INTRU SLAVA ZIDITORULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O, mare esti Tu, Doamne!
Se miră ochii mei
De firea cea văzută
Cu armonia ei!

 
Pe cele trecătoare
Asa le-mpodobesti!
Dar cât mai minunate
Vor fi cele ceresti!

 
De-ar înŃelege mintea
Podoaba cea de sus,
Te-ar pomeni de-a pururi,
Stăpânul meu - Iisus.

 
Atunci dulceața lumii
De tot am defăima
Si raza Ta cea Sfântă
Mereu ne-ar desfăta.

 
Dar mintea cea greoaie
Atârnă spre pământ,
Împiedicând pe suflet
Din Sfântul său avânt.

 
Pornirea pătimasă
A trupului de lut
Adesea ne desparte
De Cel ce ne-a făcut.

 
Înaripează, Doamne
Gândirea mea spre cer
Si-mi usurează trupul
Cu sufletul stingher!

 
Sf Ioan Iacob Romanul

Astăzi, la sfârşit de an,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Astăzi, la sfârşit de an, Doamne vin în Faţa Ta

Să Îţi mulţumesc Părinte c-ai păzit fiinţa mea

Iar în anul care iată că aproape a trecut

Mi-ai fost Doamne Călăuză, mi-ai fost Pavăză şi Scut!

Mulţumesc că-n orice clipă am simţit Iubirea Ta,

Că ai fost în barca vieţii când furtuna era grea...

Iar când însetam pe cale şi credeam că sunt înfrânt

Tu mi-ai dat din apa vie care curge din Cuvânt!

Mulţumesc de pacea sfântă ce mă-nvăluie mereu

De când Te-am primit în viaţă ca Stăpân şi Dumnezeu...

Şi de sfânta părtăşie Doamne vreau să-Ţi mulţumesc

Când m-aplec în rugăciune şi Îţi spun cât Te iubesc!

Mulţumesc pentru-ndurarea revărsată zi de zi

Peste lume...peste ţară şi peste ai Tăi copii....

Pentru apă, pentru pâine, pentru tot ce ai creat...

Mulţumesc că eşti IUBIRE şi eşti Doamne minunat!

Şi Te-aş mai ruga Părinte pentru anul care vine

Fă ca lumea-ntreagă Doamne să se-ntoarcă către Tine!

Să răsune-ntreg pământul de cântări şi bucurie,

Rugăciuni şi osanale închinate Doamne Ţie!

Poezie primită , in mesaj... 

IUBIM CAINELE SI UIT[M PE DUMNEZEU...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

CREDE-N EL ȘI VEI TRĂI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

de Preot Sorin Croitoru

Cel ce lumea a făcut
Și pe oameni i-a creat
Într-un staul S-a născut
Și-ntr-o iesle-a fost culcat.

El, bogat în cer fiind,
Pentru noi a sărăcit,
Om ca tine devenind,
Îmbrăcând un trup smerit..

Ia gândește-te puțin,
Pentru ce-a făcut așa?..
Vrei să-ți spun, iubit creștin?
Pentru mântuirea ta!

Mari minuni s-au petrecut
Când Cuvântul S-a-ntrupat,
Fiindcă Dumnezeu a vrut
Să devii și tu bogat!

 
Atârnat pe Crucea Sa
Ca un miel jertfit de Paști,
Domnul tău Cel bun murea
Ca în Duhul să te naști..

Până astăzi nu știai,
Dar din ziua asta știi:
Domnul S-a întors în Rai
Ca pe urma Lui să vii!

Crede-n El și vei trăi
Unde nu-ți imaginezi,
Unde nici nu poți sui
Dacă în Iisus nu crezi,

Fiindcă numai de-ai crezut
Domnul ți-a putut spăla
Tot păcatul ce-ai făcut
În întreagă viața ta.

Crede-n El și vei trăi
Unde nu-s dureri, nici chin;
Da, pe veci așa va fi
Viața ta, iubit creștin

NASTEREA MANTUITORULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

In Betleem colo-n oras,
Dormeau visand locuitorii,
Iar langa turma, pe imas,
Stateau de paza, treji, pastorii.


Si-n miez de noapte dulce cant,
Din cer cu stele-a rasunat,
Se rumenise cerul Sfant,
Pastorii s-au cutremurat.

Din slavi un inger cobori: "Fiti veseli!"
- ingerul Ie-a spus,
"Plecati, si-n staul veti gasi,
Pe Craiul stelelor de sus!"


Pastorii veseli, in oras,
Spre staul cu pasi iuti pornira,
Si-un prunc atat de dragalas,
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat,
Doar fan mirositor pe jos,
Pe fan, in iesle sta culcat,
Micutul prunc: Iisus Hristos.

El, Fiul domnului si Crai,
Al stelelor de farmec pline,
De-atunci cu drag, la voi, din Rai,
In fiecare iarna vine!


Ion Creanga

DESPRE CANDELĂ ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Când se arde candela în faţa icoanelor Îngerul Candelei, înger păzitor, care stă mereu în casă, atât timp cât arde candela, dincolo te va întâmpina atunci când sufletul pleacă din această lume materială... Îngerul stă atâtea zile cât ai ars candela nestinsă în casa în care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo tot atâtea zile te plimbi prin rai şi ai să te îndulceşti de acele bunătăţi, chiar dacă tu nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ şi numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ atunci te vei duce la locul rânduit de Dumnezeu după faptele tale în viaţă pe pământ.
Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore neîntrerupt, îngerul candelei iţi duce şi sădeşte în grădina ta din Rai, ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă, o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom dacă era ulei de măslin şi astfel ai pregătit grădina ta în Ceruri. Încă tu fiind în viaţă pe pământ dacă ai aprins candela şi ai plecat de acasă şi aceasta se stinge, Îngerul care veghează ca ţie să nu ţi se intâmple nimic rău în casă, nu pleacă ci rămâne în continuare în casa ta până soseşti tu. Dacă văzând candela stinsă primul lucru pe care-l faci (spălându-te mai intâi pe mâini) este să aprinzi candela, Îngerul nu mai pleacă, iar dacă te iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei Îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu o reaprinzi...
Dacă tu ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă , chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări, adică se întâmplă voia Lui Dumnezeu să mori pe drumuri sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să iţi aprindă lumânare, cu lumina candelei Îngerul te însoţeşte pe drumul de dincolo, se socoteşte deci că ai lumină şi nu mori în întuneric.
Când aprinzi candela sau pui uleiul şi observi că acesta a scăzut iţi pui o dorinţă, te rogi şi îţi faci mătanii şi să ştii că întotdeauna se împlineşte (a se aminti aici de candela pe care turcul o aprindea la icoana Sf Nicolae în fiecare zi, icoană pe care el o luase dintr-o biserică creştină şi pe care o furaseră semenii săi, după căderea Constantinopolului şi minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoţului ce îi prădase casa în lipsa sa, precum şi alte întâmplări adevărate trăite de noi.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Maica Domnului să vă aibă sub Sfântul Acoperămant.
Din sfaturile părintelui pustnic Gherasim de la Sfântul Munte Athos.
- Rugăciune la aprinderea candelei
Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin

A crede

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ce înseamnă a crede? a fost întrebat Avva Pimen cel Mare. Acesta a răspuns: „A crede înseammă a petrece întru smerenie şi milă“

(Pateric).

Smerenia nădăjduieşte în Dumnezeu - nu în sine şi nu în oameni; de aceea, purtarea ei e simplă, fără ocolişuri, statornică, măreaţă. Fii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie.

Smerenia nu pune niciun preţ pe bunătăţile cele pământeşti; în ochii ei, mare este Dumnezeu, mare este Sfânta Evanghelie.

„Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…” cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând: Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am înaintea Ta, primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel rătăcit. Tu, Doamne, Care l-ai îndreptat pe vameşul să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Dătătorul înţelepciunii, învaţă-mă pe mine, robul Tău. Sfătuitorule povăţuieşte-mă să pot scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc. Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, cela ce cauţi spre cei smeriţi, vezi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi mila Ta, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta. Aliluia

Valoarea Faptei. Darurile Părintelui Varlaam Almăjanu - Mănăstirea Parto...

CEL CE IUBESTE MULT, SE DA PE SINE ÎNSUȘI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, iata cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Porfirie Kavsokalivitul: "Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși!" Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, zice asa: "Chiar dacă am fi umplut oceanul cu lacrimile noastre, nici măcar atunci nu I-am fi putut răsplăti Domnului cum se cuvine pentru ceea ce El ne dăruieşte în mod gratuit, hrănindu-ne cu Prea Cura­tul Său Trup și Prea Cinstitul Sau Sânge, Care spală, curăţă, dă viaţă si ne ridică din moarte. 

Aşadar, apropie-te fără să ai vreo îndoială, şi nu te tulbura." Iar Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, inspirat și el tot Duhul Sfant, zice:" Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curăţească. Cine vrea să-L vadă pe Hristos trebuie să se ridice în duh deasupra naturii, pentru că Hristos este mai mare decât natura.

 Mai uşor este să vezi un munte înalt de pe o colină decât din vale. Zaheu era mic de statură şi, vrând să-L vadă pe Hristos, s-a suit într-un copac înalt. Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curăţească, pentru că-L întâlneşte pe Sfântul Sfinţilor. Zaheu era întinat de iubirea de argint şi nemilostivire şi, când s-a întâlnit cu Hristos, s-a grăbit să se cureţe prin pocăinţă şi facere de bine."

 Sfantul Parinte, Iachint de la Putna, ne sfatuieste asa: "Frate, iti pare rau ca L-ai suparat pe Dumnezeu? Iti pare rau ca l-ai intristat pe aproapele?

 Lupta-te. Asta ti-e ascultarea, asta ti-e canonul: nu mai gresi, nu-L mai supara pe Dumnezeu, nu mai supara pe aproapele. Pe cat iti este cu putinta, sa fii in pace cu toata lumea! Lupta-te dupa putere si roaga-te neincetat!“

   🙏 Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu tine in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🔔.

URMAND LUI HRISTOS!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, asa ne indeamna Sfantul Parinte, Porfirie Kavsokalivitul: "Sa fii un exemplu demn de urmat in drumul spre Hristos”. Si zice Sfantul Parinte, Efrem Sirul: "Daca vrei sa birui intristarea, nu te necaji. Si chiar daca esti lovit, ocarat, sau prigonit, nu te supara, ci mai mult bucura-te! Si numai atunci sa-ti para rau, cand gresesti. IInsa si atunci cu masura, pentru ca sa nu cazi in deznadejde." Un alt Sfant Parinte, Sofronie Saharov, ne spune adevarat si cu sfintenie: "Naiv este cel ce crede ca va putea strabate calea, urmand lui Hristos, fara lacrimi." Fiindca, dupa cuvantul Sfantului Parinte, Aghioritul: "Inima e curatata cu lacrimi si cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce patimeste are aceeasi putere ca doua galeti de lacrimi." Iar Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne indeamna asa: "Rugaciunea si postul, aceste aripi sufletesti; puternice arme de lupta duhovniceasca, cu care-ti poti castiga biruinta a tot pacatul, le cunosti si tu, omule, si stii cat de folositoare sunt. Da! rugaciunea si postul sunt minunatele unelte duhovnicesti cu care iti strangi laolalta roada ostenelilor, ca si pe alta parte uneltele gospodaresti - cand trebuie sa cosesti pacatul, cand sa aduni virtutile si cand sa nimicesti buruiana gandurilor salbatice. 

Foloseste-te de ele cand trebuie, caci nimeni nu cunoaste unde sa aduni si unde sa tai, numai tu, omule, stii."

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau, in fiecare zi a acestei saptamani! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan 🔔.

DOAMNE, DUMNEZEULE, AI GRIJA DE MINE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, unul din “stalpii” credintei crestin ortodoxe din tara noastra, ne indeamna asa: "Orice clipa poate sa fie un timp si orice suspinare poate sa fie o rugaciune, pentru Dumnezeu! Exista o lume calugareasca deosebita de cea laica, desi, in mare, calugar inseamna crestin bun. Fiindca,   Dumnezeu n-a facut rugaciuni speciale pentru calugari. Insa calugaria nu poate fi prinsa in nici-un citat, in nici-o cuprindere filosofica. E dincolo de intelegere, pentru ca este o lupta continua cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu vointa libera, cu ratiune si cu afecte. Asadar, daca mergi la manastire si-ti tai voia, esti in lupta cu Creatorul, care te-a lasat cu vointa libera. Si atunci trebuie sa birui cu orice chip, si lui Dumnezeu ii place acest lucru. Asa cum s-a luptat si Iacob cu Dumnezeu si L-a biruit – in sensul acesta: TREBUIE SA TE PIERZI CA SA TE GASESTI! Trebuie cu orice pret sa te instalezi intr-o persoana ingereasca. Vorbesc despre calugari, dar nu e oprit nici unui mirean de a se „subtia” cat mai mult. Astfel ca, domnule intelectual, trebuie sa fii prezent la Dumnezeu, sa ai in cugetul tau momente de „tasnire”: “DOAMNE, IARTA-MA!”. Si este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar intreb: „De ce ai ramas bulgare, de ce te-ai culcat ca un bulgare, fara sa zici macar «DOAMNE, DUMNEZEULE, AI GRIJA DE MINE»”. In felul lui, fiecare ins este obligat sa tina o relatie cu Dumnezeu, de evlavie. Daca mi-ar cere cineva sa-i spun intr-un cuvant ce este cultura, i-as raspunde: ARMONIE! Daca mi-ar cere un altul, mai pretentios, sa-i spun intr-un cuvant Biblia ce este, i-as raspunde: ARMONIE! Altfel spus: esti intelectual –  FII ARMONIOS CU CEL CARE TE-A CREAT!"

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, bucuria mea! Amin si Aliluia!

                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

DOAMNE, TE ÎNTREB!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Doamne-mi plec genunchiul, ruga mea-Ți grăiesc,

Să ridici din moarte, neamul românesc!

Fiindcă-și doarme somnul parcă prins de-o vrajă,

Legănat de bezna ce l-a prins în mreajă.

În ce primăvară, Doamne, ne-om trezi?

Și-n ce dimineață se va face zi?

Câte jertfe, Doamne, trebuie a duce,

Neamul meu, de veacuri, răstignit pe Cruce?

Doamne, Te-ai ascuns într-un infinit?

Supărat ești, Doamne, că Te-am răstignit!

Iartă-ne și lasă Mila Ta să vie

Să dezlegi blestemul de pe-a noastră glie.

Rupe, Doamne, vraja, dă-ne iar putere

Să plătim tributul care ni-l vei cere.

Să urcăm Golgota spre crucificare,

Îmbrăcați în haina cea de sărbătoare.

Mame-nlăcrimate lângă noi să urce,

Să își plângă fiii la picior de cruce.

Lacrimile lor să ne fie nouă

Giulgiu străveziu ca țesut din rouă.

Doamne, eu, nimicul, Te-ntreb cu durere,

Neamul meu, urca-va către Înviere?

Ne mai vindeci, Doamne, aripile frânte,

Să urcăm spre Tine, zările abrupte?

SA IUBESTI CRUCEA LUI HRISTOS!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

    Bucuria mea, in Pateric se spune ca avva (parintele) Daniel si avva Amona erau pe cale. Avva Amona a intrebat: Parinte Daniel, cand vom ajunge la chilie?” (ca sa se poata ruga lui Dumnezeu). Avva Daniel i-a raspuns: “Dar acum, cine il ia pe Dumnezeu de la noi?” Dumnezeu, acelasi este si in chilie, si in afara de chilie. Prin aceste cuvinte suntem invatati necontenita rugaciune, cugetarea la Dumnezeu si la lucrarea Sa inlauntrul si in afara noastra.

 Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, inlesneste si intareste rugaciunea, precum o inlesnesc si o intaresc instrainarea si insingurarea. Cel care nu vrea sa se roage nu se va lipi de rugaciune nici in Biserica, nici in chilie. Iar cel care a simtit dulceata rugaciunii, nu se va dezlipi de ea, nici chiar atunci cand va merge pe cale”. Un tanar l-a intrebat pe Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul: Sfintite Parinte, ce sa fac ca sa-L iubesc pe Iisus Hristos? 

Credeam ca-mi va spune multe lucruri despre Rugaciunea mintii, despre metanii multe, posturi si altele. Dar dansul mi-a spus simplu: “SA IUBESTI CRUCEA LUI HRISTOS!”. 

Adica, l-a indemnat sa iubeasca patimirea!

   🙏 Fiecare lucru isi are stralucirea lui. Soarele, straluceste ziua, luna si stelele stralucesc noaptea. Dar nimic nu straluceste mai tare decat inima omului care iubeste pe Dumnezeu, pe aproapele si pe vrajmasii lui.

   🙏 Toti Sfintii au socotit ca datoria de a multumi lui Dumnezeu este datoria lor de capetenie. Fara multumirea adusa lui Dumnezeu, nu poate fi vre-o sporire in viata duhovniceasca. Necontenita multumire adusa lui Dumnezeu, este samanta cea aleasa daca este udată cu lacrimile necurmatei pocainte. Amin!

   🙏 O, Dumnezeule, O Singura Lumina in Trei Straluciri, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, lumineaza-ne pe noi, cei intunecati de pacat, cu slava cea vesnica a luminii Tale!

                                                                                                                                           Preot Ioan 🛎.

CHEILE RAIULUI si CHEILE IADULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, multi crestini ortodocsi daca primesc cea mai mica suparare, durere de la Dumnezeu pentru pedepsirea pacatelor lor, li se pare un lucru foarte greu. Dar oare, cum li se vor parea chinurile cele vesnice? Se vor sfarsi vreodata muncile iadului? Niciodata! Durerile, chinurile se sfarsesc aici pe pamant, dar, chinurile din iad sunt vesnice! Sfantul Parinte, Ioan Gura de Aur zice: “Nu ajunge in iad, cel care-si aduce aminte de iad”. Daca se gandeste cineva la iad, nu-si poate opri lacrimile sa curga. Cheile Imparatiei Cerurilor le au preotii crestin ortodocsi (Matei 16:18), iar cheile iadului le are Iisus Hristos: “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma, Si Cel ce sunt viu. Am fost mort, si, iata, sunt viu, in vecii vecilor, si am cheile mortii si ale iadului” (Apocalipsa 1:17-18). Sfantul Parinte, Arsenie Boca spune asa: “Daca cineva, pacatuind in chip vadit si nepocaindu-se, n-a patimit nimic pana la moarte, sa socoteasca cum ca judecata lui va fi fara mila acolo.” Pacatele se iarta (prin Spovedanie) dar, se ispasesc (prin suferinta). Dupa placere urmeaza durere! Care desfatare este lipsita de intristare? Toate desfatarile din lume sunt ca niste prajituri vatamatoare care indulcesc pentru o clipa gustul, dar, produc durere nefiind mistuite de stomac. Desfatarile sunt vremelnice și incanta simturile, dar, raman vesnic si chinuiesc amintirea. Toata viata trecuta ramane cu totul prezenta in amintirea celui osandit in iad. Si atunci, trebuie sa gandim asa: Durerile corpului sunt strigatele sufletului, deci, nu putem sa vindecam corpul inainte sa cautam vindecarea sufletului, iar vindecarea sufletului o putem gasi doar prin Spovedanie cu cainta si sinceritate, sub epitrahilul unui preot duhovnic crestin ortodox. Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

Te vad pretutindeni

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                  

Te vad in frunza galbena de toamna,
Te vad primavara in floarea alba,
Vara Te vad in ploaia calda
Care ne-aduce racoare dupa o zi caniculara.

Te vad in cantecul unui gugustiuc
Si-al altor pasari care slava Iti aduc.
Te vad in visuri altruiste pentru omenire
Si-n acatistele date pentru pomenire.

Te vad in pasii mei din urma
Cum ma ghidezi ca pe oaia iesita din turma
Te vad in chinuri si in cruce
Pe care fiecare om o duce.

Te vad aievea-n fata si in spate
Cand ierti pacate si oferi de toate
Te vad in fapte mari si-n bunatate
Si-n lacrimile de pocainta varsate.

Te vad in chipuri luminoase
Te vad in icoane si-n prinoase
Te vad in bucurii smerite
Si-n rugaciunea cea fierbinte.

Te vad in lucruri mici si mari
Si in icoana-n care-apari.
Te vad in vuiet si-n suspine
Cand duhul Tau vine s-aline.

Te vad in oamenii smeriti:
Mireni, monahi, preoti si sfinti.
Te simt in untdelemn sfintit
Si in odihna sufletului istovit.

Ana-Maria Lupu

SIHASTRUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“`

de Eliana Popa

Undeva, pe-un colț de codru, într-un loc ca de poveste
Solitară, stă ascunsă în al nopții labirint,
O căsuță mititică cu mușcate în ferestre,
Numai luna o îmbracă într-o aură de-argint!
Parcă spune o poveste...parcă astăzi pare tristă,
Parcă noaptea asta rece va aduce rele vești,
Nimeni n-a ajuns acasă ...chiar și candela stă stinsă,
Nici un râs nu se aude, niciun murmur de povești!

Seara asta pare sumbră... cu tăcerea se desfată,
Nici căluțul nu nechează, nici în lanț nu e Grivei,
Vântul smulge cu furie balamaua de la poartă,
Care scârțâie a jale...ca un bocet de femei!
Au plecat de dimineață, doi copii și-a lor măicuță
Ca să-l ducă pe-al lor tată, la un doctor în oraș,
Au pus lacătul pe ușă...au pus calul la căruță
Și alături și cățelul și-au pornit-o mintenaș!

Bietul om își ducea chinul, măcinat de-o boala cruntă,
Însă astăzi nu mai poate...ce dureri ...ce chin cumplit!
Copilașii plâng alături și soția se frământă,
Iar Fecioara lăcrimează în icoana de argint!
Patru suflete sărmane se unesc în rugăciune,
Să ajungă mai degrabă la vreun doctor la oraș,
Poate Dumnezeu și Maica o să facă o minune,
,, - Vindecă-l pe tata, Doamne ! Căci de moare, cui ne lași?

Cui rămânem, noi, copiii ? Și măicuța cum ne-o crește?
Căci de-atâta suferință, trupul ei a obosit,
Lacrima ce-i curge-ntruna chipul ei îl vestejește
De o săptămână-ntreagă, n-a mâncat și n-a dormit!
Sărăcia ne e soră...soră bună de o vreme,
Însă împreună suntem fericiți cum alții nu-s,
Fiindcă, Doamne, Tu știi bine ....că de foame nu ne-om teme ..
Căci puțină pâine neagră și-un cartof ne e de-ajuns!
Lasă-ni-l pe tata, Doamne!" ...așa se ruga micuța,
Tot privind îngrijorată la sărmanul ei părinte,
Iar mămuca dădea bice, calul greu trăgea căruța
Și băiatul șoptea-ntruna : ,, Cui ne lași,Tu, Doamne Sfinte?"

Parcă cerul nu-i aude ...parcă în zadar se roagă,
Chiar și lacrima îngheață ca și fruntea celui drag ,
Moartea se arată hâdă ....lângă trupul fără vlagă
Și îl trece fără milă peste-al veșniciei prag!
Făr' un muc de lumânare...chiar în clipa-n care astrul,
Răsăritul și-l revarsă-n curcubee de culori
Și în fața lor apare, de niciunde ...un Sihastru,
Luminos, cu barba albă și-un ceaslov la subțiori!
Îi privește cu blândețe...ochii lui păreau că poartă,
Lacrima ce-a zămislită din durerea-ntregii lumi,
Fruntea lui era lumină! Sau părea încununată
De toți crini înfloriți în Grădina cu minuni!

,, - Fericiți aceia, care, își duc crucea în durere,
Fiindcă raiul și tot cerul stă deschis deasupra lor!
Lacrima și suferința îi înalță spre-nviere
Și-i așează-n veșnicie unde-i raiul sfinților ...
Tatăl vostru e-n lumină...are-o casă-n cer, la Domnul!
Între îngeri se desfată ca în sânul lui Avraam,
Doar aici își duce crucea, prin necaz și lacrimi, omul
Căci așa e Legea dată de când a căzut Adam!
Eu voi fi cu voi tot timpul!Nu veți fi orfani de tată!
Grija Mea va fi mai mare...îngeri vă vor sta-mprejur,
Și de astăzi, niciodată, pâinea voastră nu se gată! "
Așa le-a grăit Sihastrul cel cu ochii de azur.

A plecat pe nevăzute învelit de-al zilei astru,
A șters lacrima măicuței iar durerii i-a rupt spinii!
Au rămas uimiți cu totii și-au simțit c-acel Sihastru,
L-a-nsoțit pe al lor tată către zările Luminii !
Au cioplit cu mare trudă, patru blăni din lemn de nuc,
Chiar acolo-n luminișul unde-au întâlnit sihastru' ,
Toată ziua, fiu și mamă au lucrat la un coșciug,
Până luna s-a ivit ca un disc de alabastru!
S-au întors apoi acasă...doi copii și-o biată mamă,
Fata învelind cu grijă pe tăicuțul în sicriu,
Parc-acel frumos Sihastru le-ar fi pus balsam pe rană,
O, cât chin le-a luat din suflet...că nu pot nici să
mai scriu!

DUMNEZEU DUHULE SFINTE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

“Duhule Sfinte, Lumina lina, 

Al vietii noastre daruitor, 

Vino din ceruri, da-ne lumina, 

Si fii-ne Astazi Mangaietor.

Am pierdut calea cea buna, dreapta,

 Si-ntru pacate ne-am cufundat, 

Vino Stapane, toti te asteapta, 

Ca si pe-un soare prealuminat.

Toti suspinam si gemem sub patimi, 

Plangem in chinuri si in dureri.

 Vino, Preasfinte, strigam cu lacrimi, 

Da-ne tarie in stramtorari.

Lumea-i cuprinsa de-o oarba ura,

 Si iadul fierbe ingrozoitor, 

Duhule Sfinte, de noi te-ndura, 

Vino si fii-ne intaritor.

Duhule Sfinte, Lumina lina, 

Spre Ceruri zboara al nostru dor, 

Vino in lumea de zbucium plina, 

Si fii al nostru ocrotitor.

Multe ispite ne inconjoara,

 Mii de necazuri ne coplesesc,

 Vino, Preasfinte, la noi coboara, 

Fii-ne scapare si scut ceresc.

Duhule Sfinte, Lumina lina, 

Spre Ceruri zboara al nostru dor, 

Vino in lumea de lacrimi plina, 

Sa ne fii Astazi Mangaietor”.

Bucuria mea, il rog pe Dumnezeu Duhul Sfant, Cel care “a umbrit” pe Fecioara Maria si “luand in pantece” a nascut pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos (Luca 1:35), Cel care la Botezul Domnului, s-a pogorat peste El ca un porumbel (Matei 3:16), Cel care se roaga impreuna cu noi (Romani 8:26), Cel care a aparut ca un nor la Schimbarea la Fata (Matei 17:5), Cel prin care episcopii si preotii primesc puterea de a ierta pacatele celor ce se spovedesc (Ioan 20:21-23), Cel care la Cincizecime a marcat nasterea Bisericii Crestine (Faptele Apostolilor 2:4)..., si care lucreaza doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa, pana la Parusie (a doua venire a lui Iisus Hristos), sa reverse din belsug in sufletul tau: LUMINA Sfanta, BUCURIE Sfanta si PACE Sfanta. Amin si Aliluia!
                                                                                                                  Preot Ioan

A FOST ODATA o pasăre

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“,, 

A FOST ODATA  o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță; blestemându-și viața zi și noapte. 

Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă:

- Unde te duci? 

- Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde. 

Atunci, pasărea îl roagă  să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei. 

- Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul! 

Apoi își ia rămas-bun.

La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării. 

Îi povestește despre starea  jalnică în care se află și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă. 

- Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu...

- Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot. 

Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul? 

Dumnezeu îi răspunde: 

- Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasă singure: 

" Mulțumesc Doamne, pentru tot!"

Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu. 

O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită. 

Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din cale-afară.

Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre. 

Și  plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu. 

Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde:

- Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața oricarei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit. 

Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!"

Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" 

Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață...

Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită" pe care o cărăm după noi de-o viață!.,,

 Juliette Moon

SCHIMBAREA LA FATĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Intr-o zi însotit de trei

Dintre ucenicii Săi

Pe un munte-nalt Iisus

Spre a se ruga s-a dus,

Si rugându-se înfocat

El la fată s-a schimbat

Si era strălucitoare

Fata ca luciosul soare.

Albă-mbracamintea toată

Ca zăpada cea curată

Ucenicii văd mirati

Cum coboară trei bărbati.

Din-naltime viorie

Era Moise si Ilie, 

Cu Iisus ei au vorbit

Când de El s-au despărtit,

Doamne! Petru glasui, 

Cât de bine este aici

O să facem dacă vrei

În ăst loc colibe trei,

Câte una lui Ilie

Si lui Moise. ..una tie! 

Astfel pe când el grăia

Nor invaluitu-i a.

Si din noru luminat

Glas ceresc a răsunat

Glasul Celui Preamărit

Asta-i Fiul Meu iubit! .

Câti pe lume va aflati

De acesta s-ascultati! 

Ucenicii lui Hristos

Au căzut cu fata în jos,

Când s-au ridicat tustrei

Doar Iisus era cu ei

Coborând le-a zis pe drum

De vedenia de-acum,

Ucenicii Mei iubiti

Nimeni să nu vorbiti

Până după moartea Mea

Când din morti voi invia,

UNDE SUNT DE TOATE, LIPSEȘTE TOTUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           


Bucuria mea, Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina, ne indeamna asa: "Incredeti-va in Dumnezeul Cel Bun, puternic si viu, si Acesta va va duce la odihna". Iar in Patericul Athonit gasim acest minunat sfat duhovnicesc, al Parintelui ascet rus, Tihon: "Fiul meu, trebuie sa-i speli picioarele lui Iisus cu lacrimile tale, iar El se va intoarce si va curati pacatele tale." Cei care l-au cunoscut au spus ca: "Ochii pustnicului rus Tihon, erau întotdeauna plini de lacrimi. El se ştergea permanent cu o batista uda pe care o purta totdeauna in mana. Epitrahilul sau era ud de lacrimi, iar crucea cu care binecuvanta era tocita. El spunea adesea ca trebuie sa spalam picioarele lui Iisus cu lacrimile noastre in toate zilele vietii si sa i le ştergem cu parul nostru, in timp ce facem plecaciuni in fata Lui. In chilia lui, crucea de lemn, inaintea careia se ruga, era uda de lacrimi". Ispitele au venit vor mai veni, fiindca, daca s-ar ridica ispitele nu s-ar mai mantui nimeni, iar despre aceste ispite ne spune Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina: "Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi priveghetori si cu luare-aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispita". Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, zice asa: "Am fost in Occident şi ce am vazut m-a ingrozit. Acolo e gol. E plina masa de bucate si toata tehnica pe masa, dar n-am vazut multi occidentali fericiti. Sa nu le ravniti. UNDE SUNT DE TOATE, nde sunt de toate lipseste totul".
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau!

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .