marți, 29 decembrie 2020

VACCIN SAU PECETLUIRE CU SEMNUL FIAREI?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Iată o întrebare pe care și-o pune orice creștin. A început vaccinarea oamenilor și, creștinii adevărați știu cum că, Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie ne atrage serios atenția asupra acestui fapt. În multitudinea de vaccinuri apărute, trebuie să lămurim, care dintre ele este în fapt, pecetluire cu semnul lui Antihrist?
"Și ea (fiara) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă SAU pe frunte,
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
Aici este înțelepciunea: Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei, căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase." (Apoc 13,16-18).
Așadar, din învățătura Sfintei Evanghelii, înțelegem că Antihrist, adică fiara, va sili pe toți oamenii să-și pun semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și fără acest semn nu vor putea oamenii cumpăra sau vinde, nu vor putea face mai nimic. Ceea ce numește Evanghelia ca fiind semn, ori semnul fiarei, ori pecetluire cu semnul fiarei, este în fapt, vaccinul pe care Antihrist îl va da întregii omeniri, silindu-o să se vaccineze pe mâna dreaptă sau pe frunte. Așadar, VACCINUL ESTE SEMNUL fiarei. Acest vaccin al lui Antihrist, NU ESTE un vaccin clasic, adică o fiolă cu ser, și pe care ți-l injectează cu seringa. Nu este deloc așa, ci va fi un plasture care se va pune pe frunte sau pe mâna dreaptă, lăsând imprimat sub piele un tatuaj electronic sub o anume formă, ...adică 666!!! Așadar, doar acest vaccin în formă de plasture, care se va pune pe mâna dreaptă sau pe frunte, este în fapt semnul fiarei, este închinare înaintea fiarei Antihrist, este lepădare de Dumnezeu, ...nicidecum un vaccin clasic, care este și el destul de dăunător.
A sili înseamnă a constrânge. Antihrist nu va pecetlui pe nimeni obligat, forțat, împotriva voii lui, CATEGORIC NU, asta trebuie să o știm și să o știm bine. O pecetluire obligatorie, adică fără voia noastră, nu mai poate fi socotită lepădare de Dumnezeu, și satana știe asta. De aceea, Antihrist și slugile lui vor recurge la viclenie, adică, nu ne obligă să primim vaccinul, adică semnul fiarei, dar în schimb, vom fi scoși în afara societății ca fiind răzvrătitori, un factor de risc, și purtători de viruși asimtomatici, ...asta ca să vedeți până unde merge prostia omenească.
Încă un aspect foarte important este faptul că, Antihrist și slugile lui vor face toate acestea folosindu-se de multă minciună și viclenie.
"Și de aceea Dumnezeu le trimite O LUCRARE DE AMĂGIRE, ca ei să creadă MINCIUNII,
Ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut ADEVĂRUL, ci le-a plăcut NEDREPTATEA." (2Tes 2,11-12).
Prin îngăduința lui Dumnezeu, Antihrist VA AMĂGI ÎNTREAGA OMENIRE prin așa-zisul vaccin care, se va pune pe mâna dreaptă sau pe frunte. Acela nu va fi deloc un vaccin adevărat ci, doar "o lucrare de amăgire", adică semnul fiarei, ...așa va amăgi Antihrist toată omenirea pentru a se pecetlui, spunându-le cum că, le dă un "vaccin" cu care trebuie toți să se vaccineze, pe mâna dreaptă sau pe frunte. Apoi, după ce omenirea întreagă va primi semnul fiarei pe mâna dreaptă sau pe frunte, se vor înbolnăvi cu o bubă rea și ucigătoare.
"Și s-a dus cel dintâi (înger) și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o bubă rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul și care se închinau chipului fiarei." (Apoc 16,2).
Iată fraților, cum Sfânta Evanghelie demască viclenia lui Antihrist, cum că, ceea ce el va da oamenilor ca fiind drept vaccin, nu va fi deloc un vaccin adevărat, ...ci doar pecetluire cu semnul fiarei. Dovada stă în faptul că, se vor înbolnăvi doar cei ce se vor vaccina, adică cei care vor primi semnul fiarei, nicidecum cei care nu se vor vaccina.
În perioada de început a vaccinării, cu acel așa-zis vaccin sub formă de plasture, oamenii vor fi destul de șovăitori, îndoielnici. Dar satana nu e prost, și va face în așa fel, încât, cei ce se vor vaccina, se vor face sănătoși imediat chiar. Știți de ce? Ca să fie dați drept exemplu pentru cei nehotărâți. Și odată ce satana a dobândit sufletele lor, prin primirea semnului fiarei, boala nu-și mai are rostul, ea a servit doar ca pretext. Fraților, satana este foarte viclean, la fel este și Antihrist cu toate slugile lui.
Acesta este testul pe care va trebui să-l dea orice suflet de pe pământ, ...este un examen dat pentru a dobândi viață veșnică sau pierzanie veșnică. Cei care vor accepta să fie vaccinați cu acel vaccin în formă de plasture, pe mâna dreaptă sau pe frunte, se vor lepăda de Domnul Dumnezeu, ...căci este închinare înaintea fiarei.
"Și fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei.
Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Iisus." (Apoc14,11-12).
"Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie". (Mc 1,16) ...amin.

sâmbătă, 26 decembrie 2020

SMERENIE, SMERENIE, SMERENIE...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, se spune ca un batran s-a rugat Lui Dumnezeu, intrebandu-L ce fapte sa mai faca pentru mantuirea sa. Si i s-a aratat ingerul si i-a zis: “Te mantuiesti, daca cugeti asa: “NIMIC NU SUNT, NIMIC NU POT, NIMIC NU AM”.
Aceste cuvinte, formeaza un singur cuvant: SMERENIA. Si cine se smereste, cauta sa fuga de tulburari. In viata de obste, de tulburari nu poti fugi, dar poti sa tii gura inchisa si sa zici: "Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!", si sa raspunzi numai strictul necesar, doar atat cat este nevoie." Omule, “ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?”(Corinteni 4:7).

Asadar, cu ce sa te mandresti?

Nu esti pictat in nici-o icoana din Sfintele Biserici Ortodoxe, nu esti trecut in calendar cu cruce rosie, si deci, trebuie sa te smeresti! Bogatia ta, oricand poate trece in mainile altcuiva, frumusetea ta, este ca floarea ierbii, virtutile tale, sunt lucrul lui Dumnezeu...
Fiul lui Dumnezeu S-a smerit pentru tine, iar tu te mandresti? Fiul lui Dumnezeu a luat pentru tine chip de rob, iar tu cauti stapanire?
Fiul lui Dumnezeu a trait in saracie, iar tu alergi dupa bogatie?
Fiul lui Dumnezeu a rabdat ocari, batjocuri si tu nu rabzi cand esti vinovat si nevinovat?
Fiul lui Dumnezeu S-a rugat pentru cei care L-au rastignit: “Parinte, iarta-le lor!”, iar tu te manii si cauti sa te razbuni?

Asadar, omule ia aminte la inceputul si la sfarsitul tau si smereste-te: “Pamant esti si in pamant te vei intoarce” (Facerea 3:19).

Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

vineri, 25 decembrie 2020

CAND IL AI PE DUMNEZEU

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Uneori se-adună nori peste-al cerului senin,
Şi în viaţă, uneori, valuri de necazuri vin...
Dar cum soarele străluce după ploaie mai voios,
După întristare totul este parcă mai frumos!

Sunt momente când aluneci şi e drumul mult prea greu
Te simţi singur, părăsit şi uitat de Dumnezeu...
Dar ce sfântă bucurie când o mână se întinde
Să-ţi aducă alinare şi în braţe te cuprinde!

Dumnezeu te ocroteşte şi, la fiecare pas
Îţi e sprijin de nădejde şi te scoate din necaz...
Dacă-L ai pe El în viaţă Tată Sfânt, Mântuitor,
Cât ar fi de mare valul tu vei fi biruitor!

Dumnezeu îţi e umbrar când e arşiţa prea mare
Şi când norii se adună îţi e Stâncă de salvare...
Să te-nchini în faţa Lui, să-I slujeşti necontenit,
Mai presus de tot şi toate EL....pe tine te-a iubit! Amin!

Autor: Maria Luca

duminică, 20 decembrie 2020

PSALTIREA ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Bucuria mea, sa stii ca Psaltirea a fost scrisa de proorocul David, sub inspiratia Duhului Sfant. Ce este Soarele intre celelalte lumini ale Cerului, aceea este Psaltirea intre celelalte carti insuflate de Dumnezeu. Soarele lumineaza toate marginile lumii, iar Psaltirea lumineaza simturile inimii, toate cugetele sufletului si toate miscarile mintii.

Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: “Mai bine sa inceteze Soarele din calatoria sa, decat sa inceteze citirea Psaltirii. Toate cartile sunt de folos si mare suparare aduc diavolilor, dar nici una ca Psaltirea”.

Iar Sfantul Vasile cel Mare spune: “Nici-o carte nu slaveste pe Dumnezeu, asa ca Psaltirea”. Sfantul Apostol Iacob, zice: “Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage! Este cu inima buna? Sa cante psalmi” (Iacob 5:13).

Psaltirea, este lucru ingeresc, este mostenire cereasca, este tamaie duhovniceasca.

Sa citesti zilnic macar o catisma din Psaltire, fiindca, ea este coloana vertebrala la rugaciune. Maica Domnului a citit Psaltirea pe tot parcursul vietii ei. Un crestin ortodox i-a spus duhovnicului: “Parinte, am citit Psaltirea, insa nu inteleg nimic!” Si parintele i-a spus: “Tu nu intelegi, insa diavolii inteleg ce se spune acolo si neputand suferi, fug. Sa nu incetezi sa citesti Psaltirea, fiindca, ea este datatoare de smerenie, izgonitoare a trufasilor draci, solitoare de mantuire a omului pacatos”.

De aceea te rog sa inveti pe de rost si sa spui zilnic macar Psalmul 50, Psalmul 69, Psalmul 100 si Psalmul 142.

Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.

miercuri, 16 decembrie 2020

Pe cine a invitat Dumnezeu la naşterea Sa?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea.
Lucrul cel mai important care s-a întâmplat pe pământ de când el există, este Întruparea, naşterea lui Hristos, care a avut loc la Betleem. La aceasă prăznuire a Naşterii lui Dumnezeu pe pământ au fost ivitaţi îngerii din cer. Ei s-au coborât la Betleem cântând: „Pace între oamenii buneivoiri”. Acolo au fost chemaţi şi pământenii. Dumnezeu n-a invitat la naşterea Sa nici regii, nici bogaţii. Nici săracii. Dintre toate categoriile sociale, doar păstorii au fost chemaţi. Ei s-au aşezat alături de îngeri în jurul ieslei. Conform ierarhiei divine, păstorii sunt deasupra oricărei categorii sociale. Aici, toate categoriile pământeşti au fost, aşadar, inversate. Păstorii vin alături de îngeri. Acest lucru, pentru că păstorii trăiesc în isihie şi solitudine, în linişte, retragere şi nevoinţă. În afara păstorilor şi îngerilor, era şi o a treia categorie de invitaţi: magii. De peste două milenii, Părinţii Bisericii, marii teologi, exegeţii şi doctorii în teologie au căutat să înţelegă cine au fost acei magi, invitaţi la naşterea Mântuitorului Hristos, cine au fost cei conduşi de stea. Timp pierdut. Misterul rămâne. Nu se ştie nimic exact despre magi. Nici de unde veneau, nici cine erau. Misterul este aşa de mare încât, dintre cei patru evanghelişti, doar unul singur îndrăzneşte să amintească de magi şi de prezenţa lor la naşterea lui Hristos. Este vorba de Sfântul Matei. Sfântul Irineu susţine că şi Sfântul Ioan Evanghelistul ştia de prezenţa magilor la naşterea Domnului Iisus Hristos.
După spusele Sfântului Vasile şi conform sinaxarului iacobit, magii erau din neamul lui Valaam. Ei erau, aşadar, din acelaşi neam cu Izabela şi cei 450 de falşi profeţi ucişi de Sfântul Ilie. Dar erau şi confraţii văduvei din Sarepta Sidonului, unde s-a adăpostit proorocul Ilie. Însă nu există nici o dovadă sigură. Totuşi, se crede că cei trei magi care au fost invitaţi la naşterea lui Iisus Hristos, alături de îngeri şi de păstori erau cu siguranţă strămoşii maroniţilor. Ei au ajuns la Betleem ghidaţi de stea. Nici un alt popor al Antichităţii nu cunoştea mai bine fenomenele astrale decât strămoşii maroniţilor, fenicienii, care au navigat pe toate mările, înaintea oricărui alt popor, ghidându-se doar după stele. Aşadar, erau cei mai bine specializaţi în a urma steaua care i-a condus la Betleem. Mai mult, strămoşii maroniţilor au fost cei mai apropiaţi martori oculari ai partiarhilor şi profeţilor. Ei sunt cei care i-au primit pe pământul, în oraşele, în satele lor, pe Avraam, Iacob, Iosif şi pe Ilie. Strămoşii maroniţilor sunt cei care au construit Templul din Ierusalim. Ei erau, aşadar, la curent cu toate profeţiile. Ştiau că Israel aşteaptă venirea lui Mesia. Când au văzut steaua, s-au dus să se închine Lui. Era ceva obişnuit pentru ei să se închine şi să adore zeii vecinilor.
(Virgil Gheorghiu, Hristos în Liban, Editura Reîntregirea, p. 37-39)

Doamne , Tu ai ultimul cuvànt ...

marți, 15 decembrie 2020

O povestioară... Era odată într-un sat

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O femeie evlavioasă.
Îl iubea pe Dumnezeu,
Nu făcea la nimeni rău.
Într-o noapte un înger i-a spus:
"Mâine va veni Iisus!"
Dis de dimineață,tare,
Se apucă de mâncare.
Bucate,bune,alese
Întinde pe două mese.
Cum mătura în ogradă
Vede-n poartă-un om cu barbă.
"Bună ziua credincioasă...
Ai un colț de pâine-n casă?"
"Bine te-am găsit bătrâne
Am făcut frumoasă pâine.
Dar la mine în curând
Vine Domn' Iisus și Sfânt.
Și cred că nu se cuvine
Să fie tăiat din pâine."
Nu pleacă bine bătrânul
Când în poartă bate,bate.
E-o femeie întristată
Cu-n pruncuț micuț în fașă.
"Doamne ajută credincioasă
Sunt mamă neputincioasă.
Aici în căsuța ta...
Doar o noapte aș înopta."
"În casa mea te-aș primi
Dar azi Domnul va veni!"
Ziua repede-a trecut
Iisus însă n-a ajuns.
Supărare,îngrijorare,
Întrebări,femeia are.
În lumină orbitoare
Îngerul din nou apare.
"Femeie nedumerită,
Trist sunt eu și tu ești tristă.
Iisus la tine-a venit...
"Un bătrân "nu l-ai primit.
Apoi a venit o "mamă"
L-ai gonit femeie dragă."
Moțco Ana Maria. 🖋

duminică, 13 decembrie 2020

CUM SA-I SPUN EU PACATELE MELE PREOTULUI???

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, in totala nestiinta de cauza, zic unii crestini ortodocsi: Cum sa ma duc eu sa-i spun pacatele mele preotului? Ei nu stiu ca fara preot duhovnic nimeni nu se mantuieste! 

PRIN preot suntem BOTEZATI, PRIN preot suntem MIRUNSI, PRIN PREOT suntem CUNUNATI RELIGIOS, PRIN preot suntem SPOVEDITI (ni se iarta pacatele), PRIN preot ni se da IMPARTASANIA (Trupul si Sangele Domnului Iisus Hristos). 

Iata de  ce a zis Iisus Hristos: “Duceti-va si va aratati preotilor!” (Luca 17:14). Viata preotului duhovnic, este o nesfarsita mucenicie. Taina povatuirii duhovnicesti, este o scoala aparte care duce la adevarata cunoastere de Dumnezeu. Ucenicul trebuie sa simta fata de parintele sau duhovnicesc, incredere si dragoste. De ce? Pentru ca el are cheile Imparatiei Cerurilor (Matei 16:18), mana aceea de preot, indiferent de vrednicia sau nevrednicia lui, iti poate da: DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE (viata ta vesnica), lucruri pe care tu nu poti sa le iei de nicaieri! Iertarea pacatelor o da Iisus Hristos, prin preotul duhovnic in Duhul Sfant. Si pentru ca aproape toti oamenii au telefon celular, am putea spune ca el seamana cu telefonul. Cand vorbesti cu cineva, nu te adresezi telefonului, ci, aceluia cu care vorbesti prin intermediul lui. La fel este cu spovedania: Pacatele nu le spui preotului ci lui Dumnezeu prin intermediul lui, si nu ti le iarta preotul, ci, Iisus Hristos prin intermediul lui. 

                 

Daca un om vrea sa fie INTEGRU, trebuie sa aiba neaparat PARINTI TRUPESTI si PARINTE DUHOVNIC (Sfintitorul sufletelor noastre, sau altfel spus, calauza duhovniceasca in drumul nostru catre Hristos). 

Cine are minte sa ia aminte la aceste sfinte cuvinte cine nu sa rataceasca si sa se razvrateasca inainte! 

                                       
  🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂❤🍂

                                                                                       Amin si Alilui!
                                                                                                                                Preot Ioan 🛎.

Dorința...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Doamne...
Stiu că lumea-ti cere..
Bani...mașini si bogatii..
Eu vreau o clipă în cer la Tine..
Să o văd pe mama...să îi pot șopti..

Că sunt singurel pe astă lume..
Si-s flămând...desculț și dezbrăcat..
Si că plâng de dorul mamei mele..
De când în veșnicie a plecat.

Văd copiii care sunt ca mine..
Fericiți cu-ai lor părinți..
Au o casă.. au căldură..
Si totuși sunt...nemulțumiți. .

Eu...n-am casă... nici căldură..
Nici mâncare.. uneori...
Si mi-e dor de-o îmbrățișare..
De mirosul mamei ....imi e dor..

Nu-ți cer Doamne...bogații..
Vreau o clipă în cer la Tine..
Să simt iar căldura mamei...
Să imi fie o clipă....bine.

Asa se ruga....orfanul..
Cerându-i lui Dumnezeu...
Doar îmbrățișarea mamei...
Ce-a plecat de lângă el..

A plecat în toamna... asta...
A plecat în veșnicie...
Iar el a rămas.... sărmanul...
Orfan...copil fără copilărie...

Maria Pintecan...

Hristos...e in fiecare om...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Hristos...e in fiecare om..
EL e in mine... e in tine..
E in cel ce e flămând și gol..
Să nu uiți...creștine...
Curând din cerul slavei.. sfânt..
Va coborâ pe-acest pământ...
Dar oare cine-L va primi...
Tot intr-un grajd se va opri..?
Tot în frig și în durere..
Fără pic de mângâiere...
Tot flămând și gol va fi...
Oare cine-l va primi?
Cei sărmani și cei săraci...
Usile le vor deschide..
Pentru Acela care ...vine...
Să fie peste un timp..
Iar scuipat și răstignit...
Cei săraci cu suflet bun..
Chiar în seara de Ajun...
L-or primi precum... odată..
Boii... in aceea poiata..
Scutecele lor vor fi...
Din caldura... inimii..
Din putinul lor vor da..
Pentru micul..Mesia....
Ei ...IL vor primi cu drag...
În al sufletului prag..
Din inima-i vor cânta...
S-a născut azi...Mesia...
Cel ce vindecă bolnavii..
Si ajuta toti...orfanii..
Cel ce bice va primi..
Pentru noi..păcătoșii...
Maria Pintecan...

Sfantul si Ingerii

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"Cândva trăia un sfânt atât de bun şi pur încât îngerii coborau din cer pentru a-l vedea şi a fi lângă el. Acest sfânt radia compasiune şi virtute, fără să cunoască acest lucru - aşa cum stelele îşi dăruiesc strălucirea sau florile parfumul. Existenţa lui zilnică poate fi rezumată în două cuvinte: dăruia şi uita. Totuşi, aceste cuvinte nu apăreau niciodată pe buzele sale. Ele erau exprimate prin zâmbetul său, prin bunătate, dăruire şi puritate. 

Într-o zi, îngerii s-au dus la Dumnezeu şi au spus: „Doamne, oferă-i puterea de a face minuni”. Dumnezeu le-a răspuns:
„Bine, duceţi-vă şi întrebaţi-l ce doreşte”. Îngerii l-au întrebat pe sfânt: „Ai dori ca mâinile tale să vindece pe oricine ating?” „Nu”, a răspuns sfântul. „Doresc ca Dumnezeu să facă acest lucru”. „Ţi-ar plăcea să ajuţi sufletele pierdute să ajungă pe cale?” „Nu, aceasta e misiunea îngerilor. Nu eu sunt cel care îi poate converti pe oameni”. „Ai dori să devii un exemplu pentru fiinţele umane şi să le atragi prin virtuţile şi puritatea ta, slăvindu-L astfel pe Dumnezeu?” „Nu, dacă oamenii ar fi atraşi de mine, atunci ei s-ar înstrăina de Dumnezeu”. „Atunci ce doreşti?” „Ce pot dori?” a întrebat sfântul zâmbind. „Dumnezeu îmi oferă harul său: oare nu am prin aceasta totul?” Îngerii i-au spus: „Trebuie să-ţi doreşti să poţi face un anume fel de minuni, altfel îţi vom oferi ce vrem noi”. „Bine”, a răspuns sfântul. „Atunci, vreau să pot face mult bine, dar fără să cunosc cum îl fac. Totul să se întâmple în urma mea, nu în faţa ochilor mei. Totul să se întâmple după ce trec eu, mereu în spatele meu; astfel încât să nu ştiu că am făcut şi nici ceilalţi să nu ştie cine i-a binecuvântat. Vreau să rămân anonim. Numai aşa daţi-mi puterea să fac bine”. Îngerii au 
rămas perplecşi. Au mers totuşi la Dumnezeu şi au formulat cererea. 

În vremea ce a urmat au constatat că ori de câte ori umbra sfântului se afla în spatele său, ori în partea stângă, ori în partea dreaptă, astfel încât să nu o poată vedea, aceasta avea puterea de a vindeca bolile, alina durerea şi suferinţa. De atunci umbra sa înverzea cu vegetaţie cărările bătătorite, înflorea plantele uscate, limpezea apa fântânilor, îmbujora copiii palizi, insufla fericire şi bucurie oamenilor trişti. 

Sfântul a continuat să trăiască la fel ca înainte. Oamenii, respectându-i pioşenia şi modestia, l-au urmat în tăcere şi nu i-au vorbit niciodată despre minunile pe care le făcea. După un timp i-au uitat chiar şi numele şi au început să-l numească ,,Umbra Sfântă".

sâmbătă, 12 decembrie 2020

SFANTUL SPIRIDON...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Vrednicule pãstor al Bisericii, Sfinte Ierarhe Spiridoane, deși nu avem vrednicie și nici pricepere a ne ruga ție cu potrivite cuvinte, totuși venim la tine, sfinte, și mãrturisindu-ne multele pãcate sãvârșite, ne rugãm ție cu smerenie:
Întinde mânta ta cea dreaptã, cu care de-a lungul vieții ai sãvâtșit atâtea minuni și binecuvântându-ne pe noi toți, cei care venim la tine cu credințã! Nãdejde a celor care și-au pierdut nãdejdea, mângâiere a celor necãjiți, te rugãm fii mijlocitor pentru sufletele noastre cele împovãrate de multe ispite și cu obișnuita ta bunãtate și iubire de oameni, roagã-te cãtre Ziditorul tuturor sã ne dãruiascã vindecare de feluritele boli ale sufletului și trupului. Învrednicește-ne și pe noi, nevrednicii, ca prin mijlocirea ta sã de împãrtãșim de bunãtãțile sufletești și trupești fãgãduite adevãraților credincioși.
Dãruiește-ne, Sfinte, ajutorul tãu cu care, biruind otrãvitoarele gânduri care se luptã neîncetat cu noi, sã dobândim cele de folos pentru viața aceasta și mai ales, pentru cea viitoare. Amin!

O, Vesnice Dumnezeule...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


O, Vesnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca si mare smerenie a inimii mele, cunosc si marturisesc ca gresesc in toate zilele, dumnezeiestii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, cer sa-mi lasi toate pacatele si sa mi le ierti, rugandu-ma cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, sa-mi dai har, ca sa pun inceput bun, sa port grija si sa ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli si ispite la Sfanta Ta rastignire, ca sa mantuiesti zidirea Ta.

Si te rog, Dumnezeul meu si Ziditorul meu, sa ma indreptezi de astazi inainte spre bine, pana la sfarsitul vietii mele, intru cinstea si marirea imparatiei Tale si pentru mantuirea mea.
Sfinte Duh si Ingeri pazitori, inca va rog sa aveti grija sufletului meu si sa opriti puterea vrajmasului, pentru ca sa nu mai gresesc de acum inaintea Dumnezeului meu; si ma invredniciti sa va vad la moartea mea si sa stati imprejurul meu si sa duceti in ceruri sufletul meu ca sa se inchine maririi lui Dumnezeu si sa vada bucuria Sfintilor Lui pentru ca sa am pricina sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut-o pentru mine si sa va spun binele vostru cu glas neincetat in vecii vecilor.
Amin.

vineri, 11 decembrie 2020

DE CE SUNT PREOT?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


"Câte ştiţi dvs. despre o viaţă de preot trăită într-o viaţă de om, într-un trup? Poate în preot vedeţi doar un om care nu are grija zilei de mâine.

 Dar oare chiar nu o are?

 Oare nu suferă el când cel sărac vine să-i ceară ajutorul sau ceva de mâncare şi se vede neputincios? Oare nu deseori plângem seara când ştim că nu am făcut suficient bine? Când poate de pe uşa casei noastre parohiale a ieşit un om plângând pentru că nu i-am găsit toate răspunsurile?

Voi cei “din afara” vedeţi doar “ce se vede” şi credeţi ca nu e nimic dincolo.. Nimic mai mult decât evidentul, nimic ascuns, nimic profund… ca si cum preoţii nu ar fi fiinţe ca voi, oameni complecşi… cu bune şi rele. Când aţi întrebat ultima dată un preot: “Cum te simţi, părinte?”… Când aţi stat lângă un preot pentru el, nu pentru voi şi nevoile voastre? Când aţi avut răbdarea, interesul să simţiţi şi nevoile lui?

      Aţi stat vreodată alături de un preot în noaptea singurătăţii lui să vedeţi cum strânge în mâini Sfanta Cruce sau priveşte fix icoana pururea Fecioarei Maria…neînţelegând de ce se simte atât de singur cu un Dumnezeu atât de aproape? L-aţi privit măcar o clipă în toiul nopţii ridicându-se şi devorând paginile Ceaslovului sau ale altei cărţi de rugăciune sau fugind în biserică sau în capelă căutându-l pe Dumnezeu, căutând ceva, orice ca să nu mai fie singur?

       Aţi fost vreodată lângă un preot când stătea neputincios şi fără cuvinte în faţa unui dureri ce i se împărtăşea? Să fiţi lângă el când oamenii îşi spun necazurile, când mamele îşi îngroapă fii sfâşiate de durere şi-l întreabă “De ce? De ce, părinte, de ce?”
Ştiţi voi cum e să ţi se ceară minuni şi să nu poţi face?

Dar la scaunul de spovadă, aţi intrat vreodată? Aţi simţit teama neputinţei lui şi oboseala când omul vine să-şi lase păcatele? Ştiţi câtă durere şi câte întrebări rămân în inima unui preot după un suflet care se descarcă?

Aţi transpirat vreodată la amvon predicând? Ştiţi oare emoţiile cu care el deschide uşa şi intră în biserică pentru sfânta Liturghie temându-se de Dumnezeu pentru nevrednicia cu care se apropie si că vor fi din ce în ce mai puţini oameni prezenţi ? Ştiţi trăirile lui de la sfânta Jertfă? Pasiunea lui? Iubirea lui? Puterea lui?

Ştiţi voi se întâmplă acolo cu adevărat ca apoi să judecaţi?

Aveţi idee cum e să priveşti un om care iţi primeşte binecuvântarea pe patul de moarte, şi care, deşi e pe moarte, îţi zâmbeşte cu linişte? Nu înţelege nimeni zâmbetul suferinţei lui… în afară de preot.
Aşadar, cine e preotul? Cine se încumetă să spună că ştie totul despre el?

Cum spuneam, versurile cântecului sunt pentru cei care nu văd “dincolo” de aparenţe, pentru cei superficiali. Dar şi mai rău, pentru cei care judecă… convinşi fiind că au această autoritate. De unde? De unde vă luaţi legitimitatea judecăţii? Cine-i fără de păcat?
Domnul să ne ierte şi să ne binecuvânteze pe toţi!"

joi, 10 decembrie 2020

TE AȘTEPT... MOȘULE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


EU... TE-AȘTEPT CA ALȚI COPIII
LA MINE... MOȘ CRĂCIUN.. SA VII
SI AS VREA CA SA-MI ADUCI....
DOAR.. O PÂINE.. NIȘTE NUCI..
NU VREAU ALCEVA.. SA ȘTII
S-AJUNGĂ SI LA ALȚI COPII..
FIINDCĂ.. SUNT MULȚI NECĂJIȚI..
CARE AȘTEAPTĂ.. CA SĂ VII..
SUNT SI ALȚII ... NECĂJIȚI..
CU PĂRINȚI.. PLECAȚI IN LUME..
CE FOLOS... CA AU DE TOATE..
EU.. II VĂD.. NU-S FERICIȚI.
DE ACEEA.. EU.. TE ROG..
SA LE ADUCI PARINTII IN ȚARĂ..
SA FIE SI EI.. BUCUROȘI..
SI LACRIMILE... SA DISPARĂ..
ȘI.. TE-AȘ MAI RUGA.. CEVA..
DE POȚI MOȘULE... S-ADUCI..
SĂNĂTATE..FERICIRE...
LA TOTI OAMENII DIN LUME..
SI CREDINȚĂ... SI.. IUBIRE..
SA ÎMPARTI... PE UNDE VII..
PACE... BINECUVÂNTARE..
LA PĂRINȚI SI LA COPIII.
IARĂ MIE.. MOȘULE..
LASA-MI... FERICIREA..
SUNT SĂRACĂ... DAR.. BOGATĂ..
FIINDCĂ AM.... IUBIREA..
Maria..

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO