joi, 29 decembrie 2016

ANUL NOU


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




                                       de Preot Sorin Croitoru 

Vine, vine Anul Nou,
Foarte bine și frumos,
Întrebarea însă este:
Ni-L aduce pe Hristos?

Dacă mă gândesc eu bine,
Câți "Ani Noi" nu au mai fost..
Dar nu ne-au sporit credința,
Deci s-au dus cam fără rost!

Iar o noapte agitată,
Cu paharele în sus.
Toarnă, frate, cât încape,
Dar.. să-L torni și pe Iisus!

Burta-i goală, bagă-'n-trînsa
Că e noaptea dintre ani!
Porcul l-ai tăiat, ce-ți pasă?
Buzunaru'-i plin de bani..

Numa' , stai puțin și-ascultă,
Fii atent la sfatul meu:
Nu uita că anii ăștia
Ți-i dă Bunul Dumnezeu!

Vezi să nu-ți trăiești în viață
Anii, de credință goi,
Că-ți va cere socoteală
Domnul, de toți "Anii Noi"!

luni, 26 decembrie 2016

O, SFÂNT NUME

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


O, Sfant Nume-n care Tatăl, pus-a Slava Sa cea mare
 Nume ce din Vesnicie, scris a fost să se coboare,
 Nume Sfant ce poartă-n sine dragostea si bucuria,
 Scris a fost să vina-n lume prin Maicuta Sa, Maria.

Nume ce călăuzeste si ne duce spre lumină,
 Nume dat sa implinească voia Tatălui divină,
Mir vărsat ca să ne umple, cu mireasma cea de Sus,
 Cum a spus-o si Scriptura, Sfant e numele Iisus!

Si puterea Lui e mare, prin El multi s-au ridicat,
Din stransoarea-ntunecată a amarului păcat,
Usile ce-nchid doar patimi, toate le-a desferecat,
Demoni si-au pierdut sălasu-n care mult s-au desfătat.

O, drag nume-n care Tatăl picurat-a Raiul Sfant,
Să aducă impăcarea intre Ceruri si pămant,
Să ne poarte neputinta firii noastre cea de tină,
Si din ocna-ntunecată să ne scoată la lumină.

Preot Ioan.

duminică, 25 decembrie 2016

NOSTALGIE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru 
E aproape-o amintire
Marea zi de prăznuire
A venirii lui Hristos
Într-un grajd sărăcăcios..

Ce să spun? A fost un vis:
Ochii plini de lacrimi mi-s..
Mi-amintesc de Domnul bun,
Mi-amintesc de Moș Crăciun,

Când cu sacul a intrat
Și serbarea ce-a urmat..
Mi-amintesc copii cuminți,
Mi-amintesc de-ai lor părinți.

Toți am fost puțin copii
Și-am trăit mari bucurii..
Pruncul Iisus Hristos
Ne-a făcut un dar frumos:

Zâmbete de copilași,
Râs zglobiu de îngerași
Cu ochi mari strălucitori,
Cu ochi mari întrebători.

A trecut.. S-a dus de-acum..
Moșul este iar pe drum,
Pruncul este încântat,
Căci cu drag L-am colindat..

Ochii plini de lacrimi mi-s:
Acum totu'-mi pare vis,
Vis de iarnă, vis frumos,
Cu un Prunc numit Hristos..


Suntem bogati cu-atatia Mosi ,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                                  Suntem bogati cu-atatia Mosi , 
                                                     Mos Nicolae, Mos Craciun:
                                                              Chiar Mos Ajun... 


Ne-am saturat de-atatia Mosi!
Vrem un copil cu ochi duiosi,
 Cu zambet cald si luminos...
Pe Cel din iesle, pe Hristos.

Lasati-L pe Mantuitorul
Sa il cunoasca iar poporul,
Caci sufletele vinovate,
Nu Mosii le iarta de pacate!

 Lasati-ni-l pe Copilas:
E-asa senin si dragalas!
Nu vrem cu mosii sa murim:
Noi vrem in CER cu EL sa fim! 

miercuri, 14 decembrie 2016

BINECUVANTAREA PREOTULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Dragii mei, atunci cand un crestin ortodox se intalneste cu un preot ar trebui sa spună, plecand putin capul: "In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!" Iar preotul, facand semnul Sfintei Cruci pe capul lui ar trebui sa zica: "Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!" Credinciosul ar trebui sa spuna: "Amin!" (adica, Asa sa fie!). Si iata acum temeiul biblic pentru aceasta binecuvantare. Si a grait Domnul cu Moise si i-a zis: "Spune-i lui Aaron (preot al lui Dumnezeu) si fiilor lui (si ei fiind preoti) si le zi: Asa sa binecuvantati pe fii lui Israel si sa ziceti catre ei: Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! Sa-si intoarca Domnul fata catre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6:22-27). "Apoi au intrat Moise si Aaron in Cortul Adunarii si cand au iesit, au binecuvantat poporul; atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul" (Levitic 9:28).

       CINE ARE MINTE,  SA IA AMINTE!    
       
                      Preot Ioan.

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Istoria Sfantului Giulgiu



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

vineri, 2 decembrie 2016

Lacrimile

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Lacrimile sterg pacatele si ne apropie de Dumnezeu.
Imediat ce savarsim pacatul, constiinta ne mustra.
Domnul a lasat vie si nealterata de pacat constiinta.Cugetul se poate intuneca prin caderea de la fata
Domnului, insa constiinta ramane vie.
Ea, constiinta ne va trezi in momentele in care intelegem ca gresim, ca facem rau; acest regret din inima noastra vine ca un strigat al constiintei.
Indreptarea noastra poate avea loc in fiecare zi, depinde doar de vointa noastra.
Fiecare dintr noi e constient de starea lui sufleteasca, cea pacatoasa, chiar si ateii inteleg acest lucru.
Indiferenta fata de Dumnezeu e proprie ignorantei, a faptului ca omul se complace in starea de pacat.
Pacatul produce placere, aceasta placere e de natura luciferica.
Asa dar, pacatul, patimile si mandria au origini luciferice.
Pentru fiecare cuvant rostit, pentru fiecare fapta a noastra vom da raspuns, fie ca intelegem acest lucru , fie ca in ignoranta noastra, ne prefacem ca nu ne priveste pe noi.
Nu ne priveste acum, caci ne opunem.
Insa, dupa ceasul mortii, nu va mai fi dupa voia noastra. Fie ca vrem sau nu, vom raspunde in fata lui Hristos. Si cel intavat, si cel bogat, si cel sarac. Toti ca unul.
Sa luam aminte astazi la starea de cadere a noastra, sa incercam sa indreptam lucrurile, acolo unde se mai poate. Unde nu se mai poate, sa cadem in genunchi si cu lacrimi de umilinta sa-l rugam pe Domnul sa indrepte El raul facut, cerand indurare si mila.
Milostenia, blandetea si dragostea fata de aproapele au mare putere in fata lui Dumnezeu.
Aceste trei mari virturi e si tema intregii Sfintei Scripuri.
Degeaba stii tu psalmii pe de rost si faci mii de metanii daca nu ai dragoste si mila fata de aproapele.

joi, 1 decembrie 2016

Stele de argint se cern


”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)


miercuri, 16 noiembrie 2016

DARUL MÂNTUIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru
De câte ori păcătuiesc..
(Și Ți-am promis că nu mai fac),
Deși eu simt că Te iubesc
Și deseori eu plâng de dor,
Și o să plâng pân'-o să mor,
Dar ce să fac, sunt om.. greșesc..
De câte ori nu Ți-am mai spus
Că voi trăi cât mai curat
Ca să Îți plac, Preablând Iisus,
Dar iar în tină am căzut,
Căci poate-'n mine am crezut,
Iar nu în Harul cel de Sus..
Dar astăzi iarăși strâng din dinți
Și iar promit cum am promis
Că voi fi dintre cei cuminți..
Și Îți promit cu ochii plânși,
Cu foc în glas, cu pumnii strânși,
Că-Ți voi fi unul dintre sfinți!
O luptă-i calea cea spre Rai..
Tu ne-'ntărești cu Harul Tău,
Căci nu ne vrei în iad, la "vai",
Plângând în veșnice dureri,
Că nu-'s acolo mângâieri,
Deci vrei la Tine să ne ai!
Mai rabdă-ne, Iisuse blând,
Nu ține seama de căderi..
Primește-ne din nou oricând
Vom plânge iar ca să ne ierți,
Ca pe copii Tu să ne cerți,
Și dă-ne pocăință-'n gând!
Și de-om cădea, vom plânge iar
La Tine, Domnul răstignit,
Și iar ne vei sfinți prin Har!
Toți cei ce-au plâns s-au mântuit,
Ca și tâlharul pocăit,
Căci mântuirea Ta e-un dar!
amin

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


         O, preasfinte si intru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte aceasta putina rugăciune de la noi, nevrednicii robii tai, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri si grabnic folositor si ajutător preaminunat scăpând si către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugam ţie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia si ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor si ale trupurilor noastre. Ne rugam ţie, Sfinte Nectarie, grabeste de ne ajuta cu neîncetatele si sfintele tale rugăciuni si ne sprijineşte pe noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii si scârbiţii, că ştim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astăzi vieţuieşti luminat in împărăţia cea gătita sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău si cu credinţa ti s-a rugat, nu a rămas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit ? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in dureri fiind si alergând spre ajutorul tau, nu i-ai uşurat suferinţa?
Minunile si ajutorul tău ne-au făcut si pe noi, ticăloşii si scârbiţii, sa te chemam sa ne vii in ajutor. Am auzit ca trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări in noi credinţa in înviere. Am auzit si ca, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte sa se răspândească in toata lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai facut, nou doctor fără-de-arginti arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă si nici durere pe care sa nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boala căreia tu sa nu ii poţi aduce tămăduire, daca tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai ca ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau ca nu pot fi tămăduite, ci si pe mulţi bolnavi i-ai ajutat sa se întăreasca in credinţa si in răbdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si aceştia, fără sa primească tămăduirea trupeasca, au primit tămăduirea sufleteasca si i-au mulţumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea îngusta a mântuirii.
Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut si pe noi a crede ca la orice facere de bine eşti gata ajutător si grabnic folositor si sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi ca pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţa ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slaba, dar fiind scârbiţi si in paguba, alergam la tine cu credinţa si cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugam ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit si te-a primit in cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca sa fim si noi ajutaţi si miluiţi pentru rugăciunile tale, si din pagube si necazuri izbăviţi, ca sa lăudam si sa binecuvântam si sa slăvim intru-tot-lăudatul si prea-puternicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum si pururea şi in vecii vecilor. Amin.

vineri, 11 noiembrie 2016

Rugăciune

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Îndurate Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: miluieşte-mă pe mine păcătosul robul Tău.. Lenuta Bălulescu..vino Doamne în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş – potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale – şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Ieşi în căutarea mea, Doamne, şi nu mă da pe mine să pier pentru păcatele mele. Că rătăcesc pururea şi paşi mei întru fărădelegi s-au ostenit. Aşa Stăpâne, Îndurate şi mult Milostive Doamne, m-am sfârşit întru răutăţi şi n-am voit a mă deprinde spre a-mi spori răbdarea spre cele de folos. Nici cele făgăduite n-am râvnit şi nici bucuria luminii celei neapuse n-am primit. Te-am părăsit, Tu nu mă părăsi! Află-mă şi mă miluieşte! Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă. Aliluia.

joi, 10 noiembrie 2016

MATERIE, MATERIE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Dumnezeu vrea să ne dea daruri pentru veșnicie, iar noi ne mulțumim cu mărunțișuri materiale. Să nu uităm întrebarea aceea înfricoșătoare din Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina: "Nebune, în noaptea aceasta vor lua sufletul tău, iar cele ce ai strâns, ALE CUI VOR FI"? Chiar de le vom lăsa moștenire copiilor, cu ce ne va încălzi lucrul acesta în iad?.. Nu vom păți oare ca și bogatul acela care se ruga de Avraam ca să-i înștiințeze pe frații săi, "ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin"? Noi suntem materialiști prin definiție, cu pretextul grijii față de urmași, dar nu ne va scăpa pretextul de la muncile iadului.. Dimpotrivă! Lăsând moștenire descendenților noștri o dată cu averile și patima mistuitoare a iubirii de avuție, le vom lăsa automat ca moștenire și un locușor "călduț" în iezerul de foc nestins al Apocalipsei!
Nu ar fi mai bine să ne îngrijim de sufletele noastre și ale urmașilor noștri? Comori, da, dar nu aici, ci "în Cer, unde molia și rugina nu le mănâncă, unde hoții nu le sapă și le fură".
Noi hotărâm. Noi ne hotărâm veșnicia..
Să dea Bunul Dumnezeu ca hotărârea noastră să ne asigure o veșnicie "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit", amin
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

UNUI CREȘTIN

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru
Unui creștin, Domnul îi cere
Să nu se teamă de nimic,
Ci să zâmbească în durere,
De vrea să-I fie ucenic!
Unui creștin, Domnul îi cere
Să fie-'n vorbă cumpătat,
Să spună numai adevărul,
Căci ce-i în plus.. este păcat!
Să se ferească de ispita
De-a deveni judecător:
Deși păcatele sunt multe,
Să-I lase Lui povara lor!
Unui creștin, Domnul îi cere
Să ierte când a fost rănit,
Să își imite-'Nvățătorul,
Ce cu răbdare-a suferit.
Căci El Își binecuvânta călăii,
Din dinți strângând, lacrimi vărsând
Și i-a îmbrățișat pe Cruce,
Pe toți iubind, pe toți iertând!
Unui creștin, Domnul îi cere
Să își adune-'n Cer comori,
Să dea săracilor prisosul,
Râvnind ai Învierii zori..
Să nu se amăgească singur,
Zicând c-ar da, dar n-are cui:
E plin în jur de mâini întinse,
Căci Lazări astăzi.. sunt destui!
Unui creștin, Domnul îi cere
Să nu se piardă în plăceri:
Vrem după scurta desfătare,
O veșnicie în dureri?..
Căci nu se poate-'n viața asta
Să te desfeți ca un emir,
Și-apoi să zbori în Cer la Domnul,
Când trupu'-ți zace-'n cimitir!
Căci ce striga Avraam bătrânul
Acelui suflet cu suspin?
"Când tu râdeai, Lazăr plângea,
Acum e-'n Rai, iar tu la chin"!
Să știți că-i simplă tare legea
Mântuitorului Iisus:
Plusul în Cer devine minus,
Iar minusul devine plus!
Tot ce vedem în lumea asta,
În Cer va fi exact pe dos.
Nu este-a mea învățătura,
E chiar a Domnului Hristos!
Va plânge cel ce astăzi râde,
Iar cel sătul, va flămânzi.
Cel ce acu'-i slăvit de oameni,
În colț de iad, stingher va fi!
Deci să-'mplinim cu mare grijă
Tot ce ne cere-al nostru Domn,
Și ne vom bucura cu Lazăr,
Când va veni al morții somn!
amin


miercuri, 9 noiembrie 2016

CE LUME, DOM'LE, CE LUME!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


       Vin la mine persoane și îmi cer să mă rog pentru reușita lor în fel și fel de chestii pe care și le-au propus. Afaceri, găsirea unor locuri de muncă bune, cumpărări de case, de mașini, etc., etc.. Persoane care nu dau pe la biserică luni de zile. Și dintr-o dată, hop, la preot cu cereri! Parcă eu aș fi mâna dreaptă a lui Dumnezeu! Parcă eu aș fi Maica Domnului la nunta din Cana Galileei! "Faceți tot ce vă va spune".. Dar eu sunt doar un amărât de preot, și dacă-I cer ceva lui Dumnezeu trebuie să am o bază, să-I ofer ceva în schimb. "Doamne, a promis că se va pocăi, că se va schimba, că va ține posturile Bisericii".. Sau: "Doamne, a miluit "sinagoga" (biserica), vrednic este să-L ajuți", ca să-i parafrazez pe contemporanii Domnului. Dar cei care vin să ceară rugăciuni, nu oferă nimic în schimb. Nici post, nici pocăință, nici milostenie, nici schimbarea vieții, nimic.. Și atunci, cu ce curaj mă prezint eu la Cel Care-Și trimite slujitorii în lume? "Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi". Dar ca ce ne-a trimis pe noi Fiul în lume? Ca prestatori de servicii? Ca împlinitori de dorințe? Ca executanți de hocus-pocus?

La urma-urmei, ce vrea Dumnezeu de la noi? Nimic pentru El, totul pentru noi! Vrea mântuirea noastră, vrea să ne câștigăm veșnicia, dreptul de a rămâne în casa Sa în veci de veci! Dar fiind noi atât de indiferenți și nepăsători față de cele spirituale, ne "prinde" în cârlig prin cele materiale. De aceea l-a numit Domnul pe Petru "pescar de oameni". Pentru că, folosind momeala (pretextul) celor materiale, slujitorul Său trebuie să-l atragă pe credincios spre cele spirituale. Cum spune Sfântul Vasile cel Mare în Liturghia sa: "Dăruiește-ne cele cerești, în locul celor pământești, cele veșnice în locul celor vremelnice". Iar El chiar asta vrea să ne dea, cele cerești, adică. Totuși noi ne încăpățânăm în materialismul nostru absolut..

Vă rog, pe toți cei care citiți aceste rânduri, "Nu-L mai obosiți pe Dumnezeul vostru" cu planurile voastre lumești! El are propriile Sale planuri în privința voastră, și pe acelea le va împlini, dacă veți colabora cu El. Dacă nu.. nu știu ce să vă spun. Dar nu luați în râs slujitorii Sfintelor Altare, considerându-i Harry Potteri cu baghete magice!

Domnul să ne înțelepțească înaintea ceasului al doisprezecelea, amin.

Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia

joi, 20 octombrie 2016

VERIFICARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Ortodocșii mei iubiți,
Stați puțin și vă gândiți:
Suntem botezați de mici

(Și sunt nevoit să spun:
Ăsta-i lucru foarte bun!),
Dar suntem cu-adevărat
"CREȘTINI", cum ne este titlul

După ce ne-am botezat?..
Căci să știți, nu-i lucru mic
Să primești de la Hristos
Nume sfânt, de ucenic..

Pentru astăzi mi-am propus
Ca să ne verificăm:
Cinstea Domnului Iisus,
Oare.. chiar o merităm?

Da', atâta-i de frumos
Numele sfânt de "creștin"..
Dar să ne gândim puțin:
Chiar suntem ai lui Hristos?

Mai întâi, avem habar
De credința creștinească?
Știm că a venit Iisus,
De iad să ne mântuiască?

Credem cu adevărat
În Prabunul Dumnezeu?
Respectăm a Sa prezență,
Fugind de păcat mereu?

Îl iubim cu tot ce suntem,
Ca niște cuminți copii?
Ne gândim în toată clipa
Cum să-I facem bucurii?

Ne împotrivim la maxim
Relelor învățături?
Încercăm, pe cât se poate,
Să trăim după Scripturi?

Cerem Tatălui iertare,
Atunci când păcătuim?
Când avem pâinea pe masă,
Ne oprim și-I mulțumim?

Îi aducem în biserici
Cuvenita-'nchinăciune?
Îl slăvim cum se cuvine
În a noastră rugăciune?

Ne-'nchinăm fără de grabă
Și la Tatăl iubitor,
Și la Fiul Său iubit,
Iisus, Blândul Păstor?

Îl rugăm pe Duhul Sfânt
Ca să vină peste noi,
Cu-al Său har să ne umbrească
În necaz și în nevoi?

Față de Măicuța noastră
Arătăm sfântă iubire,
Adunându-ne-'n biserici
În zile de prăznuire?

În bisericile sfinte
Suntem cuviincioși, cuminți?
Ne rugăm la Dumnezeu,
Maica Domnului și Sfinți?

Când participăm la slujbe,
Ducem daruri la Altar?
Respectăm Sfințiții preoți,
Ca pe dătători de Har?

Casa Domnului iubim,
Cumpărând odoare sfinte?
Ne-'ngrijim de ai Săi preoți,
Dăruind sfinte veșminte?

Ținem posturile care-s
Rânduite-'n calendar?
Renunțăm la kilograme,
Ca să ne umplem de Har?

Ne sfiim, privind de-a dreptul
Frumuseți de sex opus?
Încercăm să-'nvingem pofta,
Prin chemarea lui Iisus?

Pe copii îi creștem bine
Și îi educăm frumos?
Viața noastră, le e pildă
De slăvire-a lui Hristos?

Zicem numai adevărul
Când cu alții noi vorbim?
Când privim în ochi amicii,
Spunem ceea ce gândim?

Ținem gurile închise
Când prietenii bârfesc?
Facem parte dintre-aceia
Ce de alții nu vorbesc?

Ne-'ntristăm de întristarea
Celor de necaz loviți?
Suntem plini de fericire,
Văzând pe-alții fericiți?

Ne-'nsemnăm cu Sfânta Cruce
Când intrăm și când ieșim?
Din belșugul pâinii noastre,
Și la alții dăruim?

Văzând oameni nevoiași,
Ne grăbim să-i ajutăm?
Pe flămânzi și dezbrăcați,
Îi hrănim și-i îmbrăcăm?

De vom răspunde-afirmativ
La toate-aceste întrebări,
Să știți că fericiți umblăm
Pe ale Domnului cărări!

Dar dacă dăm din colț în colț
Și-apoi o dăm în bâlbâială,
Să știți că mântuirea noastră,
Noi o lucrăm.. de mântuială!

E drept că la Botezul nostru
Primit-am numele "CREȘTIN",
Dar până-l merităm pe-acesta,
E cale lungă și cu chin..

N-aș vrea, iubiților, să credeți
Că-a fi creștin, este ușor.
E-o cale strâmtă, doar ne-a spus-o
Al nostru Scump Mântuitor!

Dar va veni și ceasul groazei,
Când vor scăpa de veșnic chin
Doar cei ce au avut ȘI NUME,
ȘI VIAȚĂ DE ADEVĂRAT CREȘTIN!

amin !

luni, 10 octombrie 2016

E toamna iar Iisuse

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
sursa
Stela Mocanu 


E toamnă iar, Iisuse! În rodul plin de soare
Se ţese cu migală nectarul de lumină...
Şi fiecare frunză când cade, plânge, doare,
Dar visul primăverii durere le-o alină.
E toamnă iar, Iisuse! Prin Vie bate vântul,
În boabele de aur pulseaz-al Viţei Sânge,
Năvalnic curge Vinul, Potirul preaumplându-l
Înmiresmând Jertfirea ce-n teasc tăcut se frânge.
E toamnă iar, Iisuse! Te-aşteaptă roduri coapte,
Crescute în Iubire, culese-n sărbătoare,
Atinse de Lumina din ziua fără noapte
Adăpostind sămânţă cu dor adânc de soare.
E toamnă iar, Iisuse! Din vârf de deal se vede
O trenă de Lumină brodată-n rod de aur,
Ca o arvună sfântă-n inima ce crede
Şi a trimis în ceruri nepreţuit tezaur.
E toamnă iar, Iisuse! Aproape e culesul,
Pe ramul meu atârnă doar roadele amare...
Atinge-Te de ele, căci dorul li-e surâsul
Şi sufla peste ele, şi dă-le gust de Soare...
E toamnă iar, Iisuse! Din frunzele ce-mi scutur,
Mai plină de culoare, e cea din Veşnicie...
Din ea îmi fac aripă, şi-n ultim zbor de flutur
Ajung din nou Acasă prin lunga pribegie.
E toamnă iar, Iisuse! Ţi-aştern în fapt de seară
Îngenuncheat, nelinişti şi temeri şi osânde
Ce-mi sfâşie lăuntrul cu cea mai neagră gheară…
Dar mă încred Iubirii din Cer, de Har pulsânde!
E toamnă iar, Iisuse! O lacrimă-mi mai plânge
Pe locu-n care Paşii, au revărsat belşugul...
Primesc azi rodul Viţei şi Pâinea ce se frânge:
Ştiu, dincolo de toamnă m-aşteaptă, Veşnic, Rugul…
Amin!

ZBORUL SPRE CER

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru 

Când slujesc la Liturghie
În Altarul meu îngust,
Vai, ce multă bucurie
Îmi dă Domnul meu să gust!.

Mintea uneori îmi zboară,
Părăsind acest pământ:
Devenind foarte usoară,
Pleacă din Altarul Sfânt!

Ridicându-mă ca vântul
Tot mai sus, înspre văzduh,
Îmi dau seama că avântul
Vine de la Sfântul Duh..

Când ajung în atmosferă
Si simt abur ud de nor,
Văd pământul ca o sferă,
Iar atunci mă simt.. cocor!

Si în reveria trează,
Zburând tot mai sus prin nori,
Credinciosii mă urmează,
Devenind si ei cocori!

Tot zburând spre înăltime,
Ridicându-ne mai sus,
Vedem stoluri.. o multime,
Căutându-L pe Iisus!

Parcă tine-o vesnicie
Acest vis foarte frumos..
Haideti toti la Liturghie,
Să zburăm pân' la Hristos!
amin

duminică, 9 octombrie 2016

„Daca vrei sa te mantuiesti, sa mergi pe calea cea dreapta”.

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


El insa a luat cuvantul asta dupa litera. A apucat, asadar, pe un drurn si a mers trei zile doar drept inainte, pana ce in cele din urma a ajuns la o manastire. Acolo egumenul, cand i-a vazut dorul lui de mantuire, l-a facut indata monah si l-a pus sa slujeasca in biserica. Intr-o zi, in timp ce facea curatenie in biserica, egumenul a trecut pe acolo si l-a sfatuit sa-si faca treaba bine. Acela, dupa ce a ascultat sfaturile, l-a intrebat pe egumen aratand spre Mantui­torul Rastignit:
„Gheronda, cine este Cel Care sta aco­lo atarnat? Sunt aici de atatea zile, dar nu L-am vazut sa coboare ca sa manance sau sa bea ceva”.
Cand a auzit acestea, egumenul s-a minunat de simplitatea lui ii spune:
„Eu L-am pedepsit sa stea acolo sus, fiindca nu-Si facea bine treaba”.
Monahul l-a ascultat fara sa spuna nimic. Seara si-a luat portia de man­care si s-a incuiat in biserica. S-a oprit la picioarele Celui Rastignit si I-a spus cu durere:
„Coboara, frate, ca sa mancam impreuna!”.
Atunci Hristos a coborat si a mancat impreuna cu monahul cel simplu, dupa care i-a fagaduit ca il va lua in Casa Tatalui Sau, ca sa se desfateze vesnic. Si intr-adevar, dupa cateva zile acest monah simplu a adormit in pace. Vedeti, avea o desavarsita nestiinta, dar ce s-a invrednicit sa traiasca, datorita multei simplitati si curatiei pe care le avea!
Pentru ca Harul lui Dumnezeu sa se salasluiasca in om, trebuie sa existe inlauntrul sau aceasta lipsa de viclesug, aceasta curatie. Dumnezeu Se daruieste celor care au o simplitate curatita. Cand omul inainteaza in simplitate si curatie, impreunata cu credinta fierbinte si cu evlavie, ajunge mai apoi sa se invredni­ceasca de experiente dumnezeiesti si sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, fara sa aiba cunostinte. Caci atunci Se salasluieste intr-insul Sfanta Treime si, cu dumnezeiasca luminare pe care o are, gaseste cu usurinta cheile intelesurilor dumnezeiesti si talcuieste in Duhul lui Dumnezeu, in mod simplu si firesc, fara durerea de cap a intelectualului.
Atunci cand ne vom curati inima cea vicleana, „din­tru care ies toate rautatile”[5], vom deveni vase curate si smerite ale Harului dumnezeiesc si Se va odihni inlauntrul nostru Sfanta Treime. Ma voi ruga si eu pentru voi, precum si voi sa va rugati pentru mine, ca Hristos si Maica Domnului sa curateasca inimile noas­tre, ca sa-L vedem pe Dumnezeu.
„Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”[6].
Amin.

ROSTUL VIEȚII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Care spală-'n spume malul..
Toată ziua ești în fugă,
Nu mai ai timp nici de rugă!
Nu te mai oprești deloc,
O să-ți ia inima foc..
Odihnește-te puțin,
Ce te-ai osândit la chin?..
Lepădând ce ai deja,
Mereu cauți altceva..
Vrând mereu ce încă n-ai,
Ai uitat complet de Rai!
Și deși mereu primești,
N-ai nici timp să mulțumești:
Dumnezeu destul ți-a dat,
Dar te-ai învățat ingrat!
Omule, îți plâng de milă,
Căci de viața ta ți-e silă.
Ești lipsit de bucurii,
Iar ce vrei.. nici tu nu știi!
Vezi pe altul mai bogat,
Și te pui pe alergat..
Ți-e bogatul etalon,
De-aia fugi la maraton!
Dar ascultă ce-ți spun azi:
Nu fugi, că o să cazi!
Vezi, dorința de-a avea,
E o boală foarte rea..
Pe mulți bagă în mormânt,
La doi metri sub pământ!
Căci iubirea de argint
E un cancer, nu te mint!
Iată, eu te-'nvăț de bine:
Taie pofta de la tine,
Du-te-acasă și te pune
În genunchi, la rugăciune.
Să iei foarte-'n serios
Rugăciunea la Hristos!
Roagă-te de mare zor
La al tău Mântuitor!
Intră în normalitate:
Fii al Domnului, măi frate!
Când Îi vei simți iubirea,
Vei cunoaște fericirea..
Dacă ai bunăvoință,
Domnul îți va da credință,
Și-ai să poți să-L vezi în soare,
Și în steaua călătoare,
În mătasea norilor,
În mirosul florilor,
În vâltoarea râului,
În aurul grâului,
În cer negru de furtună
Și pe lac, sub clar de lună,
În galopul murgului
Și-n roșul amurgului..
Omule, ca tine-am fost:
Nu aveam în viață rost,
Însă mi l-a dat Hristos,
Și Îi mulțumesc frumos!
amin

marți, 4 octombrie 2016

Profesorul Dumitru Dulcan

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Profesorul Dumitru Dulcan: „Nu vom supraviețui fără întoarcerea la Dumnezeu!”

I. „Ştiinţa m-a dus la Dumnezeu!”

-Domnule profesor, cum aţi ajuns Dumneavoastră, un om de ştiinţă, să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu?

– În primul rând am fost crescut de o mama religioasă care m-a dus la biserică de mic. Mi-aduc aminte, din clipa în care am putut să merg, mă ducea la bisericaă şi-mi dădea “Paşti mari”, cum se spunea, şi eu eram foarte încântat fiindcă în zona în care m-am născut toată lumea se pregătea intens pentru cea mai mare sărbătoare: nu era lucru în casă care să nu fie scos pentru a fi spălat, casa era văruită şi întotdeauna mama ne făcea haine noi pentru a ne duce la biserică. Deci din acest punct de vedere, am venit în contact cu divinitatea din clipa în care am deschis ochii. Mai târziu, spre onoarea învăţătorilor mei din clasele elementare, niciunul n-a îndrăznit să ne facă politică atee, să ne spună de pildă că nu există Dumnezeu, ba chiar în unele clase erau preoţi; mi-aduc bine aminte că începeam cu slujbă, terminam cu slujbă la care, copii fiind, participam cu destul de multă bucurie. Mai târziu, prin clasa a cincea, a şasea, chiar am fost în corul bisericii ţi ştiu şi acum multe cântece bisericeşti care m-au atras dintotdeauna. Poate atunci am simţit plăcerea ritualului ortodox.
Mi-au plăcut enorm de mult şi sunt şi acum cântece care se cântă în strană Duminica şi care-mi plac, iar uneori, când sunt singur, le intonez. Apoi am plecat din sat şi am venit la oraş, unde am făcut şcoală cu caracter ateu. Liceul şi facultatea aveau un caracter rigid, strict ştiinţific şi se evitau termenii religiei; era dominantă ideologia comunistă, nici nu se punea problema altfel. Atunci a început deruta.
-Aveaţi în faţă două concepţii total diferite…
-Mama, experienţa, oamenii, mentalitatea omului simplu erau pentru Dumnezeu, iar ştiinţa era atee. Deci unde e adevărul? Şi atunci am început să-mi pun întrebarea dacă ştiinţa e singura care prezintă adevărul. Unde se face trecerea între neviu şi viu ? Dacă e adevărat, cum spune ştiinţa, că s-a plecat de la structuri fizice – pământul care a fost un bulgăre de foc şi care apoi se răceşte etc– cum oare nişte pietre ajung să vorbească, să devină oameni ?
Şi am început să studiez, să-mi pun problema , să găsesc care este momentul de trecere de la neviu la viu, de la anorganic la organic. Pentru asta a trebuit să citesc mult peste materia cuprinsă în programul pe care-l făcusem eu ca medic. Sigur ca da, nu puteam să-mi contrazic profesorii în facultate, la vremea aceea, era destul de periculos, deşi îmi dădeam seama de o serie de lucruri; erau lucruri care, cel puţin pentru mintea mea, nu reprezentau adevăruri. Normal că nu îi contraziceam, dar mi-am spus că în clipa în care voi termina facultatea, am să caut de unul singur răspuns la întrebarea care mă preocupa.
Deci această derută: există Dumnezeu sau nu există? Trebuia să rezolv dilema! Am ales medicina pentru faptul că, punându-mi întrebarea “ce sens are viaţa?”, mi-au venit următoarele răspunsuri: Să te bucuri ca un copil! Dar crescând, copilul înţelege că viaţa nu aduce numai bucurii, ci şi necazuri. Să suferi! Mi-am spus: cui serveşte suferinţa? Nimănui! Atunci nu pot să răspund la întrebarea asta. Ce pot să fac cu viaţa? Să cunosc! Şi când voi ajunge la maturitate, probabil prin cunoaştere, să încerc să răspund dacă pot să găsesc sensul vieţii sau nu.
Şi atunci mi-am împărţit cunoaşterea şi mi-am făcut un program exact din clasa a XII-a, pe care şi astăzi îl urmez… Am început cu literatura din liceu, pe urmă am parcurs istoria culturii, a civilizaţiilor, a religiilor, apoi filosofia: am început filozofia clasică, pe urmă m-am ocupat de filozofia orientală care păreau doi versanţi ai unui munte.
-Şi toate aceste căutări v-au îndreptat spre Dumnezeu…
-Cam pe la 36 de ani, într-o seară, gândind şi punând întrebări, dintr-odată mi-am spus: nu există alt răspuns decât răspunsul religiei! Ca pomii să existe, ca viaţa să existe , trebuia să existe o raţiune divină în cosmos. Deci Dumnezeu există!…Din clipa aia, de la 36 de ani, convingerea mea a fost că eu reprezint a miliarda sansă de a fi şi că pentru ca eu – miliardimea de sansă – să exist, cineva, o raţiune de dincolo de mine, a pledat pentru mine.
De aceea eu sunt dator faţă de şansa de a mă naşte om şi nu frunză, nu câine sau orice altceva, astfel încât să ajung la cunoaştere prin cultură. Mi-am spus atunci că am datoria să spun ce-am înţeles din viaţa care mi-a fost dată. Şi-atunci m-am hotărât să scriu!
Problema se punea cum să scrii: să spui că există Dumnezeu, imaginaţi-vă, nu putea publica nimeni la vremea aia. Şi-atunci mi-a venit în minte metafora ”inteligenţa materiei”. Cartea a avut un ecou extraordinar! Erau şi membrii de partid care o citeau şi mă întrebau: “Dumneata crezi că pietrele au inteligenţă?” “Nu, domnule, e metaforă!” Dar dacă tipul era unul spiritualizat îi spuneam: “Da, domnule, are!” Erau două răspunsuri! Evident că nu puteam să fiu naiv, să mă duc în gura lupului, n-aveai nicio şansă să te prezinţi în felul ăsta!
II. “Întotdeauna El mi-a răspuns, în tăcere”
– Care a fost drumul pe care l-aţi parcurs către ceea ce aţi numit “Inteligenţa materiei”?
– Mi-aduc aminte că, din tot ce-am citit eu, de sufletul meu s-a lipit persoana lui Iisus. Când redactam cartea, m-am chinuit ca redactorul să lase cuvântul Iisus – pus într-un context foarte departe de ce spune literatura canonică, dar să apară cuvântul Iisus. Sub nicio formă n-am reuşit! „Nu şi nu!, nu ne-o publică nimeni!” Am reuşit cu greu să strecor cuvintele “ca la nunta din Cana Galileii“. Atunci am avut această şansă pentru că am vorbit despre dezobişnuirea de alcool prin hipnoză.
Li se dădea pacienţilor să bea apă, li se spunea că e alcool şi că le face rău şi ei chiar se simţeau rău… Şi-atunci am spus că, prin hipnoză, apa se transformă în vin întocmai ca la nunta din Canna Galileii. Am folosit termenul tocmai pentru că voiam ca ceva din recuzita religiei să intre acolo! Cineva să înţeleagă că nu mi-e străină credinţa. Dar cuvântul Iisus n-am reuşit să-l strecor! Numai bine că redactorul a plecat în Occident, tocmai el, cel care a insistat să mă convingă că nu-mi publică nimeni cartea…. Apoi am pus lucrurile cap la cap începând de la prima undă de lumină – cine a citit cartea, ştie! Ce-a fost înainte? Şi spun mereu că în momentul zero nu ştim ce-a fost. Dar din momentul acela zero a început Universul. Cum e posibil să se nască ceva din nimic? Şi atunci spun, momentul unu trebuie să fi fost o inteligenţă, inteligenţa materiei! Era tot ce puteam să spun, imaginaţi-vă! Nu puteam să spun Dumnezeu sau inteligenţa divină. Şi aşa cartea a trecut foarte repede, au îmbrăţişat-o toate categoriile de intelectuali, au citat-o inclusiv P. S. Antonie Plămădeală şi Părintele Galeriu.
– Lucrul asta se întâmpla în …
– În 1981. Cartea a avut un succes extraordinar un an de zile, până a început „Meditaţia transcedentală” şi atunci totul s-a întors împotriva mea. Anchete, tot soiul de lucruri urâte. Trecută sub tăcere, interzisă, copiată în zeci de exemplare de cine vrea s-o citească, toata lumea vorbea despre ea, până în ‘90 când s-au schimbat lucrurile şi atunci am putut să spun: “Dumnezeu există!”.
Dar lumea a înţeles că prin expresia “inteligenţa materiei” mă refeream de fapt la “inteligenţa divină”. Acesta a fost drumul meu către credinţă.
– Din ceea ce spuneţi rezultă două demersuri: o cunoaştere a lui Dumnezeu pe cale tradiţională şi o cunoaştere pe cale raţională, prin cercetările întreprinse de Dvs.
– Aţi amintit două demersuri, trebuie să vă spun că este şi al treilea, acela de comunicare cu ceea ce numim raţiunea divină.
– Vorbiţi de experienţe directe cu Dumnezeu?
– Să spunem aşa, deşi mie mi se pare că ar fi prea orgolios, prea pretenţios din partea mea să spun că am un dialog cu Dumnezeu. Spun simplu că am avut de multe ori răspuns la rugăciune. Dar am sesizat ceva atunci: că nu am răspuns dacă spun din buze ”Doamne, ajută-mă şi dă-mi ceea ce îmi lipseşte!”, ci ca totdeauna îmi răspundea în tăcere când trimiteam din inima un impuls.
Gândul trecea prin inima şi aşa mă rugam în situaţii grele. Şi am avut răspuns imediat. Să vă dau un exemplu. Plecăm noi după revoluţie în Germania cu Dacia unui coleg despre care ni s-a spus că e o maşină bună şi care ne-a lăsat pe drum. Ne-a tractat un sârb, ne-a luat banii, ne-a lăsat într-un sat, s-a întunecat, a început să ningă, să plouă, era întuneric, veniţi din Est, fără niciun ban. Atunci am spus: ”Doamne, ştii că suntem singuri şi n-avem nimic, fă ceva, Doamne şi ajută-ne!”
Cred că n-au trecut 2-3 minute şi opreşte o maşină, coboară din ea o doamnă şi vorbeşte întâi în germană – eu nu ştiam germană. Sesizând că nu ştim, dă să plece. Atunci colegul meu, profesor în Târgovişte, zice: ”Franceză vorbiţi?” “A, oui!” Şi atunci spune în franceză exact ceea ce eu am spus în gând: “Ştiu, sunteţi din Est, sunteţi străini, aţi rămas cu maşina în pană, n-aveţi bani, n-aveţi nimic şi trebuie să vă ajute cineva…”. Aşa a spus, adică exact ce-am gândit eu. Întotdeauna când m-am rugat, mi s-a răspuns cu ceva din mintea mea ca să văd că vine de acolo. Sunt multe astfel de momente, dar care toate s-au întâmplat numai după ce am scris “Inteligenţa materiei”.
– Aţi scris despre Inteligenţa materiei pentru ca apoi Ea să vă răspundă…
– Am avut chiar ieşiri din timp, am ştiut ce se va întâmpla a doua zi la ora H! Sau am ieşit dintr-un accident iminent în timp ce ceilalţi din maşină au rămas muţi, cu inima în gât. Atunci am fost sigur şi stăpân pe mine, că asta este singura cale şi, în loc să opresc, ceea ce ar fi însemnat dezastru, măresc viteza. Şi mă strecor printre doi, la milimetru. Atât de sigur eram, că am început să râd, spre disperarea celorlalţi.
Adică răspunsul a fost ca să înţeleg că vine dintr-o zonă în care Raţiunea aceea te ascultă, te aude. Şi am înţeles că Dumnezeu este în primul rând afect, sentiment, este iubire! Eu spun ce-am înţeles şi ce sufletul meu mi-a spus. Sigur că Dumnezeu a făcut lumea prin raţiune, dar cred că a făcut-o din iubire. Asta e convingerea mea, experienţa mea concretă. Am spus: nu o impun nimănui, dar am dreptul la opiniile mele.
III. “Dumnezeu a intrat în sufletul meu!”
-Dumnezeu e in dialog cu noi, dar un altfel de dialog decat cel cu care suntem obisnuiti noi, oamenii. In sensul că noi spunem cateva cuvinte din suflet si Dumnezeu ne raspunde cu niste lucruri care ni “se intampla”, cum obişnuim să spunem.
– Corect. Si e un dialog in definitiv, dar mi se parea atunci prea pretios sa spun ca eu am un dialog cu Dumnezeu.
– Dar orice om care sta la rugaciune si care primeste un raspuns e in dialog cu Dumnezeu…
– Eu am citit mult despre Iisus, nu numai literatura canonica ci si apocrifa, si am vazut ca El tot timpul spunea: ”nu eu ci Tatal din mine”. Eu cred ca Dumnezeu este dublura tuturor lucrurilor. Multi m-au combatut si mi-au spus: “Dumneata esti panteist!” Si ce e rau daca spun ca tot ce e in Universul asta e facut de Dumnezeu si ca el se afla inapoia tuturor lucrurilor? Te deranjeaza ca este peste tot, vrei neaparat sa fie undeva anume, in centrul universului? Pe mine nu ma deranjeaza să Îl văd peste tot.
Asta e viziunea mea si asa rezulta din fizica cuantica, un argument pe care am sa-l invoc aici. Fizica cuantica spune clar: mai intai experientele facute in laborator au demonstrat cu privire la doua subparticule pereche care se invart in sens invers fiecare – miscarea de spin – că daca uneia ii schimbi spinul si cealaltă se schimbă imediat. Sa zicem ca luam doua ceasuri care se invart in sens invers; daca schimbi acele unuia, imediat celalalt se schimba automat; daca il duc pe unul la capatul Universului, si acolo se schimba instantaneu. Si o alta experienta facuta in Franta, in ’83: se ia un foton, se imparte in doua si se trimit jumatătile prin fibra de sticla la 7 km distanta.
Apoi li se da drumul sa iasa din conducte. Cei doi fotoni gemeni vin si se unesc din nou, ca si cum fiecare stia unul de celalalt. De aici s-a dedus ca exista o inteligenta dincolo de noi, la nivel de subparticula.
– Dumnezeu pare să acţioneze dinlăuntrul materiei…
– În profunzimea materiei s-a calculat ca la dimensiunea de 10 la minus 23 – imaginati-va infinitul mic!- există o ratiune, o inteligenta care tine toate subparticulele, universul atomic aflat la baza universului, in forma atomului care constituie Universul; si tot ce vine din profunzimea materiei ia forma la noi; materia pare corp solid, dar in realitate totul este energie, pentru ca si Dumnezeu este energie si informatie.
Această informatie care vine de undeva inseamna o ratiune care emite. Ce ratiune poate sa emita in Cosmos o informatie? Nimic altceva decat ratiunea lui Dumnezeu. El este cel care a constituit tot fundalul universului, mai mult, la baza universului sta o lege morala. Mi se pare extraordinar! Si vreau sa discut aici aspectul cercetat de mine: creierul respecta un cod etic, adica tot ceea ce este negativ, gandul, emotia, are ca efect in corpul nostru schimbarea reactiei din alcalin in acid, ceea ce inseamna boala, moarte etc.
Tot ceea ce este pozitiv: generozitate, credinta, bunatate, compasiune pentru semeni se cheamă în chimie alcalinitate, adică sanatate şi viata. Tot ce e negativ produce rau, tot ce e pozitiv are un efect bun. Mai mult, creierul prelucreaza, proceseaza informatia in zone diferite: tot ceea ce este negativ o face intr-o zona si ceea ce e pozitiv in alta parte. Si atunci intrebarea: creierul este o masa anatomica – discutia o purtam neurologic, şi nu poate sa aibe inteligenta, sa faca distinctia intre bine si rau, sa aleaga. Cea care discerne este o cunoastere, este constiinta! De unde vine constiinta? Din marea constiinta cosmica: Dumnezeu! Ceea ce numim noi Dumnezeu se foloseste pur şi simplu de creierul uman pentru a arata omului care este calea dreapta care este calea gresita, eronata, care poate sa duca la suferinta, la boala si la moarte.
Creierul, in ultima instanta, respecta un cod etic care este codul religiilor, un cod intelectual de bun simt. Am spus doua lucruri: ca desi ateii cred ca sunt fara Dumnezeu, sigur Dumnezeu nu e fara ei! Si al doilea lucru, cred ca Dumnezeu prefera un ateu care respecta toate lucrurile bunului simt decat un credincios care cum iese din biserica, incepe sa injure vecinii … Primul îl respectă pe semenul său fiindca bunul simt ii spune sa faca asa. El nu stie ca respecta o lege morala, cum spune Kant: “legea morala din mine si cerul instelat de deasupra capului”. Dupa opinie mea, este mai preţuit de Dumnezeu fata de celalalt care se duce de ochii lumii la biserică fără a fi neapărat mai bun…
– Confirmati spusele Mantuitorului: ”Nu tot cel ce spune “Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor…” Consideraţi că prin conferinţele şi cartile pe care le scrieti şi dincolo de acestea Îl propovăduiţi pe Dumnezeu?
– Încerc sa-i arati unui om calea dreapta, existenta lui Dumnezeu, dar daca nu vrea sa fie convins, il las in pace! Dar din clipa in care mintea mea a inteles existenta lui Dumnezeu, niciodata de atunci nu mi-am permis sa ma îndoiesc, indiferent in ce situarie ma aflu. Si mi-am spus de multe ori ca daca ar veni un regim care sa-mi spuna: “neaga-L pe Dumnezeu ca-ti tai capul!”, eu am sa spun: “mulţumesc, taie-l, căci pe Dumnezeu nu pot sa–L neg, pentru că El a intrat nu numai in convingerea mea intelectuala ci si in sufletul meu!”
IV. “Nu vom supravieţui fără întoarcerea la Dumnezeu!”
– Ce credeţi despre capacităţile autovindecătoare ale omului.Ce capacitate are omul spiritualizat de a se vindeca, din punct de vedere ştiinţific?
– În primul rând există vindecări aşa zis miraculoase, prin religie, prin Biserică, prin Dumnezeu. Le ştiu, am citat pe Sfântul Nectarie, am scris mult despre asta, Iisus a dat atâtea dovezi, apostolii aveau darul vindecării. Există oameni care au capacitatea de vindecare pentru că Dumnezeu le-a dăruit-o, dar există şi posibilitatea autovindecării. Nu creierul produce conştiinţa, ci creierul o ia în primire, creierul construieşte organismul care se poate înmulţi. Deci conştiinţa e un fragment din marea conştiinţă divină.
Noi suntem o scânteie din Dumnezeu! Şi Iisus spune acelaşi lucru, demonstrabil ştiinţific. În consecinţă, această raţiune – care e un fragment rupt din raţiunea divină – are capacitatea de vindecare, evident, prin procese de ordin pur biologic. Credinţa este un câmp. În momentul când mă concentrez asupra unei zone şi îmi imaginez orice, un proces de vindecare, fac o schemă a mea, unde trimit gândul trimit şi energia care formează gândul. Deci cea mai mare forţă din mine este gândul. La început a fost un gând, gândul lui Dumnezeu. Universul este un gând, este opera unui mare gând, o gândire a lui Dumnezeu. Asta înţeleg eu din Sfântul Evanghelist Ioan: “La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era Dumnezeu”. Gândul întemeiază, creează, gândul destramă!
– Când vorbim despre Biserică avem în vedere două noţiuni complementare: biserica înţeleasă ca locaş de închinare şi acea comunitate de credincioşi care sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi şi care împărtăşesc acelaşi sistem de valori, dintre care valoarea supremă e iubirea. Cum vedeţi cele două aspecte ale Bisericii astăzi, în calitatea Dvs. de laic?
– Fac perfect distincţia între biserica luată ca instituţie şi oamenii care reprezintă Biserica. Oamenii pot greşi şi au greşit mult în istorie, dar mai puţin în Biserica de Răsărit spre deosebire de Biserica Apusului. Inchiziţia nu am inventat-o noi, ortodocşii, ci ceilalţi. Şi asta este una din marile răni pe chipul Bisericii. Şi atunci am spus: pe mine mă interesează legea ca esenţă, ca obiect, nu amprenta umană care a fost îndelung lăsată de-a lungul istoriei.
Deci, nu includ tot clerul în nişte erori pe care le-au făcut alţii, dimpotrivă, ştiu că sunt oameni de mare spiritualitate, de mare onestitate; am în familia mea preoţi, ştiu că sunt oameni ca şi ceilalţi care însă mijlocesc între Dumnezeu şi om, aşa cum medicul, în felul lui, intermediază între Dumnezeu şi om.
– În această lume nebună se mai face auzit glasul Bisericii?
– Biserica astăzi, după opinia mea, este extrem de necesară pentru că noi ne aflăm într-un moment în care omul s-a îndepărtat de Dumnezeu şi şi-a pierdut sensul. Filozofia materialistă a alergării după bani, după bunuri, nu numai că l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu, dar pur şi simplu l-a lipsit de sens.
Omul nu-şi mai vede sensul, nu mai înţelege că acela de lângă el e fratele lui. Am uitat cuvântul lui Iisus: voi toţi sunteţi fiii aceluiaşi Tată, aşadar fraţi, şi ne ucidem, săvârşim tot felul de stupidităţi. Apoi, când avem puterea, o utilizăm în folosul nostru, egoist, şi iată lumea a ajuns în acest impas.
Opinia mea este că în momentul de faţă omul se află într-o mare criză spirituală. Criza lumii este, în primul rând, spirituală, e criză de sistem, de concepţie, de înţelegere şi lumea asta n-are nicio şansă de supravieţuire. Sensul nu poate să fie decât în raţiunea divină de dincolo de noi, sens descoperit de Iisus şi mărturisit de cei care s-au aflat în apropierea morţii clinice.
– Aşadar, care este sensul?
– Sensul este: cunoaşterea şi iubirea! Să-ţi iubeşti semenul, să ai compasiune pentru el, să te gândeşti la binele celuilat, la ajutorul lui. Cu această cunoaştere, de aici, te duci în planul de dincolo, unde se continuă cunoaşterea. Omul este o continuă cunoaştere, ca şi Universul, o continuă prefacere şi evoluţie.
De aceea eu nu cred într-un Dumnezeu fix al lui Moise Care S-a revelat acum 4 sau 6 mii de ani. Atunci era o lume simplistă, care înţelegea puţin sensul divinităţii şi atunci Dumnezeu apărea ameninţător şi nemilos. Religia a ţinut loc de lege şi ştiinţă în vremuri fără lege şi ştiinţă! Legea era Dumnezeu şi ştiinţa era să ţii posturile şi să respecţi regulile jocului. Omul de azi e altul, de aceea cred că Biserica ar trebui să fie dacă nu înainte, măcar în pas cu progresul cunoaşterii, pentru că poate oferi imens în pregătirea omului pentru viitor.
După opinia mea, lumea nu poate ieşi din acest impas decât printr-o nouă spiritualitate, o apropiere din nou de Dumnezeu, o revenire la ceea ce Iisus ne-a învăţat. El este cel mai modern model pe care omul de azi poate să-l urmeze, modelul de care a nevoie ca să poată depăşi marea criză în care se află. Nu avem şanse de-a supravieţui dacă vom continua să ne devorăm unii pe alţii. Dacă acum 2000 de ani oamenii se băteau cu o bâtă şi unul se alegea cu capul spart, în clipa de faţă, în cazul unui conflict extins nu ar mai rămâne nimic pe Pământ. Avem toate neşansele să redevenim un bulgăre de foc cum am fost acum 5 miliarde de ani, dacă nu învăţăm nimic din istorie.

Sursa: www.lavi-enrose.com

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO