Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
de Preot Sorin Croitoru
Nebunia se intinde ca o panza pe pamant,
Lumea nu mai vrea sa creada in Mantuitorul Sfant,
Daca au gonit Lumina, ce-a ramas in locul Ei?
Lumea a cazut pe mana unui grup de derbedei!
Domnul zice: “Nu ucide!”, ei ca niste lupi ucid,
Prin programe felurite si politici de partid,
Domnul zice: “Miluieste!”, ei din ura fac un tel,
Incercand sa o strecoare chiar si-n cei ce cred in El.
Domnul cere armonie, ei din haos se hranesc,
Domnul cere unitate, ei dezbina si robesc,
Se grabesc sa piarda lumea, insa graba nu-i a lor,
E a sarpelui din umbra, Marele Ispititor,
Cel ce a cazut din ceruri ca un fulger pe pamant,
Izgonit de Sfintii Arhangheli ai lui Dumnezeu Cel Sfant,
Cel ce I-a pretins odata chiar si Domnului Hristos,
Sa ii cada la picioare lui, un demon mincinos.
El, balaurul cel mare blestemat de Creator,
Fu legat cu grele lanturi de Hristos Biruitor,
Insa astazi, cand tot omul se complace in pacat,
Prin decizie divina a fost, vai, eliberat..
Scuipa flacari mari din gura, sufla negura pe nas,
Dintii ii scrasnesc de ura, timp prea mult nu i-a ramas,
Vine Ziua Judecatii si-a maniei lui Hristos;
Iezerul de foc asteapta sa-l inghita nemilos,
Insa pana-n ziua-aceea Dumnezeu Cel Infinit,
L-a eliberat de jugul ce-l tinuse potolit,
I-a permis sa-si foloseasca arsenalul diavolesc,
Aducand prigoana mare peste neamul omenesc!
Pentru ce permite asta Dumnezeu Cel Milostiv?
Pentru ca aceasta lume L-a urat fara motiv,
Si pe El, Cerescul Tata, si pe Sfantul Fiu al Sau,
De aceea lasa lumea la cheremul celui rau.
Si-or sa vina peste lume vremuri cum n-au fost nicicand,
Caci Satana o sa-aduca multe rele-n ea pe rand,
Boala, moarte, umilinta, dictatura si razboi,
Iar cand unele vor trece, vor veni necazuri noi!
Dumnezeu, fiind Parinte, prin acestea va voi,
Sa intoarca la credinta, lumea-n care va lovi,
Dar Apocalipsa spune intr-un mod concis si clar,
Ca durerile acelea vor fi toate in zadar.
Si ca-n loc sa se intoarca oamenii la Dumnezeu,
Se vor face si mai aprigi, inraindu-se mereu,
Si vor fi doar ici si colo, mici exemple printre ei,
Marturisitori ca Noe intr-o lume de atei..
Mai avem putina vreme, poate nu mai e deloc,
Cel ce stie adevarul sa il strige-n orice loc,
Sa-si atentioneze fratii, pe prieteni si vecini:
“Hai sa dam mana cu mana si sa devenim crestini,
Sa ne-intoarcem la credinta, preaslavindu-L pe Hristos,
Sa ne spovedim pacatul, caci tot omu-i pacatos,
Sa cadem la Maica Sfanta si sa-i cerem ajutor,
Sa ingenunchem in fata Bunului Mantuitor!”
.
.
