INTRU SLAVA ZIDITORULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

O, mare esti Tu, Doamne!
Se miră ochii mei
De firea cea văzută
Cu armonia ei!

 
Pe cele trecătoare
Asa le-mpodobesti!
Dar cât mai minunate
Vor fi cele ceresti!

 
De-ar înŃelege mintea
Podoaba cea de sus,
Te-ar pomeni de-a pururi,
Stăpânul meu - Iisus.

 
Atunci dulceața lumii
De tot am defăima
Si raza Ta cea Sfântă
Mereu ne-ar desfăta.

 
Dar mintea cea greoaie
Atârnă spre pământ,
Împiedicând pe suflet
Din Sfântul său avânt.

 
Pornirea pătimasă
A trupului de lut
Adesea ne desparte
De Cel ce ne-a făcut.

 
Înaripează, Doamne
Gândirea mea spre cer
Si-mi usurează trupul
Cu sufletul stingher!

 
Sf Ioan Iacob Romanul

Astăzi, la sfârşit de an,

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Astăzi, la sfârşit de an, Doamne vin în Faţa Ta

Să Îţi mulţumesc Părinte c-ai păzit fiinţa mea

Iar în anul care iată că aproape a trecut

Mi-ai fost Doamne Călăuză, mi-ai fost Pavăză şi Scut!

Mulţumesc că-n orice clipă am simţit Iubirea Ta,

Că ai fost în barca vieţii când furtuna era grea...

Iar când însetam pe cale şi credeam că sunt înfrânt

Tu mi-ai dat din apa vie care curge din Cuvânt!

Mulţumesc de pacea sfântă ce mă-nvăluie mereu

De când Te-am primit în viaţă ca Stăpân şi Dumnezeu...

Şi de sfânta părtăşie Doamne vreau să-Ţi mulţumesc

Când m-aplec în rugăciune şi Îţi spun cât Te iubesc!

Mulţumesc pentru-ndurarea revărsată zi de zi

Peste lume...peste ţară şi peste ai Tăi copii....

Pentru apă, pentru pâine, pentru tot ce ai creat...

Mulţumesc că eşti IUBIRE şi eşti Doamne minunat!

Şi Te-aş mai ruga Părinte pentru anul care vine

Fă ca lumea-ntreagă Doamne să se-ntoarcă către Tine!

Să răsune-ntreg pământul de cântări şi bucurie,

Rugăciuni şi osanale închinate Doamne Ţie!

Poezie primită , in mesaj... 

IUBIM CAINELE SI UIT[M PE DUMNEZEU...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

CREDE-N EL ȘI VEI TRĂI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“ 

de Preot Sorin Croitoru

Cel ce lumea a făcut
Și pe oameni i-a creat
Într-un staul S-a născut
Și-ntr-o iesle-a fost culcat.

El, bogat în cer fiind,
Pentru noi a sărăcit,
Om ca tine devenind,
Îmbrăcând un trup smerit..

Ia gândește-te puțin,
Pentru ce-a făcut așa?..
Vrei să-ți spun, iubit creștin?
Pentru mântuirea ta!

Mari minuni s-au petrecut
Când Cuvântul S-a-ntrupat,
Fiindcă Dumnezeu a vrut
Să devii și tu bogat!

 
Atârnat pe Crucea Sa
Ca un miel jertfit de Paști,
Domnul tău Cel bun murea
Ca în Duhul să te naști..

Până astăzi nu știai,
Dar din ziua asta știi:
Domnul S-a întors în Rai
Ca pe urma Lui să vii!

Crede-n El și vei trăi
Unde nu-ți imaginezi,
Unde nici nu poți sui
Dacă în Iisus nu crezi,

Fiindcă numai de-ai crezut
Domnul ți-a putut spăla
Tot păcatul ce-ai făcut
În întreagă viața ta.

Crede-n El și vei trăi
Unde nu-s dureri, nici chin;
Da, pe veci așa va fi
Viața ta, iubit creștin

NASTEREA MANTUITORULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

In Betleem colo-n oras,
Dormeau visand locuitorii,
Iar langa turma, pe imas,
Stateau de paza, treji, pastorii.


Si-n miez de noapte dulce cant,
Din cer cu stele-a rasunat,
Se rumenise cerul Sfant,
Pastorii s-au cutremurat.

Din slavi un inger cobori: "Fiti veseli!"
- ingerul Ie-a spus,
"Plecati, si-n staul veti gasi,
Pe Craiul stelelor de sus!"


Pastorii veseli, in oras,
Spre staul cu pasi iuti pornira,
Si-un prunc atat de dragalas,
Acolo-n paie ei gasira.

Nici leagan moale, nici vreun pat,
Doar fan mirositor pe jos,
Pe fan, in iesle sta culcat,
Micutul prunc: Iisus Hristos.

El, Fiul domnului si Crai,
Al stelelor de farmec pline,
De-atunci cu drag, la voi, din Rai,
In fiecare iarna vine!


Ion Creanga

DESPRE CANDELĂ ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Când se arde candela în faţa icoanelor Îngerul Candelei, înger păzitor, care stă mereu în casă, atât timp cât arde candela, dincolo te va întâmpina atunci când sufletul pleacă din această lume materială... Îngerul stă atâtea zile cât ai ars candela nestinsă în casa în care o păzeşte şi o ocroteşte de orice rău, iar când sufletul tău va pleca dincolo tot atâtea zile te plimbi prin rai şi ai să te îndulceşti de acele bunătăţi, chiar dacă tu nu ai reuşit să te mântuieşti cât ai trăit pe pământ şi numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ţinut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe pământ atunci te vei duce la locul rânduit de Dumnezeu după faptele tale în viaţă pe pământ.
Când ai aprins şi ai ars mereu candela la icoane, 24 de ore neîntrerupt, îngerul candelei iţi duce şi sădeşte în grădina ta din Rai, ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenţie şi cu credinţă, o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom dacă era ulei de măslin şi astfel ai pregătit grădina ta în Ceruri. Încă tu fiind în viaţă pe pământ dacă ai aprins candela şi ai plecat de acasă şi aceasta se stinge, Îngerul care veghează ca ţie să nu ţi se intâmple nimic rău în casă, nu pleacă ci rămâne în continuare în casa ta până soseşti tu. Dacă văzând candela stinsă primul lucru pe care-l faci (spălându-te mai intâi pe mâini) este să aprinzi candela, Îngerul nu mai pleacă, iar dacă te iei cu alte treburi şi neglijezi aprinderea candelei Îngerul pleacă mâhnit şi revine numai după ce tu o reaprinzi...
Dacă tu ai aprins permanent candela şi ai plecat de acasă lăsând-o aprinsă , chiar dacă ţi s-a rânduit sfârşitul în alte împrejurări, adică se întâmplă voia Lui Dumnezeu să mori pe drumuri sau în altă parte decât în casa ta şi nu are cine să iţi aprindă lumânare, cu lumina candelei Îngerul te însoţeşte pe drumul de dincolo, se socoteşte deci că ai lumină şi nu mori în întuneric.
Când aprinzi candela sau pui uleiul şi observi că acesta a scăzut iţi pui o dorinţă, te rogi şi îţi faci mătanii şi să ştii că întotdeauna se împlineşte (a se aminti aici de candela pe care turcul o aprindea la icoana Sf Nicolae în fiecare zi, icoană pe care el o luase dintr-o biserică creştină şi pe care o furaseră semenii săi, după căderea Constantinopolului şi minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoţului ce îi prădase casa în lipsa sa, precum şi alte întâmplări adevărate trăite de noi.
Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Maica Domnului să vă aibă sub Sfântul Acoperămant.
Din sfaturile părintelui pustnic Gherasim de la Sfântul Munte Athos.
- Rugăciune la aprinderea candelei
Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin

A crede

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Ce înseamnă a crede? a fost întrebat Avva Pimen cel Mare. Acesta a răspuns: „A crede înseammă a petrece întru smerenie şi milă“

(Pateric).

Smerenia nădăjduieşte în Dumnezeu - nu în sine şi nu în oameni; de aceea, purtarea ei e simplă, fără ocolişuri, statornică, măreaţă. Fii cei orbi ai lumii acesteia numesc acest lucru trufie.

Smerenia nu pune niciun preţ pe bunătăţile cele pământeşti; în ochii ei, mare este Dumnezeu, mare este Sfânta Evanghelie.

„Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

“Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în ziua necazului şi te voi asculta şi te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…” cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând: Doamne, Dumnezeul meu, greşit-am înaintea Ta, primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel rătăcit. Tu, Doamne, Care l-ai îndreptat pe vameşul să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel viu. Dătătorul înţelepciunii, învaţă-mă pe mine, robul Tău. Sfătuitorule povăţuieşte-mă să pot scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc. Doamne, Dumnezeul meu, bucuria mea, cela ce cauţi spre cei smeriţi, vezi necazul meu şi osteneala mea şi arată-mi mila Ta, dăruieşte-mi să mă bucur de milostivirea Ta. Aliluia

Valoarea Faptei. Darurile Părintelui Varlaam Almăjanu - Mănăstirea Parto...

CEL CE IUBESTE MULT, SE DA PE SINE ÎNSUȘI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, iata cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Porfirie Kavsokalivitul: "Cel ce iubește puțin, dă puțin; cel ce iubește mai mult, dă mai mult. Iar cel ce iubește foarte mult, ce are vrednic de dat? Se dă pe sine însuși!" Sfantul Parinte, Serafim de Sarov, zice asa: "Chiar dacă am fi umplut oceanul cu lacrimile noastre, nici măcar atunci nu I-am fi putut răsplăti Domnului cum se cuvine pentru ceea ce El ne dăruieşte în mod gratuit, hrănindu-ne cu Prea Cura­tul Său Trup și Prea Cinstitul Sau Sânge, Care spală, curăţă, dă viaţă si ne ridică din moarte. 

Aşadar, apropie-te fără să ai vreo îndoială, şi nu te tulbura." Iar Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, inspirat și el tot Duhul Sfant, zice:" Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curăţească. Cine vrea să-L vadă pe Hristos trebuie să se ridice în duh deasupra naturii, pentru că Hristos este mai mare decât natura.

 Mai uşor este să vezi un munte înalt de pe o colină decât din vale. Zaheu era mic de statură şi, vrând să-L vadă pe Hristos, s-a suit într-un copac înalt. Cine vrea să-L întâlnească pe Hristos trebuie să se curăţească, pentru că-L întâlneşte pe Sfântul Sfinţilor. Zaheu era întinat de iubirea de argint şi nemilostivire şi, când s-a întâlnit cu Hristos, s-a grăbit să se cureţe prin pocăinţă şi facere de bine."

 Sfantul Parinte, Iachint de la Putna, ne sfatuieste asa: "Frate, iti pare rau ca L-ai suparat pe Dumnezeu? Iti pare rau ca l-ai intristat pe aproapele?

 Lupta-te. Asta ti-e ascultarea, asta ti-e canonul: nu mai gresi, nu-L mai supara pe Dumnezeu, nu mai supara pe aproapele. Pe cat iti este cu putinta, sa fii in pace cu toata lumea! Lupta-te dupa putere si roaga-te neincetat!“

   🙏 Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu tine in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. Amin si Aliluia!

                                                                                                                                       Preot Ioan 🔔.

URMAND LUI HRISTOS!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, asa ne indeamna Sfantul Parinte, Porfirie Kavsokalivitul: "Sa fii un exemplu demn de urmat in drumul spre Hristos”. Si zice Sfantul Parinte, Efrem Sirul: "Daca vrei sa birui intristarea, nu te necaji. Si chiar daca esti lovit, ocarat, sau prigonit, nu te supara, ci mai mult bucura-te! Si numai atunci sa-ti para rau, cand gresesti. IInsa si atunci cu masura, pentru ca sa nu cazi in deznadejde." Un alt Sfant Parinte, Sofronie Saharov, ne spune adevarat si cu sfintenie: "Naiv este cel ce crede ca va putea strabate calea, urmand lui Hristos, fara lacrimi." Fiindca, dupa cuvantul Sfantului Parinte, Aghioritul: "Inima e curatata cu lacrimi si cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce patimeste are aceeasi putere ca doua galeti de lacrimi." Iar Sfantul Parinte, Arsenie Boca, ne indeamna asa: "Rugaciunea si postul, aceste aripi sufletesti; puternice arme de lupta duhovniceasca, cu care-ti poti castiga biruinta a tot pacatul, le cunosti si tu, omule, si stii cat de folositoare sunt. Da! rugaciunea si postul sunt minunatele unelte duhovnicesti cu care iti strangi laolalta roada ostenelilor, ca si pe alta parte uneltele gospodaresti - cand trebuie sa cosesti pacatul, cand sa aduni virtutile si cand sa nimicesti buruiana gandurilor salbatice. 

Foloseste-te de ele cand trebuie, caci nimeni nu cunoaste unde sa aduni si unde sa tai, numai tu, omule, stii."

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze bucuria mea in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau, in fiecare zi a acestei saptamani! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan 🔔.

DOAMNE, DUMNEZEULE, AI GRIJA DE MINE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏 Bucuria mea, Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, unul din “stalpii” credintei crestin ortodoxe din tara noastra, ne indeamna asa: "Orice clipa poate sa fie un timp si orice suspinare poate sa fie o rugaciune, pentru Dumnezeu! Exista o lume calugareasca deosebita de cea laica, desi, in mare, calugar inseamna crestin bun. Fiindca,   Dumnezeu n-a facut rugaciuni speciale pentru calugari. Insa calugaria nu poate fi prinsa in nici-un citat, in nici-o cuprindere filosofica. E dincolo de intelegere, pentru ca este o lupta continua cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu vointa libera, cu ratiune si cu afecte. Asadar, daca mergi la manastire si-ti tai voia, esti in lupta cu Creatorul, care te-a lasat cu vointa libera. Si atunci trebuie sa birui cu orice chip, si lui Dumnezeu ii place acest lucru. Asa cum s-a luptat si Iacob cu Dumnezeu si L-a biruit – in sensul acesta: TREBUIE SA TE PIERZI CA SA TE GASESTI! Trebuie cu orice pret sa te instalezi intr-o persoana ingereasca. Vorbesc despre calugari, dar nu e oprit nici unui mirean de a se „subtia” cat mai mult. Astfel ca, domnule intelectual, trebuie sa fii prezent la Dumnezeu, sa ai in cugetul tau momente de „tasnire”: “DOAMNE, IARTA-MA!”. Si este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar intreb: „De ce ai ramas bulgare, de ce te-ai culcat ca un bulgare, fara sa zici macar «DOAMNE, DUMNEZEULE, AI GRIJA DE MINE»”. In felul lui, fiecare ins este obligat sa tina o relatie cu Dumnezeu, de evlavie. Daca mi-ar cere cineva sa-i spun intr-un cuvant ce este cultura, i-as raspunde: ARMONIE! Daca mi-ar cere un altul, mai pretentios, sa-i spun intr-un cuvant Biblia ce este, i-as raspunde: ARMONIE! Altfel spus: esti intelectual –  FII ARMONIOS CU CEL CARE TE-A CREAT!"

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, bucuria mea! Amin si Aliluia!

                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

DOAMNE, TE ÎNTREB!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Eliana Popa

Doamne-mi plec genunchiul, ruga mea-Ți grăiesc,

Să ridici din moarte, neamul românesc!

Fiindcă-și doarme somnul parcă prins de-o vrajă,

Legănat de bezna ce l-a prins în mreajă.

În ce primăvară, Doamne, ne-om trezi?

Și-n ce dimineață se va face zi?

Câte jertfe, Doamne, trebuie a duce,

Neamul meu, de veacuri, răstignit pe Cruce?

Doamne, Te-ai ascuns într-un infinit?

Supărat ești, Doamne, că Te-am răstignit!

Iartă-ne și lasă Mila Ta să vie

Să dezlegi blestemul de pe-a noastră glie.

Rupe, Doamne, vraja, dă-ne iar putere

Să plătim tributul care ni-l vei cere.

Să urcăm Golgota spre crucificare,

Îmbrăcați în haina cea de sărbătoare.

Mame-nlăcrimate lângă noi să urce,

Să își plângă fiii la picior de cruce.

Lacrimile lor să ne fie nouă

Giulgiu străveziu ca țesut din rouă.

Doamne, eu, nimicul, Te-ntreb cu durere,

Neamul meu, urca-va către Înviere?

Ne mai vindeci, Doamne, aripile frânte,

Să urcăm spre Tine, zările abrupte?