FERICIREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Versuri de Liuba Sarbu

   “Ce fericiti suntem atuncea, 

Cand ne iubeste cineva, 

Cand bratele-si intinde-un suflet,

 Caldura lui ca sa ne-o dea. 

   Ce bucurosi suntem cand are, 

Cine ne spune ,,te astept", 

Cand mai primim cate un soare, 

Din buzunarul de la piept.

   Cand in a vietii barca surda, 

N-avem putere sa vaslim, 

Si cineva vine si-ajuta, 

Si-ntr-un final chiar reusim.

   Aceasta este fericirea,

 La care oamenii ravnesc, 

La baza ei gasesti iubirea, 

Si eu din suflet ti-o doresc.”

   🙏 O, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Tu ne-ai aratat prin insati pilda Ta, cum si cand sa graim, aratandu-ne inca si cum si cand sa tacem. Ajuta-ne cu Duhul Tau cel Sfant, sa nu pacatuim cu limba noastra! Amin!

   🙏 Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot! Har si pace sufletului tau! Dumnezeu! 

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                                               Preot Ioan 🛎.

PĂCAT, POCĂINȚĂ, SPOVEDANIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



partea a patra

 
Cel mai bun model al tradiționalei severități a creștinului ortodox față de propriile păcate este "Canonul de pocăință către Domnul Iisus Hristos". Cine l-a citit măcar o dată în viață a văzut în el cum omul își acuză propriul suflet de neglijență și de nepăsare față de mântuirea lui, într-un dialog cu sine însuși. Această culegere de scurte tropare are ca obiectiv tocmai înfricoșarea omului nepăsător, trezirea lui la o stare de adevărată pocăință, pentru că numai aflându-ne în pocăință pentru păcate vom primi iertare și milă din partea lui Dumnezeu. De aceea Însuși Dumnezeu, Cel ce a coborât printre oameni și a locuit împreună cu ei, a pus ca primă condiție a mântuirii, POCĂINȚA: "POCĂIȚI-VĂ, căci s-a apropiat Împărăția lui Dumnezeu"!
Am descoperit cu mirare că oamenilor le este frică să-și cunoască propriile păcate.. De ce? Pentru că uitând de păcatele făcute în trecut, ei "închid gura" conștiinței, menținându-și, cică, o anumită liniște sufletească. Dar punând sub microscop sufletele celor care își ignoră păcatele de moarte pe care le-au făcut cu mulți ani în urmă, mulțumindu-se doar cu acea spovedanie fără lacrimi făcută la repezeală imediat după ce le-au săvârșit, am descoperit un lucru extraordinar: toate aceste persoane trăiesc într-o stare de tulburare cronică, într-o lipsă de fericire vizibilă. Se spovedesc cu regularitate, dar de tristețea aceea persistentă nu se pot vindeca niciodată.. Se prefac că sunt fericite, dar se vede de la o poștă că nu sunt..
Am înțeles motivul acestei tulburări sufletești. Atunci când nu ai făcut CU ADEVĂRAT pace cu Dumnezeu, te găsești într-un mare dezechilibru interior. Uităm că noi înșine suntem suflare dumnezeiască: "Și a suflat Dumnezeu în gura lui Adam și s-a făcut Adam ființă vie". Dacă nu am închis definitiv conturile cu Dumnezeu, primind iertarea Sa pentru păcatele comise în trecut, noi, cei care suntem suflarea Lui, suntem zguduiți din temelii, pentru că suferă acea scânteie divină, care se ascunde în străfundurile sufletelor noastre.
Ne-am spovedit, de ce nu avem pace? De ce nu suntem încă iertați de Dumnezeu, deși preotul duhovnic ne-a pecetluit cu semnul Crucii, zicând asupra capetelor noastre: "Te iert și te dezleg de toate păcatele tale"? Pentru că atunci, când eram tineri, NU AM VENIT LA DUMNEZEU CU POCĂINȚĂ PE MĂSURA PĂCATELOR NOASTRE! Pentru că am mărturisit un adulter, sau un avort, sau o trădare de secrete care a dus la distrugerea unor familii, sau cine știe ce alte păcate grozave.., cu nepăsarea celui care mărturisește o amărâtă de bârfă! Dragii mei, principiul este acesta: mare este păcatul, mare trebuie să fie și pocăința pentru el. Multe să fie lacrimile, adânci să fie suspinele, necontenite rugăciunile.. Aceasta este pocăința bine-primită de către Milostivul Dumnezeu, cea care atrage cu adevărat iertarea păcatelor noastre! De aceea nu ne vindecăm, de aceea purtăm pecetea neiertării în suflete, care ne distruge încetul cu încetul..

Este rău să-ți cunoști păcatele?.. Eu zic că-i bine, și voi continua, frate ortodoxule, să ți le amintesc. Promit!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Scărarul

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca și regele Avgar Te chem: „Vino și tămăduiește-mi rănile gândurilor mele celor rele și Te voi lauda ziua și noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile să știe ca Tu, Doamne, săvârșești minuni ca și altădată, ierți păcatele, sfințești și dai viața”
Rugați-vă pentru mine, toți Sfinții, ca sufletul meu să învețe smerenia lui Hristos!
Ca pe un Luceafăr ce își îndreaptă lumina fără de greșeală până la marginile lumii, te-a pus pe tine Domnul, spre pildă de înfrânare, Îndreptătorule Ioan, părintele nostru. Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ioan. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Omorând patimile cu nevoința ta, părinte, te-ai suit la desăvârșirea nepătimirii, cuvioase, cu mintea cea nematerialnică zburând către cele nematerialnice, cu flacăra rugăciunii mistuindu-ți cugetul cel materialnic, preacuvioase, foc te-ai arătat cu totul, Preaînțelepte Ioan, cugetătorule de Dumnezeu. Pentru aceasta, ridicându-te cu evlavie la Privirile Cel Dumnezeiești, te-ai schimbat în bună schimbare.
Făcând din virtuți trepte de înălțare către cer cu adevărat, te-ai întors cu evlavie către adâncul cel nesfârșit al Privirii Celei Dumnezeiești și nimicind toate cursele demonilor, acoperi pe oameni nevătămați de ele. O, Preacuvioase Părinte Ioan, cel ce ești scară a virtuților, roagă-te să fim mântuiți noi toți!
Cu rugăciunea cea plină de priveghere ai supus bărbătește pe vrăjmașul cel iubitor de somn și te-ai arătat păstor treaz al turmei lui Hristos și luminător al învățătorilor, de Dumnezeu insuflate

D O A M N E VORBESTE-MI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

"Sa nu ratezi vreo binecuvantare! Intr-o zi un om a soptit: "DOAMNE, VORBESTE-MI!" si o ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit. Asa ca omul a mai strigat: "DOAMNE, VORBESTE-MI!" si bubuitul unui tunet a rasunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a inteles. A privit in jurul lui, si a spus: "DOAMNE, DA-MI VOIE SA TE VAD!" si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "DOAMNE, ATINGE-MA CA STIU CA ESTI AICI" dupa care Dumnezeu S-a aplecat si l-a atins pe om. Omul insa, a dat cu mana, alungand fluturele asezat pe umarul lui. Apoi si-a vazut mai departe de drum. TU SA NU RATEZI VRE-O BINECUVANTARE! Si asta, numai pentru ca nu o primesti in felul in care o astepti tu". Amin si Aliluia!
Bucuria mea, sa tii minte ca Dumnezeu mereu ne arata ce avem de facut, ce ne este de folos spre mantuirea sufletelor noastre, dar, NOI NU SUNTEM ATENTI LA LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Si asta din pricina mandriei, a trufiei, a slavei desarte, a incapatanarii, a invidiei..., care ne coplesesc sufletul si de aceea, nu ne lasam cu totul in voia lui Dumnezeu, fiindca, spunem in rugaciunea TATAL NOSTRU: "FACA-SE VOIA TA!", dar, vrem SA SE FACA VOIA NOASTRA!
                                                                                                                                 Preot Ioan .

TACEREA, BLANDETEA si SMERENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/

Bucuria mea iata ce cuvinte minunate ne spune Sfantul Ierarh Nifon: "Fiule, orice fel de ispita de ar veni asupra ta, TACEREA, BLANDETEA si SMERENIA sunt biruinta ei. Deci tu, fiule, fa-te smerit cu inima si zdrobit foarte, ca sa doreasca Duhul Sfant a Se salaslui intru tine, si sa-ti dea tie putere de a goni de la tine toata grija cea lumeasca”. Despre acelasi lucru, Sfantul Paisie Aghioritul ne spune: "Dati-va inima toata lui Dumnezeu, nu lumii. Cel ce si-a dat inima lumii este un vrajmas al lui Dumnezeu." Si dupa ce am lepadat toata grija cea lumeasca, ne mai trebuie ceva: IUBIRE PENTRU VRAJMASI pentru a implini PORUNCA IUBIRII, fara de care nu ne putem mantui sufletele noastre. Sfantul Nicolae Velimirovici ne indeamna: "Vrajmasii m-au invatat sa stiu ceea ce putini stiu in lume ca: OMUL NU ARE PE PAMANT VRAJMASI AFARA DE SINE INSUSI”.

Sfantul Parinte Ilie Cleopa ne invata asa: "La Dumnezeu este mult mai bun un PACATOS SMERIT decat un DREPT MANDRU”.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau.

Maica Domnului sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei.

Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

SFAT DUHOVNICESC

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos, sa fie peste tine, cu al sau Har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Har, mila si pace sufletului tau de la Dumnezeu! Cauta BLANDETEA si SMERENIA si vei afla PACEA SUFLETULUI TAU! Nu judeca pe nimeni, fiindca SE VA TULBURA SUFLETUL TAU! Daca azi, si in fiecare zi a vietii tale, va veni peste tine vre-o ispita, TU SA NU INVINOVATESTI PE NIMENI, ci sa zici, din tot sufletul: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! Iti multumesc Doamne, ca mi-ai dat sa sufar atat de puțin, fiindca, meritam mult mai mult!

 DOAMNE, PRECUM VREI SI PRECUM STII MILUIESTE! Doamne, ma las in voia Ta, precum pruncul in bratele maicutei sale, fiindca, stiu ca toate le faci spre mantuirea sufletelor noastre! FACA-SE VOIA TA, PRECUM IN CER ASA SI PE PAMANT! Iar daca va veni ceva bun peste tine, sa spui: LUCRAREA LUI DUMNEZEU ESTE! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan

Părintele Chiril de la mănăstirea Vatoped ( muntele Athos

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Părintele Chiril de la mănăstirea Vatoped ( muntele Athos)zice cam așa :
„Să nu vă pară rău și să nu vă fie frică pentru copiii voștri din cauza că lumea in care ei cresc nu mai este ceea ce era.
Dumnezeu i-a creat și i-a chemat pentru momentul potrivit și exact al timpului în care ei se află. Viața lor nu a fost o coincidență sau la întâmplare.
Creșteți-i și educați-i pentru a cunoaște puterea în care merg în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Antrenați-i în autoritatea Cuvântului Său.
Învățați-i să meargă cu credință știind că Dumnezeu este în control.
Împuterniciți-i să știe că ei pot schimba lumea.
Nu-i învățați să fie înspăimântați și descurajați de starea lumii, ci plini de nădejde că pot face ceva în acest sens.
Fiecare persoană din toată istoria a fost plasată în timpul în care se afla datorită planului suveran al lui Dumnezeu.
El știa că Daniel se va descurca în groapa cu lei.
El știa că David se va descurca cu Goliat.
El știa că Estera se va descurca cu Haman.
El știa că Petru va putea să treacă biruitor prin persecuție.
El știe că și copilul tău poate face față oricărei provocări cu care se confruntă în viața lui. Dumnezeu l-a creat special pentru asta!
Nu vă speriați pentru copiii voștri, dar fiți onorați că Dumnezeu v-a ales pe VOI pentru a crește și educa generația care se confruntă cu cele mai mari provocări din timpurile noastre.
Ridicați-vă până la aceasta provocare!
Creșteți-i pe Moise, Iosua, pe Ghedeoni, Danieli, Davizi, Estere, Petri, Paveli, etc!
Dumnezeu nu este în nedumerire întrebându-se ce va face El cu această lume mizerabilă.
El are o armată pe care o ridică pentru a alunga întunericul și a-L face cunoscut pe El in tot pământul.
Nu lăsați frica voastră să fure măreția pe care Dumnezeu a pus-o în copiii voștri! Știu că este greu să ni-i imaginăm ca pe altcineva în afară de bebelușii noștri dulci și vrem doar să-i protejăm de orice ar putea fi greu pentru ei, DAR EI S-AU NĂSCUT TOCMAI PENTRU UN TIMP CA ACESTA.”

OMUL, VIATA ACTUALA si VIATA VESNICA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, VIATA, este cel mai de pret dar al lui Dumnezeu, dat noua oamenilor, pentru a ne curati sufletele de mizeria pacatelor si sa ne pregatim prin Iisus Hristos pentru a primi VIATA VESNICA (fericirea vesnica). "OMUL, este o fiinta creata de Dumnezeu din iubirea Lui cea nemarginita, om caruia i-a fost pusa in fata rasplata si osanda, calea cea stramta si calea cea larga, Raiul si iadul, si, lasat sa aleaga. Dumnezeu il indeamna mereu sa aleaga mantuirea sufletului, prin smulgerea din pacat. Dar diavolul vrajmas, ii suceste mintea omului si-i impietreste inima, spre pierde și ai nimici sufletul" (Valeriu Gafencu). VIATA VESNICA, (viata viitoare) va fi o duminica fara de sfarsit, o lumina fara asfintit, in care Dumnezeu va fi totul in toate. VESNICIA, nu este in nici-un fel supusa vreunui ceasornic, nici amenintata de venirea serii, fiindca ziua ei este fara sfarsit, fiind neinserata, dupa cum frumos se exprima in cartile noastre de slujba: ZIUA CEA NEINSERATA A IMPARATIEI.
                                                                                                  Preot Ioan

Rugăciunea si Milostenia

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/?m=1

Bucuria mea, suntem in Postul Sfintelor Pasti. Sa-i dai postului doua “aripi”: RUGACIUNEA si MILOSTENIA, si atunci postul te va duce la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur, spune: "Chiar daca nu poti sa postesti, totusi poti sa nu te imbuibezi. Nu-i putin lucru si acesta, nici departe de post, ci in stare sa puna capat furiei diavolului. Ca nimic nu este atat de placut diavolului, ca desfatarea si betia, pentru ca ele sunt izvorul si mama tuturor pacatelor”. Iar Sfantul Parinte Arsenie Papacioc, ne indeamna asa: "Cand faci milostenie sa nu consideri ca este vorba doar de un sarac, ci sa-l consideri un coleg sau chiar un prieten. Zambeste-i! Jertfeste-te permanent! Nu este niciodata nimeni degeaba langa tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu sa-l ajuti. Este o mare greseala sa certi pe unul sau pe altul! Il rabda Dumnezeu si pe acela si de aceea l-a scos in calea ta, ca sa-l rabzi si tu si sa te incununezi!" In timpul postului este esential sa ne iertam unul pe altul, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan .

Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?*

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



- *Ce este mai importanta: calatoria sau destinatia?*
- _Cei care ne insotesc._
https://pildepentrutoti.blogspot.com/
Oamenii care ne ies in cale, de-a lungul vietii, ne sunt dati sa ne mantuim si sa ne realizam scopul nostru cel mai inalt.
In viata noastra avem parte numai si numai de acele relatii ce ne ofera cea mai mare posibilitate de a ne implini acest scop; oricat ne-am dori, nu putem controla ce oameni vom intalni, cand si ce fel de experiente cu ei vom trai. De asta se ocupa sufletul nostru, caci el ne cunoaste scopul.
Eu vad relatiile pline de provocari ca pe niste vase pline - in diferite grade - de crapaturi, gauri si cioburi. De orice natura ar fi aceasta relatie, cei doi implicati in ea vad acele gauri, acele crapaturi, acele cioburi si au doua optiuni la dispozitie: sa le lase asa, poate doar sa intoarca vasul sa se vada dintr-un unghi mai bun, lasand vasul sa se strice si mai mult, sau sa vada crapaturile si gaurile ca spatii care se cer umplute cu Iubire si daruire- cam ca in arta japoneza Kintsugi, arta repararii vaselor ceramice crapate sau sparte cu pasta cu aur.

In relatii, cand zici doi, zici trei de fapt- trei fiind relatia care ia nastere instantaneu odata ce exista doi. De aceea, nici nu conteaza daca amandoi le umplu sau doar unul, sau unul umple mai mult si altul mai putin, la sfarsit vasul va fi intreg si de o frumusete uimitoare.

Toate provocarile din relatiile noastre stranse contin invataturi.
Ce lectii putem invata? Sa nu ii mai invinovatim pe ceilalti pentru ca ne simtim neiubiti. Sa ne definim clar limitele. Sa intelegem ca relatia cu partenerul este o oglinda a relatiei noastre cu propria inima. Sa ne iertam atunci cand ne inchidem inima temporar, sa ne purtam cu noi precum un parinte bland si rabdator cu copilul lui. Sa ne acceptam fricile, fiindca numai asa vom putea transforma tendinta de a fugi de suferinta in dorinta de a trai si a fi expresia unei iubiri cat mai profunde. Sa intelegem ca doar schimbarea de atitudine fata de provocarile ce le avem si traim in prezent va face diferenta intre relatiile nesatisfacatoare si cele ce ne implinesc pe deplin.
Odata aprofundate, aceste invataturi ne deschid inima si ne maresc capacitatea de a iubi. Caci despre Iubire e vorba intotdeauna.

ROAGA-TE TU PENTRU TOTI CA DE TINE AM EU GRIJA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, Odata, un preot crestin ortodox a fost intrebat: “Parinte, invata-ma o rugaciune fiindca, incepe postul, iar eu ma rog, ma rog, dar Dumnezeu, nu ma aude si as vrea sa am inima linistita. Parintele, zambind i-a raspuns: - Doi oameni erau pe o insula pustie si nu puteau sa primeasca ajutor de nicaieri. Si s-au rugat fiecare, cum a putut mai bine. Mai intai de toate, aveau nevoie de mancare. S-au rugat si Dumnezeu a trimis mancare unuia din belsug, iar celuilalt deloc. Apoi aveau nevoie de un loc in care sa se adaposteasca de vremea rea. Unul a gasit o pestera placuta, iar celalalt n-a gasit nimic. Pentru a pleca de pe insula aveau nevoie de o barca. Unul a gasit, ca prin minune, o astfel de barca la mal, iar celalalt, nu. Cand cel care a gasit barca s-a hotarat sa plece de pe insula, s-a gandit ca prietenul sau se afla in aceeasi nenorocire si l-a chemat sa plece impreuna. Inainte de a pleca de pe insula, cel dintai l-a intrebat pe celalalt: 

De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, mie nu mi-a dat, dar tie ti-a dat din belsug?"

 Iar acela i-a raspuns: "Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut, pentru ca in toata aceasta vreme, i-am cerut doar un singur lucru: SA TE AJUTE PE TINE!" Cea mai puternica rugaciune in post este iubirea aproapelui! Fii bun si vei avea pe Dumnezeu in inima! 

Cat de adevarate si minunate sunt cuvintele: ROAGA-TE TU PENTRU TOTI CA DE TINE AM EU GRIJA! Si pe pomelnic sa-i treci pe toti cei dragi ai tai, incepand cu parintele tau duhovnic, iar tu sa te treci ultimul! Aceasta inseamna sa fii altruist si nu egoist, aceasta inseamna sa fii bineplacut lui Dumnezeu! Amin si Aliluia!
                                                                                                                          Preot Ioan .

PE TĂBLIA MINȚII MELE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Pe tăblia minții mele,
Scrie, Doamne, un cuvânt,
Ca la el să-mi fie gândul
Toată viața pe pământ.

Scrie, Doamne, POCĂINȚĂ,
Că-i cuvântul dumnezeiesc,
Singurul cuvânt pe care
Sfinții noștri îl iubesc!

Să îi fie pocăința
Dragă sufletului meu,
Ca făcând-o mod de viață
Să-I fiu drag lui Dumnezeu.

Pe tăblia minții mele,
Scrie, Doamne, alt cuvânt,
Scrie, Doamne, DĂRUIRE,
Că-i cuvânt frumos și sfânt.

Dacă-n timpul vieții mele
Pururea voi dărui,
La sfârșitul ei, Iisuse,
Știu că mă vei mântui.

Pe tăblia minții mele
Să mai scrii, Te rog, ceva:
Să mai scrii, Iisuse Sfinte,
"AM MURIT DE MILA TA"

Ca să-mi amintesc, Stăpâne,
Că pe CruceTu mureai
Ca să pot, crezând în Tine,
Să ajung și eu în Rai.

CUVANT DESPRE MANTUIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, daca doresti sa-ti mantuiesti sufletul tau, in mijlocul oamenilor, se cuvine tie sa pazesti acestea: Sa nu fii manios ( crestinul trebuie sa fie un "om al pacii"). Sa urasti pe nimeni (ura este de la diavol, iar iubirea si iertarea de la Dumnezeu). Sa nu clevetesti, nici cu limba nici cu urechea (iadul este pardosit cu limbi de clevetitori). Sa sa nu invidiezi (sa plangi cu cei care plang si sa razi cu cei care rad, sa te multumesti cu putin fiindca, putinul nu se termina niciodata). Sa fii zabavnic a vorbi (sa gandesti de multe ori si sa vorbesti odata, fiindca cuvantul este viu, poate zidi sau poate darama un suflet). Sa fii grabnic la rugaciune (sa nu-ti lipseasca Rugaciunile diminetii, Rugaciunile serii, Rugaciunea lui Iisus, Acatist, Psaltire, Paraclis...). Sa nu te razbuni, nici sa nu urasti pe acela care te-a pagubit de ceva sau te osandeste si sa-l ierti si sa-l miluiesti ca pe un facator de bine al tau. Sa-ti socotesti totdeauna pacatele tale, sa te osandesti, sa te ocarasti pe tine. Sa fii smerit si curat cu sufletul si cu trupul de toate intinaciunea. Sa fii bland, domol, pasnic, bun, milostiv si indurat impodobit cu toata dreptatea si adevarul. Sa te socotesti pe tine mai rau decat toti oamenii si sa spui: Doamne, eu sunt cel mai rau om din lume! Sa nu te trufesti in sinea ta, ca ai facut ceva, pentru ca toata dreptatea noastra este ca o carpa lepadata inaintea lui Dumnezeu. Sa nu te mandresti, ci sa te smeresti zicand in sinea ta: Stii ticaloase suflete, ca am intrecut si pe diavol cu pacatele si nici-un lucru bun n-am facut niciodata. Rugaciunea ta sa fie ca a vamesului cu mare smerenie si zdrobire de inima si sa dai slava lui Dumnezeu pentru tot si pentru toate. Amin si Aliluia!
Preot Ioan .

Rugaciune la vreme de ispita

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Doamne, Cel ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea,- Cel ce, de asemenea, ai ingaduit diavolului sa ispiteasca cu ingrozire si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru ca si mai lamurit sa se vadeasca virtutile si credinta lui intru Tine,- Cel ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si desertaciunile acestei lumi, pentru ca, infrant si rusinat, acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: "inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti",- Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine,- insuti, Atotputernice si Preabunule Stapane, ajuta-mi si mie in aceasta clipa grea, cand duhul satanei imi tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri, si cand viclene amagiri imi framanta inima si sufletul; arata-mi.
Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, sa ma pot bucura de cuvintele apostolului Tau lacob, ce zice: "Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". Daruieste-mi, Stapane, inima curata si credinta tare, pentru ca in aceste clipe sa pot canta dimpreuna cu proorocul Tau David: "Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc? Multi se ridica impotriva mea, multi ii spun sufletului meu: -Nu-i este lui mantuire intru Dumnezeul lui-... Dar Tu, Doamne, Tu esti ocrotitorul meu, Tu esti slava mea si Cel ce inalti capul meu. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si El m-a auzit din muntele Sau cel sfant... A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta". Amin.

CREDINTA si IUBIRE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.blogspot.co.at/?m=1

 Mai ales doua lucruri cere domnul Iisus Hristos de la noi: CREDINTA si IUBIRE. La doua intrebari trebuie sa raspundem cu totii, si raspundem nu atat cu cuvantul, ci cu VIATA, cu viata pe care o traim, pentru ca: MASURA CREDINTEI este MASURA VIETII. Cum ti-e viata, asa ti-e si credinta! DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu participi in fiecare duminica la Sfanta si dumnezeiasca Liturghie. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu te rogi lui Dumnezeu in fiecare dimineata, in fiecare seara, cand te asezi si cand te scoli de la masa. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu nu postesti dupa randuiala sau cel putin miercurea si vinerea. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu ai un preot duhovnic la care sa te spovedesti CEL PUTIN in cele patru posturi mari ale anului, sau, ori de cate ori ti-o cere constiinta. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca nu faci fapte bune. DEGEABA te numeri in randul celor credinciosi, daca tu minti, daca furi, daca invidiezi, daca clevetesti, daca daca judeci, daca urasti, daca esti manios, daca esti viclean, daca esti mincinos si neserios, daca faci pacate mari in trup. DEGEABA te numeri cu cei credinciosi daca nu-l iubesti pe Dumnezeu, pe aproapele tau ca pe tine insuti, dar neaparat si pe vrajmasii tai. CINE ARE OCHI DE VAZUT SA CITEASCA ce-am scris si CINE ARE AMINTE SA IA AMINTE, ca doar atunci va fi CUMINTE! 

                                                                                                                     Amin si Aliluia!
                                                                                                                     Preot Ioan .

Învață-mă, Iisuse!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Învață-mă, Iisuse, să pot să rabd, să iert,

Cu semenii din jur deloc să nu mă cert.

Să-nchid ochii când văd că alții mă bârfesc,

Când dau cu pietre-n mine, să pot să-i ocolesc.

Ajută-mă, Iisuse, să trec un val, o punte,

Cu Tine-ngemânat să urc al vieții munte.

S-aleg doar drumul drept, curat, fără de spini,

Să-mi scutur cu căință necuviincioase vini.

Învață-mă, Iisuse, să-mpart IUBIRE doar,

Așa cum faci și Tu, cu-atâta foc și har.

Să pot zâmbi chiar dacă sufletul mă doare,

Ridică-mă, de cad într-o adâncă vale.

Ascultă-mă, Iisuse, când graiul mi-l ridic,

Să-mi dai putere mare, ispitele să-nving,

Așa cum ai făcut, cu milă, tot mereu,

Nu m-ai uitat deloc când mi-a fost tare greu.

Cu Tine împreună, ca soarele cu cerul,

Pot să-mi deschid aripi și să cunosc misterul.

Îți mulțumesc, Iisuse, pentru-ngrijirea Ta,

De câte ori Te strig, Tu îmi întinzi mâna. 

Maricica Miloievici

ALFA și OMEGA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                        

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.co.at/?m=1

Bucuria mea, fiindca Dumnezeu a imprimat in om chipul Sau, El fiind Alfa si Omega, inseamna ca si in om intalnim alfa și omega. Alfa este CUNOASTEREA si omega este IUBIREA. De multe ori, din dorinta si curiozitatea de a cunoaste, omul greseste, dar, EL POATE FI SALVAT PRIN IUBIRE. Avem ca exemplu, asigurarea data de Insusi Mantuitorul, Iisus Hristos, in privinta femeii din casa fariseului: "I SE IARTA MULT, PENTRU CA A IUBIT MULT" (Luca 7:47). Bucuria mea sa tii minte ca "omul cel drept" din noi este MIC, mic de tot, iar "omul cel pacatos" este URIAS, este un adevarat Goliat. De ce asa? Pentru ca de la caderea din Rai a protoparintilor nostri Adam si Eva, inclinarea spre RAU este mai mare decat inclinarea spre BINE! Dar, omul acela micut, este fratele lui Iisus Hristos, iar Goliatul este vrajmasul acelui om micut. Trebuie sa luam partea celui drept, ocrotindu-l, liberandu-l, intarind-ul si aducandu-l la lumina, ridicandu-l deasupra celui pacatos si dandu-i deplina intaietate (prin Post, Spovedanie, Impartasanie, Cainta, Lacrimi, Milostenie, Smerenie, Blandete, Iubire, Iertare...) ca sa putem spune impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "NU MAI TRAIESC EU, CI HRISTOS TRAIESTE IN MINE!" (Galateni 2:20). Amin si Aliluia!
                                                                                                                              Preot Ioan .

Faptele bune

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                       

La moarte, îngerul păzitor însoţeşte sufletul nostru timp de o zi, prin locurile unde a făcut binele. Îngerul duce sufletul pe unde a vieţuit şi pe unde a umblat, şi-i arată faptele bune pe care le-a făcut.

Faptele bune pe care le facem în timpul vieţii noastre sunt fapte care se uită. De aceea, la moarte, îngerul păzitor însoţeşte sufletul nostru timp de o zi, prin locurile unde a făcut binele.

Îngerul duce sufletul pe unde a vieţuit şi pe unde a umblat, şi-i arată faptele bune pe care le-a făcut. Şi sufletul omului se miră. Nu-şi mai aduce aminte când a făcut acea fapta bună, sau aceea, sau aceea, şi îngerul pe toate i le reaminteşte.

După aceea, urmează ca sufletul să-şi dea seama unde trebuie să ocupe un loc: de-a dreapta sau de-a stânga, în raiul desfătării sau în iadul chinurilor. Lucrul acesta îl face glasul lui Dumnezeu sădit în noi, care este conştiinţa.

SA NU-L INTRISTAM PE DUHUL SFÂNT...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

       

     
                                            http://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/

Bucuria mea, fiecare crestin ortodox, a fost uns dupa Botez cu Sfantul si Marele Mir, si in timp ce preotul rostea: “Pecetea Darului Duhului Sfant”, trupusorul acela a devenit: TEMPLU AL DUHULUI SFANT. Duhul Sfant ne-a fost daruit noua, nu pentru vrednicia noastra, ci, din milostivirea lui Dumnezeu. Bucurie din doua partile: Dumnezeu s-a bucurat cand ne-a daruit darul Sfantului Sau Duh, iar noi ne-am bucurat cand L-am primit. Pentru acest dar atat de mare de la Dumnezeu, nu avem voie sa-L intristam pe Duhul Sfant. Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: “Toata amaraciunea si iutimea si mania si strigarea si hula sa se lepede de la voi impreuna cu toata rautatea” (Efeseni 4:31). Asadar, Duhul Sfant se intristeaza pentru fiecare pacat de-al nostru. Sa lepadam de la noi tot pacatul, pentru ca Duhul Sfant sa se pogoare in sufletul nostru cu bucurie, si sa se veseleasca El intru noi, si noi intru Dansul. Domnul Iisus Hristos ne spune: “De ma iubiti pe mine, paziti poruncile Mele” (Ioan 14:15). Cel ce place Fiului, pazind poruncile Sale, acela place si Tatalui si Duhului Sfant. Dragii mei, mare grija trebuie sa avem deci, sa nu suparam prin pacate pe “Oaspetele inimilor noastre”, Duhul Sfant, care vine la noi cu cele mai bogate daruri. O, Dumnezeule Duhule Sfinte, iarta-ne noua nepasarea pentru slava Ta cea vesnica si nu ne lasa pe noi netrebnicii, deserti si fara de Tine. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                     Preot Ioan .

CUVANT de INVATATURĂ DESPRE POST

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutautilepentrusanatate.blogspot.com/

Bucuria mea, postul este vechi si incepe odata cu omul. E prima porunca de stapanire de sine, data in Rai. Chiar si Iisus Hristos a postit 40 de zile si 40 de nopti pe muntele Quarantania, si El este pilda de viata pentru noi. Ne spune Sfantul Evanghelist Matei: “Acest neam de demoni nu iese decat numai CU RUGACIUNE si CU POST” (Matei 17:21). Iar Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a invatat ca: “Vor veni zile cand Mirele se va lua de la ei (adica, se va inalta la Cer); 

ATUNCI VOR POSTI in acele zile” (Luca 5:35). Este cat se poate de clar, ca trebuie sa postim. Cine nu posteste cel putin in aceste doua zile, nu-si va mantui sufletul, ci-l va osandi. Asadar, esti crestin ortodox? Atunci, sa postesti totdeauna, CEL PUTIN, miercurea si vinerea, fiindca, miercuri, Hristos a fost vandut, iar vineri a fost rastignit. Postul este “izvor de sanatate” si pricina de mantuire! Cine nu tine post macar miercurea si vinerea, este batjocorit de diavoli prin necazuri, ispite, suferinta..., iar dupa moarte nu-L va putea vedea pe Dumnezeu, fiindca ii lipsesc “aripile sufletului”. Prin POST ne pregatim pentru spovedanie. 

                              Prin SPOVEDANIE, ne pregatim pentru impartasanie. 

Prin IMPARTASANIE, ne unim cu Dumnezeu si El cu noi. IN TINERETE POTI (sa postesti), DAR NU VREI; IAR LA BATRANETE O SA VREI, DAR N-O SA MAI POTI! “Post usor cu iertaciune, Presarat cu fapte bune, Si la toate s-avem frane, De la ochi pana la mana, Trupul sa se subtieze, Sufletul sa invieze, Sa se-nalte cat mai sus, Unde nori si vanturi nu-s, Rupti de cele pamantesti, Sa prindem aripi ceresti!” ASADAR: Trebuie sa postim in armonie, adica, SI CU TRUPUL, SI CU SUFLETUL, CEL PUTIN MIERCUREA SI VINEREA IN TOATA VIATA TA! Amin si Aliluia!
                                                                                                                   Preot Ioan .

PARINTELE DUHOVNIC ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

Bucuria mea, sa nu uiti ca parintele tau duhovnic iti este “calauza duhovniceasca” in drumul catre Iisus Hristos. Mana lui iti poate da, DEZLEGARE DE PACATE si SFANTA IMPARTASANIE, lucruri pe care tu nu ai de unde sa le poti lua. Preotul de aceea se cheamă duhovnic pentru ca poarta in el pe Duhul Sfant, are Harul Duhului Sfant. Inteleptul Sirah indeamna: “Nu te rusina sa-ti marturisesti pacatele” (Intelepciunea lui Iisus Sirah, 4: 26). Iata ce-i spune Sfantul Teodor Studitul, parintelui sau duhovnic, sfintitul parinte Platon: Parinte duhovnic: "Tu esti lumina mea, faclia mereu aprinsa care alunga gandurile intunecate ale sufletului meu. Tu esti toiagul care alunga trandavia inimii mele, leacul intristarilor mele, balsamul care imi innoieste curajul, evanghelia mea, bucuria mea, sarbatoarea mea, slava mea. Fara tine, soarele imi pare intunecat. In lipsa ta, nimic nu-mi place pe pamant. Fiindca ce este mai dorit decat un adevarat parinte, si inca un parinte dumnezeiesc?".
Dumnezeu si Maica Domnului, sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta! Maica Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan

                                    .http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

RUGACIUNEA PREOTULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://bisericasfintilorpetrusipavel.blogspot.ro/

"Rugaciunea preotului pentru oameni are o mare putere la Dumnezeu, atunci cand este spusa din toata inima, cu credinta si dragoste. Sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multi preoti care sa se roage Domnului cu duh arzator. Caci cine ar putea sa se roage pentru turma cea cuvantatoare cu mai multa putere, decat preotul investit pentru aceasta cu Harul Duhului Sfant si cu putere de la Dumnezeu Insusi?" (Sfantul Ioan de Kronstadt).

 
• TU ceri iertarea pacatelor tale, PREOTUL se roaga fierbinte pentru toti!

 
• TU voiesti pentru tine pacea, PREOTUL se zbuciuma sa o dea tuturor!

 
• TU iti doresti curatia ta sufleteasca, PREOTUL o da fiecaruia.

 
• TU vezi pamantul cu momelile lui trecatoare, PREOTUL iti arata Cerul, Mantuirea, pe Iisus Hristos, Viata vesnica.

 
• TU alergi dupa binefaceri, care maine te vor parasi, PREOTUL te intampina cu darurile vesnice ale lui Dumnezeu: Sfintele Taine!

 
Dumnezeule, milostiveste-te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza fata Ta peste noi si ne miluieste!

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

Ce poate face o candela

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Fiind învăţătoare, vedea, cu darul lui Dumnezeu, câţi copii străluciţi şi folositori în societate ieşeau din mâinile ei. Însă copilul ei, singurul de altfel, căruia i s-a dedicat cu totul, nu vroia să se hotărască pentru un lucru, nu îşi găsea un scop în viaţă. Tovarăşiile rele l-au învăţat să distrugă din temelii şi să ruineze morala creştină, religia, ţara.
Zile, săptămâni, luni întregi lipsea de acasă, fără să trimită vreun semn de viaţă. Vă daţi seama ce însemna pentru mamă aceste lucruri! Cine va putea spune vreodată durerile, trudele, lacrimile unor astfel de mame care nu văd nici un progres, nici o speranţă în fiii lor! Şi această mamă aştepta vreo schimbare din partea fiului ei. Rugăciunea ei, tămâia care ardea, candela pe care o aprindea, toate acestea erau pentru fiul ei. Când a venit timpul ca băiatul să meargă în armată, mama s-a îmbărbătat cu aceste cuvinte: „Poate acolo se va redescoperi pe sine”.
Băiatul, însă, a prezentat un certificat de la psihiatru şi a dobândit o amânare. Mama rămăsese la obiceiul ei: candelă şi tămâie, ulei şi lacrimă.
Într-o zi, fiul ei s-a întors acasă deoarece luase hotărârea să meargă la armată. „Semn bun”, spuse mama în sinea ei. A trecut tot stagiul militar. Nu a venit să o vadă nici măcar o singură dată. Mama însă nu a lăsat fără ulei şi fără lacrimă colţul ei de rugăciune nici măcar o seară. Era luna mai, iar fiul ei s-a întors acasă bucuros, plin de bunădispoziţie, ca şi cum nu ar fi lipsit nici o zi. I-a cerut nişte bani pentru a merge câteva zile la mare împreună cu câţiva prieteni. I-a dat imediat. Mama a simţit atunci că se luptă cu cineva piept la piept. Nu acesta era copilul ei. Era duhul cel rău ce trebuia biruit de Duhul lui Dumnezeu.
Au trecut 10 zile şi s-au întors toţi bucuroşi. Au povestit noutăţile lor, au mâncat, au băut cafea, iar la final fiul i-a spus mamei:
– Mamă, ţi-am adus un cadou. Am zis să nu vin cu mâna goală, de data aceasta. Deschide-l să vedem dacă îţi place.
– Cadou de la tine, băiatul meu, şi să nu-mi placă? Mă bucur că te-ai gândit la mine.
– Deschide-l…
Mama a luat cadoul şi l-a deschis. Doar ce a zărit ce era înăuntru şi a îngheţat. Lacrimile i s-au scurs pe obraji. Era o candelă de o frumuseţe rară.
– Mamă, te vedeam dimineaţa şi seara că aprinzi candela şi ştiam, eram sigur, că faci acest lucru pentru mine. În gândul meu te vedeam mereu în faţa candelei. Nimic nu îmi scăpa din tot ceea ce făceai, din tot ceea ce sufereai. De atunci am avut această dorinţă arzătoare: eu să aprind candela, dumneata să pui untdelemnul şi… lacrima.

POSTUL PASTELUI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“...

https://biserica-casaluidumnezeu.blogspot.com/?m=1

Bucuria mea, poezia de mai jos este scrisa de Andrei Ibrahim, iar eu subscriu mesajului transmis prin ea:

“Domnul, in Postul Mare,

 Ne va da binecuvantare,

 Daca nu tinem suparare,

 Si de la frati cerem iertare!

 
Deci, fratilor sa ma iertati, 

Pentru orice cuvant sau gand rau, 

Sa fim buni si impacati,

 Placuti in fata lui Dumnezeu!”.

POST USOR, POST CU FOLOS cu ajutorul lui Hristos, SPRE MANTUIREA SUFLETULUI. Minunat ar fi ca incepand de astazi si pana la sfarsitul Postului Mare, sa ne straduim sa fim: SURZI, MUTI si ORBI, astfel incat de Sfintele Pasti sa putem praznui cu sufletul plin: de BLANDETE, de IERTARE, de RABDARE, de IUBIRE, de MILOSTENIE, de INFRANARE de la mancare si de la poftele trupesti... Cum adica, surzi, muti si orbi? Surzi, la clevetelile altora de langa noi. MUTI, adica, sa nu vorbim pe nimeni de rau, sa nu clevetim, sa nu judecam, sa nu invidiem. ORBI, adica, sa nu vedem pacatele, patimile si caderile sufletesti ale aproapelui nostru. Acestea toate ostenindu-ne a le implini cu ajutorul lui Dumnezeu, si totodata fiind si SPOVEDITI si IMPARTASITI, in ziua de Sfintele Pasti, Iisus Hristos va invia (in mod virtual) si in sufletele noastre. Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .