FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
Toți care purtăm pe umeri soarta cea apăsătoare
În speranțe ne-mbrăcăm ca la mare sărbătoare
Existeanța despicăm , cu privire ca de vulturi
Prin viață înaintăm , ocrotiți de false scuturi
Tainice vise ascunse din suflarea nemurirei
Veșnicia ne stă-n față din mila dumnezeirei
Sufletul se-nalță-n zbor sub cerul nemărginit
Nimeni nu e mulțumit de viața ce și-a trăit
Din izvorul viețuirii , răi și buni , zilnic s-adapă
Mulți prin viață însă trec , cum trece gâsca prin apă
Soarta crudă , neîmpăcată , sătulă de-atâta luptă
S-a ascuns în resemnare , demnitatea este frântă
S-au înfipt adânc cuțite în suflete revoltate
Moarte-aduc în loc de viață cu promisiuni deșarte
Fripturiști fără obraz , s-așezară sus la cârmă
În picioare calcă totul , nici nu văd ce lasă-n urmă
Papagali , marionete , de pricepere sunt goi
Starea nației și-a Țării , duc la groapa de gunoi
Îmbrăcați în nesimțire , mulțumiți de cum trăiesc
Nici ei singuri nu mai știu câte prosti zămislesc
Adunați în clică strânsă după chip și-asemănare
Să audă nici nu vor , de iubire ori de milă și-ndurare
S-au vârât pe funcții-nalte , unde numai stau și dorm
Pentru ei , plăcut și dulce , dar pentru popor ,nesomn
Vinovații sunt tot liberi , condamnații suntem noi
Zilele sunt tot mai sumbre , tot mai pline de nevoi
Am ajuns ca-n nopți senine , la ferestre să pândim
O speranță depărtată , după care toti tânjim
Bate vântul desnădejdii în suflete păcălite
Binele și bunăstarea ,zi și noapte-s pângărite
De pe scaunul măririi , unde el se crede dom
Stă în calea bunăstării și-a demnitații de om
Și cu mintea de hârciog , adună fără măsură
Iar când moare , habar n-are , toate cui o să rămână
Întâmplări adevărate , se petrec acum pe față
De asta-i normalitate , o să-mi cos gura cu ață.
16 nov.2018
Preot Ion Predescu
Toți care purtăm pe umeri soarta cea apăsătoare
În speranțe ne-mbrăcăm ca la mare sărbătoare
Existeanța despicăm , cu privire ca de vulturi
Prin viață înaintăm , ocrotiți de false scuturi
Tainice vise ascunse din suflarea nemurirei
Veșnicia ne stă-n față din mila dumnezeirei
Sufletul se-nalță-n zbor sub cerul nemărginit
Nimeni nu e mulțumit de viața ce și-a trăit
Din izvorul viețuirii , răi și buni , zilnic s-adapă
Mulți prin viață însă trec , cum trece gâsca prin apă
Soarta crudă , neîmpăcată , sătulă de-atâta luptă
S-a ascuns în resemnare , demnitatea este frântă
S-au înfipt adânc cuțite în suflete revoltate
Moarte-aduc în loc de viață cu promisiuni deșarte
Fripturiști fără obraz , s-așezară sus la cârmă
În picioare calcă totul , nici nu văd ce lasă-n urmă
Papagali , marionete , de pricepere sunt goi
Starea nației și-a Țării , duc la groapa de gunoi
Îmbrăcați în nesimțire , mulțumiți de cum trăiesc
Nici ei singuri nu mai știu câte prosti zămislesc
Adunați în clică strânsă după chip și-asemănare
Să audă nici nu vor , de iubire ori de milă și-ndurare
S-au vârât pe funcții-nalte , unde numai stau și dorm
Pentru ei , plăcut și dulce , dar pentru popor ,nesomn
Vinovații sunt tot liberi , condamnații suntem noi
Zilele sunt tot mai sumbre , tot mai pline de nevoi
Am ajuns ca-n nopți senine , la ferestre să pândim
O speranță depărtată , după care toti tânjim
Bate vântul desnădejdii în suflete păcălite
Binele și bunăstarea ,zi și noapte-s pângărite
De pe scaunul măririi , unde el se crede dom
Stă în calea bunăstării și-a demnitații de om
Și cu mintea de hârciog , adună fără măsură
Iar când moare , habar n-are , toate cui o să rămână
Întâmplări adevărate , se petrec acum pe față
De asta-i normalitate , o să-mi cos gura cu ață.
16 nov.2018
Preot Ion Predescu
