Împăcată

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Sunt un simplu om ce arde Pe un rug aprins de stele Și se miră, și se-ntreabă: - Cum de a ajuns la ele?

Sunt un simplu om ce-și duce Inima în câmp de flori Să se-mbrace în lumina Revărsată de cu zori,

Curcubeul să-l cuprindă După ploile trecute Și din lacrima de taină Să ia zilele durute...

Depărtarea să o treacă Doar cu pasul fericirii, În altarul clipei sacre Să dea sfânt tribut menirii!

Sunt un om ce-a scris povestea, Cu o luntre de trăiri Tinerețea se tot uită Prin album de amintiri!

Toamna cu-n arcuș grăbit Îmi mai cântă o baladă, Dar m-ascund în poezii, De prin rime să nu vadă.

Nu se lasă și aduce... Frunza veștedă-n alei I-am promis un pum de stele Și un vers să fie al ei.

Sunt un om trecut prin sită Ce a tras la plug mereu, Dar credința i-a dat aripi Și curaj când i-a fost greu...

Astăzi... caut vindecarea Cred mai mult ca niciodată Vreau să fiu cu mine însămi Și cu lumea împăcată!

foto sursa internet

30.07.2016 Camelia Cristea