Avem adeseori obiceiul să certăm și să judecăm peste măsură pe cei care greșesc și unii chiar facem din asta o obsesie sau chiar un mod de viață.
Uităm însă de slăbiciunea noastră și de aceea cădem în aceleași păcate pe care le-am judecat, și uităm că Fiul lui Dumnezeu a venit cu iubire ca să ierte și să mântuiască pe cel căzut.
"Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea."
"Un frate a fost napastuit in chinovie pentru desfranare si sculandu-se a mers catre avva Antonie. Si au venit fratii de la chinovie ca sa-l caute pe el si sa-l ia si au inceput sa-l mustre, ca asa a facut. Iar el se indrepta, ca nimic de acest fel nu a facut. Iar dupa intamplare, s-a aflat acolo avva Pafnutie, cel ce se numea Kefala si a spus o pilda ca aceasta : am vazut pe marginea raului un om bagat in noroi pana la genunchi si venind unii sa-i dea mana, l-au cufundat pe el pana la grumazi. Si a zis lor avva Antonie pentru avva Pafnutie : iata om adevarat, care poate sa vindece si sa mantuiasca suflete. Deci umilindu-se ei de cuvintele batranului, au pus metanie fratelui."
Dacă vrem să îi ajutăm pe frații noștri căzuți e mai bine să ne rugăm pentru ei și să ne purtăm cu dragoste, și nu să îi împovărăm cu mai multe dojeni și reproșuri.
