“FERICIREA, ARE UN SINGUR NUME: IISUS HRISTOS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire

Bucuria mea, Iisus Hristos, este Dumnezeul nostru Cel Adevarat si Mantuitorul sufletelor noastre. Desi, poate, ca este necunoscut de unii, sau neinteles de altii, El este Fericirea in sine, asa cum n-a mai fost si nu va mai fi vreodata. El este tot ce isi poate dori omul. Mai mult decat atat, nimeni nu poate cere, si, absolut nimeni nu poate primi. El este TOT (Apocalipsa 1: 8-9).

Daca inima omeneasca este insetata de vesnicie, atunci, Iisus Hristos ESTE VESNICIA (Evrei 13:8). Daca inima omeneasca este insetata de adevar, atunci, Iisus Hristos este ADEVARUL (Ioan 14:6). Daca sufletul omului suspina dupa lumina, atunci, Iisus Hristos ESTE LUMINA LUMII (Ioan 8:12). Si daca pur și simplu, omul vrea fie doar fericit, atunci nu are decat sa-i ceara lui Hristos si Hristos ii ofera omului fericirea, fara sa-i ceara ceva in schimb si fara sa-l traga la raspundere pentru ce-a facut, pana sa-l intalneasca. 

Tot omul vrea sa fie fericit. Chiar si cand alearga in directia opusă lui Hristos de fapt tot pe El îl caută, tot pe El il striga, tot de El ii este dor, fiindca, Fericirea (prin Mantuire), este sensul vietii lui. Inima omului este o camara in care trebuie sa intre Iisus Hristos. Si in acel moment el gusta fericirea si nu mai cauta nimic. Inima omului este fericita. Iubeste si este iubita.

 Are imparatia lui Dumnezeu in inima si tot pamantul. Are Raiul in ea, uita pacatul. Are pe Hristos cu sine si se uita pe sine. Insa multi se hranesc cu nefericire un timp, chiar o viata intreaga, desi, fericirea este mereu in umbra lor, mereu gata sa umple sufletele lor. “Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui” (Psalmul 127:1). 

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .

PSALTIREA ....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, sa stii ca Psaltirea a fost scrisa de proorocul David, sub inspiratia Duhului Sfant. Ce este Soarele intre celelalte lumini ale Cerului, aceea este Psaltirea intre celelalte carti insuflate de Dumnezeu. Soarele lumineaza toate marginile lumii, iar Psaltirea lumineaza simturile inimii, toate cugetele sufletului si toate miscarile mintii.

Zice Sfantul Ioan Gura de Aur: “Mai bine sa inceteze Soarele din calatoria sa, decat sa inceteze citirea Psaltirii. Toate cartile sunt de folos si mare suparare aduc diavolilor, dar nici una ca Psaltirea”.

Iar Sfantul Vasile cel Mare spune: “Nici-o carte nu slaveste pe Dumnezeu, asa ca Psaltirea”. Sfantul Apostol Iacob, zice: “Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage! Este cu inima buna? Sa cante psalmi” (Iacob 5:13).

Psaltirea, este lucru ingeresc, este mostenire cereasca, este tamaie duhovniceasca.

Sa citesti zilnic macar o catisma din Psaltire, fiindca, ea este coloana vertebrala la rugaciune. Maica Domnului a citit Psaltirea pe tot parcursul vietii ei. Un crestin ortodox i-a spus duhovnicului: “Parinte, am citit Psaltirea, insa nu inteleg nimic!” Si parintele i-a spus: “Tu nu intelegi, insa diavolii inteleg ce se spune acolo si neputand suferi, fug. Sa nu incetezi sa citesti Psaltirea, fiindca, ea este datatoare de smerenie, izgonitoare a trufasilor draci, solitoare de mantuire a omului pacatos”.

De aceea te rog sa inveti pe de rost si sa spui zilnic macar Psalmul 50, Psalmul 69, Psalmul 100 si Psalmul 142.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

MANTUIRE CU CARUL!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Iisus Hristos a spus in casa lui Zaheu Vamesul: "Am venit sa caut si SA MANTUIESC pe cel pierdut" (Luca 10:16). Dar pentru a ne mantui sufletele ne trebuie: RUGACIUNE cu carul, nu ca fugarul! ASCULTARE cu carul, nu incapatanare ca magarul! RABDARE cu carul, nu pana la prasit, ci pana la sfarsit! MUNCA cu carul, dar nu cu paharul! POST cu carul, nu burta cat carul! IERTARE cu carul, nu razbunare cu parul! MILOSTENIE cu carul, nu cu degetarul! Iti doresc, MANTUIRE CU CARUL, fiindca, nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim, toate celelalte fiind DESERTACIUNI!

 Sfantul Parinte Teofan Zavoratul zice asa: “Sa-ti scrii pe inima: Cine se instraineaza de Sfintele Taine (care se savarsesc doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa), acela este fara Har, adica nu-l are pe Duhul Sfant. Iar cine nu-l are pe Duhul Sfant, acela nu este al lui Iisus Hristos." 

Si cine nu este a lui Hristos, nu-l are nici pe Dumnezeu Tatal, fiindca, zice Hristos: “Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6). 

Sa nu uiti ca pentru sufletul tau: sfatul duhovnicesc este "O CANDELA", invatatura despre Dumnezeu este "O LUMINA", indemnul si mustrarea preotului tau duhovnic sunt "CALEA VIETII" (Proverbe 6:23). Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

TACEREA, SMERENIA, INTELEPCIUNEA...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, scrie in Pateric ca:,”Avva (parintele) Pimen, l-a intrebat pe avva (parintele) Nistheroos, de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie, el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni". El a raspuns: "Iarta-ma, avva (parinte). Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cuge

tului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit, nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca pe nimeni si nu raspunde nimic, tot asa sa faci si tu". Dupa cum zice Imparatul David: “Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta" (Psalm 72:22). Sfantul Parinte, Paisie Aghioritul, zice asa: “Dumnezeu randuieste pentru fiecare om o cruce potrivita cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la Cer”. 

Iar Sfantul Parinte, Marcu Ascetul, ne spune: "Celui ce flamanzeste pentru Hristos, Harul Duhului Sfant i se face HRANA; celui ce inseteaza, BAUTURA PREADULCE; celui ce tremura de frig, HAINA; celui ostenit, ODIHNA; celui ce se roagă, DEPLINA INCREDINTARE; celui ce plange, MANGAIERE."

 Daca primim necazurile, prin ele ne ispasim pacatele, iar daca ne revoltam, ne infundam si mai mult in mocirla pacatelor. Iisus Hristos, este cel care ne da puterea sa rabdam, sa suferim necazurile si participa impreuna cu noi. Si acum, sa luam aminte la cuvantul Sfantului Parinte, Ioan Gura de Aur, ale carui ultime cuvinte, au fost acestea: “Slava lui Dumnezeu pentru toate!” si: „Multumesc lui Dumnezeu pentru toate!” Amin si Aliluia!

                                                                                                                                         Preot Ioan .

DOAMNE, SPUNE-MI TE ROG

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Un crestin ortodox, L-a intrebat pe Dumnezeu intr-un moment de cumpana al vietii sale: DOAMNE, SPUNE-MI TE ROG, PANA UNDE SA MERG?", iar Dumnezeu i-a raspuns cu glas senin: "MERGI PANA UNDE POTI!" Si cat de mult trebui sa ma ostenesc Doamne? Dumnezeu i-a spus: SA TE OSTENEȘTE DUPA PUTERE! dar, SA PUI SUFLET IN TOT CEEA CE FACI, adica, sa pui iubire, fiindca si Eu, TOT SI TOATE LE-AM FACUT DIN IUBIRE NEMARGINITA! Atunci crestinul i-a spus, indarjindu-se: "E PREA PUTIN, DOAMNE! CERE-MI MAI MULT!". Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "MERGI PANA UNDE NU MAI POTI!" Dragii mei, oare se poate aceasta? Daaa, se poate daca avem CREDINTA (crestin ortodoxa, dar sa fie o credinta FIERBINTE), NADEJDE (in purtarea de grija a lui Dumnezeu, dar sa fie o nadejde DE NECLINTIT) si DRAGOSTE (pentru Dumnezeu, pentru aproapele, neaparat pentru vrajmasi si sa fie o DRAGOSTE ALTRUISTA, adica dezinteresata). Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

AVVA, TATA!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

In amurgul trist al noptii, cand si-arata luna cornul,
In livada cu maslinii, cu durere urca Domnul,

 Insotit de trei prieteni: Iacob, Ioan si Simon - Piatra,

 Dar in suflet e tot singur, mai singur ca niciodata!

,,- Sufletu-mi e trist de moarte, stati si privegheati cu Mine",

 Dar indata adormira, prinsi sub vraja lunii pline, 

In gradina Ghetsimanii, aproape de miezul noptii, 

Adormira ucenicii parca, prinsi de somnul mortii!

Numai Domnul plin de lacrimi, ce-i brazdau frumoasa-i fata, 

Si fierbinti sudori de sange, catre Tatal ruga-nalta: 

,,De e cu putinta, Tata, ca sa treaca, sa nu vina, 

Ceasu-n care sorb a lumii, cupa de pacate plina!

Ca la Tine, Avva, Tata, totul este cu putinta, 

Sa se faca a Ta voie ! Nu dupa a Mea dorinta".

 Singur se simtea in noapte, singur in durerea Lui, 

Si cu lacrima de sange, plange Fiul Omului!

Plange-n ruga ce-o inalta, suspinand cu Duhul Sau, 

Bate ceasul jertfei, bate, pentru Omul Dumnezeu,

 Şi-L pandeste-n intuneric, ca-n Pustiu, Ispititorul, 

Ce asteapta zorii zilei sa-si trimita vanzatorul!

Se intoarse sa-si gaseasca ucenicii cei iubiti,

 Intristat mai tare-i Domnul cand ii afla adormiti: ,,

- Nici un ceas n-ati fost in stare, langa Mine sa vegheati?", 

Si buimaci cu somnu-n gene, deschid ochii, tulburati!

Tot Ierusalimul doarme, pe cand Domnul privegheaza, 

I-a lasat din nou s-adoarma, mangaiati de-a lunii raza. 

E mai trist ca adineauri, vazand a lor neputinta, 

De-a-mplinii cu vrednicie macar ultima-i dorinta.

Si in asta noapte-n care, biruie ispita fricii,

 Parca nu-i asculta ruga, nici Tatal, nici ucenicii. 

Numai ce-i ce vor sa-L prinda si cu cel care-o sa-L vanda, 

N-au sa doarma-n noaptea asta, sa porneasca stau la panda!

Iar se-ntoarce si isi frange, prabusit genunchii-n ruga,

Precum fumul de tamaie, Sfanta-i rugaciune urca: 

,,Preaslaveste-Ti Fiul, Tata, Iata ceasul iute vine, 

Ca si Fiul intre oameni, Prea Slavi-Te-Va pe Tine,

Aratat-am al Tau Nume, celor care Mi i-ai dat, 

Le-am dat Slava mea acelor ce Cuvantul Mi-au urmat, 

Cand eram cu ei in lume, ocrotitu-le-am faptura, 

S-a pierdut doar ,,vanzatorul" ca sa implineasca Scriptura.

Si au cunoscut ca toate, cate le-au vazut la Mine, 

Toate ale Mele, Tata, sunt venite de la Tine, 

Catre Tine vin acuma si unde veni-Voi, 

Eu vreau sa vina si aceia ce-au primit Cuvantul Tau!

Ca sa vada a Mea Slava, toti acei ce Mi i-ai dat, 

Si-am lasat la ei Cuvantul, ca sa fie semanat, 

Nu ma roag doar pentru-acela, ce l-am pus semanator, 

Ci si pentru cel ce crede, ascultand cuvantul lor!

Sa-i Sfintesti pe toti, Parinte, intru adevarul Tau, 

Ca vor fi urati in lume, cum am fost urat si Eu,

 Si paziti au fost de Mine, cat alaturi ii aveam, 

Dar acum Te rog pe Tine, sa-i pazesti de "cel viclean".

Si in vremea-n care astfel, plangand Domnul se ruga, 

Langa El a stat un inger, alinand durerea Sa, 

Si-aratandu-i ca in ceruri, pregatita-i biruinta, 

Si-a venit trimis de Tatal, pentru-ai intari vointa.

E scaldat tot in sudoare, care picura cu sange, 

Care cade drept arvuna, a Jertfirii Lui pe Cruce, 

Sangele prin care Domnul, ne va face fii Luminii, 

A-nceput intai sa cada, in gradina cu maslinii!

Doarme tot Ierusalimul, doarme si toata faptura, 

Cand Golgota-si cere Jertfa, sa se-mplineasca Scriptura, 

Intarit cu rugaciunea, ce i-a sters fiorul fricii, 

Se ridica si porneste, sa-si trezeasca ucenicii:

,,- Ridicati-va! caci iata, nu o sa mai fiu cu voi,

 Vine cel care Ma vinde, se apropie de noi", 

Dintr-o ceata numeroasa, iese Iscarioteanul, 

Ca sa dea sarutul mortii lui Iisus Nazariteanul!

                                                            Preot Ioan.

BINECUVANTARE PENTRU SUFLETUL TĂU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Iubi-Te-voi Doamne, vartutea mea.
Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,
Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul.
Aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu.
 Laudand voi chema pe Domnul şi de vrajmasii mei ma voi izbavi" (Psalm 17).

"Domnul este luminarea mea si mantuirea mea, de cine ma voi teme?
 Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma voi infricosa?" (Psalm 26).

   "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa bucuram intru ea.
O, Doamne, mantuieste! O, Doamne, sporeste! (Psalm 117).

   Suflete al meu, pocăiește-te mai inainte de iesirea ta, ca Judecatorul Iisus Hristos este nemitarnic si este infricosator pentru cei ce au pacatuit si nu s-au spovedit. Striga dar, catre Domnul cu inima infranta: Gresit-am cu stiinta si cu nestiinta, Indurate, pentru rugaciunile Prea Sfintei Maicii Tale, milostiveste-te, miluieste-ma si ma mantuieste!
   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Pace sufletului tau.
                      Preot Ioan.

EL E ALFA SI OMEGA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Glas de trambita rasuna peste omenirea surda,
Dar putini sunt azi aceia care pot sa o auda,
Ingerul cel mai puternic, trambiteaza cu glas mare,
Striga-n urma noastra, Domnul si e ultima strigare!

   Omul nu vrea sa auda trambitarea ingereasca,
Nici sa mearga prin lumina pe Cararea-mparateasca,
Plange ingerul si cere pentru om milostivire,
 Raul hohotind de-a stanga a cuprins intreaga fire!

   Biet sarman si fara minte, om al veacului apus,
Care si-a uitat menirea si pe Domnul Sfant Iisus,
Care a uitat pe-Acela ce a zis si s-au facut,
Toate cate sunt in ceruri, toate cate-s pe pamant,

Doar gandind la maretia Facatorului Atoate,
Te cutremura si cere-i izbavire de pacate!
 El e Alfa si Omega, Cel ce-a fost si Cel ce este,
Cel ce va veni curand, fara mila, fara veste!

   Cu marire si cu slava, nu scuipat pe Sfanta Cruce,
 Si popoarele lui Iuda nu vor birui, vor plange,
Glasul Lui vuind ca glasul apelor involburate,
Va razbi precum un tunet, morti se vor scula din moarte!

   Sa lucram cat mai e vreme, cat mai e in noi lumina,
Sa mai semanam Cuvantul in a inimii gradina,
 Ne mai rabda inca, Domnul, pana unde? Pan cand?
Mila Lui inca mai tine, Sfanta Jertfa pe pamant.

   Mielul Sfant incă se pune Jertfa pentru omenire,
 In Potirul Sfant se-mparte, sa-ti dea tie nemurire,
Si tot ceru-n rand cu Sfintii si in glas cu bucurie,
Inca se unesc cu omul intr-o Sfanta Liturghie!

                                                 Preot Ioan.

DACĂ AM AVEA IUBIRE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                                          DACA AM AVEA IUBIRE...

   Daca am avea iubire, toate le-am rabda usor,
N-am lovi nici prin cuvinte, nici prin fapte care dor,
Nu ne-am tulbura cu duhul, n-am raspunde manios,
 Daca am vedea in oameni, chipul Domnului Hristos!

   Daca am avea iubire, ar inmuguri surasul,
Ce ar sterge de pe gene si tristetea dar si plansul,
 Daca am avea iubire, n-am trai doar pentru noi,
Am intinde-un colt de paine si o haina celor goi!

   Daca am avea iubire, sufletul ni s-ar sfinti,
Am fi ingeri de lumina ce pasesc spre vesnicii,
Am aduce bucurie si un strop de pace-n toate,
Si-am tamadui cu-n zambet, sufletele intristate.

   Daca am avea iubire, cea lasata de Hristos,
Am vedea in cei din jur, numai ce este frumos,
Dumnezeu a pus in oameni, un talant sau chiar mai mult,
Dar robiti de patimi multe, l-am ascuns sau l-am pierdut!

   Daca am avea iubire, am fi buni samarineni,
Si am ridica pe umeri, toti bolnavi-acestei vremi,
Am primii in casa noastra pe toti Lazarii sarmani,
Nu ne-am strange-n punga noastra spre osanda, gologani!

   Dar nu mai avem iubire, alergam vanand pacate,
Ne oprim pentru o clipa si-apoi mergem mai departe.
 Si uitam ca timpul nostru intr-o zi se va sfarsi,
Si in viata viitoare, ce am dat, vom dobandi.

HAINA SUFLETULUI MEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   "Doamne, ai carpit mereu,
Haina sufletului meu!
 Si e veche, ponosita,
De pacate-ngalbenita.

 Nu are nici tiv, nici nasturi,
 Sta uitata, printre rafturi,
Si as vrea Doamne, acum,
 S-o refac, dar nu am cum,

Fara ajutorul Tau,
 Recunosc, e foarte greu!
Nu as vrea, sa mai gresesc,
Atata cat mai traiesc!

Gandul meu, ades ma-mpinge,
Si ispita, ma ajunge,
Sanatatea mea-i precara,
Daca-mi dai iarasi, povara,

Haina-mi este, prafuita,
Chiar daca a fost, sfințita.
Caci, m-am tot ferit mereu,
Ca sa duc pe umeri, greu.

 Am vrut, doar bine sa-mi fie,
 Si-am avut multa mandrie!
Acum, Doamne, vin la Tine,
 Cu haina cea de la Tine,

Cu sufletul meu curat,
 De pacate scuturat!
 Vin sa-Ti cer un ajutor,
 Un drum greu, mantuitor,

 SA IMBRAC O HAINA, NOUA. 
NUMAI UNA! NU VREAU DOUA!"
Hainele te fac domn,
  SUFLETUL TE FACE OM!
                                                                         Preot Ioan.                                 

FII OM!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

FII OM!, ce-mparti doar bucurie,
Si nici un suflet nu dispretui,
Ce vei fi maine, oare cine stie?
De-mparti iubire, iubire vei primi!

Fii OM!, cu cel mai slab ca tine,
Tu ai mai mult ca el, poate-un talant,
Nimic din ce avem nu ne-apartine,
Si poti să pierzi usor, ce ti s-a dat!

Fii OM!, si cand rostesti cuvantul,
Să fie leac, să fie roditor,
Precum sămanta ce-o aduce vantul,
Si o sădeste tainic in ogor!

Fii OM!, si sprijin pentru fiecare,
Sădeste flori pe unde-ai să păsesti,
Fii tu, in viata lor o sărbătoare
La fel cum dai, asa o să primesti!

Dumnezeu va avea intotdeauna ceva să-l invete pe om, iar omul va avea intotdeauna ceva de invătat de la Dumnezeu. Noi toti il numim pe Dumnezeu Tată, dar El ne-ar putea răspunde: "Dacă tu ai fi fiul meu, ar trebui ca viata ta sa fie după insusirile mele, altfel, Eu nu recunosc in tine icoana Fiintei Mele".
Preot Ioan.

ALTARUL IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

    Cuprinde-mă, Doamne, cuprinde-mă-n Tine,
Si dă-mi nemurirea Iubirii Divine,
Si-aprinde-mi in suflet scanteie de Har,
Să-mi umple cămara, s-o facă altar!

   Altarul Iubirii, fă sufletul meu,
Si scrie in el doar numele Tău,
Si lasă-l să ardă in focul iubirii
Si lasă-l să fie părtas, nemuririi!

   Căci mare-i iubirea si mare-ndurarea,
A Celui ce tine pămantul si marea,
Si mare e Mila Acelui ce vine,
,,In taina la tine, in taina la mine"

   Trimite-mi un inger din Sfantul Alai,
S-aducă scanteia iubirii din Rai,
S-aprindă pămantul cu Focul de Sus,
 Căci Focul Iubirii e numai Iisus!
                        Preot Ioan.

O, SFÂNT NUME

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

O, Sfant Nume-n care Tatăl, pus-a Slava Sa cea mare
 Nume ce din Vesnicie, scris a fost să se coboare,
 Nume Sfant ce poartă-n sine dragostea si bucuria,
 Scris a fost să vina-n lume prin Maicuta Sa, Maria.

Nume ce călăuzeste si ne duce spre lumină,
 Nume dat sa implinească voia Tatălui divină,
Mir vărsat ca să ne umple, cu mireasma cea de Sus,
 Cum a spus-o si Scriptura, Sfant e numele Iisus!

Si puterea Lui e mare, prin El multi s-au ridicat,
Din stransoarea-ntunecată a amarului păcat,
Usile ce-nchid doar patimi, toate le-a desferecat,
Demoni si-au pierdut sălasu-n care mult s-au desfătat.

O, drag nume-n care Tatăl picurat-a Raiul Sfant,
Să aducă impăcarea intre Ceruri si pămant,
Să ne poarte neputinta firii noastre cea de tină,
Si din ocna-ntunecată să ne scoată la lumină.

Preot Ioan.