"Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale."
Psalmul 118,6
"Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze."
Psalmul 33,5
"Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac."
Psalmul 70,1
Apropierea de Dumnezeu alunga rusinea din vietile noastre.....In acest context putem vorbi despre rusine ca si un sentiment de indoiala pe care l.am simtit de foarte multe ori atunci cand temelia vietii noastre a fost una subreda,fondata pe nisipuri trecatoare...
"Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare."Matei 7,26-27...Aceasta temelie subreda devine asemenea unei iluzii in desert,buna de luat in seama,un loc pe care ne asezam toate proiectele noastre de viata....dar,in final,in afara lui Dumnezeu totul se naruie....iar caderea este mare,pentru ca am investit atat de mult in ceea ce ,la urma,se va narui...
La capatul celalalt....dincolo de indoiala....in Hristos se naste siguranta sau credinta in Dumnezeu si in tot ceea ce se naste in fata sufletului nostru...
"Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri"...Luca 21,15
Iata aici am putea vorbi despre noi si despre cei ce sunt impotriva noastra...dar putem fi mult mai eleganti si putem spune ca atunci cand Hristos se naste in inima noastra sufletul capata siguranta si putere pentru a se putea ridica deasupra a tot ceea ce mai inainte il arunca in indoiala..."Potrivnicii nostri" nu sunt dusmanii nostri ci sunt aceia care se incapataneaza sa ramana intr.o lume marginalizata de pareri personale.....si acestia,pe masura ce noi ne lipim tot mai mult de Dumnezeu,vor ramane in cele vechi care devin ca o rutina ce se repeta si nu mai aduce nimic nou..
