joi, 28 iunie 2018

Rugăciune la necontenirea ploilor

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primește smerita noastră rugăciune și nu ne pierde pe noi, nevrednicii, întru mania Ta, cu revărsarea ploilor necontenite și cu răscoala mare de ape. Ci poruncește norilor să se împrăștie, și razelor soarelui să strălucească pe pământ, spre înmulțirea și adunarea roadelor acestuia, și spre pacea a toata făptura, ca având noi îndestularea și paza milei Tale, să facem îndreptare vieții noastre și să proslăvim preasfânt numele Tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in vecii vecilor. Amin

miercuri, 27 iunie 2018

Venita vremea - Versuri Eliana Popa



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Durerea unui preot


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


                                 Pierdem mult atunci când întârziem la biserică

                   Se cuvine să știm că în fiecare dimineață la biserici se săvârșește Utrenia și în continuare Dumnezeiasca Liturghie, dacă este Duminică sau sărbătoare, iar în fiecare după-amiază se săvârșește Vecernia, iar la unele biserici și Paraclisul. Sună clopotul în fiecare dimineață, sună și în fiecare după amiază, ca să ne aducă aminte că începe o rugăciune de obște și ne cheamă la ea. Mulți cred că aceste slujbe îi privesc pe preoți sau pe monahi și se săvârșesc pentru ei. Nu, frații mei, slujbele nu-i privesc numai pe preoți și pe monahi, ci ne privesc pe toți. De aceea toți, dacă este cu putință, suntem datori să mergem în biserici la aceste ore.

       Aici vă rog să-mi îngăduiți să fac o observație și, totodată, să formulez și o rugăminte. În fiecare Duminică și sărbătoare cei mai mulți veniți la biserică în ultima jumătate de oră sau chiar sfert de oră, adică cu puțin înainte de a se sfârși Dumnezeiasca Liturghie, și vă simțiți satisfăcuți că v-ați împlinit „îndatorirea” de a merge la biserică. Unii treceți pe la biserică după terminarea Dumnezeieștii Liturghii, aprindeți o lumânare și vă simțiți mulțumiți.

Sună clopotul prima dată și ne spune: „Veniți, că începem slujba!”. Sună a doua oară, atunci când se cântă imnul Maicii Domnului: „Ceea ce ești mai cinstită…” și ne silește să ne grăbim. Sună și a treia oară, la Doxologie, ca să ne spună: „Întrăm în Dumnezeiasca Liturghie, ați întârziat”. Cu toate acestea noi încă mai întârziem.

La teatru, după ce a început reprezentația, se închid ușile, și chiar un minut de întârziem, rămânem afară. La programele de la televizor nu pierdem nici un minut, la serviciu trebuie să-ți marchezi cartela la ora stabilită, la întâlnirile noastre, la cumpărăturile noastre, peste tot ne străduim să fim punctuali și vai de cel care nu-și ține orarul cu exactitate. Numai într-un lucru nu ne respectăm orarul, în mersul la biserică.

Dumnezeu așteaptă, Dumnezeu nu pedepsește, Dumnezeu nu are ceas. Dar v-ați gândit vreodată câte pierdeți atunci când nu veniți din timp la biserică?
 Mă refer mai ales la slujbele de Duminică, în timpul cărora premerge Utrenia și urmează Dumnezeiasca Liturghie.
Utrenia este pregătirea preotului și a credincioșilor pentru Dumnezeiasca Liturghie. Din păcate, puțini creștini vin la Utrenie, dar aceștia dobândesc mult. Cei mai mulți nici nu știu ce înseamnă Utrenie, dar nici Dumnezeiasca Liturghie nu știu ce este, de vreme ce vin în ultima clipă, chiar și atunci când vor să se împărtășească.

Fraților, să învățăm ce înseamnă cultul dumnezeiesc, să aflăm ce importanță are el pentru viața noastră, pentru a participa cu o dorință arzătoare la el, și astfel să ne bucurăm de foloasele lui. Și să considerăm o mare pagubă, atunci când pierdem chiar și câteva minute, iar nu ceasuri, din slujba dumnezeiască.

SURSA facebook

OM IN TOATE SA RĂMAI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   A urca pe trepte sus,
Poate fi o intamplare,
Inteleptii au tot spus:
OMENIA-I LUCRU MARE!

Si urcand sa iei aminte,
Nu uita sa tot saluti,
Drumul nu-i doar inainte,
 Cad si cei mai increzuti.

LACOMIA si MANDRIA,
I-a intunecat pe multi,
In BLANDETE e taria,
PACEA e intre virtuti.

VICLENIA, nu e treapta,
Ce te-ar inalta in sus,
Sa ai mintea inteleapta,
 Sa nu fii de ea rapus.

Poti sa urci in viata ta,
 Si sa cazi oricand, sa stii.
Dar un lucru nu uita;
 OM, IN TOATE SA RAMAI!

 (Iurie  Hemei).

   Bucuria mea, in aceasta poezie, se vorbeste si despre VICLENIE, o patima tare urata, care ii stapaneste pe multi oameni. Diavolul, fiind “tata” a toate rautatile, este si incepatorul vicleniei, cu care a corupt pe protoparintii nostri Adam si Eva. De aceea, ne spune Proorocul David: “Pe ucigas si PE VICLEAN IL URASTE DOMNUL” (Psalm 5:6).

 Sfantul Apostol Pavel il acuza pe Elimas vrajitorul: “O tu, cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea” (Faptele Apostolilor 13: 10).
Mantuitorul incadreaza acest pacat intre cele care isi au radacina in “inima omului”, de unde ies: “cugetele cele rele, desfranarile, hotiile, uciderile, adulterul, lacomiile, VICLENIILE...” (Marcu 7:21-23). VICLENIA, este: URA, acoperita sub infatisarea prieteniei, sau, DUSMANIA, ce se arata ca buna vointa, sau, INVIDIA, ce-si da o fata iubitoare, sau, o viata care are forma virtutii dar nu și podoabele ei de fapte. Asadar, te rog sa nu uiti: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

vineri, 15 iunie 2018

NU-ȚI PERMITE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Nu-ți permite, drag creștin,
Nici o răutate.
Ura este un venin
Și puțin câte puțin,
Te ucide, frate.

Nu-ți permite, dragul meu,
Nici o neiertare.
Nu greșești și tu mereu,
Însă Bunul Dumnezeu
Câtă milă are?..

Nu-ți permite, om frumos,
Să spui vorbe grele.
Domnul Iisus Hristos
Nu te vrea răutăcios,
Plin de gânduri rele..

Nu-ți permite să-ți trăiești
Viața în mânie
Și în certuri nebunești,
Dacă vrei să-ți dobândești
Loc în veșnicie.

Nu-ți permite nici o zi
Fără rugăciune,
Fiindcă ea te va hrăni
Și apoi vei împlini
Alte fapte bune.

Deci pe primul loc s-o pui
Și s-o porți cu tine,
Ca să poți la Cer să sui
Când târziu o să apui,
Fiindcă moartea vine..

miercuri, 13 iunie 2018

CÂTĂ DRAGOSTE DE OAMENI..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

de Preot Sorin Croitoru
O.. de n-ar fi fost tâlharul,
Poate nu aș fi crezut
Câtă dragoste de oameni
Îi arăți celui căzut,
Dar văzând cum de pe cruce
Ți-a cerut și-ai vrut să-i dai,
Și cu viața lui stricată
Totuși l-ai primit în Rai,
Ochii mei cei plini de lacrimi
Te imploră, Domnul meu:
Iartă-mi viața păcătoasă,
Căci acel tâlhar sunt eu!
O.. de n-ar fi fost femeia
Ridicată în păcat,
Care încălcase Legea,
Înșelându-l pe bărbat,
Poate, Doamne-al mântuirii,
Eu în veci n-aș fi crezut
Câtă dragoste de oameni
Îi arăți celui căzut..
Dar văzându-Te iertând-o
Pe femeia-n adulter,
Te implor din toți rărunchii:
Ia-mă și pe mine-n Cer!
O.. de n-ar fi fost femeia
Ce picioarele-Ți spăla,
Umezindu-le cu lacrimi,
Iar apoi le săruta,
Nu aș fi crezut vreodată
Cât iubești pe păcătos
Dacă plânge cu durere
Înaintea lui Hristos..
Dar văzând-o pe femeie
Că picioarele-Ți ștergea,
Spăl icoana Ta cu lacrimi,
Sprijin fruntea pe podea
Și răcnesc din toți rărunchii:
Doamne, Dumnezeul meu,
Iartă-mi multele păcate,
Fiindcă Te iubesc și eu!

Parinte,drag !


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Articol preluat de aici:
https://web.facebook.com/elena.popescu.3572846

Cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru parintele meu duhovnic, tot respectul si pretuirea mea ! Ii multumesc ca mi-a aratat calea ...ii multumesc ca mi-a sters lacrimile....ii multumesc ca m-a dojenit...ii multumesc ca mi-a aratat unde am gresit si cat de mult L-am ranit pe Hristos...Si mai presus de toate nu am sa uit ca intr-o zi mi-a soptit la ureche :,, Eliana, tu sa mori pentru Hristos !"

Aceste cu vinte mi-au ramas scrise in suflet...Si iata ce vreau sa-i spun :



 De cand v-am cunoscut imi pare

Ca-n viata mea un inger a patruns
Sa-mi lumineze tainica carare,
Sa-mi fie calauza spre Iisus.

Parinte drag,
As vrea sa stiti ca-n suflet
Multa iubire si pace mi-ati adus
Si plansul meu l-ati prefacut in zambet
Si-mi sunteti si-ntrebare si raspuns.

Parinte drag,
Ma rog ca totdeauna
PreaBunul sa va tina-n palma Sa,
Si mie,pacatoasei, sa-mi mai spuneti:
,,Copilul meu"si ,,bucuria mea"!

Parinte drag,
O rog pe Maica Sfanta
Sa va trimita-n dar,de s-ar putea
Un inger care-n suflet sa v-astearna
Parfum de rai si pulbere de stea.

Parinte drag,
Va port in gand si-n suflet
Sunteti mereu,aici,in fiinta mea
Si-as vrea sa merit ca sa imi mai spuneti
,,Eliana...bucuria mea !"

Va respect si va pretuiesc ca pe cel mai frumos dar pe care l-am primit in Duminica Fiului Risipitor.






vineri, 8 iunie 2018

DE TOATE PENTRU TOTI: AUTOPORTRET



Multi vorbesc de Eliana, că-i așa...evlavioasă 
Dar nu știu că dintre oameni este cea mai păcătoasă
Daca multi i-ar ști povestea, vaai...crestine-ai să te sperii
N-ai văzut mai păcătoasă nicăieri în Evanghelii !

Rătăcit-a vreme multă prin hățișurile vieții
De la răsăritul stelei până-n zorii dimineții
Cheltuindu-si mostenirea....cea primită de la Tată
Când in Duhul Sfânt și apă, a fost pruncă botezată !

A fost oaia cea pierdută printre lupi și vulpi viclene
Si-a zburdat nestingherită printre șerpi și printre hiene
O tot căuta Păstorul, o striga cu dulce glas
Ea râdea fugind departe...nu făcea spre El un pas !

Răspundea cu nepăsare la chemarea Lui duioasă
Pâna-n ceasu-n care viața a lovit-o nemiloasă
Când in sufletul zburdalnic au pătruns dureri amare
A privit spre cer sfioasă...la Prea Sfânta Născătoare !

Și-a trimis Stăpâna înger, din alaiul lui Hristos
Să o poarte spre Lumină din hătisu-ntunecos
,, - Iată, oaia cea pierdută, ți-am găsit-o , s-a întors!"
Așa a grăit Stăpâna pentru mine lui Hristos !

,,- S-o hrănești din Sfânta-Ti mână,s-o adăpi că-i însetată,
Să-i tămăduiești durerea că-i de fiare sfâșiată !
S-o iubești și să o mângâi, căci departe-a stat de Tine
N-a-ndrăznit să se întoarcă...însă m-a strigat pe mine!"

,, - Vino, oaia Mea pierdută, Te-astept și strig de mult
Te-am lăsat pribeagă-n lume pentru că așa ai vrut
Dar iubirea Mea e mare...încă stau și vă astept
Nu puteți voi a greși...atât cât pot Eu să iert ! "


sursa....

DE TOATE PENTRU TOTI: AUTOPORTRET:


PRIETEN DRAG,

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

(versuri: Eliana Popa)
Am invatat că-n viata asta oricâti prieteni ai avea
Oricâti ti-ar spune cu iubire, că pentru ei insemni ceva,
E doar o cruntă amagire, ajunge doar o vorbă rea
Si nu mai esti la fel de ,,drag", asa cum iti spuneau candva !
Am invatat că-n viata asta, să nu privesc decât la Cer
Iubirea ta, prieten drag, e doar un lucru efemer
M-a-nvăluit precum parfumul din cupa unui trandafir
Care acum se departează ca adierea de zefir !
Prieten drag, te simt departe...eu nu mai sunt in preajma ta
Desi incerc să-ti fiu aproape, fugi tot mai des din calea mea!
Si vorba ce-mi spunea bunicul, răsuna iar in gândul meu :
,, Copilă, sa nu-ti faci prieten decât pe Bunul Dumnezeu
Ca niciodata să nu suferi, tu să nu-ti pui nadejdea-n om
Să il iubesti pe fiecare, chiar dacă e sărac sau domn
Dar să nu ceri in schimb nimic, numai atât... să îi iubesti
Că astfel tu, iubit copil, Legea cea Sfânta o-mplinesti !
Să nu astepti o vorba bună,sa nu astepti ceva curat
Că Domnul Tau Hristos, Prea Bunul , nici El, nimic n-a asteptat,
Sa fi tu cel ce-ntinzi o mana, chiar dac-ar fi să te lovească
Si dragostea ce le-o arati, cu răul sa ti-o răsplătească!
Priveste cu nădejde sfânta, la Cel in cuie tintuit
Vândut si părăsit pe Cruce, de cei pe care i-a iubit 
Doar El să-ti fie-n veci Prieten, doar Lui să-i spui durerea ta
Că numai El si pe nevrednic il poate vesnic mângâia,
Doar El iti poate sterge-n taină, obrazul trist si-nlăcrimat
Doar El iti poate-ntinde mâna când alti prieteni te-au uitat !
Că omul astazi nu mai stie să poarte si durerea ta
Cărarea dragostei e-nchisă...prietenia tot asa "
Sursa foto : Facebook

miercuri, 6 iunie 2018

Ajută-mă Doamne...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de moarte? Că am văzut pe fra­tele meu în groapă, zăcând fără de mărire și fără de chip. Dar ce aștept? Și în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe Care Te rog ca, mai în­a­inte de sfârșit, să mă îndreptezi.

Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi sta înaintea Ta și voi fi judecat, Unule lesne iertătorule!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.


marți, 5 iunie 2018

CAPĂTUL DRUMULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Nu încerca să îi tot schimbi pe alții,
Nu poate Dumnezeu, tu crezi că poți?
Doar cu a lor voință, Domnul nostru
Făcut-a sfinți din desfrânați și hoți!

Tu poți să îi ajuți, îți dau dreptate,
Să semeni grâu în țarinile lor,
Dar de pământul nu-ți permite, frate,
Oprește-te, că ești plictisitor!

Iar de te-ai ostenit cu semănatul
Și totuși... nu-i nimic de secerat,
Nu-ți fie frică, plata ta e mare:
La Domnu-i important c-ai încercat!

Să știi că uneori n-ajunge vorba.
Cât ai vorbi, nimic nu reușești
Încearcă, deci, să te sfințești pe tine,
Nu vorbe-n vânt, ci har să dăruiești!

Doar când tu însuți o să arzi de râvnă,
Iar rugăciunea aer îți va fi,
Abia atunci vei înmuia și piatra,
Și gheața de pe inimi vei topi!

A învăța, la noi e datorie
La mine și alți preoți, frații mei,
Dar ție, frate, nu ți se impune:
Sunt alte fapte bune, dacă vrei...

Ce predică rostit-a Domnul nostru,
Cu nouă fericiri în Galileea...
Din cele nouă, tu alege una
Și ține-te cu râvnă de aceea!

Sărac cu duhul, milostiv sau blând,
Plângând păcate, făcător de pace,
Flămând de bine, prigonit în Domnul,
Nu știu... vezi tu care din ele-ți place...

Nu-s importante startul sau plecarea,
Nici calea luptei pentru fericire,
Ci important e să ajungi la capăt,
Iar capătu-i a noastră mântuire!

luni, 4 iunie 2018

ȘI PENTRU PĂCĂTOȘI CA MINE..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Nu este demnă gura mea
Să Îți rostească Sfântul Nume,
Căci nu sunt vorbe sfinte-n ea,
Ci numai bârfe despre lume,

Dar totuși, Doamne, eu doresc
Ca gura mea să Te numească..
Rostindu-Ți Numele ceresc,
Eu sper să se înțelepțească..

Nu este demnă gura mea
Icoana sfântă să-Ți atingă,
Căci focul bârfelor din ea
Nu vrea deloc să se mai stingă

Și totuși eu nădăjduiesc
Ca atingându-Te cu gura,
Deodată să mă liniștesc
Și să se potolească ura..

Nici ochii mei n-au meritat
Să se îndrepte către Tine:
Poruncile Ți-au încălcat,
Privind imagini de rușine

Și totuși eu Îți spun plângând
Că le permit să Te privească,
Din toată inima sperând
Ca astfel ei să se sfințească..

Eu nu sunt vrednic, Domnul meu,
Să stau la umbra Crucii Tale,
Căci am păcătuit mereu
Și viața mi-o deplâng cu jale,

Dar lasă-mă să fiu umbrit
De Crucea Ta cea minunată,
Văzându-Te pe ea jertfit,
Să curm păcatele odată,

Că ai venit și pentru drepți,
Și pentru păcătoși ca mine
Pe care-i cureți și-i îndrepți
Când vin smeriți și plâng la Tine!

amin

O POVESTE CUTREMURĂTOARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



(Pildă)

"Se spune ca la marginea unui sat,statea Insusi Iisus rastignit pe cruce.Oamenii veneau mereu la capatul satului pt. a-i cere Domnului sa le implineasca dorintele pe care ei le aveau.Si astfel vin oameni in fiecare zi si spun: Doamne Iisuse,te rog ajuta-ma, sa imi gasesc un loc de munca mai bun, ajuta-ma Iisuse sa ma casatoresc cu un baiat harnic, da-mi Doamne o masina mai buna, o casa mai frumoasa...si tot felul de cereri.

Domnul Iisus, era istovit de greutatile care i le provoca crucea, era aproape sfarsit de atata durere, insa nimeni nu venea macar cu o cana de apa,o bucatica de mancare,un gand bun,sau orice simplu gest care sa-I aline durerile.Era parasit de toti,era singur acolo rastignit pe o cruce la marginea satului, nimeni nu era interesat sa-L viziteze, ci doar atunci cand aveau trebuinta de ceva. (Intocmai asa facem si noi,il parasim mereu pe Domnul,dar totdeauna ne intoarcem la El, numai atunci cand avem probleme sau dorim sa ne daruiasca ceva.)

Iar El,mereu cu o dragoste parinteasca ii privea, si le zambea, si le implinea toate dorintele lor.Dar ei,in bucuria lor,fugeau grabiti spre casa, uitand si sa-I multumeasca.Domnul astepta,si mereu astepta ca sa vina cineva sa Il dea jos de pe cruce, si sa-L primeasca in casa lor.Insa nimeni nu se gasea.Domnul Iisus,sleit de puteri,plin de rani si sange,aproape de moarte, cu o ultima suflare ii roaga sa-L dea jos de pe cruce,si sa-L primeasca in casa lor pt. a le aduce o mare bucurie: viata vesnica.

Oamenii mai cu o jumatate de gura se hotarasc intr-un final sa-L elibereze, si Il duc in Casa Sa, Sfanta Biserica.Preotul este rapid anuntat ca urmeaza sa vina in Biserica Domnul Iisus.Acesta cand Il vede,ii spune mai pe ocolite ca nu Il poate primi: Vezi tu Doamne,noi aicea avem unele obiceiuri, nu putem renunta la ele,stii Tu cum este...si astfel se scuza.Domnul,cu lacrimi in ochi, pleaca indurerat,si ii roaga pe oamenii de fata daca Il primesc in casele lor.Oamenii toti refuzand,ii spun Domnului:

Vezi Tu Doamne,noi nu putem sa Te primim in casele noastre,dar ce-ar fi sa vii Tu din nou, ca Sa te rastignim pe cruce? Domnul Iisus vazand dorinta arzatoare a oamenilor, cu lacrimi de sange se pleaca supus,si cu toata dragostea accepta sa fie din nou rastignit de catre cei pe care El i-a creat.Si astfel merge din nou sa se rastigneasca, indurand din nou acele groaznice suferinte, rabdand din nou loviturile ciocanelor care Ii zdrobesc mana si picioarele cu piroane imense.Acea Mana,care ne-a creat pe noi.Si astfel Domnul Iisus, moare din nou singur si uitat, fiind rastignit de acei carora le facuse atata bine...

Este cutremuratoare aceasta pilda! La prima impresie suntem foarte suparati pe acei oameni care au fost in stare de o astfel de grozavie: sa-L rastigneasca din nou pe Domnul. Dar dati-mi voie sa va spun ca acei oameni suntem noi! Eu si tu Il rastignim din nou pe Domnul prin pacatele noastre.Intocmai acelor oameni Il luam pe Domnul si din nou Il rastignim si Il omoram. De fiecare data cand pacatuim, Il biciuim iarasi pe Domnul Iisus cu bice fara de numar,strapungand carnea si facand sa tasneasca sangele, lasandu-L aproape mort; Ii punem din nou o coroana de spini pe cap, Il batjocorim si scuipam si batem din nou pe Acela Care ne-a iubit inca de dinaintea intemeierii lumii.

Ganditi-va ca atunci cand facem un pacat grav, chiar noi insine ii batem Domnului piroane in maini si in picioare.
Insasi noi ridicam in sus ciocanul si izbim cu o ura mare piroane in Mainile care
ne-a creat si ne-a daruit viata, si atatea lucruri frumoase sa ne putem bucura de ele. Insa, in clipa cand tu pironesti pe cruce din nou mainile Domnului, El te priveste cu toata dragostea,si se roaga pt. tine,spunand: Tata iarta-l caci nu stie ce face,nu ii socoti lui pacatul acesta! Si asteapta ca tu sa te intorci din calea cea rea,si sa iti para rau pt. cele ce ai facut.

Dar azi,Domnul Iisus cel Rastignit este mereu prezent printre noi.El este prezent in acea cruce de la marginea drumului(care intruchipeaza rastignirea Lui),si se uita mereu la noi,ori de cate ori trecem pe langa ea, si asteapta sa ne oprim din drumul nostru si macar pt. o secunda sa ne gandim la ce a facut El pt. noi, si sa-I multumim.Dar vai! Adesea trecem pe langa ea nepasatori(ca si cum nu am fi intalnit-o in calea noastra); nici macar o simpla inchinare nu ne facem in cinstea Lui, si ne vedem mai departe de drum.Iar El ramane din nou singur rastignit pe cruce,plangand lacrimi amare, caci toti L-am uitat.

Pe Domnul nu acele chinuri de nedescris Il dor cel mai tare,ci faptul ca tu Il refuzi mereu pe El,si nu vrei sa-L primesti in viata ta.Iar astfel pt. tine El moare in zadar...Nu vrei tu sa-L primesti pe Domnul Iisus in casa ta,in inima ta,si sa incepi o viata noua alaturi de El, o viata plina de binecuvantari, avandu-L pe El ca Tata,avandu-L pe El la carma vietii tale? Vrei tu sa-L lasi acolo rastignit pe cruce,sa treci nepasator pe langa El,lasandu-L sa moara singur si uitat in cele mai grozave chinuri? Vrei tu sa-L lasi pe El,Cel care si-a dat viata pt. tine?

O, daca vrei sa-I alini suferintele,daca doresti sa-L dai jos de pe cruce,pt. a nu muri iarasi in zadar pt. tine, deschide-I Lui inima ta si spune-I ca-L primesti pe El ca Domn si Mantuitor in viata ta, ca iti pare nespus de rau ca L-ai rastignit din nou pe cruce datorita pacatelor tale; ca de azi inainte incepi o viata noua, una de COPIL AL SAU. Iar El te va primi cu lacrimi de bucurie in ochi, cu bratele larg deschise, imbratisandu-te, si multumindu-ti ca te-ai decis sa Il alegi si sa-L urmezi pe El.Si vei simti ca de azi inainte nu mai esti singur, fiindca il ai pe El,cea mai mare comoara."

"Adu-ti mereu,adu-ti aminte si niciodata nu uita,cat pret,ce jertfe si ce lacrimi s-au dat spre fericirea ta!"

Elena Burghelea

IZVOARE ALE SFINŢENIEI, RĂSĂRITE DIN PĂMÂNTUL RODITOR AL DOBROGEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

                       SFINŢII MUCENICI ZOTIC, ATAL, FILIP ŞI CAMASIE DE LA NICULIŢEL



Pe urmele înaintaşilor păşind aţi ridicat întru mărturisire Crucea lui Hristos,
Şi ca nişte miresme strălucitoare de tămâie v-aţi adus înaintea Domnului ca prinos.
Jertfa dragostei către Împărat aţi pecetluit-o cu sângele vostru mucenicesc
Şi tot pământul l-aţi îmbrăcat ca şi cu veşmânt iubitor de mir ceresc.

În vistieriile Mucenicilor v-aţi aşezat ca nişte flori ale credinţei curate,
Şi gingăşia voastră şi-a găsit ecoul în Raiul desfătărilor minunate.
Cu slavă şi cinste aţi împodobit patria şi credinţa noastră strămoşească
Flăcările Adevărului tainic, ducând mai departe prin jertfa voastră.

La cetatea cerească aţi ajuns mai întâi cu gândul purtat pe valurile rugăciunii,
Cu smerenia cugetului aţi bătut la uşa Împăratului, făcându-vă următori Luminii,
Cu faptele dragostei aţi îmbrăcat sufletul ca şi cu nişte raze atotcuprinzătoare
Ce îmbrăţişează toată zidirea cu toată limpezimea sufletului cea sfinţitoare.

Sfinte Atal, pe pământul străbun ţi-ai purtat aripile îngereşti ale rugăciunii,
Şi ascultând glasul Evangheliei lui Hristos, te-ai învrednicit de vederea minunii
Căci lepădând toată cugetarea cea lumească, te-ai ridicat la vrednicia împărătească,
În inimă sădind sămânţa dreptei credinţe ce s-a îndulcit de mirul din vistieria cerească.

Ca un luceafăr ai răsărit pe cerul Bisericii, zâmbind cu privirea sufletului Celui Nevăzut,
Şi purtat de raza nevăzută a Duhului, până în corturile cereşti ai ajuns.
Sfintei Treimi te-ai închinat şi ca un altar ai purtat comorile virtuţilor
Lucrătoare le-ai arătat în tine, peceluindu-le cu jertfa mucenicilor.

Fiu preaales al cetăţii Noviodunum, mlădiţă iubitoare a roadelor dumnezeieşti,
Foc al iubirii însetate de Adevăr, următor al nevoinţelor nepământeşti,
În văpaia mărturisirii iubitoare aruncându-te te-ai adus lui Hristos ca o jertfă vie
Şi cele văzute în cămara minţii şi în oglinda inimii ai râvnit să le vezi în veşnicie.

Lepădând slava acestei lumi, ai privit limpede cele închipuite pe cerul credinţei,
Sub Crucea lui Hristos ai aflat mângâierea iubirii care dă aripi pocăinţei.
În vistieria inimii ai ascuns toate tainele dăruite de Mirele ceresc
Şi cu glasul ai mărturisit pe cel ce dă viaţă deplină sufletului omenesc.

Îmbrăcându-te în veşmântul nestricăciunii ai luminat în Împărăţia cerului ca o stea a veşniciei,
Şi printre cetele îngerilor ascunzându-te, te-ai bucurat că te-ai făcut părtaş slavei cereşti, prin bunăvoinţa Proniei.
Făcându-te părtaş testamentului iubirii lui Hristos, te-ai arătat vrednic moştenitor al Tatălui ceresc,
Şi sub picioarele tale zdrobind vicleşugul păcatului, ai râvnit odihna păcii, învrednicindu-te de sfârşit mucenicesc.

Poarta cerului ai deschis cu cheia inimii iubitoare de Hristos,
Pe calea Adevărului ai mers până ai ajuns la Soarele Prealuminos
Şi închinându-te la Tronul Ceresc ai primit mari daruri din mâna Stăpânului,
Primind sabia Adevărului şi comoara rugăciunii, spre ajutorarea creştinului.

Cu stâlpări de rugăciuni împodobind lăcaşurile cereşti, mila Domnului asupra noastră reverşi,
Şi pe cei din nevoi îi mângâi şi cu nădejdea celor de folos inimile lor le întăreşti
Cu mâini îngereşti împleteşti veşmântul rugăciunii, făcându-te pod pentru cei aleşi
Mijlocind înaintea lui Dumnezeu mare milă, pentru cei ce se luptă cu patimile trupeşti.

Pătimirea ta aşează şi în sufletele noastre ca o icoană curată a credinţei celei adevărate,
Pe masa duhovnicească a sufletului pune gânduri de tărie, de candela iubirii luminate.
Din florile Raiului ne dăruieşte şi cetatea împărătească o arată strălucind în oglinda sufletului
Ca nădejdea celor cereşti, în luptă să ne dea nouă, nevrednicilor, întărirea inimii şi a cugetului.

Soare al revărsărilor de har te-ai făcut pentru pământul Dobrogei, încălzind minţile credincioşilor
Din malea învolburată a ispitelor ridici pe toţi şi cu toiagul credinţei îi sprijini, povăţuindu-i spre ceata Sfinţilor
Pe toţi cei ce aleargă la tine, cinstind jertfa ta preacurată, din untdelemnul candelei cereşti le dăruieşti picături,
Căci pentru mărturisirea ta cea întru lumină, Împăratul te-a învrednicit de alese slujiri.

Podoabă nepreţuită a Sciţiei Minor, sabie ce ai tăiat gândul rău al tiranilor,
Crinul cu strălucire îngerească, ce ai răsărit sub lumina păcii în ţarina creştinilor,
Comoară purtătoare a glasului mântuirii, ridicarea cugetului la înălţimea mărturisirii,
Vas al mirului iubitor de jertfă, roagă-te Domnului să ne întărească pe piatra sfinţirii !

Sfinte Zotic, te-ai împărtăşit în acelaşi gând de dragoste din paharul suferinţei,
Şi vicleşugurile păgânilor biruind, te-ai arătat neclintit stâlp, zidit pe temelia credinţei.
Cu botezul Sângelui împărătesc ţi-ai luminat sufletul tău, strălucindu-l cu podoabă îngerească
Până la moarte ai urmat Celui Ce ţi-a deschis vistieriile cerului şi te-a primit în slava Sa cerească.

Apărător al dreptei-credinţe te-ai arătat şi râvna ta te-a urcat pe treptele mărturisirii,
Ce te-au călăuzit, sub lumina rugăciunii, până la cele nădăjduite prin puterea iubirii.
În oglinda Adevărului privind Chipul Celui Ce stăpâneşte toate cu toiagul iubirii,
Ai mărturisit că este Împărat în veac şi te-ai grăbit să-I aduci roadele jertfirii.

Ca un trandafir ai crescut în pământul strămoşesc şi sub razele Duhului dăruit-ai cerului zâmbet îngeresc,
În strălucirea virtuţilor te-ai îmbrăcat şi te-ai făcut încă de pe pământ slujitor ceresc.
De valurile vântului fiind clătinat, cu mireasma rugăciunii toate ispitele ai împrăştiat.
Şi neamului tău ai lăsat moştenire rugăciunea, ca desăvârşire a gândului curat.

Ca un mir de sfinţenie pământul a primit cu bucurie sângele tău mucenicesc,
Preţul cel nepreţuit cu care ai dobândit în ceruri palat împărătesc.
Ostaş neînfricat al dreptei-credinţe te-ai arătat, biruitor sub călăuza Împăratului
Legea s-a ţinându-o neştearsă pe tăbliţa inimii, ai făcut lucrătoare puterea sfatului.

Nestemată scumpă şi duhovnicească ce împodobeşte veselia Mucenicilor,
Cunună împărătească ce prin credinţă curată te-ai făcut moştenitor odihnei Sfinţilor.
Rugător neîncetat pentru neamul străbun, Prieten râvnitor al mântuirii credincioşilor,
La înfricoşătoarea Judecată te roagă Domnului să aflăm milă şi izbăvire de osânda chinurilor.

Inima ta a fost cuprinsă de razele dreptei credinţe ce ţi-au descoperit în cămara cerului taine negrăite,
Gândul întărindu-ţi cu nădejdea ce izvorăşte din roadele credinţei, te-ai ridicat la cele smerite.
Ocean de răbdare s-a revărsat peste tine şi înfricoşarea chinurilor nu ai socotit
Gândul fiind alipit de dragostea lui Hristos, toate ispitele cu tărie ai biruit.

Cu totul te-ai lepădat de tine şi toată viaţa ta cea împodobită cu miresmele curăţiei Domnului ai dat,
Întru nimic ai socotit tirania chinurilor şi cu apa cea vie a mărturisirii lucrătoare sufletul ţi-ai udat,
Puteri sufleteşti negrăite ai dobândit şi spre jertfă te-ai avântat, dorind să vezi privirea Celui Iubit,
Care în pragul Împărăţiei te aştepta, mult râvnind să dăruiască cununa slavei fericitului mucenic.

Fiu al bisericii dreptmăritoare fiind, cu jertfa ta cea sfântă palatul dumnezeiesc ai împodobit
Comoară în vistieria rugăciunilor Sfinţilor te-ai adus, mijlocind înaintea Domnului creştinesc sfârşit.
Hotarele ţării le împrejmuieşti cu zidul rugăciunilor, cel ridicat din pietrele credinţei ortodoxe,
Şi din cetatea lui Hristos alungi săgeţile celor necredincioşi, care vor pieirea celor alese.

Ca o floare aleasă a Episcopiei Tomisului, străluceşti în grădina duhovnicească a creştinilor,
Şi miresmele virtuţilor dăruieşti tuturor celor ce luptă cu nădejde spre dobândirea cununilor.
Mărturisitor al credinţei strămoşeşti fiind, înveţi pe toţi jertfa arătându-le icoana vieţii tale
Mintea de la cele pământeşti o ridici şi deschizi privirea sufletului spre a întrezări a cerului cale.

Mărgăritar al Ierusalimului ceresc, Ecou al mărturisirii întemeiate pe Piatra Împărătească,
Stâlp ce cuprinzi sărutarea cerului prin rugăciunea veghetoare în via cerească
Glas al dorului îngeresc înfiripat printre tainele nepătrunse ale sufletului,
Ca un diamant îmbrăcat în formele virtuţilor, luminează-ne întunericul cugetului !

Sfinte Filip, dragostei apostoleşti ai urmat şi de cuvântul blândeţii lui Hristos ai fost cucerit,
Ca o rază a Soarelui celui de taină în pământul Sciţiei celei mici ai strălucit.
Vas al înţelepciunii dumnezeieşti făcându-te, ai revărsat asupra tuturor lumina cunoştinţei
Care trezeşte inima din somnul morţii şi o face râvnitoare spre mărturisirea credinţei.

Nori prealuminoşi de rugăciune adăpostind în cerul sufletului, primit-ai putere mărturisitoare,
Prin Care pe Cel Nezidit L-ai arătat Împărat al cerului şi pământului, dătătorul de ştiinţă luminătoare.
Sămânţa cea bună sădită de Creator în pământul sufletului tău a adus valuri de rod îmbelşugat,
Împodobind şi ţarina credinţei noastre, prin care am suit cu bucurie scara Veşnicului Împărat.

Lucrând cu osteneală de la răsărit roadele faptei bune în pământul credinţei Stăpânului,
Te-ai învrednicit ca la apus să primeşti slobozirea din trup sub mărturia Adevărului Cuvântului.
Lumina sufletului tot mai curată ai arătat-o prin faptele bune şi cu sângele mucenicesc ai îmbrăcat-o,
Pentru care, cu vrednicie, ai fost primit în Cămara laudelor îngereşti şi viaţa veşnică ai aflat-o.

Ca o albină înţeleaptă în zborul cel duhovnicesc te-ai ridicat la înălţimile veşniciei,
De unde ai contemplat florile cele adevărate ale virtuţilor întemeiate pe pământul trăiniciei.
Şi adăpându-te cu sete din nectarul cel cu dulceaţă îngerească al Duhului,
Te-ai aprins de dragostea dumnezeiască, jertfindu-te cu dor Cuvântului.

Cercetând Sfânta Scriptură cu ochii înţelepciunii, privirea ţi-ai odihnit-o în tainele dreptei-credinţe,
Care ţi-au izvorât putere sfinţitoare şi te-a îmbrăcat cu făgăduinţa cereştii biruinţe.
Ca un iconom credincios al celor de folos ai adus multă cinste Stăpânului
Şi talantul tău l-ai înmulţit prin rânduiala înţeleaptă, spre biruinţa binelui.

Gata a fost inima ta a nădăjdui spre Dumnezeu şi de săgeţile vrăjmaşilor nu te-ai înfricoşat,
Contemplând icoana Cuvântului, toate gândurile păgânilor deşarte le-ai arătat,
De vremelnica viaţă nu te-ai îngrijit, ci spre drumul veşniciei şi mai mult ai alergat
Sub pavăza dumnezeiască ai călătorit neabătut, până ce Împărăţia cea dorită ai aflat.

Mărturisind pe Hristos-Adevărul întrupat spre ridicarea noastră din înşelăciunea vrăjmaşului,
Ai pătimit crunt, dar nu te-ai lăsat doborât, fiind neîncetat întărit de dragostea Împăratului.
Iar acum frumuseţile cele nădăjduite le priveşti şi cu cetele Îngerilor te închini Celui Iubit,
Cu care împreună la altarul rugăciunii stând, roagă-te să aflam şi noi biruinţă în războiul gândit.

Ajungând la limanul odihnei ai fost primit cu bucurie şi cinstit ca un vrednic prieten al Mirelui,
La ospăţul duhovnicesc al păcii ai fost aşezat şi la lumina iubirii ai contemplat chipul Soarelui.
Negrăitele cântece din vistieria cerească ai învăţat şi spre lauda Stăpânului cu dor te-ai avântat,
Dănţuind în hora împărătească, roagă-te şi pentru cei ce bucuria cerească încă nu au aflat.

Prin răbdarea chinurilor ai dobândit sufletul tău şi podoaba trupului nu ai preţuit,
Vii ai făcut în viaţa ta cuvintele Evangheliei ce la Adevăr paşii ţi-au călăuzit,
Iubirea lui Hristos în tine sălăşluindu-se te-ai făcut asemenea îngerilor, râvnind doar cele cereşti,
Şi Adevărul strălucind deasupra Ta te-a chemat tainic prin glasul sufletului la slava celor nepământeşti.

Fântână a cereşilor daruri, mărturisire îngerească a înţelepciunii celei adevărate,
Inimă întemeiată pe Adevărul veşnic izvorâtor de tărie, nădejdea celor luminate
Crin al tainicelor înţelesuri ce-şi poartă paşii printre comorile înţelepciunii cereşti,
Viaţă noastră o aşează pe altarul dreptei-credinţe, cea dăruitoare a oazelor îngereşti !

Sfinte Camasie, mlădiţă cuvântătoare a Adevărului, răsărită din iubirea Luminii,
Glas limpede al mărturisirii binecuvântat de puterea sfinţitoare a rugăciunii,
Oază a tainelor îngereşti, acoperite de veşmântul smerit al sufletului,
Privire neîncetată către Hristos, Înălţime ce îmbracă vrednicia cugetului.

La păşunea duhovnicească aducând pe cei rătăciţi, prin deşertul patimilor ai răzbit,
Mersul ţi-a fost hotărât şi odihnă deplină nu ai aflat până ce Împărăţia nu ai găsit.
Priveliştea inimii ţi-a arătat frumuseţea Raiului dăruită celor ce se fac vase ale Cuvântului
Şi sufletul purtând pecetea dragostei a urmat cu râvnă împlinirea tainei Stăpânului.

Al Dobrogei strălucit Soare, ce povăţuieşti pe cei ce trec marea întunecată a acestei vieţi,
Şi cu veşmântul nădejdii acoperindu-i în Împărăţia cea neînserată cu dragoste îi aştepţi.
Pentru Hristos foarte ai suferit şi greutatea jertfei celei curate nu ai socotit
Căci privind cu ochii iubirii, în îndurarea muncilor grele te-ai întărit.

De uciderea trupului nu te-ai înspăimântat şi de cele materiale cu bucurie te-ai lepădat
Ca de moartea sufletului să scapi şi să te învredniceşti de viaţă veşnică lângă Împărat.
Cu mulţumire pământul dobrogei a primit sângele tău ca pe un izvor roditor şi minunat
Care a urmat întru asemănare Stăpânului, Care pentru noi ca jertfă S-a dat.

Ochii Domnului privind spre Tine, te-a întărit întru mărturisirea iubitoare,
Şi cuget viteaz dăruindu-ţi, ţi-a înlesnit drumul spre cetatea săltătoare,
Nesocotind durerea chinurilor ai stat pe altarul jerfei, împodobindu-l cu gândul înmiresmat al rugăciunii,
Prin puterea mărturisirii celei drepte ai dat pildă de sfinţenie lucrătoare lumii.

Prin pătimirile tale ai câştigat inimile celor ce priveau tăria ta neclintită de valurile răutăţii,
Aducând la Hristos pe cei ce prin vieţuirea lor în neştiinţă colindau cărările morţii.
Hotărârea cea neclintită a credinţei tale văzându-o păgânii, cu sabia, capul ţi-au tăiat
Dar gândind la întâlnirea cu Mirele iubit, ca jertfă curată pentru El te-ai dat.

Mintea grăind despre frumuseţea icoanei lui Hristos, spre cele cereşti râvnea,
Şi în mijlocul chinurilor negrăite, de mirul mucenicesc al slavei se îndulcea,
Părăsind cugetarea la deşertăciunile acestei lumi, te-ai făcut ca un vas răsărit din adâncimi
Şi toate tainele limpezi ale înţelepciunii dumnezeieşti cuprinzând, te-ai făcut trâmbiţă a veşnicelor doriri.

Preţuind cele veşnice, cu sângele tău ai răscumpărat veşnicele daruri îngereşti,
Şi privirea avându-o întemeiată pe cerul credinţei, ai defăimat cele lumeşti,
Cocor al zborurilor de taină, aprinzând făclia cerului cu lumina jertfei tale muceniceşti,
În cetele Sfinţilor te-ai aşezat, de unde nu încetezi a trimite ofrande cereşti.

Cu cerească dorire fiind împodobit, cele înalte ai lucrat încă de pe pământ,
Şi roade multe ai adus Domnului, mângâindu-te neîncetat cu al Său cuvânt.
Cu nădejdea la slava celor de sus, ca şi cu un veşmânt te-ai îmbrăcat vremea ispitirii,
Înfocat doritor al mântuirii sufletului fiind, ai alergat la Raiul fericirii.

Floare a bunelor vestiri de bucurie, ridicată de corul îngeresc la veşnica veselie,
Cărare a Împărăţiei mângâiată de paşii credincioşilor ce se grăbesc spre veşnicie,
Bun Dăruitor al razelor de lumină culese din grădina Cuvântului,
Inimile cele întunecate de patimi le trezeşte la mărturisirea Adevărului !

Ca nişte stele ce în întunericul pământului au răsărit tainice raze ale Adevărului,
Sfintele voastre moaşte s-au arătat în Dobrogea, povăţuite la lumină de iubirea cerului.
Şi astfel, ca nişte comori trimise din vistieria împărătească am primit darul Domnului,
Pentru care îl rugăm să ne învrednicim de mijlocirea rugăciunii voastre, spre binecuvântarea omului.

sursa net

sâmbătă, 2 iunie 2018

CONSTIINTA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Bucuria mea, Dumnezeu a pus in fiecare dintre noi, CONSTIINTA, judecator drept, care stie ce este bine si ce este rau. Mai cu seama, in fata constiintei nu avem nici un cuvant de aparare, fiindca, noi nu cadem in pacate din nestiinta, ci din trandavia sufletului si a nepasarii fata de virtute. CONSTIINTA, este glasul lui Dumnezeu din om. CONȘTIINȚA este ca o oglinda de negraita finete, limpezime si sinceritate. Parintele Dumitru Staniloae spune: "Cine nu mai aude glasul constiintei, nu mai aude nici glasul lui Dumnezeu"

. Zice Sfantul Evanghelist Matei (5:25-26): "Impaca-te cu parasul tau (adica, impaca-te cu constiinta ta, prin spovedanie cu sinceritate si cainta) pana esti pe cale (adica pana esti in viata, fiindca, daca ai murit nu se mai poate schimba nimic), ca nu cumva parasul (adica constiinta ta) sa te dea pe mana Judecatorului (adica Iisus Hristos). 

Judecatorul sa te dea pe mana temnicerului (adica pe mana diavolului) ca sa fiii aruncat in temnita (adica in iad). 
Adevar graiesc tie, nu vei iesi de acolo pana ce nu vei plati (adica vei ispasi) si cel din urma banut (adica toate pacatele tale)". Pacatele se iarta prin spovedanie, dar, trebuie ispasite prin suferinta, ori aici (in viata aceasta), ori acolo (in osanda iadului). Dupa placere, urmeaza durere. Care desfatare este lipsita de intristare?

Cand ne vine “Factura pacatelor”, sa zicem: “Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!” si sa-i multumin Lui Dumnezeu ca ingaduie sa ni le ispasim aici, in viata aceasta si nu in adancul iadului. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin si Aliluia!
                                                                                                                        Preot Ioan

ERA ÎN ZIUA CINCIZECIMII…


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Era în ziua Cincizecimii,
– un Praznic Mare şi Sublim,
curgeau şuvoaiele mulţimii
din neamuri, spre Ierusalim…

În nesfârşit convoi, mulţimea,
din vale, dinspre Ierihon,
venea, venea ca să se-nchine
în templul pus de Solomon…

Azi într-o casă se-adunară
cei unsprezece-nvăţăcei
şi uşile le încuiară
de frica celorlalţi iudei.

De-odat’ aud din cer un sunet
ca vâjâitul unui vânt
şi casa se umplu cu tunet
de fulgerul Duhului Sfânt…

Şi-a fost văzut cum Se-mpărţeşte
deasupra lor în limbi de foc
şi Duhul Sfânt cum îi sfinţeşte
pe câţi erau în acel loc.

Toţi începură să grăiască,
cum le da Duhul a vorbi,
în orice limbă omenească
pe Dumnezeu a-L preamări.

Şi tot poporul ce venise
de sărbători să se închine
sorbea cu suflete deschise
învăţăturile divine.

Toţi ascultau cu dor fierbinte
şi le cereau a-i boteza,
– Slăvit fii, Duhule Preasfinte,
ce mare e puterea Ta!

Traian Dorz

vineri, 1 iunie 2018

CUM ÎI IUBIM PE PRUNCI..

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



de Preot Sorin Croitoru

Cu nasuri mici puțin în sus,
Cu ochii mari și curioși,
Din ceruri barza i-a adus
Și sunt cu-adevărat frumoși!

Ei sunt trimiși de Dumnezeu
S-aducă zâmbet pe pământ
Cu ochișorii blânzi mereu,
Ținând năsucurile-n vânt..

Părinții sunt îndrăgostiți
De puii lor cei mititei.
Îi vezi atât de fericiți
Furând săruturi de la ei..

Le dau puteri ai lor pupici
Să uite de al vieții greu,
Când osteniți de la servici
Se-ntorc cu drag la ei mereu..

De multe ori m-am minunat
Văzând cum schimbă un copil
Pe omul încăpățânat,
Făcându-l blând, supus, umil..

M-am întrebat în sinea mea
Cum pentru prunci, părinții pot
Sa facă munca cea mai grea,
Să-ndure și să rabde tot?..

Apoi răspunsul l-am aflat
În paulinele scrisori:
Iubirea, cu adevărat
Îți pune aripi ca să zbori!

De am putea mereu să fim
La fel de buni și iubitori..
De am putea să îi iubim
Pe cei din jur ca pe feciori

Așa cum Domnul ne cerea
În Joia Sfintei Pătimiri,
Când ucenicii Și-i dorea
Pe urma marii Lui iubiri..

Ați înțeles cu toții-acum
Ce cale-i bună de urmat?
La mântuire doar un drum
Ne duce cu adevărat:

Să încercăm să îi iubim
Pe toți cum îi iubim pe prunci,
Pe urma Domnului să fim,
Și.. ne vom mântui atunci!

MAI MULTE GĂSITI AICI :

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Etichete

PILDE. (125) POEZII (98) Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru (86) INVATATURI CRESTINE (79) PILDE CRESTINE (69) SFATURI ORTODOXE (62) DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN (60) RUGACIUNI (42) Poezii cu Eliana Popa (41) SFINTI (26) PREOT IOAN (23) POVESTITE DE SFINTII PARINTI (22) RUGĂCIUNI PENTRU SUFLET (21) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (21) DESPRE RUGACIUNE (18) Poezii cu Preot Ioan (18) POEZII CU IISUS HRISTOS (16) BISERICI (15) DESPRE POST (13) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (12) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (12) Pilde ortodoxe (12) POEZII DE TRAIAN DORZ (11) APA SFINTITA (10) DESPRE CANDELE SI ICOANE (10) Pilde si povestiri ortodoxe (10) MILOSTENIE (9) Poezii de la Preot Ioan (9) VIATA DUPA MOARTE (9) DESPRE SFINTELE PASTI (8) BOBOTEAZA (7) INTERVIURI (7) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (6) AICI GASESTI RUGACIUNI IMPORTANTE (6) DEPRE SFANTA CRUCE (6) DIVERSE (6) PROFETII (6) Poezii cu Preot Ion Predescu (6) SFINTELE TAINE (6) CUM SA NE RUGAM (5) DESPRE AVORT (5) DESPRE DIAVOL (5) DESPRE MANIE (5) SARBATORI (5) CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE (4) DESPRE CREDINTĂ (4) DESPRE INGERUL PAZITOR SI ALTI INGERI (4) DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE (4) FLORIILE (4) MINUNI ALE SFINTILOR (4) POEZII DE PASTE (4) POEZII DECamelia Cristea (4) Poezi de Zorica Laţcu Teodosia (4) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (3) Care e rugăciunea primită de Dumnezeu? (3) DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM? (3) DESPRE FRICA DE DUMNEZEU (3) DESPRE FURIE SI IERTARE (3) DESPRE IERTARE (3) DESPRE MOARTE (3) DESPRE PACAT (3) DESPRE PLANSURI SI LACRIMI (3) DESPRE SMERENIE (3) DESPRE SUFERINTA SI RABDARE (3) Despre pocăintă (3) IZVORUL TAMADUIRII (3) Inăltarea Domnului (3) PILDE DESPRE RUGĂCIUNE (3) PREOT ISTODOR GEORGE (3) Poezii de Costel Ursu (3) Poezii de Parintele Ilarion Argatu (3) RUGĂCIUNI SI CUGETĂRI UMILICIOASE (3) SFANTA IMPARTASANIE (3) TRADITII (3) Versuri de Horațiu Stoica (3) AICI GASESTI BLOGURI ORTODOXE (2) AICI GASESTI..VIETILE SFINTILOR (2) APOCALIPSA (2) Articole Apopei Roxana (2) BUNA VESTIRE..! [Blagoveştenia] (2) CATEHEZA (2) CODUL SECRET AL BIBLIEI (2) Completare la cateheza despre pocăinţă (2) DESPRE ASCULTARE (2) DESPRE ATEISM (2) DESPRE DESCURAJARE... (2) DESPRE FUMAT (2) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (2) DESPRE MANDRIE (2) DESPRE MANTUIRE (2) DESPRE MILOSTENIE (2) DESPRE NECAZURI (2) DESPRE POMELNICE SI POMENIRI (2) DESPRE SINUCIDERE (2) DIN POPAS DUHOVNICESC (2) De ce Iisus si nu Isus? (2) Despre Halloween (2) Despre lumanare (2) Despre păcat (2) ESTE SAU NU...PACAT? (2) HRISTOS A INVIAT. (2) Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului (2) Mormantul lui Lazăr (2) PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA (2) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (2) POEZII DE CRACIUN (2) POEZII DE IOAN DANCI (2) POEZII DE STEFANIA ROTARIU (2) POVESTIRI DUHOVNICESTI DE LA SCHITUL LACU (2) PREOT TEOFIL PĂRĂIAN (2) PSALMI (2) Poezii Daniela (2) Poezii de Angelina Nădejde (2) Poezii de Ciabrun Marusia (2) Poezii de Dorin Dumitru (2) Poezii de Horatiu Stoica (2) Poezii de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (2) RUSALIILE (2) Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime (2) STIATI ...CA? (2) SUPERSTITII (2) Sfaturi practice în Biserică (2) TAMAIE SAU SMIRNA (2) Versuri Horatiu Stoica (2) ÎNCREDE-TE-N IUBIRE! (2) .Uleiul sfințit (1) 100 POVETE ORTODOXE (1) 486 Întrebări din Biblie cu răspuns (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI -LITURGICE (1) AICI GASESTI CUVINTE DE FOLOS DE AVVA PIMEN (1) AJUNUL BOBOTEZEI (1) BINECUVANTARE (1) BINEFACERILE (1) Bucuria de a privi o icoană (1) CELE 10 PORUNCI (1) COPIL DIN EPRUBETA??? (1) CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! (1) CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI (1) CUM GANDESC COPIII... (1) CUM TREBUIE SA CITIM BIBLIA (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1) Cele 14 reguli pentru mergerea la biserica (1) Cifra sapte in Sfanta Scriptura (1) Credinciosul şi frizerul necredincios (1) CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) DESPRE ACATISTE (1) DESPRE ADULTER (1) DESPRE BETIE (1) DESPRE CALENDAR (1) DESPRE CULTELE RELIGIOASE (1) DESPRE DEOCHI (1) DESPRE DROGURI (1) DESPRE IISUS HRISTOS (1) DESPRE INIMA OMULUI (1) DESPRE MAMA (1) DESPRE PACATUL GRAIRII IN DESERT (1) DESPRE PREFACEREA SFINTELOR (1) DESPRE PRESCURA (1) DESPRE RAI (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TATUAJE (1) DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP (1) DESPRRE PĂCATUL GRĂIRII ÎN DEŞERT (1) DOAMNE! POEZII CU IISUS HRISTOS (1) Despre ZAVISTIE sau PIZMĂ (1) Despre Dragoste de Dumnezeu (1) Despre Iertare (1) Despre Egoism (1) Despre Evanghelie (1) Despre Maica Domnului (1) Despre Sfarsitul lumii (1) Despre bucurii (1) Despre bârfire (1) Despre om (1) Despre părinti (1) Despre sentimente (1) Despre suflet (1) Despre vesnicie (1) Din cugetările lui Petre Ţuţea (1) EXISTA REINCARNARE? (1) FILMULETE YOUTUBE (1) Femeia in Biserică (1) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov (1) INVATATURA ORTODOXA (1) ISPITELE (1) Ieromonah Savatie Baștovoi (1) Inaltarea prin Dumnezeu- picturi:Fred Tomaselli -text;Biblia (1) Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca (1) LEGENDA LUI MOS CRACIUN (1) MEDICINA ISIHASTA (1) MIR DE NARD AUTENTIC (1) Marturisirea unui satanist POCĂIT (1) Mos Craciun de Octavian Goga (1) NESTEMATE DUHOVNICESTI (1) O călătorie spre Ortodoxie (1) O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos (1) Oarba care vede (1) P S A L M U L 6 9 (1) PILDE DIN PATERIC (1) POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE (1) POEZII DE PREOT IOAN DANCI (1) POEZII DE RADU GYR (1) PREDICI (1) PREOT IOAN DANCI (1) Pelerinaj 2013. Manăstirea Teius (1) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii de Daniela Florentina Luncan (1) Poezii de Maria Pintican (1) Poezii de Valeriu Gafencu (1) Poezii din cartea nouă trepte (1) Preot Ioan Plesuvu (1) Profesorul Dumitru Dulcan (1) Prohodul Domnului (1) Puterea cuvintelor (1) Părintele Iosif Vatopedinul (1) REVELION 2014 (1) ROGĂCIUNE (1) ROSTUL (1) RUGACIUNE de DIMINEATA: (1) RUGACIUNEA MAMEI PENTRU COPII EI (1) RUGACIUNEA DE MULTUMIRE (1) RUGACIUNEA INIMII (1) RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU (1) RUGĂCIUNE CĂTRE MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS (1) RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ROMÂNI (Duminica sfinţilor români) (1) RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU" (1) Ritual păgân al unei secte din Chile (1) Rugaciune la vreme de ispita (1) Rugaciune pentru România (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) Rugaciunea celui "singur in suflet si trist " (1) Rugăciune pentru pogorarea Sfantul Duh (1) Rugăciune către Maria Magdalena (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie (1) Rugăciune la necontenirea ploilor (1) Rugăciune pentru vrăjmaşi (1) Rugăciuni către Maica Domnului (1) Rugăciuni la Intrarea Domnului in Ierusalim (1) SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL (1) SEMNUL SFINTEI CRUCI (1) SFANTA SCRIPTURA (1) SFANTUL GHEORGHE (1) SFATURI DE LA ARSENIE BOCA (1) SMERENIA (1) SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) SOCRII (1) SUFLETUL OMULUI (1) Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) (1) Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) (1) Scopul existenţei umane“ (1) Secretul spovedaniei (1) Sf Maria Egipteanca (1) Sfanta Treime (1) Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu (1) Sfaturi despre icoane (1) Sfestania (1) Sfântul Eftimie cel Mare (1) SĂ-MI SPUI TU DOAMNE! (1) Tatăl nostru (1) Tot omul este un cerşetor (1) Treptele păcatului (1) Troia (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VENETIA (1) VESMINTE PREOTESTI (1) VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ (1) VIRTUTILE (1) Vladimir Ghika - Gânduri pentru zilele care vin (1) ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (1) ÎNĂLȚAREA (1)