A MURIT LINISTEA LUMII

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

A murit liniștea lumii , au ucis-o definitiv tiranii
Groază au adus pe pământ , cum aduceau vandalii
Ochii oamenilor nu știu de-acum decât să plângă
Și-n suflet oftează , când văd că totul vor ca să distrugă

Timpul va trece ,vremea se va duce , dar nu și uitarea
Nici durerea trăită de cei cărora li s-a închis zarea
Fiecare om al planetei este mistuit de o flacără nebună
Care arde iubirea , o face scrum și o aruncă în furtună

Pe pământ este mult rău , deși putea să fie bine
Dacă fiecăruia i s-ar da , cu iubire , ce i se cuvine
Este prea multă amenințare , este prea mult greu
Și de ele nu ne mai scapă , decât Bunul Dumnezeu

O fi viața noastră pe acest pământ , scurtă și trecătoare
Dar toți suntem oameni ,toți avem dreptul la lumina de la soare
Visurile din ochii celor mulți , sunt acum pline de fum
Că nu mai știu ce să facă ,să stea pe loc , sau să plece pe drum

Tot ce i se întâmplă omenirii , este fără voie și din senin
Pentru că tiranii lumii , zilnic iau hotărâri pline de venin
În loc de liniște și pace și viață binecuvântată cu de toate
Aduc peste ea bombe sofisticate care , seamănă moarte.

16 sept.2022
Preot Ion Predescu
Rm. Vâlcea - România

Ascultă-mă Doamne

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne,te rog ascultă-mi inima care bate cu putere
Trimite-mi ajutor,scoate-mă din nesfârșita mea durere
Rugăciunea mea,la Tine se ridică,pornește și azi în zbor
Alungă-mi suferința bolii,dă-mi viață,nu mă lăsa să mor

În visul somnului de noapte,pogoară-n mine fericirea
Întărește-mă-n credință,ferește-mă de toată rătăcirea
Umbrește-mă cu darul Tău,fii pentru mine ajutor
Umple-mă de nădejde și mă salvează să nu mor

Te rog,atinge-mă cu raza sfântă a milei și a vindecării
Ridică-mă din suferința bolii grea și de pe patul durerii
Alină-mi frământarea ce mă paște de neputință și de dor
Trimite-mi îngerul vieții,să nu-mi ia viața,să nu mă lase mor

De la Tine Doamne aștept mâna-Ți întinsă spre mine
Doar de la Tine știu că mila Ta blândă,spre mine vine
În rugăciunea ce o fac,simt cum trece prin mine un fior
Îmi este scumpă viața,și nu vreau Doamne ca să mor

Îndemnurile Tale Doamne,pătrund în mine ca o simfonie
De când mă știu,Tu mi-ai fost scut și apărare dar și tărie
Din ele eu am prins curaj,și-n rugăciune am mult spor
Sporește-mi deci răbdarea durerii,să-nving și să nu mor

Privesc la tot ce ai creat,și la bolta plină cu mii de stele
Tu care asculți cerul și pământul,ascultă și rugile mele
Ascultă-le ca sunt fierbinți și toate te roagă în cor
Dă-mi putere și curaj,să sper,să cred că nu mă lași să mor.

4 mai 2018
Preot Ion Predescu

( Scrisă pentru prietenul cel port în inimă,și care se află încă sub umbra incertitudinii nemiloasei și cruntei boli )

Bate vântul desnădejdii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Toți care purtăm pe umeri soarta cea apăsătoare
În speranțe ne-mbrăcăm ca la mare sărbătoare
Existeanța despicăm , cu privire ca de vulturi
Prin viață înaintăm , ocrotiți de false scuturi

Tainice vise ascunse din suflarea nemurirei
Veșnicia ne stă-n față din mila dumnezeirei
Sufletul se-nalță-n zbor sub cerul nemărginit
Nimeni nu e mulțumit de viața ce și-a trăit

Din izvorul viețuirii , răi și buni , zilnic s-adapă
Mulți prin viață însă trec , cum trece gâsca prin apă
Soarta crudă , neîmpăcată , sătulă de-atâta luptă
S-a ascuns în resemnare , demnitatea este frântă

S-au înfipt adânc cuțite în suflete revoltate
Moarte-aduc în loc de viață cu promisiuni deșarte
Fripturiști fără obraz , s-așezară sus la cârmă
În picioare calcă totul , nici nu văd ce lasă-n urmă

Papagali , marionete , de pricepere sunt goi
Starea nației și-a Țării , duc la groapa de gunoi
Îmbrăcați în nesimțire , mulțumiți de cum trăiesc
Nici ei singuri nu mai știu câte prosti zămislesc

Adunați în clică strânsă după chip și-asemănare
Să audă nici nu vor , de iubire ori de milă și-ndurare
S-au vârât pe funcții-nalte , unde numai stau și dorm
Pentru ei , plăcut și dulce , dar pentru popor ,nesomn

Vinovații sunt tot liberi , condamnații suntem noi
Zilele sunt tot mai sumbre , tot mai pline de nevoi
Am ajuns ca-n nopți senine , la ferestre să pândim
O speranță depărtată , după care toti tânjim

Bate vântul desnădejdii în suflete păcălite
Binele și bunăstarea ,zi și noapte-s pângărite
De pe scaunul măririi , unde el se crede dom
Stă în calea bunăstării și-a demnitații de om

Și cu mintea de hârciog , adună fără măsură
Iar când moare , habar n-are , toate cui o să rămână
Întâmplări adevărate , se petrec acum pe față
De asta-i normalitate , o să-mi cos gura cu ață.

16 nov.2018
Preot Ion Predescu

Soartă neîmpăcată

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Om cu soartă neîmpăcată și cu demnitatea ruptă
De ce ți-a pierit curajul și-ndrăzneala pentru luptă ?
Scoală-te din nou la luptă , nouă soartă-ți rânduiește
Ieși din somnul rațiunii care-n moarte te târăște

Necazurile strânse-n haită , sufletul ți-a revoltat
Și de dormi , îți aduci moarte , dacă nu te-ai deșteptat
Ți-au săpat groapă adâncă și te-au pregătit de moarte
Câtă-ngenunchere-n tine , sufletu-ți poate să poarte

Dacă ochii ți-s închiși , degeaba pe câmp sunt flori
Poți să le miroși cât vrei , dar ești lipsit de culori
Osânda ți-e fructul vieții , umerii ți-o vor purta
Și-n urechea astupată , dreptatea nu va intra

Peste umeri obosiți , apăsări neînduplecate
Greu se mai găsește-acum , caldă inimă de frate
Pentru suspinele tale , primești rânjet fioros
Prin întortocheate legi , vei trăi tot dureros

Ades , pentru dreptul tău ,te tot cerți cu Dumnezeu
Vinovat îl faci pe EL , atunci când îți este greu
Dar când viața îți surâde și binele te însoțește
Uitarea își face loc , și pe El îl ocolește

Lângă dor ai pus speranțe ,lângă zâmbet ai pus plâns
Și-n această hărmălaie , în suflet venin ai strâns
Ți-au pierit ca și parfumul , toate visele-adorate
Ai crezut , dar ai rămas , cu dureri nealintate

Ridică în fața sorții , braț puternic de erou
Sfarâmă jugul umil , că ești om și nu ești bou
Soarta-n lacrimile ei , foc dau sufletului tău
Salvatoare-ai vrut să-ți fie , însă ea ți-a fost călău

14 nov.2018
Preot Ion Predescu

Invidia-i drăcească

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Invidia drăcească în om mereu se luptă
În inimă se-nfige și vrea s-o vadă ruptă
Să sfărâme-n bucăți ceea ce n-a creat
Si duce la-ntuneric în pas de marș forțat

Își varsă turbarea și-și lasă veninul
Transformă în oțet în butoaie vinul
Are îndrăzneală și mereu cutează
Și este nebună atunci când turbează

Se încălzește din furt , la lumina solară
Ar da doar odată , ca însutit să ceară
Calcă apăsat și mărunt la pas
Indiferentă este , ce-n urmă a rămas

Pe suflete-i stăpână , amar le hulește
Mereu iși face loc , peste tot domnește
Iar din tot ce prinde , ea iși face pradă
Întunecă privirea ,n-o lasă să vadă

Se arată dulce , dar este spinoasă
Pătează suflarea , calea nu-i frumoasă
Plină de ambiții , lipsită de cântare
Goală e de mila de care nu-i în stare

În pornirea ei , tot disprețuiește
Orbită de vedere , mult nesocotește
Merge înainte , nu privește-n urmă
La cei din jur se uită , socotindu-i turmă

S-ascunde în minciună , goală de virtute
E fără omenie în sufletele brute
Diavolul cel negru le este părinte
Cu poftă mare râde și atunci când minte.

31 Oct.2018
Preot Ion Predescu

MANIA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   A zis Iisus Hristos in cuvantul Sau,
Nici cum sa te manii pe fratele tau,
Mania adunata in ziua ce s-a dus,
Sa nu ramana-n tine cand soarele-a apus.

    Mania pe om il saraceste de folosirea mintii,
ii sterge demnitatea si-i ia darul virtutii,
Ea este speranta razbunarii crunte,
La oamenii mici, dar si la cei de frunte.

    Moarta se naste in oamenii buni, si se topeste,
 In cei blanzi si cuminti foarte putin traieste,
In cei tampiti, traieste mai mereu, zile si luni,
In cei prosti si misei mult traieste, ca si-n cei nebuni.

   La manie, judecata mintii nu e sanatoasa,
Hotararea luata va fi periculoasa,
Mania starneste mereu, neprevazutul,
Tardiv va fi regretul de ti-ai pierdut cumpatul.

    In a sa manie omul, starneste spaima,
Din razbunarea maniei, el isi doreste faima,
 Va maniati zice Hristos, dar nu cumva sa si gresiti,
Ca la grea pedeapsa veti fi osanditi.

        Preot Ion Predescu

ALE GLASURILOR CERERI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Ale glasurilor cereri, sus la Tine sa ajunga,
Si-ale Tale mile Sfinte pe noi toti sa ne atinga,
Nu ne lepada acum, si-n manie sa ne maturi,
Prin ingerul pazitor, Doamne sa ne fii alaturi.

    Nu ne bate cu uitare si nu ne lasa-n gramada,
 Ca uratorul de oameni sa ne socoteasca prada,
Nu ne lasa-n ratacire, ca ciobanul pe mioare,
Si-ntareste-ne-n credinta printre atata suspinare,

   Printre toti vrajmasii nostri sa nu ne faci de ocara,
 Sa nu fim batjocoriti de cei ce ne împresoara,
 Nu-i lasa Preasfinte Doamne, in laturi ca sa ne lege,
Tu fereste-ne de ei si a lor faradelege,

   Sa n-ajungem de ocara unde ne vor duce pasii,
 Si sa nu rosim la fata cand ne intalnim vrajmasii,
Inima sa nu se stinga de durere si de jale,
Si nici pasii vietii noastre sa rataceasca pe cale,

   Printre toti vrajmasii nostri nu ne lasa-n voia sortii,
Si cu sufletul zdrobit sa cadem in gheara mortii,
Noi nu am uitat de Tine, Dumnezeu cel necuprins,
 Si catre alti dumnezei, mainile nu am intins,

    Tu esti tare, Atotputernic intre ostile ceresti,
Tot ce-a fost si ce va fi, doar Tu singur le cunosti,
Ocrotiti de catre Tine sa n-avem injunghiere,
Ca mieii nevinovati inainte de taiere,

    Dumnezeule prea mare, stim ca nu suporti minciuna,
 Singuri Tu nu ne lasa intre cei ce-o spun intruna,
Primeste-ne rugaciunea, pentru noi Tu sa fii stanca,
    Izbaveste-ne de boala dupa mila Ta adanca,

Ca in veci al nostru suflet, aparat de a Ta mana,
 Mantuire sa-si gaseasca, sus in Sfanta Ta Lumina.

       Preot Ion Predescu

SĂ RIDICĂM

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Sa ridicam rugaciune calda si pioasa,
Cand suntem la drum si cand suntem acasa,
Sa deschidem larg ale sufletestilor feresti,
Ca-n el sa primim binecuvantari ceresti.

In vreme de pace, liniste sau ura,
Rugaciune Sfanta din a noastra gura,
Atenti sa alegem binele de rau,
Framantare nu da sufletului tau.

Nu-i durere care sa nu te cuprinda,
Si de multe ori firea-ti este suferinda,
Bucurie la bune, la rele, parere de rau,
Usorul fie-ti drag, dar fuga de cel rau.

Te fereste ca raul in tine sa patrunda,
Spala-l prin iubire cand vine si inunda,
Ajuta-te de ceea ce mereu te ajuta,
Ca sa nu ajungi in neputinta muta.

Binele cu raul sa nu stea la un loc,
Cauta ce-i bine, fugi de rau ca sa nu iei foc,
Tu omule, pe pamant nu esti un obiect ciudat,
Chiar daca vanturile mai mereu te bat.

In tine sta la vedere purul adevar,
Primit prin creatie, de la talpi la par,
In neputinta sa alergi la Sfinti,
Asa cum au facut si ai nostri parinti.

Se sparg in tine valuri de uimire,
Vazand in jurul tau numai suspiciune,
In miez de noapte bate clopotul de alarma,
Odihnitorul somn, nu vrea ca sa-ti ia vama,

Mintea ne fuge si-ar vrea sa ne poarte,
Sa iesim din viata dar sa fugim de moarte,
Dar balanta gandirii mai mereu se schimba,
Si dragostea si ura, pleaca de la limba.

            Preot Ion Predescu