O povestioară... Era odată într-un sat

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O femeie evlavioasă.

Îl iubea pe Dumnezeu,

Nu făcea la nimeni rău.

Într-o noapte un înger i-a spus:

"Mâine va veni Iisus!"

Dis de dimineață,tare,

Se apucă de mâncare.

Bucate,bune,alese

Întinde pe două mese.

Cum mătura în ogradă

Vede-n poartă-un om cu barbă.

"Bună ziua credincioasă...

Ai un colț de pâine-n casă?"

"Bine te-am găsit bătrâne

Am făcut frumoasă pâine.

Dar la mine în curând

Vine Domn' Iisus și Sfânt.

Și cred că nu se cuvine

Să fie tăiat din pâine."

Nu pleacă bine bătrânul

Când în poartă bate,bate.

E-o femeie întristată

Cu-n pruncuț micuț în fașă.

"Doamne ajută credincioasă

Sunt mamă neputincioasă.

Aici în căsuța ta...

Doar o noapte aș înopta."

"În casa mea te-aș primi

Dar azi Domnul va veni!"

Ziua repede-a trecut

Iisus însă n-a ajuns.

Supărare,îngrijorare,

Întrebări,femeia are.

În lumină orbitoare

Îngerul din nou apare.

"Femeie nedumerită,

Trist sunt eu și tu ești tristă.

Iisus la tine-a venit...

"Un bătrân "nu l-ai primit.

Apoi a venit o "mamă"

L-ai gonit femeie dragă."

Moțco Ana Maria.