RĂTĂCIRE GRAVĂ !

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

 

Am fost anunțat recent de soția unui creștin din parohie, că soțul său este pe patul de moarte și ar fi bine să merg pentru a-l împărtăși.Am și plecat la adresa indicată dar, n-am mai avut pe cine să împărtășesc, întrucât creștinul meu era în comă și abia mai respira. I-am întrebat pe cei de acolo:
-De ce nu m-ați chemat cu câteva zile mai înainte?

 
Mi s-a răspuns: 

,,N-am vrut să-l demoralizăm. "

Bine, dar acum pe cine să mai împărtășim? El peste câteva ore probabil va pleca dintre noi( așa a și fost), dar noi oare nu vom rămâne demoralizați pentru că nu ne-am făcut treaba? Era om în vârstă, bolnav de câțiva ani, starea lui degradându-se de la o săptămână la alta, iar împărtășit nu a mai fost din copilărie. Cât de gravă este această concepție că nu-l
împărtășim întrucât nu vrem să moară. 

      Eu știu că omul se împărtășește toată viața și sunt creștini care se împărtășesc foarte des, aproape săptămânal. Ei se împărtășesc pentru că simt puterea Sfintei Împărtășanii. Nu se tem că vor muri, ci se tem să nu-i găsească sfârșitul neîmpărtășiți

.
În situații similare cazului de mai sus trebuie să găsim modalitatea cea mai potrivită pentru a-l face să înțeleagă cât de importantă este Sf. Împărtășanie și că ea reprezintă comuniunea noastră cu Hristos, care trebuie să fie permanentă. Prin urmare, e foarte necesar să ne apropiem mai des de Sfântul Potir .
Am cunoscut și cazuri când unii creștini, care au avut o viață creștinească și s-au împărtășit frecvent, n-au putut părăsi viața aceasta până ce nu s-au împărtășit.

 
De aceea noi zicem de mai multe ori la Sfânta Liturghie ,, sfârșit creștinesc vieții noastre fără durere , neînfruntat, în pace si răspuns bun la înfricoșata judecată de la Domnul să cerem.”

pr. Ion Ioan Chirvasa -

PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                           

Nu este nevoie ca sa traiesti intr-o societate moderna ca sa fii un TICALOS.Ajunge sa nu vezi Altarul Bisericii si pe Dumnezeu,ajunge sa nu te impartasesti niciodata,sa nu privesti niciodata cerul,sa nu privesti niciodata in sus!In vechime,cei ce faceau pacate fara masura,primeau o pedeapsa:nu li se dadeau sa rosteasca RUGACIUNI

.Li se spunea un singur lucru:"Nu ai voie,3 ani,sa privesti cerul,care este Tronul lui Dumnezeu!".

Era cea mai mare pedeapsa.

A doua pedeapsa,era sa nu rostesti nici o data,numele lui Dumnezeu,sa nu fie niciodata pe buzele tale! Si asta,pentru ca omul a lasat sfatul lui Dumnezeu si a stat la sfat cu diavolu!  Pentru cei ce merg pe drumul pacatului,  PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA.  Pacatul este de sorginte satanica.  Nu exista altceva.  Libertatea omului nu este una absoluta.E atat de usor sa pacatuiesti.

Daca pe vremuri se spunea sa nu furi,astazi furi cu acte!Daca pe vremuri se spunea sa nu desfranezi,astazi ai concubinajul sau casatoria de proba!Acum nici nu mai trebuie sa ucizi,vorbesti pe cineva de rau,si l-ai omorat cu zile..sau te-ai dus si l-ai denuntat,si l-ai impins in puscarie!Are dracul metode..mult mai selective!

Parintele Cleopa spunea asa:"CEL MAI MARSAV PACAT ESTE DESFRANAREA,PENTRU CA SPURCA TRUPUL.Si dracii fug,atunci cand doi pacatuiesc,pentru ca dracii sunt feciorelnici!Dar cel mai mult,dracul fuge de SMERENIE si de INDREPTARE.

Asta sa aveti in minte!

Nu il impresionam noi pe diavol,cu firme deocheate..cel mai tare il impresionezi atunci cand ai facut PRIMA METANIE,ai baut prima picatura de AGHEAZMA si ai luat o bucatica de ANAFURA,si ai zis prima oara TATAL NOSTRU in genunchi,cu ochii la icoana..atunci l-ai ars pe diavol,l-ai terminat!

Trebuie sa intelegem,o data pentru totdeauna,mai ales acum,cand vin "herghelii de draci" pe pamant,acum,cu orbirea asta sufleteasca,a desfatului si a dezmatului,ca Sodoma si Gomora,au ars cu foc,au murit,s-a scufundat pamantul..iar azi,a ramas Marea Moarta,ca loc geografic.Dumnezeu are putere sa mai prajeasca o data pamantul,sau sa ingaduie,la cate bombe atomice sunt,ca sa ne arate,ca ACEST PACAT NU ESTE O VIRTUTE.

SĂ NU-ȚI PUI NĂDEJDEA-N OM!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Am învățat că-n viața asta oricâți prieteni ai avea,
Oricâți ți-ar spune, cu iubire, că pentru ei însemni ceva
E doar o cruntă amăgire, ajunge doar o vorba rea
Și nu mai ești la fel de drag, așa cum îți spuneau cândva!

Am învățat ca-n viața asta să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer!
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se depărtează ca adierea de zefir

Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt în preajma ta
Deși încerc să-ți fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea.
Și vorba ce-mi spunea bunicul, răsună iar în gândul meu :
,, - Copilă, să nu-ți faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu!

 
Ca niciodată să nu suferi, tu să nu-ți pui nădejdea-n om!
Să îl iubești pe fiecare, chiar daca e sărac sau domn,
Dar să nu ceri în schimb nimic, numai atât... să îi iubești
Căci astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfântă o-mplineşti!

 
Să nu aștepți o vorba bună, să nu aștepți ceva curat,
Că Domnul Tău, Hristos Prea Bunul, nici El nimic n-a așteptat,
Să fii tu cel ce-ntinzi o mână, chiar dac-ar fi să te lovească
Și dragostea ce le-o arăți, cu răul să ți-o răsplătească!

Privește cu nădejde sfântă la Cel în cuie țintuit
Vândut și părăsit pe Cruce de cei pe care i-a iubit,
Doar El să-ți fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El și pe nevrednic îl poate veșnic mângâia.

 
Doar El îți poate șterge-n taină, obrazul trist și-nlăcrimat
Doar El îți poate-ntinde mâna când alți prieteni te-au uitat
Căci omul astăzi nu mai știe să poarte și durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa! "

DESPRE EGOISM ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"De ce se indracesc oamenii?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Omul traieste intr-un mediu social. Gandurile, dorintele, faptele, viziunea asupra lumii ii sunt definite intr-o masura uriasa de influenta mediului care il inconjoara. Ştiti ca, daca un om sanatos se afla multa vreme langa un bolnav de tuberculoza si respira acelasi aer cu acesta, se molipseste si el. La fel ne molipsim si de la bolnavii de gripa. Asa se intampla si in viata duhovniceasca. Daca omul traieste in atmosfera multimii duhurilor rautatii care sunt sub ceruri, in mijlocul smintelilor, al unor exemple grave de necredinta si de dezmat, intr-o atmosfera de patimi omenesti neinfranate, daca traieste intr-o atmosfera de prostie si de vulgaritate, aceasta atmosfera nu are cum sa nu-i molipseasca sufletul. El respira zi de zi acest aer otravit, unde misuna duhurile rautatii care sunt sub ceruri. Şi se molipseste nefericitul suflet, si se face el insusi locuinta a dracilor.

Şi atunci, ce sa facem? Unde sa fugim de aceasta atmosfera apasatoare, incarcata cu primejdii de moarte? Unde este scaparea noastra? Unde este pavaza noastra in fata dracilor, a duhurilor rautatii care sunt sub ceruri? La toate intrebarile grele sa cautati totdeauna raspuns in Sfanta Scriptura.

Uitati-va in psalmul 61, si acolo veti afla raspunsul:

De la Dumnezeu vine rabdarea mea, ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu… in Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.

Iata unde este scaparea noastra, iata unde e antidotul otravii ce intra in noi din mediul care ne inconjoara“.

Sf. Luca al Crimeii