALE.
 Filozofia vietii este foarte simpla: Ne nastem intr-o camera, traim intr-o camera si murim intr-o camera!
 Si zice Sfantul si Dreptul Iov: “Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in pamant” (Iov 1:21). 

Intelepciunea poporului spune: “LĂCOMIA STRICĂ OMENIA”, si mai zice: “Strange omul ca furnica, cand moare nu ia nimica, Patru scanduri prinse-n cui, Asta-i toat-averea lui”

. Cel mai bogat om din lume este acela care se multumeste cu putin, fiindca, putinul nu se termina niciodata. Si apoi, daca am avea toate comorile din lume, unde le-am pune??? Nu am avea loc unde sa le punem si nici nu le putem avea pe toate.

Asadar, pentru ce atata zdroaba (osteneala) cand de fapt, un singur lucru conteaza: UNDE PUNE DUMNEZEU SUFLETUL NOSTRU DUPA CE MURIM, in Vesnicia Raiului sau in Vesnicia Iadului, adica, daca ne mantuim sau nu. Asadar, bucuria mea: “PREGATESTE-TE SA TE INTALNESTI CU DUMNEZEUL TAU” (Amos 4:12).

                                                                                                                                   Amin si Aliluia!

                                                                                                                                            Preot Ioan .

Cu gândul la Iisus Hristos (I)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                Ioan Monahul

          Nu se poate ca în aceste zile ale postului mare, crestini fiind să nu ne gândim la Hristos și la mântuire.Cu ajutorul celor 4 evanghelii,ca pelerini care am fost în Tara Sfântă, ori care-L însoțim numai cu gândul, sa incercam sa facem o reconstituire a itinerariilor și activității întreprinse de Iisus in timpul lucrarii sale pe pamâmt, locuri în care cu binecuvântarea și voia lui Dumnezeu am calcat cu picioarele noastre și le-am vazut cu ochii noștrii, le-am atins cu mâinele noastre, cu genunchii noștrii, le-am pipait cu degetele, iar buzele noastre le-au sărutat, locuri sfinte pe care lacrimile noastre de umilință le-au îmbtațișat și le-au mângăiat, iar închinându-ne am dat Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Pentru început, un sumar cadru istoric al evenimentelor. Imparatul roman Augustus (31 î.H. - 14.d.H.) decide la decesul regelui Herodes cel Mare (Irod I) în anul 4 î.H. împartirea regatului vasal Palestina între cei 3 fii ai lui Herodes cel Mare: Archelaos: primeste provinciile Samaria, Iudeea si Idumea. Domnia lui Archelaos a fost scurta (între 4 î.H. - 6.d.H.), fiind exilat, iar cele 3 provincii trecute sub administrarea directa a procuratorilor romani. Herodes Antipas (Irod II): provinciile Galileea si Pereea (Transiordania). Stapân si în zona în care a activat Isus, a domnit între anii 4 î.H. - 39. d.H. Herodes Philippos: provinciile Gaulanitis, Trachonitis, Batanea si Auranitis, în care a domnit pâna la moarte (4 î.H. - 34 d.H.).

În toiul nopţii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

În toiul nopţii sufăr iar
Şi gândurile-mi sunt de jar
Culcat mă-ndrept spre duse amintiri
Din nopţi trecute – nopţi de prigoniri.
Lupte aprige şi-aprinse ca un dor,
Războiul nevăzut al nostru şi al lor...
Părea că totul s-a sfârşit demult...
Dar a-nceput din nou.. şi parcă şi mai mult.
Ascult o voce-n taină, dar totuşi simt c-aş vrea
Să strig cu voce tare, s-arăt durerea mea.
Dar nimeni nu-nţelege... căci lumea nu-i aşa...
Cui oare-i va păsa că-i tristă viaţa mea?
Deodată-ntreg văzduhul se umple de lumini
Iar Domnul vine iar, cu ochii Lui senini
Şi lacrimi cad. El plânge. Dar simt că-mi iartă iar
Şi-mi şterge-orice păcat, cu dulcele Său har.
Şi-atunci mă-nvăluie cu totul în iubire.
Rămân întreg... dar parcă-acum îmi ies din fire.
Şi las simţirea-mi să mi se pătrundă,
De chipul de lumină sfânt, de faţa-i blândă.
Rămân aşa minute-ntregi şi poate ore,
Nu mă mai simt Datan sau Abiron sau Core
Mă simt un David ce-a greşit şi-a fost iertat
De Domnul cel Preabun, mereu Adevărat.
Păcat că n-am să am putere să-i cânt de mulţumire
Cântări şi laude în psalmi de preaslăvire,
Căci trist e sufletu-mi – pe Domnul L-a-ntristat,
Cu tot ce a greşit, cu tot ce-a fost păcat.
Şi totuşi Lumină din umbră se face
Şi sufletul meu e cuprins iar de pace.
Căldura, Lumina, Iubirea mă-mbrac
De azi să-mi doresc numai bine să fac.

Parintele Iosif

sursa

Calauza Ortodoxa

ASTĂZI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Când voi fi pe patul morții, chiar în ultima mea zi,
Îmi vei spune, oare, Doamne: "Azi cu Mine-n Rai vei fi!"?..
Da, de multe ori, Stăpâne, mă întreb îngândurat,
Un sfârșit de felul ăsta voi avea cu-adevărat?..

Căci tâlharul de pe cruce Te mărturisea, murind,
Eu cu multele-mi păcate, Te tăgăduiesc, trăind..
Cum să sper că-n ceasul morții o să poți să înțelegi
Unul care-o viață-ntreagă calcă ale Tale legi?..

Dă-mi, Iisuse, pocăința fericitului tâlhar,
Însă nu în clipa morții, căci atunci e în zadar,
ASTĂZI umple-mă de lacrimi, fă-mi din inimă izvor
Unde să țâșnească apa harului mântuitor!

ASTĂZI spală-mă cu isop, curățind ce s-a-ntinat,
ASTĂZI dă să-mi schimb năravul cu un trai frumos, curat,
Ca să semăn în purtare cu creștinii de demult
Și să vadă lumea-ntreagă că poruncile-Ți ascult..

Doar în Tine, Doamne Sfinte, eu nădejdile îmi pun:
Fă ca-n orice zi de ASTĂZI să devin puțin mai bun
Și cu-o astfel de trăire știu că într-a morții zi,
Tu îmi vei șopti, Iisuse: "AZI cu Mine-n Rai vei fi"!
amin

Numai iubirea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul.
Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice!

Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



"Numai iubirea ştie ce grai are suspinul,
Câte dureri tăcute închide-n el creştinul;
Ce taine strânge-n lacrimi obrazul de mătasă,
Ce umbre-ascunde-un zâmbet şi-o faţă luminoasă.

Numai iubirea ştie, dar tace şi nu spune,
Ce preţ e-ntr-o privire, şi-n lacrimi, ce minune.
Nici clopotul din turlă nu zice tot ce ştie,
Doar bate când a jale, şi când a bucurie.

Numai iubirea poartă un farmec în desagă,
Un leac şi-o mângâiere pentru durerea-ntreagă.
Numai iubirea toarce voalul cel de zână
Din rănile zvâcnite, târâte prin ţărână.

Numai iubirea-mparte cu alţii pâinea-n şapte,
Şi dă voios cămaşa şi haina de pe spate.
Iar când duşmanul zace rănit şi plin de sânge
Iubirea îl ajută, şi stă cu el, şi plânge.

Numai iubirea umple o inimă cu pace,
Numai iubirea leagă ce nu se mai desface.
Şi-i scris în Sfânta Carte că-n veci rămâne tare
Iubirea ce izvorul in Dumnezeu il are".

(poezia sursa:net)

CĂLĂTOR CU CRUCEA-N SPATE !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(versuri: Eliana Popa)

Prin al lumii veac pășește, istovit de drum și sete
Călător cu crucea-n spate și cu nimb de raze-n plete
Parcă are-n ochi lumina diminetilor de vară
Și pe chip parcă-L sărută, flori de crin si lăcrămioară!

Parc-ar vrea un strop de apă, cui sa ceară? Cin' să-i dea ?
Numai crinul plin de rouă îi oferă cupa sa
Omul astăzi nu-L mai vede, iar de-L vede nu-i mai pasă
O, de-ar ști cine-i străinul, L-ar primii cu toți în casă !

Căci și astăzi duce-n spate, nevăzut păcatul lumii
Să ne facă fii Luminii...să nu fim plămada humii !
Vine-n fiecare casă, bate-n chip de călător
Sau ne-asteaptă lângă poartă, îmbrăcat în cerșetor !

,, - C-un bănuț Mă miluiește ! N-ai o pâine pentru Mine ?"
,,- Pleacă, lasă-mă , n-am vreme, fugi din calea mea, străine !"
,, - Lasă-Mă, să stau un ceas, pe pragul căsutei tale!"
,, - Nu am vreme pentru tine, vezi,străine de-a ta cale!"

,, - Dă-Mi un strop de apă rece, să mai prind un pic de viață
Si-un ștergar să-Mi scutur colbul și sudoarea de pe față!"
Omul Îl privi cu ură și grăbit închise poarta :
,, - Nu am vreme să-ți dau apă ! Mergi..si-mpacă-te cu soarta !

Nici ștergar nu am a-ți da, mergi și bate-n alte porți
Am atâtea de făcut, nu pierd timpul meu cu toți
Cerșetorii și pribegii.... ce îmi bat ades' în poartă
Du-te ! Du-te mai departe, fiecare cu-a lui soartă!"

Călătorul cel din Ceruri, se întoarce și oftează
,, - Nu am vrut să-ți tulbur duhul, omule cu mândră casă
Ți-am cerut un strop de apă și-o fărâmă dintr-o pâine
Ce oricum îți prisosește, și-o arunci mereu la câine !

Ce-ai crezut, sărmane suflet, că Eu îți rămân dator ?
Ți-aș fi dat si-aici răsplată și în veacul viitor
Căci la vremea Judecății, Eu sărmanul zdrențăros
Aș fi poruncit la îngeri să îți dea veșmânt frumos

Apoi te-as fi pus la masă, la ospăț împărătesc
În a Tatălui Grădină, unde sfinții locuiesc
Unde picură in cupe, apa vieții, apă vie
Unde-i viață far' de moarte și eternă bucurie!

Eu pleca-Voi mai departe știu că am să găsesc milă
La o văduvă săracă, într-o casă mai umilă
Însă tu,cel care astăzi închizi poarta după mine
Călător vei fi și tu...cu durere și suspine

Va veni si vremea-n care tu-Mi vei cere-un strop de apă
Când în arșița eternă, îngeri răi cu foc te-adapă,
Când vei vrea un ceas odihnă de la muncile cumplite
Când vei plânge cu durere...nu voi lua nici Eu aminte !"

SĂ NE MĂRTURISIM CORECT PĂCATELE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

În general creștinii noștri ortodocși, deși au primit de la Mântuitorul lumii, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, acest inestimabil dar al iertării păcatelor prin Taina Spovedaniei, nu prea știu să îl folosească.. În momentul în care ar trebui să-și spună păcatele curat, simplu și la obiect, ei încep să-și verse "amarul" suferințelor vieții, uitând motivul pentru care se află acolo, sub epitrahilul preotului lui Hristos.

 Și atunci se vorbește foarte puțin despre păcate, superficial, atingând puțin problema, așa, "în treacăt", dar se insistă foarte mult pe descrierea amănunțită a nedreptăților suferite din partea celor din jur. De aceea am scris eu în poezia "Am greșit!": "Nu-i mai spovedi pe alții"! 

Ai "șansa" să ieși de la spovedanie cu toate păcatele în cârcă, pentru că ți s-a dezlegat și iertat ceea ce ai spus, nimic mai mult. Evident că dacă ți-ai povestit problemele vieții nu puteai să primești iertare pentru păcatele tale care în fond au rămas.. nemărturisite. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți, deschizându-vă ușile Raiului precum tâlharului celui de-a dreapta Crucii Sale, amin!

                                                                    Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

MASURA IUBIRII LUI DUMNEZEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



     Bucuria mea, mereu vorbim despre porunca iubirii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Matei 12:31), “Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Matei 5:44). Da, este corect, dar, care este masura, cat trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu? “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta" (Matei 12:30). 

Asta inseamna ca, MĂSURA IUBIRII LUI DUMNEZEU este Sa-L IUBIM FĂRĂ MĂSURĂ, asa cum ne iubeste si El pe fiecare dintre noi. Sfantul Dimitrie al Rostovului spune despre iubire: Fiul lui Dumnezeu a murit pentru noi pe Cruce, din dragoste pentru noi. 

Nu este dragoste mai mare decat nu numai a iubi, ci a si muri pentru cei pe care ii iubesti.

 Nu e adevarata dragostea fara cruce, fara suferinta pentru cel iubit - si dupa cum despre cei nestatornici in credinta se spune: cred pana la o vreme, iar la vreme de incercare se leapada (Luca 8:13), asa si despre cei ce nu iubesc cu adevarat se poate spune: ”IUBESC PANĂ LA O VREME, IAR LA VREME DE INCERCARE SE LEAPADĂ”.

🙏 Dumnezeu sa-ti umple sufletul de IUBIRE Sfanta, PACE Sfanta si BUCURIE Sfanta!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul mainilor tale. 

Har si pace sufletului tau! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

DE VREI S-AJUNGI LA DUMNEZEU..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

De vrei s-ajungi la Dumnezeu,
Să-ncepi cu cei de lângă tine:
Ajută-i când le este greu,
Căci tare le va prinde bine..

Să nu amâni la nesfârșit
Un ajutor ce ți se cere
De către omul necăjit,
Cu ochii umezi de durere,

Ci să-l ajuți cu mare zor,
Că-n omul cel cuprins de jale
Se-ascunde Bunul tău Păstor:
E ceasul cercetării tale!

Tu vrei s-ajungi la Dumnezeu,
Dar să nu uiți nicicând, creștine:
Prin cel ce-ți cere leac la greu,
El Însuși a ajuns la tine!

.B I N E C U V A N T A R E

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE

              Bucuria mea, in de-a  lungul a șapte saptamani in nevointa noastra de a intampina Invierea Domnului, trebuie sa postim cu sufletul si cu trupul, sa facem milostenie, sa fim blanzi si smeriti cu inima, dar, trebuie sa ne sa ne si rugam cat putem de mult.

 Despre rugaciune, Sfantul Nicolae Velimirovici ne spune asa: „Rugandu-te lui Dumnezeu numai atunci cand da peste tine nenorocirea, faci din tine un cersetor oarecare, iar pe Dumnezeu il rusinezi, fiindca il chemi, ca pe un pompier, numai atunci cand iti arde casa”. Cea dintai rugaciune a oricarui crestin ortodox, ar trebui sa fie: „Fa sa cunosc voia Ta”, sau, “Doamne, precum vrei si precum stii miluieste!” Pentru ca tot ceea ce nu este voia lui Dumnezeu nu este real, ci este o iluzie” (Ieroschimonah Gabriel Bunge).

        Rogu-va, rugati-va zilnic pentru toti cei din neam, care nu nu postesc, nu se spovedesc si nu se impartasesc, asa zicand: Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, cu judecatile care stii miluieste si mantuieste pe robii tai (numele de botez...). 

Miluieste si mantuieste pe tot poporul crestin ortodox de pretutindeni, iar pe ceilalati sa-i aduci Doamne, la CUNOSTINTA ADEVARULUI si pe nimeni sa pierzi. Iarta-i Doamne, fiindca, ei nu stiu ca viata noastra este darul cel mai de pret si apoi TAINA SPOVEDANIEI si TAINA IMPARTASANIEI sunt de asemenea mari daruri ale lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan ..

Tânăra si Duhovnicul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

        Trăia o dată o tânără credincioasă şi cu frică de Dumnezeu. Dar deoarece nu avea un duhovnic permanent, a hotărât să meargă din biserică în biserică, sperând că poate în aşa mod îşi va găsi preotul ce îi va fi de ajutor la mântuirea sufletului. Aşa a venit într-o Biserică, unde preotul tocmai citea o predică.

I-a plăcut tinerei predica şi puterea părintelui de a propovădui. “Poate că el va fi duhovnicul meu?” – s-a gândit ea, şi a rămas să vorbească cu părintele. Dar nu i-a reuşit, fiind multă lume în Biserică, preotul a ieșit după Liturghie prin altar și a plecat.

 Apoi a mers la o altă biserică. Acolo a văzut un preot, care era înconjurat de enoriaşii săi şi le împărţea dulciuri, fructe. Cineva i-a a cerut sfatul, el l-a ascultat, apoi i-a răspuns, și toți ceilalți, de asemenea, ascultau. Deşi răspunsul era adresat doar persoanei ce întrebase. Aşa şi mergeau după părinte cu toată mulţimea. “Ce este asta? – a meditat ea. – Chiar și un sfat nu poţi cere. Şi ce să fac dacă am ceva personal? “

– Spuneţi-mi, s-a adresat ea unei bătrâne de alături, –aici mereu aşa se vorbeşte cu părintele? –

Cum, dragă? – nu a înţeles-o bătrânica.

 – Întotdeauna sunt atât de mulți oameni? Pot vorbi doar cu preotul?

– Oh, dragă, noi suntem mereu împreună. Chiar şi când suntem la mărturisire, totdeauna părintele e înconjurat de enoriaşi, de parcă s-ar teme să se despartă de el. Și ce har are părintele! Ce har…

Se pare că nu a putut face faţă tânăra noastră unui asemenea har a părintelui și a mers la a treia Biserică.  Parohul bisericii era foarte cunoscut în cercurile bisericești, predica la radio și televiziune, scria cărți. Biserica era plină de oameni, mai nu era loc unde puteai sta. Liturghia se sfârşise şi cei adunaţi aşteptau ieşirea părintelui. Care îl aștepta pentru ai aduce careva daruri, care pentru un autograf, iar unii au venit şi din simplă curiozitate să arunce o privire la celebritatea spirituală.

– Spuneţi-mi, – s-a adresat fata unei femei. – Și mulţi fii duhovniceşti are părintele?

 – O, draga mea, ca nisipul de pe fundul mării! Iar printe ei, eu sunt cea mai îndrăgită. M-a învrednicit Domnul! Eu pot spune că sunt mâna dreaptă a părintelui! În toate-l ajut, unde cu fapta, unde cu cuvântul. Şi el nu mă uită-n rugăciune. Prin rugăciunile sale …

 Dar iată ca s-a deschis ușa laterală a altarului, şi a ieşit un preot în aparenţă prin nimic deosebit, ba chiar şi prea modest îmbrăcat.

 – El este? – A întrebat ea femeia.

 – Ce e cu tine! Desigur că nu, a spus favorita.

 – Acesta nici doi bani nu face pe lângă al nostru. L-au trimis la noi de undeva de departe. Se spune despre el că este bețiv şi asta încă nu e totul… chiar şi în fața i-o spun oamenii, dar cred că îşi ştie păcatul, de atât şi tace. Nici un cuvânt în apărarea sa nu spune. Și numai pentru ce Domnul l-a trimis pe capul nostru?

Mulțimea s-a dat la o parte, permițându-i preotului să treacă și imediat a început şuşoteala şi discuţiile. Iar tânara noastră a mediatat puţin şi s-a îndreptat în grabă în urma părintelui.

– Părinte! Părinte, așteaptaţi!

Preotul s-a întors uimit.

– Binecuvântaţi, părinte! – i s-a adresat tânara punând mâinile pentru binecuvântare.

 – Pace ţie, copila mea! – A spus părintele privind în jos.

 -Părinte! Eu de mult vă caut!

Părintele a tresărit şi fără să ridice privirea din pământ a spus cu tristețe:

– Copilă dragă, bucuria mea, ce folos poţi avea de la mine, un păcătos? Ce pot eu să te învăţ.

Fata a tăcut şi apoi i-a răspnus:

 – Smerenia! Părinte, învață-mă smerenia

Voi plânge faptele vieții mele ticăloase !

Iata, dragi credinciosi, ce minunat este ca avem aceasta bucurie de a ne ruga și asculta cuvintele de pocăință și smerenie la începutul Postului Mare si, ce minunat este ca il avem contemporan pe Sfantul Andrei Criteanul. De ce? Pentru ca rostind Canonul de Pocainta al Sfantului Andrei Criteanul suntem impreuna cu el in pocainta, si chiar il invocam, pentru ca la Canonul Sfantului Andrei Criteanul, Biserica a adaugat: “Sfinte al lui Dumnezeu Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi”.
Postul este acest mijloc, alaturi de rugaciune, prin care noi descoperim cata putere a lasat Dumnezeu in fiinta fiecaruia dintre noi, prin care descoperim ca raul dinlauntrul nostru, patimile, si toate pacatele pe care noi le savarsim, toate acestea nu sunt o fatalitate, daca vom patrunde dincolo de “acoperisul” acesta sau de “cenusa” aceasta, pe care raul a aruncat-o asupra luminii launtrice din noi. Vom descoperi ca raul nu are putere atunci cand Cu noi este Dumnezeu si cand avem aceasta constiinta a lui Dumnezeu care lucreaza impreuna cu noi, si-L invocam: Doamne al Puterilor fi cu noi.

P O S T U L ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

,,Unde nu lucreaza postul,
 Nu-i sporire in credinta,
Nu-i smerenie curata,
Si nici duh de umilinta!

Unde postul nu ajunge,
 Nici lumina nu sporeste,
 Nici iubirea nu se-aprinde
Si nici ravna nu mai creste!

Unde nu-i primit cu pace,
 Cu nadejde si credinta,
 Postul nu aduce roade,
 Si nici ganduri de cainta!

Postul care nu rodeste,
 Nu-i din inima primit,
 E-o povara dusa-n sila
De un suflet razvratit!

Daca n-aduce lumina,
Nici rabdare, nici iubire,
Postul nostru-i din mandrie,
Si ne duce-n ratacire!

Daca lumea si mandria,
 Sufletul ni l-au supus,
E semn sigur ca-n launtru,
 Postul nostru n-a ajuns!

Insa cand in noi patrunde,
Aripi, sufletul primeste,
 Si privindu-se-ntru sine,
 Inima se curateste!

Treaza, vie si smerita,
Vrea comori duhovnicesti,
Cand prin post si rugaciune,
 Simte slavile ceresti!

Si sporind prin ravna Sfanta,
 Mintea-n post si rugaciune,
Vine-n inima si naste,
Rodul Sfant si fapte bune!

Postul este arma Sfanta,
 Ce curata si sporeste,
Postul este scoala-nalta,
Postu-nvie si sfinteste!

Postul vindeca de patimi,
Si durerile trupesti,
Postul inalta rugaciunea,
 In tariile ceresti.

Postul curateste mintea,
 O educa si-o-ntareste,
 Iar vederea dinlauntru,
Tot mai mult o adanceste!

Postu-n pace si-n iubire,
 Este arma de temut,
Foc ce arde si renaste,
 Scara, sabie si scut!”.

Bucuria mea, porunca lui Dumnezeu este clară: “Iertati si vi se va ierta” (Luca 6:37). Asadar, trebuie sa postim, dar dacă nu cerem iertare si nu iertăm, inseamnă multă mandrie si atunci, in zadar asteptăm Sfintele Pasti. Nu toti crestinii ortodocsi pot spune din tot sufletul: TE ROG, IARTĂ-MĂ! Fiecare om pe care il iertam, vindeca o parte din noi. Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan .

Postul adevarat

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Mi-aduc aminte din copilarie, cu cata evlavie era tinut postul atunci! Nu se facea exceptie de la post, nici pentru caz de boala, nici pentru cei mici, toti il tineam cu severitate. Sfantul si Marele Post al Paresimilor era asteptat ca un mare eveniment. Erau vase anume pastrate pentru Postul Mare. Şi cu cata primeneala sufleteasca ajungeam la Sfintele Pasti! „Se poate sa nu tii postul? Domnul Hristos a postit patruzeci de zile pentru pacatele noastre si noi sa nu postim? Mare pacat sa calci randuiala postului“! Asa gandeau crestinii ortodocsi de altadata.

Civilizatia noastra materialista si iubitoare de placeri a strambat aceasta intelegere. Mi-aduc iarasi aminte de convorbirea dintre un reprezentant al acestui duh si un parinte duhovnicesc, care staruia asupra marii necesitati a postului pentru viata crestina. „Prea cuvioase, zicea acela, a trecut vremea aceea, acum s-au schimbat lucrurile! Un om, ca sa dea randament in munca, are nevoie de atatea calorii pe zi si de o alimentatie bogata in vitamine…“. Caloriile si vitaminele regle­menteaza alimentatia omului de azi, iar randuielile crestinesti traditionale pentru post par nestiintifice si invechite.

Intr-adevar, este un fapt binecunoscut ca lumea de astazi si mai ales cea de la oras, dintr-o multime de motive, tine tot mai putin posturile bisericesti. Asa de putin, incat conducerea Bisericii Ortodoxe se gandeste la o adaptare a randuielilor traditionale pentru post. Intre temele viitorului sinod panortodox este trecuta si aceea a Postului, socotit ca una din problemele grave ale vietii crestine ortodoxe si nu lipsesc printre teologi glasuri care propun o scurtare a duratei posturilor mari o imputinare a zilelor de post si o indulcire a meniurilor de post.

Sa-si fi pierdut oare postul in vremea noastra va­loarea lui spirituala si puterea lui innoitoare de suflet?

De la inceput observam ca acest fel de intelegere are in vedere postul mai ales sub aspectul lui material, exterior: schimbare de regim alimentar, reducerea cantitatii de hrana.

Dar aceasta intelegere a postului nu-i cea adeva­rata, invatatura Bisericii noastre ne-o spune cu toata claritatea.

„Daca postesti numai de bucate, zice un tropar din vremea Triodului, iar pacatele nu le parasesti, te asemeni cu viclenii draci, care niciodata nu mananca“.

Sau altul: „Sa postim post bine placut Domnului. Postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramantul mincinos. Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit“.

Iar marele Hrisostom zice: „Postesti? Arata-mi-o prin fapte. Cum? De vezi un sarac, ai mila de el; un dusman, impaca-te cu el; un prieten cu nume bun, nu-l invidia. Nu numai gura si stomacul sa posteasca, ci si ochii si urechile si picioarele si mainile noastre, ramanand curate de rapire si de lacomie. Picioarele sa nu alerge la spectacolele cele urate, ochii sa nu priveasca cu pofta la frumuseti straine, gura sa posteasca de injuraturi si de vorbe nerusinate…“.

Şi numai aceste marturii, si s-ar putea aduce multime, sunt suficiente ca sa intelegem ca a lega postul numai de schimbarea si imputinarea mancarii este o intelegere nedeplina, unilaterala.

Nu numai schimbarea de regim alimentar este postul, ci un lucru mult mai complex, o lucrare de adanca prefacere si innoire a intregii vieti sufletesti si trupesti a crestinului.

Ne incredinteaza despre acest lucru aceia care au facut din post un prieten iubit pentru toata viata, marii postitori, sfintii.

„Postul, zice Sfantul Isaac Sirul, este cale sfanta a lui Dumnezeu si temelie a toata virtutea. Este cununa pentru cei ce se infraneaza, frumusete a fecioriei si a sfinteniei, maica rugaciunii, inainte mergatorul tuturor faptelor bune...”. (Cuvantul 85).

„Postul si infranarea, zic Parinti Patericului, sunt bogatia sufletului“, iar Sfantul Ioan Scararul zice: “Postul este luminare a sufletului, paza a mintii, sanatate a trupului, iertare a pacatelor, usa si desfatare a Raiului” (Treapta 14).

Mantuitorul Insusi ne spune in Sfanta Evanghelie, ca postul este arma nebiruita impotriva dracilor (Marcu 9, 29). Şi iarasi cantarea bisericeasca din Postul Mare zice: „Bantuielile dracilor nu indraznesc asupra celui ce pos­teste, iar ingerii stau mai aproape de cei ce se curatesc cu postul“ (Triod).

Astfel, postul se arata ca un mestesug duhovnicesc, care angajeaza intreaga noastra fiinta: sanatate trupeasca, sfintire sufleteasca si trupeasca, iertare de pacate, cale catre cer, arma nebiruita impotriva dracilor, toate acestea si mai multe decat acestea ni le mijloceste postul. Care crestin s-ar putea lipsi de ajutorul lui?

Mantuitorul Hristos, Care nu avea nevoie de post, a postit totusi pentru ca sa ne invete cu pilda, cat de mare este folosul postului. De aceea, Sfantul Isaac Sirul adauga: „Postul este arma lucrata de Dumnezeu. Şi daca Legiuitorul insusi a postit, care dintre cei ce pazesc Legea nu trebuie sa posteasca? Şi care dintre cei ce-l nesocotesc nu va fi osandit?

Pentru ca este absolut necesar pentru viata crestina postul, de aceea si Biserica l-a randuit de-a lungul intregului an, in posturi de o zi sau de mai multe, pentru ca din intalnirea cat mai deasa cu postul, sa ni-l facem bun prieten pe calea desavarsirii crestinesti si a poruncit cu hotarare ca tot crestinul sa-l tina, iar cei ce-l nesocotesc sa fie scosi din Biserica.

Aceasta severitate a Bisericii ortodoxe este pe deplin indreptatita, deoarece nu este posibila desavar­sirea crestineasca, mantuirea sufletului fara ajutorul postului. Cateva exemple sunt edificatoare.

Rugaciunea este oxigenul vietii sufletesti. Asa cum trupul moare fara oxigen, tot asa si sufletul nu poata trai fara rugaciune. Sfintii Parinti numesc rugaciunea „inaltarea mintii catre Dumnezeu“, „convorbire cu Dumnezeu“. Dar cine nu stie ca omul ingreuiat cu mancare si bautura nu are mintea sprintena nici pentru cele pamantesti, necum pentru inaltarea catre Dumnezeu in rugaciune. Şi dimpotriva, mintea celui usurat cu infranare si post este sprintena si usor se inalta pa aripile rugaciunii. Rugaciunea si postul sunt strans legate impreuna si toti cuviosii si sfintii, care au fost mari rugatori, au fost si postitori.

Pocainta, spun Sfintii Parinti, este cea mai inalta dintre virtuti, mijloc de continua desavarsire a crestinului, lucrare permanenta a sufletului, care ne trece peste marea vietii spre raiul cel vesnic. Dar ea este asa de legata cu postul incat se confunda cu acesta. Este de neconceput pocainta fara post.

Tot asa putem spune si despre milostenie, despre smerenie, despre curatirea de toate patimile care robesc pe om si despre toate virtutile, daca le-am lua pe rand, ca se sprijina pe post. Cu adevarat, asa cum spune Sfantul Isaac Şirul: „Postul este temelia a toata virtu­tea“.

Daca este asa, atunci de ce crestinii de astazi nu mai tin, sau tin asa de putin postul?”

Ieromonah Petroniu Tanase,

"Chemarea Sfintei Ortodoxii", Editura Bizantina, Bucuresti

sursa: crestinortodox.ro

Rugaciune de pocainta

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



    Marturisesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, Celui in Treime slavit si inchinat: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh - pacatele mele facute in toate zilele vietii mele si pana in ceasul de fata cu lucrul, cu cuvantul, cu gandul, cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu pipaitul si cu toate simturile mele sufletesti si trupesti, prin care Te-am maniat pe Tine, Dumnezeul meu, si am nedreptatit pe aproapele. Pentru toate acestea ma simt vinovat inaintea Ta si vreau sa ma pocaiesc. De aceea, cu smerenie, ma rog: iarta-ma si ma dezleaga de toate pacatele, ca un bun si de oameni iubitor.

O ULTIMĂ PRIVIRE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE  SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Pe fruntea Lui de spini rănită
Se scurg șiroaie lungi de sânge
Ce se preling apoi pe față,
Udându-I barba care plânge

Cu picături amestecate
De lacrimi, sânge și sudoare..
Cuminte, le-a-'mplinit pe toate
Și-acum Stăpânul lumii moare..

Încet, durerea n-o mai simte,
Căci iată, trupu'-I amorțește,
Privirea I se-'ncețoșează;
În timp ce viața-L părăsește,
El vede îngeri ce-L veghează..

Încearcă totuși să-Și revină;
Să moară, încă nu Se-'ndură..
Mai vrea s'-arunce o privire
Spre cei ce-au răsplătit cu ură
Dumnezeiasca Sa iubire..

Acum când viața I se duce,
Poporul El nu Și-l blesteamă;
Chiar dacă ei L-au pus pe Cruce,
Sunt oameni, deci să nu se teamă,
Că nu vrea cu necaz să-i certe,
Ci îi privește cu blândețe,
Rugându-Și Tatăl să îi ierte..

Acum, că toate sunt făcute,
Privește cerurile-'n pace,
Iar ele Îl așteaptă mute;
Mai mult de-atât nu poate face
Pentru această omenire,
Căci iată, S-a urcat pe Cruce
De bună voie, din iubire..

Cu mintea cea din veșnicie
El vede slava ce-L așteaptă.
Răsplata Tatălui e dreaptă
(Cum altfel ar putea să fie?..);
Ascultător până la moarte,
A coborât în lumea asta
Păcatele să i le poarte..

Nu are rost să-Și prelungească
Aceste nesfârșite chinuri,
Căci Crucea asta nemiloasă
Îi fură viața cu încetul..
Cutremurat de-adânci suspinuri,
Șoptește stins că-I este sete
Și din acel murdar burete
El soarbe cu nesaț oțetul!

Acel ce a zidit pământul
Când Tatăl Său I-a dat poruncă,
Strigând cu glas înalt cuvinte,
În brațe părintești Se-aruncă:
"Primește duhul Meu, Părinte"!
Îi pare rău că lasă lumea
Și sufletul acum Îl doare..
Îmbrățișând-o de pe Cruce,
Cu barba-'n piept,
Stăpânul..
Moare!

PUTEREA EXEMPLULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Bucuria mea, azi, conform poruncii dumnezeiesti, a 4-a, este ZI DE ODIHĂ si DE SĂRBĂTOARE. Ne odihnim dupa sase zile de munca si serbam Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. In fiecare duminica, in fiecare Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, pe fiecare Sfanta Masa, se afla Iisus Hristos, care se aduce pe Sine Insusi, Jertfa in fata Lui Dumnezeu Tatal, ca sa ne mai rabde pe pamant. Si zice Sfantul Ioan de Kronstadt: "Nu exista lucrare mai inalta pe pamant decat savarsirea Sfintei Liturghii si impartasirea oamenilor cu Sfintele Taine, adica, cu Sfantul Trup si cu Sfantul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos”. Daca facem “carare, “poteca”, de acasa pana la Biserica, pe aceasta “poteca”, vor merge si copiii nostri: PUTEREA EXEMPLULUI! 

Daca noi nu vom merge, nici copiii nostri nu vor merge si ne vom pierde mantuirea sufletelor, si noi si ei. Cine nu vine duminica la Sfanta Liturghie calca porunca a 4-a si “Cine calca o porunca a calcat toata Legea (Iacov 2:10), iar acestia sunt crestini ortodocsi “de suprafata”, adica, doar cu numele.

 Tot omul, cand are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, ridica ochii catre cer, “trage de sfoara” si striga: “Doamne, scapa-ma!”, “Doamne, ajuta-ma!”?  

Dupa aceea, uita, uita chiar si sa-i multumeasca lui Dumneze si bine mai zice Sfantul Serafim de Sarov: “Cand sunt bolnav, MĂ ROG LA TINE; cand am necazuri, MĂ ROG LA TINE, dar cand mi-e bine, UIT SĂ-TI MULTUMESC. Doamne, Te rog, iarta-ma!” Amin si Aliluia!
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan .

PUTEREA EXEMPLULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Bucuria mea, azi, conform poruncii dumnezeiesti, a 4-a, este ZI DE ODIHNA si DE SARBATOARE. 

Ne odihnim dupa sase zile de munca si serbam Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. In fiecare duminica, in fiecare Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, pe fiecare Sfanta Masa, se afla Iisus Hristos, care se aduce pe Sine Insusi, Jertfa in fata Lui Dumnezeu Tatal, ca sa ne mai rabde pe pamant. Si zice Sfantul Ioan de Kronstadt: "Nu exista lucrare mai inalta pe pamant decat savarsirea Sfintei Liturghii si impartasirea oamenilor cu Sfintele Taine, adica, cu Sfantul Trup si cu Sfantul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos”. Daca facem “carare, “poteca”, de acasa pana la Biserica, pe aceasta “poteca”, vor merge si copiii nostri: PUTEREA EXEMPLULUI! 

Daca noi nu vom merge, nici copiii nostri nu vor merge si ne vom pierde mantuirea sufletelor, si noi si ei. Cine nu vine duminica la Sfanta Liturghie calca porunca a 4-a si “Cine calca o porunca a calcat toata Legea (Iacov 2:10), iar acestia sunt crestini ortodocsi “de suprafata”, adica, doar cu numele. Tot omul, cand are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, ridica ochii catre cer, “trage de sfoara” si striga: “Doamne, scapa-ma!”, “Doamne, ajuta-ma!”?

Dupa aceea, uita, uita chiar si sa-i multumeasca lui Dumneze si bine mai zice Sfantul Serafim de Sarov: “Cand sunt bolnav, MA ROG LA TINE; cand am necazuri, MA ROG LA TINE, dar cand mi-e bine, UIT SA-TI MULTUMESC. 

                                                 Doamne, Te rog, iarta-ma!” Amin si Aliluia!
                          🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                            Preot Ioan .

BINECUVANTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. 🙏Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta. 🙏Maica Domnului, sa te acoperă sub Sfant Acoperamantul ei. 🙏 Sfantul inger, sa te pazeasca de toate uneltirile vrajmasilor diavoli! 🙏 Har si pace sufletului tau! Bucuria mea, eu, te-am binecuvantat, din tot sufletul, din toata inima, cu iubire sfanta, dar, ramane ca si tu sa te rogi, cat mai mult cu putinta, in gandul tau si atunci binecuvantarea va veni cu adevarat si cu multa putere in sufletul tau: 🙏DOAMNE, DUMNEZEULE, PACATELE TINERETILOR MELE si ale NESTIIINTEI MELE, NU LE POMENI DOAMNEI! 🙏 IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! 🙏 POMENESTE-MA, DOAMNE, CAND VEI VENI INTRU IMPARATIA TA! 🙏DOMNUL MEU, si DUMNEZEUL MEU, IARTA-MA!🙏 MILUIESTE-MA, MAICA LUMINII! 🙏 Doamne, Dumnezeuule te rog sa-mi dai si mie, BLANDETE si SMERENIE! 🙏 Nadejdea mea este TATAL, scaparea mea este FIUL, acoperamantul meu este DUHUL SFANT, TREIME SFANTA, Slava Tie! Amin si Aliluia!

                                                                                                                               Preot Ioan 🙏.

Parintele pustnic Proclu ne vorbeste despre microcip si despre decizia sinodului ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



“Amu`, cultu-i liber. Care vrea sa se duca-n iad, poa` sa se duca, ca nu-i pusa nicio bara. Care vrea sa se duca-n rai, numai asa vom putea, daca ne vom smeri si vom lasa rautatea si sa iubim…“.
“Daca Bunul Dumnezeu ar duce-n rai pe toti maniosii si nervosi, nu se mai cheama rai, se cheama iad “
“Si toti care au duhovnic si vin si pe la mine, ii de folos, iar care vin la mine si nu se duc la duhovnic, sunt de plans”.
“Care are pe Duhul Sfant, il simti ca nu vrea sa ieie cipu`. Ca cipu` are si ‘cornite‘“.
“Lucrarea asta diavoleasca o poate cunoaste numai aceia care au smerenie si cauta sa faca voia lui Dumnezeu, cauta sa nu depaseasca pe constiinta. S-adeseori trebuie sa intrebi pe constiinta: constiinta, spune drept, daca mor amu`, ma mantuieste Bunul Dumnezeu?“
“Sfanta Scriptura spune tot ce este in timpul de astazi“.
“E prigoana Bisericii… pentru ca multi au ajuns mari prin interes. (…) Interesul poarta fesul”.
“Are mare insemnatate cine-a ajuns sa doreasca mantuirea tuturor. Trebuie sa fim asa…: Toti pentru unul si unul pentru toti, unul pentru toti si toti pentru unul!”
“Ca mi-a spus asa un parinte: cand m-oi pune la rugaciune si nu pot plange, is mort de viu”.
“A vazut candva, cineva la televizor, dar nu amu`, demult, a vazut o albina, care mergea c-un `ciur intr-o barca, si c-un `ciur in alta barca, si cu fundul prin apa. Asa sunt aistia care iau cipul si vreau sa fie si crestini. Poa` sa fie cat de mare sau cat de mic!
- Pai daca posteste, se roaga, se smereste, merge la biserica?

- Si diavolul merge la biserica!”

“Nu-s uniti Prea Sfintitii. fiecare se da in dos… si sa ramana Prea Sfintit“.
“- Sunt crestini care spun asa: Eu primesc actele cu cip, dar in inima raman crestin, nu ma lepad in inima…
- Ii minciuna!”.

“Ii de plans Biserica… E vanduta Biserica!“.
“Daca crestinii se vor uni cu Parintii, daca se unesc Parintii cu Biserica, se unesc Parintii cu poporul…., trebuie sa fie una cu poporul…“
“Vrea sa prigoneasca Biserica… ai nostri. Ai nostri sunt contra la ai nostri!”.
“Comunistu` ii foarte mult ascuns in biserici!”
“Daca n-are sa fie Biserica unita cu poporul, ii de plans!”
“Cine are evlavie la cip, are si pe Antihrist. Si toti acei care-i impung pe crestini au duhul lui antihrist. Poa` sa fie cine`a fi ei!”

Icoana

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Ovidiu Florin

Toți mi-au spus să nu mai plâng,
Lacrimile să le strâng,
Că-s sătui și ei de greu,
De necaz aud mereu.

Și am strâns lacrimi, am strâns
Și-a rămas plânsul neplâns,
Negăsind pe cineva,
Să îi spun durerea mea.

Și plecând în depărtare,
Întâlnit-am pe cărare,
Un Om care sus stătea,
Răstignit pe-o cruce grea.

Și văzându-mă-ntristat,
De pe cruce m-a-ntrebat:
Ce te doare, fiul Meu?
Spune-acum necazul tău.

Atunci, în durerea mea,
Căzând jos la crucea Sa,
I-am dat plânsul cel neplâns,
Lacrimile ce le-am strâns.

Cât am plâns și am oftat,
Tot timpul m-a ascultat,
A luat greul meu la Sine,
Și a plâns și El cu mine.

După ce m-a alinat,
Mi-am șters ochii și-am plecat,
Înapoi la casa mea,
Fără să mai simt ceva.

Iar acasă am zărit,
În icoană răstignit,
Că Omul din drumul meu,
A fost Însuși Dumnezeu.