AVEA UN NUME ROMÂNIA - Versuri :Eliana Popa

O BUNICĂ ȘI-O COPILĂ !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



(de Eliana Popa)

Într-un colț uitat de lume ..lângă podul dinspre moară
O bătrână și-o copila își duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiașe..greu se descurca bunica
Își creștea cu multă trudă și iubire, nepoțica !

Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Și fetița ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit !
Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac
Dar degeaba...că nimic nu se leagă la sărac !

A pornit plângând bătrână la un doctor la oraș
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caș !
Însă doctorul ii spune :,, - N-am cum să te-ajut bunica ,
Până nu-ti aduci la mine mai degrabă nepoțica !"

Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetița ei bolnava la un vraci așa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în fața sa
O biserică frumoasa...pe o strada.,.undeva !

A intrat privind sfioasă către sfintii din icoane
Și a-ngenuncheat bătrâna lângă câteva cucoane
Ascultându-le bătrâna rugăciunea lor cea lungă
A-nceput cu voce tare să rostească a sa rugă :

,, - Dragă ,Doamne, sunt Maria! Nepoțica mea-i bolnavă
Zace-n pat de multă vreme...e slăbită și firavă
Dacă poți Tu să o vindeci , mergi acuma...iute...iute
Casa noastră-i lângă moara ce se află lâng-o punte !

Ai să vezi căsuța noastră cu pereții care crapă
Are găuri în șindrilă...e micuță și săracă....
Caută sub preșul roșu și i-a cheia de la ușă
Mergi ,Te rog, să-mi vindeci , fata ! Fata mea ca o păpușă !

Să nu uiți ! Când ieși din casă să pui cheia tot la loc
Ca sa pot deschide ușa când o fi să mă întorc !
Gata, Ți-ai notat adresa ? ...iaca..plec și eu la drum ,
Mulțumesc, Mărite Doamne...mulțumesc încă de-acum !"

O priveau râzând mărețe ,, cuvioasele" femei
Zice una mai țâfnoasă : ,, - Vai și-amar de ruga ei !"
Dar bătrâna-si ia desaga și pornește către casă
Cu nădejde mare-n Domnul...nu le-aude sau nu-i pasă !

Și minune ! Când ajunge si deschide grabnic ușa,
Nepoțica ei cea dragă cânta legănând păpusa
,, - Cum ? Te-ai ridicat, micuțo ? Vino iute la bunica ! "
Și degrab' îi sare-n brațe ca zvârluga, nepoțica !

,, - A venit aici un doctor și m-a sărutat pe frunte
Avea haine de lumină și în plete stele multe,
Si sub pletele-nstelate...precum crinul fruntea Lui !
Dar... pe mâini avea, bunico, două răni adânci de cui !

Și mi-a spus cu voce blândă, mângâindu-mi talpa goală
Să mă joc iar cu păpușa că nu mai sunt bolnăvioară !
M-a rugat să-ți spun și ție c-a găsit căsuța noastră
Si ai cheia așezată chiar sub preș , lângă fereastră "

( după o pildă ortodoxa )

Sursa foto: Facebook

SPOVEDANIA, NE DESCHIDE PORTILE CERULUI

“Unui calugar pustnic i s-a aratat diavolul intr-o noapte si a inceput sa-i aminteasca pacatele: „Ai facut asta, asta si asta, … aceia, aceia si aceia..., vai si amar de sufletul tau!”. “Numai atata?”, a intrebat pustnicul? “Ba, ai mai facut si multe alte pacate si destule, ca sa ai parte de focul iadului nostru! “Te rog, scrie-mi-le pe o hartie, ca sa nu le uit!”, i-a zis călugărul pustnic. Cand au fost gata, pustnicul a luat hartia de la diavol, a facut peste ea semnul Sfintei Cruci si a scris cuvintele: Pacatele acestea, toate mi-au fost iertate de Dumnezeu Iisus Hristos, in Duhul Sfant prin parintele meu duhovnic in Taina Sfintei Spovedanii! Iar, apoi, cu binecuvantarea duhovnicului, am primit Sfanta Impartasanie, adica, Cinstitul Trup si Scumpul Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, si prin aceste doua Sfinte Taine, PĂCATELE MELE AU FOST ACHITATE, (mi-au fost sterse faradelegile mele si de tot pacatul am fost curatit. Pustnicul, i-a intins hartia diavolului, spunandu-i: „Mi-ai dat nota de plata, poftim aici chitanta!”. Atunci, crapand de furie si de necaz, diavolul indata s-a facut nevazut”. 
Bucuria mea, daca acestui pustnic spovedit si impartasit i-a amintit diavolul toate pacatele, atunci ce va fi cu cel care merge la judecata particulara sufletul negru, ca un tuci, catranit??? Osanda vesnica il asteapta si-i va spune Mantuitorul: “Prietene, cum ai intrat aici fara haină de nunta? El insa a tacut. Atunci Imparatul a zis slugilor: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Caci multi sunt chemati, dar putini alesi. (Matei 22:12-14). Cine are minte, sa ia aminte! Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎

CÂT DE DULCE E IERTAREA..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne Sfinte,
Pentru că m-ai învățat iertarea
Și-n sfârșit sunt liber să iubesc..
M-ai scăpat de ura dinainte,
Când mocnea în mine răzbunarea,
Și de-atunci, Iisuse, înfloresc!

Mai demult, pe când țineam mânie,
Și-Ți ceream mereu să-mi faci dreptate,
Indicându-Ți modul cum s-o faci,
Nu aveam în suflet bucurie,
Fiindcă păgâneasca-mi răutate
Mă făcea nevrednic să mă placi..

Dar mi-ai zis cu șoapta Ta blajină
Să îmi calc dreptatea în picioare
Și să iert precum și Tu iertai,
Iar de-atunci trăiesc într-o lumină
Ce aș vrea s-o aibă fiecare:
N-am murit și totuși sunt în Rai!

Bate vântul desnădejdii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Toți care purtăm pe umeri soarta cea apăsătoare
În speranțe ne-mbrăcăm ca la mare sărbătoare
Existeanța despicăm , cu privire ca de vulturi
Prin viață înaintăm , ocrotiți de false scuturi

Tainice vise ascunse din suflarea nemurirei
Veșnicia ne stă-n față din mila dumnezeirei
Sufletul se-nalță-n zbor sub cerul nemărginit
Nimeni nu e mulțumit de viața ce și-a trăit

Din izvorul viețuirii , răi și buni , zilnic s-adapă
Mulți prin viață însă trec , cum trece gâsca prin apă
Soarta crudă , neîmpăcată , sătulă de-atâta luptă
S-a ascuns în resemnare , demnitatea este frântă

S-au înfipt adânc cuțite în suflete revoltate
Moarte-aduc în loc de viață cu promisiuni deșarte
Fripturiști fără obraz , s-așezară sus la cârmă
În picioare calcă totul , nici nu văd ce lasă-n urmă

Papagali , marionete , de pricepere sunt goi
Starea nației și-a Țării , duc la groapa de gunoi
Îmbrăcați în nesimțire , mulțumiți de cum trăiesc
Nici ei singuri nu mai știu câte prosti zămislesc

Adunați în clică strânsă după chip și-asemănare
Să audă nici nu vor , de iubire ori de milă și-ndurare
S-au vârât pe funcții-nalte , unde numai stau și dorm
Pentru ei , plăcut și dulce , dar pentru popor ,nesomn

Vinovații sunt tot liberi , condamnații suntem noi
Zilele sunt tot mai sumbre , tot mai pline de nevoi
Am ajuns ca-n nopți senine , la ferestre să pândim
O speranță depărtată , după care toti tânjim

Bate vântul desnădejdii în suflete păcălite
Binele și bunăstarea ,zi și noapte-s pângărite
De pe scaunul măririi , unde el se crede dom
Stă în calea bunăstării și-a demnitații de om

Și cu mintea de hârciog , adună fără măsură
Iar când moare , habar n-are , toate cui o să rămână
Întâmplări adevărate , se petrec acum pe față
De asta-i normalitate , o să-mi cos gura cu ață.

16 nov.2018
Preot Ion Predescu

Soartă neîmpăcată

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Om cu soartă neîmpăcată și cu demnitatea ruptă
De ce ți-a pierit curajul și-ndrăzneala pentru luptă ?
Scoală-te din nou la luptă , nouă soartă-ți rânduiește
Ieși din somnul rațiunii care-n moarte te târăște

Necazurile strânse-n haită , sufletul ți-a revoltat
Și de dormi , îți aduci moarte , dacă nu te-ai deșteptat
Ți-au săpat groapă adâncă și te-au pregătit de moarte
Câtă-ngenunchere-n tine , sufletu-ți poate să poarte

Dacă ochii ți-s închiși , degeaba pe câmp sunt flori
Poți să le miroși cât vrei , dar ești lipsit de culori
Osânda ți-e fructul vieții , umerii ți-o vor purta
Și-n urechea astupată , dreptatea nu va intra

Peste umeri obosiți , apăsări neînduplecate
Greu se mai găsește-acum , caldă inimă de frate
Pentru suspinele tale , primești rânjet fioros
Prin întortocheate legi , vei trăi tot dureros

Ades , pentru dreptul tău ,te tot cerți cu Dumnezeu
Vinovat îl faci pe EL , atunci când îți este greu
Dar când viața îți surâde și binele te însoțește
Uitarea își face loc , și pe El îl ocolește

Lângă dor ai pus speranțe ,lângă zâmbet ai pus plâns
Și-n această hărmălaie , în suflet venin ai strâns
Ți-au pierit ca și parfumul , toate visele-adorate
Ai crezut , dar ai rămas , cu dureri nealintate

Ridică în fața sorții , braț puternic de erou
Sfarâmă jugul umil , că ești om și nu ești bou
Soarta-n lacrimile ei , foc dau sufletului tău
Salvatoare-ai vrut să-ți fie , însă ea ți-a fost călău

14 nov.2018
Preot Ion Predescu

SAMARINEANUL MILOSTIV

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 


de Preot Sorin Croitoru

Samarineanul Milostiv
L-a îngrijit pe cel rănit.
Samarineanul e Hristos,
Rănitul, eu, cel păcătos
Și tu, care citești acum.

Răniți de-atâtea ori pe drum
De pofte care sfinte nu-s,
De câte ori al nostru Domn
Pe răni din harul Său ne-a pus?..

Periculos e drumul vieții,
De hoți și de tâlhari e plin,
Dar Domnul nostru are-n traistă
Și untdelemn de-al Său și vin.

În Taina Sfintei Spovedanii
Ne unge iar cu Duhul Sfânt,
Iar din Potirul Liturghiei
Ne dă ca să sorbim un Vin
Cum nu e altul pe pământ!
amin

Dragostea care nu doare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dragostea care nu doare
n-are roadă numai floare
n-are lacrimi, ci-nșelare
n-are viață – numai pare.

Dragostea care nu plânge
nu se-aprinde, ci se stinge,
nu se-nalță, ci coboară,
nu învie, ci omoară!

Dragostea ce nu-i fierbinte
nu te crede, ci te minte,
nu e-n soare, ci e-n ceață,
nu-ncălzește, ci îngheață.

Dragostea ce nu-i curată
nu trezește, ci îmbată,
nu rămâne, ci trădează,
nu-nălbește, ci-ntinează.

Numai Dragostea Divină
nu te arde, ci te-alină,
nu te lasă, ci te ține
orice trece și-orice vine.

Numai dragostea frumoasă
legământul nu și-l lasă
și cununa nu-și desparte
nici în viață, nici în moarte!

Traian Dorz

CĂLĂTOR CU CRUCEA-N SPATE !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(versuri: Eliana Popa)

Prin al lumii veac pășește, istovit de drum și sete
Călător cu crucea-n spate și cu nimb de raze-n plete
Parcă are-n ochi lumina diminetilor de vară
Și pe chip parcă-L sărută, flori de crin si lăcrămioară!

Parc-ar vrea un strop de apă, cui sa ceară? Cin' să-i dea ?
Numai crinul plin de rouă îi oferă cupa sa
Omul astăzi nu-L mai vede, iar de-L vede nu-i mai pasă
O, de-ar ști cine-i străinul, L-ar primii cu toți în casă !

Căci și astăzi duce-n spate, nevăzut păcatul lumii
Să ne facă fii Luminii...să nu fim plămada humii !
Vine-n fiecare casă, bate-n chip de călător
Sau ne-asteaptă lângă poartă, îmbrăcat în cerșetor !

,, - C-un bănuț Mă miluiește ! N-ai o pâine pentru Mine ?"
,,- Pleacă, lasă-mă , n-am vreme, fugi din calea mea, străine !"
,, - Lasă-Mă, să stau un ceas, pe pragul căsutei tale!"
,, - Nu am vreme pentru tine, vezi,străine de-a ta cale!"

,, - Dă-Mi un strop de apă rece, să mai prind un pic de viață
Si-un ștergar să-Mi scutur colbul și sudoarea de pe față!"
Omul Îl privi cu ură și grăbit închise poarta :
,, - Nu am vreme să-ți dau apă ! Mergi..si-mpacă-te cu soarta !

Nici ștergar nu am a-ți da, mergi și bate-n alte porți
Am atâtea de făcut, nu pierd timpul meu cu toți
Cerșetorii și pribegii.... ce îmi bat ades' în poartă
Du-te ! Du-te mai departe, fiecare cu-a lui soartă!"

Călătorul cel din Ceruri, se întoarce și oftează
,, - Nu am vrut să-ți tulbur duhul, omule cu mândră casă
Ți-am cerut un strop de apă și-o fărâmă dintr-o pâine
Ce oricum îți prisosește, și-o arunci mereu la câine !

Ce-ai crezut, sărmane suflet, că Eu îți rămân dator ?
Ți-aș fi dat si-aici răsplată și în veacul viitor
Căci la vremea Judecății, Eu sărmanul zdrențăros
Aș fi poruncit la îngeri să îți dea veșmânt frumos

Apoi te-as fi pus la masă, la ospăț împărătesc
În a Tatălui Grădină, unde sfinții locuiesc
Unde picură in cupe, apa vieții, apă vie
Unde-i viață far' de moarte și eternă bucurie!

Eu pleca-Voi mai departe știu că am să găsesc milă
La o văduvă săracă, într-o casă mai umilă
Însă tu,cel care astăzi închizi poarta după mine
Călător vei fi și tu...cu durere și suspine

Va veni si vremea-n care tu-Mi vei cere-un strop de apă
Când în arșița eternă, îngeri răi cu foc te-adapă,
Când vei vrea un ceas odihnă de la muncile cumplite
Când vei plânge cu durere...nu voi lua nici Eu aminte !"

CUNUNA VIETII...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Sfantul Siluan Athonitul spune asa: „Acum oamenii sunt plini de mandrie si nu se mai mantuiesc decat prin intristari si pocainta, si numai foarte arareori ajunge cineva la iubire (iubire de Dumnezeu, iubire de aproapele si iubirea vrajmasilor)”. Bucuria mea, acum este vremea SEMANATULUI, mai tarziu va fi vremea SECERATULUI. Acum este vremea LUCRULUI, iar apoi va fi vremea RASPLATIRII.
Pe pamant este RAZBOI DUHOVNICESC, in Cer va fi ODIHNA. Asa spune un proverb: “Cum iti asterni asa vei dormi”, adica, ori vei birui, ori vei fi biruit, cu alte cuvinte, ori vei fi mantuit, ori vei fi osandit. Asadar, trezeste-te si pregateste-ti candela inimii tale. Fii atent sa nu adoarma sufletul tau de lene si de trandavie, din cauza ca nu-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta. Pentru ca timpul trecut, nu se mai intoarce, ai grija sa nu treaca in zadar, vremea vietii tale, timpul mantuirii sufletului tau: “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da CUNUNA VIETII” (Apocalipsa 2:10).
Asadar, nevoieste-te si osteneste-te, posteste, spovedeste-te si impartaseste-te des, mergi duminica la Sfanta Liturghie si pe langa credinta sa ai cat mai multe fapte bune, ca sa primesti raspuns bun la Infricosata Judecata.
Sfantul Teofan Zavoratul spune asa: "Pacatul marturisit, udat cu lacrimi, urat, se sterge din cartea dreptatii lui Dumnezeu, din cartea fiintei noastre, din cartea legaturii noastre cu lumea vazuta si nevazută. Astfel, nu va mai fi pomenit la judecata”. 
                                                                                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                                         Preot Ioan 🛎.

CUVANT de INVATATURĂ despre SMERENIE si MANDRIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

“Mandria este un mare rau in timp ce smerenia un mare bun. Sa nu te inalti pe tine insuti ca sa nu cazi si sa aduci si inlauntrul sufletului tau necinstea. Femeia cananeianca, s-a apropiat de Dumnezeu cu smerenie si cu credinta neclintita si nesovaielnica. Dumnezeu daruieste omului Harul Sau, nu pentru ostenelile pe care le face ca sa dobandească virtutile, ci pentru smerenie.

 Descopera-ti constiinta inaintea lui Dumnezeu, arata-i raniile tale si cere-i medicamentele potrivite.

 Drumul care ne duce catre ceruri si ne face asemenea cu Dumnezeu, nu este aroganta, ci smerenia. Vamesul la biruit pe fariseu. Dreptul, trebuie sa se teama mai mult de mandrie decat pacatosul, pentru ca pacatosul are constiinta lui, care-l osandeste si se smereste de nevoie, in timp ce dreptul se trufereste prin izbanzile lui. 

Smerenia este cauza si temelia, si fiinta tuturor virtutilor. Smerenia si fara fapte iarta multe pacate, faptele fara smerenie, insa, sunt nefolositoare si ne pricinuiesc multe rele. Smerenia adevarata inseamna cunoasterea de sine, pentru ca a se cunoaste omul pe sine cine este, inseamna sfarsitul lucrarii virtutilor. 

Harul lui Dumnezeu nu lucreaza atat prin alte virtuti, cat indeosebi prin smerenie. In smerenie, Dumnezeu daruieste Harul. Rasplatirea nu se da pentru virtute, nici pentru truda depusa fata de virtute, ci pentru smerenia care provine din virtute”

(Monahul Gavriil Aghioritul - Sfantul Munte Athos).

                                                                                                              Preot Ioan 🛎.