marți, 29 ianuarie 2019

LUCRĂTORII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


(versuri: Eliana Popa)

Dumnezeu sădit-a vie...cu altoi de viță aleasă
Și a pus si un teasc mare, pentru când va fi culeasă,
I-a săpat in jur un șanț, a-ngrădit-o cu un gard
I-a zidit si-un turn in mijloc..printre rânduri flori de nard !

Lucrători a pus în vie să nu crească pălămida
Dar în ea iesit-au au spinii și pe viță agurida !
Și la vremea cuvenită și-a trimis Stăpânul sluga
Să ia partea Sa de roade si să le plătească munca !

Însă lucrătorii viei apucând pe cel trimis
L-au bătut cu pumni și pietre și degrabă l-au ucis!
A trimis și alte slugi, însă neamul cel hapsân
I-a ucis și scos din via Milostivului Stăpân !

Și privind Stăpânul fapta ce atunci au săvârsit
A trimis să ceară roada, chiar pe Fiul Său iubit !
Și văzând venind pe Fiul, lucrătorii cei mișei
Au gândit că va fi luată moștenirea de la ei !

Au ucis si scos din vie și pe Fiu ca și pe slugă!
Dar când va veni Stăpânul cu mânie îi alungă,
Căci grăi cu glas de tunet ce răzbate dintre stele:
,, - Și acum Voi spune vouă, ce Voi face viei Mele!

Lua-voi gardul ei spre jaf, si-oi lăsa-o părăsită
Nici tăiată să rodească, nici săpată, nici plivită
Și Voii porunci la nori să nu verse strop de ploaie
Spini vor creste-n loc de roade printre vițe și altoaie!

Pe cei răi cu rău Voi pierde, Voi lua partea lor de vie,
Voi tocmi iar lucrători din străină seminție
Care îmi vor da la timp partea ce Mi se cuvine
Și Îl vor primii pe-Acela , ce va fi trimis de Mine!

Și ne tâlcuiesc părinții că aceasta mare vie
E poporul scos de Moise din Egipt și din robie
Iar Stăpânul este Domnul, gardul este Legea Lui
Slugile ce-au fost trimise, sunt proorocii Domnului !

Iară teascul e Altarul Jertfelor bine plăcute
Turnul e arhiereul, fariseii cei din frunte
Ce au fost aleși de Domnul să vegheze precum regii
La buna păzire-a viei și la împlinirea Legii !

Fiul cel trimis în vie este Domnul Sfânt Iisus
Care a indurat Calvarul când a fost pe Cruce pus !
E Acela ce-a venit ca să altoiască via
Este Piatra peste care se va pune temelia !

Ia aminte dragă frate, la lucrarea ta din vie
Și de ai cereasca Piatră la a casei temelie,
Dacă roada ți-e bogată, dacă rodul ți-e de soi,
Viu vei fi în veșnicie și pe-al cerului altoi !

SA NU JUDECI PREOTII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



   “Te rog, niciodata-n veci,
Preotii sa nu-i judeci!
Caci prin ei primesti iertare,
Nu ti se pare, lucru mare?

 Iar de vre-unul, de te smintesti,
Repede sa-ti amintesti,
 De Taina Spovedaniei,
Ce-ti da darul milosteniei!

 De patimile tale sa te ingrijesti,
 La pacatele altora, sa nu privesti!”

                    Andrei Ibraim


          Bucuria mea, imi plac cuvintele lui Andrei, fiindca numai cine nu-si vede pacatele sale, acela ii judeca pe preoti. Ar trebui mai intai sa-si spele degetul cu care arata spre preoti si sa fie atent, ca spre el sunt indreptate mai multe degete. Ne trebuie, pocainta cu zdrobirea inimii, nu  judecata preotilor, fiindca, pe ei are cine sa-i judece: Iisus Hristos, Cel care le-a dat Harul Duhului Sfant, puterea de a lega si dezlega pacatele celor care se spovedesc. OMUL CEL BUN SI FRUMOS NU-I VA JUDECA PE PREOTI.

Iata ce spune Sfantul Porfirie Kavsokalivitul:  "Omul cel bun si frumos, care nu are ganduri viclene, atrage Harul lui Dumnezeu. Intai de toate, BUNATATEA si SIMPLITATEA atrag Harul lui Dumnezeu si sunt temeiurile pentru ca Dumnezeu, vine si isi afla locas in sufletul lui. Dar, omul cel bun, trebuie sa cunoasca vicleniile diavolilor, si neaparat, si pe cele ale oamenilor, deoarece altfel, mult se va chinui”.

Sfantul Ioan Gura de Aur zice: “Nu cunosc suflet mai viclean ca acela care vorbeste un preot de rau”. 

Insa Psalmistul David spune: “Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie” (Psalm 11:3). 

Iar Iisus Hristos ne invata asa: “FERICITI CEI CURATI CU INIMA, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). 

Asadar, sa zicem si noi cum ne indeamna proorocul David: “Pune Doamne straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele” (Psalm 140:3). 
                                                                                             Amin si Aliluia!
                                                                                                                                      Preot Ioan .

luni, 28 ianuarie 2019

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS EFREM SIRUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...




                 FĂCĂTOR DE MINUNI,PURTÂND DARUL LACRIMILOR ȘI A POCĂINȚEI

            O, fericite părinte Efreme, cel ce, cu botezul lacrimilor ți-ai curățit vasul sufletului, făcându-l să strălucească de harul sfințeniei și ne-ai lăsat nouă pilda viețuirii tale plăcute lui Dumnezeu și comoara învățăturilor insuflate din înțelepciunea Duhului Sfânt, caută cu îndurare spre păcătoșii robii tăi. Ușurează povara păcatelor noastre și ne aprinde în suflet focul pocăinței, ca în pace cu toți oamenii și în liniște desăvârșită să ajungem la sfârșit creștinesc, învrednicindu-ne prin sfintele tale rugăciuni, dănțuirii și veseliei negraite a împărăției Cerurilor, cântând Tatălui și Fiului și SFÂNTULUI Duh acum și pururea și în vecii vecilor, AMIN.
O, preaminunate părinte Efreme, cel ce, pentru râvna dumnezeiască, darul lacrimilor neîncetate ai primit și ca un stâlp al pocăinței ai strălucit în lume, primește smeritele noastre cântări ce cu dragoste ți le aducem și ne solește milă în ziua judecății, învrednicindu-ne de cântarea îngerească: Aliluia!
Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra mea şi ape intrat-au până la sufletul meu, dar întru Tine este toată nădejdea mea. Tu cunoşti pricina râului ce mă bântuie. La Tine perii capului meu sunt număraţi. La Tine deci scap şi pe Tine Te rog să depărtezi de la mine orice rău pierzător de suflet şi să-mi ajuţi a birui toate ispitele ce mă învăluie ,că Tu eşti întărirea, scăparea şi izbăvitorul meu, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie slavă înălţam, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
Prea Bunule Doamne, îţi mulţumim că pururea te îngrijeşti de noi! Tu faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei răi şi faci să cadă ploaia şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, dar lumina veşniciei Tale şi rourarea Prea Sfântului Tău Duh se pogoară totdeauna peste noi, prin Sfinţii Tăi cei aleşi: ucenicii de peste veacuri, care pururea se roagă pentru noi. Primeşte, aşadar, şi rugăciunile sfântului părinte al nostru, Efrem Sirul, care în viaţa pământească a împlinit în toate voinţa Ta şi astfel a dobândit un loc în casa Ta, împreună cu sfinţii care din veac Ţi-au bineplăcut! Binevoieşte, Preabunule, că şi noi, cei ce cinstim pe acest mare sfânt al Tău, prin ruga şi faptele noastre, să cinstim împreună cu el, în împărăţia Ta, preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! 
AMIN.
sursa:
Ioan-Nelu Ciobanu

RUGĂCIUNEA ZILEI DE LUNI



BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

duminică, 27 ianuarie 2019

Acatist de Mulţumire : Slavă lui Dumnezeu , pentru toate



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


CREZUL TĂU SĂ FIE VIU: VIATA, NU TEORIE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Bucuria mea, te rog sa citesti cu atentie sfatul duhovnicesc, pe care i l-a dat Sfantul Parinte Dumitru Staniloae, Sfantului Parinte Petroniu Tanase, fost staret al Schitului Prodromu din Sfantul Munte Athos, trecut la Domnul in 22 februarie 2011: “M-am intalnit cu Sfantul Parinte Staniloae, dupa ce iesise din inchisoare si, rugandu-l sa-mi dea un sfat duhovnicesc, mi-a spus urmatoarele:
„Fii optimist. Roaga-te necontenit, lasa-te in voia lui Dumnezeu. Multumeste-i pentru toate. Nu te lega de nimic din cele vremelnice. Slujeste pe aproapele tau cu toata dragostea si daruirea; nu numai cat are nevoie, ci mai mult. Viata sa-ti fie hotarata, fara compromisuri si confuzii, limpede. CREZUL TAU SA-TI FIE VIU: VIATA, NU TEORIE! Sa nu pierzi din vedere tinta spre care alergi, IISUS HRISTOS si MANTUIREA SUFLETULUI. Sa nu te inneci in marea vietii”.
   Asadar, concis, am putea spune ca Sfantul Parinte Staniloae, l-a sfatuit SĂ FIE ORTODOX CA BRADUL 🌲, sfat care este valabil pentru fiecare dintre noi.
Cine are minte, sa ia aminte, la aceste minunate cuvinte. Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

BINECUVANTARE si SFAT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua si in tot lucrul tau. Ce frumos spune Sfantul Antonie cel Mare: "SĂ TE ROGI SI SĂ LUCREZI, SĂ LUCREZI SI SĂ TE ROGI!", adica, sa impletesti munca cu rugaciunea, rucodelie, cum numita in Patericul egiptean. Insa "Munca ta sa nu fie egoista, ca a paianjenului, ci sociala, ca a albinei care munceste si pentru altii" (Sfantul Ioan Gura de Aur). 
Cand te asezi la masa sa spui "TATĂL NOSTRU", macar in gandul tau. Sa-i multumesti lui Dumnezeu dupa ce ai mancat si nu uita: "SĂ NU MĂNANCI NIMIC PANĂ LA SATURATIE. SĂ LASI LOC SI PENTRU DUHUL SFÂNT!" (Sfantul Serafim de Sarov). 
Pentru ca asa spune Dumnezeu: "ROAGĂ-TE TU PENTRU TOTI, CA DE TINE AM EU GRIJĂ!", tu sa zici: SĂ DAI DOAMNE, LA LUME BINE, NU MĂ UITA NICI PE MINE! 
Sau, daca iti place cum zicea Sfantul Parinte Iustin Parvu: "DOAMNE, IISUSE HRISTOASE, MILUIESTE-MA PE MINE PACATOSUL, SI TOATA LUMEA TA!" 
Cele lumesti ne aduc griji, in timp ce rugaciunea este izvorul blandetii, rodul bucuriei, al multumirii si al lipsei de manie: IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE! MILUIESTE-MA, MAICA MILOSTIVIRII!
Pace sufletului tau! 
                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                       Preot Ioan.

joi, 24 ianuarie 2019

RĂNILE IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


( de Eliana Popa)

Azi am să vă spun o pildă ,de demult ...din vremi uitate
Cu-n soldat ce-și ducea viața doar in pofte și păcate
Avea o sotie bună ,credincioasă și cuminte
Îl tot sfătuia de bine cu o dragoste fierbinte !

Biruit de-a ei virtuți ( că femeia-i o minune)
Începu să țină post si-nvătă și-o rugăciune
Astăzi una , mâine doua...prinse drag de cele sfinte
O cinstea pe Maica Sfântă si-L avea pe Domnu-n minte !

Si-ntr-o zi din postul mare ,când stătea la rugăciune
I-a fost rânduit să vadă, o preaslăvită minune !
Căci privind către icoana, vede Pruncul cu răni multe
Sânge mult curgea din ele, parc' atunci i-au fost făcute !

S-a înfricoșat soldatul si cu inima-ngrozită
A-nceput să strige tare la Măicuta Preaiubită :
,, - Maică Sfântă Milostivă ,sunt un mare păcătos
Cere milă si-ndurare pentru mine lui Hristos !"

Și o voce din icoana îi răspunde cu mâhnire :
,, - Voi din buze-mi spuneți Maică...doar când vreți milostivire !
Dar prin fapte de rusine și prin grelele păcate
Voi nu mă cinstiți ca Maică... aveți sufletele moarte !"

Omul auzind aceasta a-nceput cu foc a plânge
,, - Nu mă lepăda Stăpână ! Câte răni și ce mult sânge..
Acum văd ...al meu păcat e un șarpe veninos ,
E o rană care mușcă Trupul Sfânt al lui Hristos "

Și-o aude pe Fecioară glăsuind spre Pruncul Sfânt
Vocea ei părea c-aduce întreg raiul pe pământ :
,, - Fiul Meu Iubit și Dulce , pentru dragostea ce-mi porți
Miluieste-l și pe-acesta....cum i-ai miluit pe toți 

Ce m-au luat mijlocitoare si-au venit cu lacrimi multe
Precum se întorc în staul toate oile pierdute !
Fiul meu, nu-ți cer să-l judeci după Lege și Dreptate
Judecă-l cu marea-Ți Milă și cu sfânta-Ți Bunătate! "

Domnul i-a răspuns mâhnit, cu durere și oftat :
,, - Nu-l voi asculta ,Măicuță...că nici el n-a ascultat!
Sabia mâniei Mele stă deasupra lui să cadă
Precum a căzut securea , peste pomul fără roadă!

Amintește-ti că și eu către Tatăl M-am rugat
În grădina Ghetsimani, însă nu M-a ascultat !
M-am rugat de-i cu putință să nu beau acel pahar
Al durerilor pe Cruce, al cumplitului Calvar !

Am primit să urc Golgota, tu știi chinurile Mele!
Am fost răstignit pe Cruce ca un făcător de rele
Am fost singur ,numai Cerul ingâna o Psaltire
Când am ridicat pe umeri Eu, întreaga Omenire !

Nu îmi cere îndurare că și el ( și ca el toți )
Încă-Mi dau oțet și fiere și cămasa-Mi trag la sorti !"
A îngenuncheat Stăpâna înaintea Domnului
,, - Fiul meu, te rog...ai milă ! Iartă tot păcatul lui !"

Dar degrabă o ridică, cum s-o vadă-ngenuncheată?
Cum să nu-i asculte ruga Maicii Sale Preacurată ?
,, - Să-i fie iertate toate! Să se șteargă...să se uite !
Iar ca semn că mă iubește ,rănile să Îmi sărute !"

Și s-a ridicat ostașul bucuros le-a sărutat
Rând pe rând, ca prin minune ,rănile s-au vindecat !
Și uimit de-asa minune a dat slavă Domnului
Și-a pornit degrab' acasă fericit cum altul nu-i ! 

Și din ziua aceea mare el s-a lepădat de toate
A trăit în sărăcie, dar bogat in cele 'nalte
El monah in mănastire , călcând treptele virtuții
Iar sotia lui iubită a trecut degrabă munții

La un schit s-a dus femeia, alegând aceeași cale
Mulțumind întreaga viață Preacuratei Născătoare !
Doamne strig și eu la Tine, deși sunt noroi și lut
Să mă-ngădui și pe mine ,rănile să Îți sărut ,

C-ai sorbit și pentru mine cupa plină de venin
Și M-ai ridicat pe umeri cu durere și suspin !
Doamne strig și eu la tine precum Moise a strigat,
Fă-mi din viață rugăciune să-Ți dau sufletul curat !

( după o pilda ortodoxă scrisă în cărțile sf.parinti)

MICA... PRINȚESĂ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


UN VÂNT NĂPRAZNIC ...BATE AFARĂ..
E-ATAT DE FRIG...E GER...
PE STRADĂ...SINGURĂ..O FETIȚĂ..
SPERIATĂ...TRISTĂ..ÎMBRĂCATĂ IN COJOCEL.

CAPUL..E..ACOPERIT ..
CU O MARAMA ASA FRUMOASĂ..
DAR...SĂRMANA..E FLAMANDĂ...
ȘI ...ATÂT DE SPERIATĂ...

NIMENI NU-I PRIVESTE OCHII..
DOAMNE...SUNT ASA FRUMOȘI..
DE TE UITI LA EI...VEZI..RAIUL..
SI PE DOMNUL...IISUS HRISTOS.

DOAMNE...OARBĂ ESTE LUMEA..
SURDĂ...LA STRIGATUL EI..
NU AUDE ...NICI NU VEDE...
SUFERINTA...IN OCHII EI...

NIMENI NU-I ÎNTINDE MÂNA..
NU O ÎNTREABĂ...DE-A MÂNCAT..
DACĂ...ARE VREUN PĂRINTE..
SAU... SĂ DOARMĂ...UNDEVA.

DOAMNE...CE-I CU LUMEA ASTA..
ÎNSPRE CE ..NE ÎNDREPTĂM..
TOȚI...PĂȘIM IN INTUNERIC..
N-AVEM MILĂ ...NICI ...IUBIRE..
IN MOCIRLĂ...INNOTAM...

COPILAȘ...VENIT DIN CERURI..
TRIMIS DE TATĂL CERESC...
IARTĂ NEPASAREA CELOR...
CARE...PE LÂNGĂ TINE...TREC.

OAMENI BUNI...GÂNDIȚI ASA...
CĂ..IN CEL SĂRAC..E ..DOMNUL..
EL...INTINDE MANA SA..
SĂ-ȚI CUNOASCĂ...INIMA..

SĂ ÎȚI CEARĂ SA ÎI DAI...
CHEIA CE DESCHIDE..RAIUL...
DAR TU...TRECI..NEPĂSĂTOR..
NU AUZI...NU VEZI...NECAZUL.

INTOARCE-TE LA ...DUMNEZEU.
OMULE....PIERDUT PE CALE..
DESCHIDE OCHII...VEZI NECAZUL..
CELUI CE-ȚI IESE IN CALE..

ASTAZI...STRIGĂ ...CU PUTERE..
CA SUNT... FERICIȚI ..
CEI SARACI CU DUHUL..
CEI ..FLAMANZI SI PRIGONIȚI..

FERICITĂ ESTI...PRINȚESA..
DOMNUL TE-A ALES...
SĂ DESCHIZI AZI...OCHII LUMII
CHIAR DE-ȚI ESTE ...GREU..

NU ESTI SINGURĂ PE LUME...
DOMNUL..TE ÎNSOȚEȘTE..
FERICIRE...SUS..IN CERURI..
EL...ITI PREGĂTEȘTE...

Maria...

marți, 22 ianuarie 2019

E un timp Iisuse

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


E un timp Iisuse ,
De când nu ți-am vorbit,
Însă nici Tu din ceruri,
Cu mine n-ai grăit.

Cred ca sosit momentul,
Să-ți spun ,cum o mai duc,
Şi că orice aş face,
Nu duc la bun sfârşit.

E un timp Iisuse,
De când, nu mă mai rog,
Însă nici Tu din ceruri,
N-ai mai privit în jos.

Poate m-ai fi văzut,
Cum ostenesc din greu,
Şi cum nimic nu-mi merge,
Când nu-i cu Dumnezeu.

E un timp Iisuse,
De când nici nu mai plâng,
Merg pe cărări ascunse,
Durerea în piept o strâng.

Speram să mă opreşti,
Să nu mai mai rătăcesc,
Şi iaraşi în genunchi,
Cu Tine să vorbesc.

Niculina Festila 22.01. 2019

duminică, 20 ianuarie 2019

CERSETORUL "OBOSIT!"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Era iarna. Ninsese mult. A venit un cersetor, cam de 45 de ani si mi-a spus pe un ton poruncitor: "Parinte, da-mi bani sa-mi cumpar mancare!".
Si i-am zis: "Iti dau, dar mai intai ia lopata si ajuta-ma sa dau zapada din fata Bisericii". Mi-a spus: "Aaaa, nu pot, fiindca eu m-am nascut obosit si prin Constitutie am dreptul la lene. Nimeni nu ma poate obliga sa muncesc!"
 Si eu i-am spus: "Sa stii ca tot prin Constitutie ai dreptul si la foame. Nimeni nu te poate obliga sa mananci!" Si mi-a mai spus: "La cersit da, la munca ba!
Mana intinsa nici nu oboseste nici nu amorteste!" Si i-am spus: "Frate, nici munca fara paine, nici paine fara munca! Bunica mea cosea pe stergare aceste cuvinte: Cine-i harnic si munceste, are tot ce isi doreste!"
 Si atunci cersetorul mi-a spus: "Nuuuu! Cine-i harnic si munceste, ori e prost ori nu gandeste!" Si-poi vreau sa te intreb parinte: "Care pacat este mai mare SA CERSESTI sau SA FURI?"
 "Pai SA FURI este pacat mare!", i-am raspuns eu. Si el mi-a spus:  "Atunci, esti obligat sa-mi dai bani ca SA NU FUR!"
Deci, atentie cui dati milostenia, ca nu cumva prin asta sa indemnati pe unii la LENE, FURT si TALHARIE. Si mai trebuie stiut un lucru: Lenea imputerniceste ispitele! Iata dovada:  “Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat:
- Ce sa fac spre a rezista ispitelor? Fericitul Ieronim i-a raspuns: - Sa postesti, sa te rogi si SA NU FII LENES, SA NU FII TRANDAV! Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc”.
                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                                    Preot Ioan .

sâmbătă, 19 ianuarie 2019

Sfaturi Duhovnicesti

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Cel care uită binele pe care-l face este cel mai înţelept om.

Nu dobândim nici un folos de pe urma actelor de binefacere pe care le trâmbiţăm înaintea lumii, precum nici de la postirea despre care spunem tuturor. Orice faptă făcută demonstrativ nu aduce rod, ci se reduce la lauda oamenilor (Sfântul Vasile cel Mare).

În chilie plângi, dar când ieşi la împlinirea ascultării te împrăştii. Ia aminte la tine şi străduieşte-te să nu ieşi din inimă, fiindcă acolo este Domnul.

Cel ce petrece fără ispită nu va dobândi înţelepciune duhovnicească.

Inima se sfinţeşte prin pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu.

Ar trebui să nu ne înălţăm cu cinstea şi să nu ne înjosim cu necinstea.

Mulţi povăţuitori spun că răbdarea necazurilor şi a supărărilor e mai de preţ decât a face fapte plăcute lui Dumnezeu, fiindcă el nu cere faptele noastre bune, ci supunerea noastră voii Lui celei sfinte (Sfântul Ioan de Tobolsk).

Milosârdia nu constă doar în milostenia pe care o daţi sau în cuvintele de mângâiere pe care le spuneţi uneori omului care suferă, ci în dispoziţia lăuntrică de bunăvoinţă deplină faţă de acea persoană, printr-o participare călduroasă a sufletului.

Creştinul, indiferent cu ce se ocupă, trebuie să se gândească la economisirea timpului. Toate faptele cotidiene trebuie să le facă repede. Timpul este un talant dat nouă de Domnul şi vom da răspuns pentru pierderea zadarnică a oricărui ceas.

Înţelepciunea este înfrânare şi biruinţă asupra plăcerilor trupeşti care ne ispitesc.

Nu cinsti niciodată pe cel care vorbeşte de rău pe aproapele tău.

Am văzut că numai atunci mă aflu într-o părere dreaptă despre mine, când am în mine gândul rău, iar când l-am văzut pe cel bun sunt în amăgire.

Atunci când cineva cu bucurie suportă munca şi necazurile, atunci poate să înfrâneze puternic gândurile, pentru că unele ca acestea cu muncă sunt aduse la inactivitate.

Nu urî pe cel ce ţi-a făcut rău, ci sileşte-te din toate puterile să-l ierţi.

Trei virtuţi luminează mintea: a nu vedea răul în nici un om, a face bine celui ce ţi-a făcut rău şi a răbda cu supunere toate necazurile şi nenorocirile.

Dacă ai văzut o greşeală oarecare la un frate, nu stărui cu ea în gând, ca să nu o spui cuiva, căci aceasta aduce moartea sufletească.
Smerindu-vă cu inima, aranjaţi-vă sentimentele voastre, gândurile, deprinderile, cugetarea astfel: eu sunt asemenea unui rob, nu-mi aparţin; trebuie să trăieşti ca la toţi să le fii sub picioare; lasă să se şteargă, să te bănuiască, să te calce în picioare, să te înjosească, să te scuipe, să te lipsească, să te dispreţuiască. Aceasta să rămână interior, să nu vadă nimeni în afara ochilor lui Dumnezeu.

O inimă zdrobită nu lasă loc pentru îndulcirea cu gânduri nefolositoare.

A înlocui gândul rău cu gândul cel bun este o faptă mântuitoare.

Înţelepciunea smereniei este smerenia cugetului şi zdrobirea inimii, umilirea de sine în gând, lipsa de mândrie, simplitatea minţii, ascunderea vieţii noastre de nevoinţă.

Stareţul se nevoia să-i privească pe toţi ca fiind sfinţi, drepţi, cuvioşi, iar pe sine se umilea cu gândul.

Când te încearcă gândul mândriei sau al slavei deşarte, cercetează conştiinţa ta: păzeşti tu poruncile lui Dumnezeu? Îi iubeşti tu pe vrăjmaşii tăi? Te bucuri oare când este lăudat cel de lângă tine?

Tăcerea buzelor este bună, iar tăcerea minţii – cugetarea la Dumnezeu – este mai presus de toate.

Gândim despre noi înşine că suntem smeriţi atâta vreme cât nu suntem atinşi. Dar aceasta nu este smerenie. Smerenia adevărată se probează când eşti înjosit, ofensat. Atunci trebuie să-ţi spui: merit aceasta pentru păcatele mele.

Niciodată nu trebuie să urmezi imediat gândul tău, chiar dacă pare bun, ci să-l încerci cu timpul.

Pentru dobândirea smereniei este folositoare cugetarea la măreţia lui Dumnezeu şi la propria nimicnicie.

Cugetă la mijloacele prin care poţi evita situaţiile ce te duc la păcat.

Cugetarea la faptele bune făcute de ceilalţi sau compararea propriei vieţi cu vieţile sfinţilor duce la smerenie.

Când vor începe să ne laude, atunci să ne amintim mulţimea păcatelor noastre.

Nu te gândi la binele făcut şi vei avea răsplată deplină.

Cugetarea la Patimile Mântuitorului şi la sfânta Sa viaţă este bună, numai să nu laşi mintea şi inima ta să petreacă în nepăsare.

Exprimă-ţi părerea fără a intra în dispută.

La vreme de necaz şi întristare înseninează-ţi sufletul prin amintirea de Dumnezeu.

Poartă întotdeauna binele în gând, ca să-l şi făptuieşti. Dumnezeu cunoaşte gândul omului. Aşadar gândul tău să fie curat de orice rău.

Descoperirea gândurilor adânceşte conştiinţa păcătoşeniei proprii şi durerea pentru păcate, din care se naşte smerenia, care este atât de necesară în lucrarea mântuirii.

Ascultările cele mai de jos unite cu pomenirea lui Dumnezeu sunt mai înalte decât faptele măreţe săvârşite cu împrăştiere.

Este bine să aduni şi să păstrezi în suflet gândurile smerite, iar nu pe cele iritante şi mândre.

Cel smerit este convins că nu poate să gândească, nici să dorească ceva bun, dacă Dumnezeu nu îi dă gând bun sau dorinţă bună.

Smerenia şi suferinţa eliberează pe om de orice păcat. Mai întâi se taie patimile sufleteşti, iar apoi cele trupeşti. Acest fapt îl confirmă rugăciunea lui David: Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele.

Milostenia tămăduieşte iuţimea sufletului, postul vestejeşte pofta, iar rugăciunea curăţeşte mintea şi o pregăteşte spre contemplarea lucrurilor. Căci Domnul ne-a dăruit poruncile pentru şi potrivit cu puterile sufletului.

Nepătimirea este o stare paşnică a sufletului, care face ca sufletul să se mişte cu anevoie spre răutate.

Să luăm aminte în chip deosebit la noi înşine, să fim blânzi şi buni în relaţiile cu cei de lângă noi. „Mântuirea noastră este în aproapele“.spunea Sfântul Pimen cel Mare.

Fereşte-te de părerea înaltă de sine. Smerenia nu poate sta la un loc cu judecarea aproapelui şi cu irascibilitatea. Cel care îi judecă pe alţii sau se mânie când i se face supărare nu are pic de smerenie.
Sfinţii nevoitori le mulţumeau sincer celor care îi supărau şi îi ofensau, pentru că prin răbdarea necazurilor dobândeau smerenia.

Trebuie să folosim propriile căderi şi experienţa noastră ca mijloace pentru dobândirea smereniei. Smerenia creează în om o stare interioară, în virtutea căreia sunt respinse toate atacurile diavolului.

Cuviosul Macarie Egipteanul tâlcuieşte relaţia dintre smerenie şi alte virtuţi prin pilda despre ospăţul îmbelşugat pregătit împăratului şi alaiului său. Dar cum toate bucatele erau pregătite fără sare (adică fără smerenie), în loc de recunoştinţă, gazda a avut parte de mânia oaspeţilor. În acelaşi fel, fără smerenie toate virtuţile omului sunt zadarnice.

Dacă veţi priveghea cu cei care veghează veţi fi număraţi în rândul mucenicilor. Dacă veţi ierta celui care v-a supărat, pentru aceasta nu doar vor fi iertate păcatele voastre, dar fiică a Tatălui Ceresc te vei face. Dacă te vei ruga din inimă pentru mântuire, măcar şi puţin – şi te vei mântui. Dacă te vei mustra pe tine, te vei învinui şi te vei judeca în faţa lui Dumnezeu pentru păcate, simţite cu conştiinţa – şi pentru aceasta vei fi iertată. Dacă vei mărturisi păcatele tale în faţa lui Dumnezeu, şi pentru aceasta vei avea iertare şi cruţare. Dacă te vei întrista pentru păcate sau te vei umili, sau vei plânge, sau vei suspina – suspinul tău nu se va ascunde de El. (Atât este de mare milosârdia lui Dumnezeu.)

Celor desăvârşiţi Mântuitorul le porunceşte: Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

Atât în ochii oamenilor, cât şi în ochii lui Dumnezeu nu există nimic mai demn şi mai potrivit iubirii aproapelui precum milosârdia şi binefacerea.

Cel cu adevărat recunoscător mulţumeşte Domnului nu doar în bucurie, ci şi în nefericire şi necaz.

Este propriu sufletelor mari şi curajoase să nu deznădăjduiască în vreme de necaz.

Cel înţelept, chiar dacă suferă sau este bolnav, Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate ca pentru bine.

Avem virtutea răbdării atunci când primim tot ce ni se întâmplă ca din mâna lui Dumnezeu. Cel care a dobândit răbdarea se împărtăşeşte de orice virtute: se bucură în necazuri şi în nenorociri este iscusit în bine, în năpaste se veseleşte, este gata de ascultare, este plin de dragoste şi în supărare aduce slavă, în mustrări se smereşte, în nenorociri este neclintit.

Cel care se supune egumenului se aseamănă îngerului, cel care i se opune face sălaş diavolului în inima sa. Doamne, miluieşte! Este înfricoşător acest cuvânt (Sfântul Efrem Sirul).

La răpirea averii lor de către păgâni, creştinii priveau cu bucurie, după cum mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10:34).

Osândirea de sine se învaţă. Ea înseamnă să ne învinovăţim în gând pe noi înşine, iar nu pe alţii, pe noi să ne mustrăm şi să ne numim nebuni şi fără minte, somnoroşi şi lipsiţi de râvnă, leneşi şi neatenţi. Cel care se osândeşte pe sine are linişte şi niciodată nu e ruşinat: dacă vine asupra lui o boală, sau un necaz sau o strâmtorare, sau orice altă nenorocire, el o pune pe seama păcatelor sale şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Dacă cineva îl pedepseşte sau îl înjură, primeşte ocara ca pe un bine şi o consideră ca fiind o lucrare dumnezeiască (Ava Dorotei).

Despre cunoaşterea de sine: o ai când te socoteşti incapabil şi nevrednic de orice funcţie înaltă; când te ştii lipsit de chibzuinţă, slab, fugind de efort şi osteneală; când nu iei aminte la păcatele altora, ci le vezi doar pe ale tale şi te căieşti pururea pentru ele; când te cercetezi pe tine însuţi şi te osândeşti, şi nu te amesteci în nimic din cele ce depăşesc funcţia ta.

Blândeţea înseamnă a nu face supărare nimănui nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici prin comportamentul nostru, ci a îndulci inima tuturor prin purtarea şi felul nostru de a fi.

Smerenia nu cunoaşte nerăbdarea, judecarea aproapelui, clevetirea, lauda de sine şi îndreptăţirea; smerenia tânjeşte după rugăciune şi tăcere; smerenia iubeşte gândul la moarte.

Îşi pierde valoarea înaintea lui Dumnezeu fapta celui care se preţuieşte pe sine, care se laudă pe sine, care aşteaptă sau încearcă să obţină laude din partea celorlalţi, care este nerecunoscător.

Unii din fraţi gândesc că ei nu pot avea darurile Duhului Sfânt, fiindcă din lipsa de râvnă pentru îndeplinirea poruncilor, nu ştiu că cel care are credinţa adevărată în Hristos în sine, are toate darurile lui Dumnezeu. Dar întrucât noi, din cauza lipsei noastre de râvnă, rămânem departe de dragostea lucrătoare, care ne-ar fi arătat comorile lui Dumnezeu, atunci ne considerăm pe drept străini de darurile lui Dumnezeu.

Dacă îţi aminteşti de răul de la cineva, roagă-te pentru el şi vei opri patima din mişcare, despărţind, prin rugăciune, supărarea de amintirea răului ce ţi l-a făcut. Iar devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul patima din suflet. Dacă însă altul ţine minte răul de la tine, fi îndatoritor şi smerit faţă de el şi stai cu dragoste în preajma lui, şi-l vei izbăvi de patima lui. Supărarea celui ce te pizmuieşte o vei alina prin osteneală. Căci el îşi socoteşte pricină de nenorocire ceea ce pizmuieşte la tine. De aceea nu poţi să-alini altfel, decât ascunzând aceasta de la el. Dacă aceasta le foloseşte multora, iar pe acesta îl întristează, care pateu o vei nesocoti? E de trebuinţă, desigur, să fii de folos celor mulţi, dar, după putere, nici pe acela să nu-l nesocoteşti. Să nu te laşi înrâurit de răutatea patimii lui. Căci nu te răzbuni pe patimă, ci pe pătimaş. Drept aceea, socoteşte-l întru smerenie pe acela mai presus de tine şi în toată vremea, în tot locul şi lucrul, dă-i lui mai multă cinste. Iar pizma ta o poţi alina, dacă te bucuri împreună cu cel pizmuit de cele ce se bucură el şi te întristezi împreună cu acela de cele ce se întristează el, împlinind cuvântul Apostolului: Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură şi plângeţi cu cei ce plâng.

Smerita cugetare este o rugăciune neîntreruptă, împreunată cu lacrimi şi cu durere. Căci aceasta, chemând pururea pe Dumnezeu într-ajutor, nu lasă pe om să se încreadă nebuneşte în puterea şi înţelepciunea proprie, nici să se ridice peste alţii, lucruri care sunt boli înfricoşătoare ale patimii mândriei.

Slava deşartă este legată de făptuirea într-ascuns; iar mândria, de voinţa de-a pune pe seama lui Dumnezeu toate isprăvile.

Prieten adevărat este acela care îndură necazurile, nevoile şi nenorocirile aproapelui atunci când acela e încercat, ca pe ale sale, fără zgomot şi fără tulburare.

Cel ce spune păcatul fratelui fără patimă, îl spune din două pricini: sau ca să-l îndrepteze pe el, sau să folosească pe altul. Iar dacă îl spune pentru alte pricini, fie aceluia, fie altuia, îl spune pentru a-l batjocori sau a-l bârfi. Dar atunci nu va scăpa de părăsirea dumnezeiască, ci va cădea sigur fie în aceeaşi greşeală, fie în alta, şi va suferi ruşine, mustrat fiind şi batjocorit de alţii.

Mintea celui iubitor de Dumnezeu nu luptă împotriva lucrurilor, nici împotriva înţelesurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu înţelesurile. De pildă, nu luptă împotriva femeii, nici împotriva celui ce l-a supărat, nici împotriva chipurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu ele. Altceva este lucrul, altceva este înţelesul lui, şi altceva patima. Lucrul este de pildă: bărbat, femeie, aur şi aşa mai departe, înţelesul (chipul) este amintirea simplă a ceva din cele de mai sus. Iar patima este iubirea neraţională sau ura fără judecată a ceva din cele de mai înainte. Aşadar, trebuie să luptăm împotriva patimii. Înţeles pătimaş este gândul compus din patimă şi înţeles.

Pe cine iubeşte cineva, pe acela se şi grăbeşte să-l slujească. Dacă iubeşte deci cineva pe Dumnezeu, acela se şi grăbeşte să facă cele plăcute Lui. Iar dacă îşi iubeşte trupul, se grăbeşte să împlinească cele ce-l desfătează pe acesta.

Dintre virtuţi, unele sunt ale trupului, altele ale sufletului. Ale trupului sunt de pildă: postul, privegherea, culcarea pe jos, lucrul mâinilor - spre a nu îngreuna pe cineva sau spre a dărui – şi cele următoare. Iar ale sufletului sunt de pildă: iubirea, îndelunga răbdare, blândeţea, înfrânarea, rugăciunea şi cele următoare. Dacă prin urmare din vreo nevoie sau împrejurare trupească, de pildă din pricină de boală sau altceva de felul acesta, ni s-ar întâmpla să nu putem împlini pomenitele virtuţi ale trupului, avem iertare de la Domnul, Care cunoaşte şi pricinile. Dar neîmplinind pe cele ale sufletului, nu vom avea nici o apărare. Căci nu sunt supuse nevoii.

Există mijloace care opresc patimile, care vin în caz de emoţie şi nu le dau voie să crească. Şi sunt altele care le micşorează şi le duc la secătuire. De exemplu: postul, munca şi privegherea nu dau voie patimii să crească, iar însingurarea, contemplarea, rugăciunea şi iubirea de Dumnezeu o reduc şi o dezrădăcinează. Tot aşa şi în gândirea despre mânie: îndelunga-răbdare, nerăutatea şi blândeţea o opresc şi nu-i permit să crească, iar dragostea, milostenia, dorinţa de a face bine şi iubirea de oameni o micşorează.

Este bun nevoitorul care, trăind în lume, întotdeauna face fapte bune, acordă iubire frăţească, iubire de oaspeţi, dă milostenie, le face bine celor care vin la el, le ajută bolnavilor şi se fereşte de tentaţii. Este desăvârşit şi mai înalt cel care, consacrându-se vieţii contemplative, a trecut de la lucrurile cotidiene la contemplare, respingându-se şi uitând de sine, se ocupă cu cele cereşti, cel care renunţând la tot, stă în faţa lui Dumnezeu şi cu nici o altă grijă nu se întoarce înapoi. Unul asemenea se uneşte cu Dumnezeu şi trăieşte cu Dumnezeu.

Isidora cea nebună pentru Hristos era atât de dispreţuită de surorile ei de mănăstire, încât acestea nu mâncau împreună cu ea; defăimată, ocărâtă şi necăjită, ea le primea pe toate în tăcere şi cu mulţumire. Ostenindu-se la bucătărie, împlinea orice ascultare, slujind celorlalte surori ca o slugă supusă. Celelalte fecioare purtau pe cap, după rânduiala monahală, culion, iar capul ei era întotdeauna acoperit cu o basma urâtă şi veche. N-a făcut nimănui nici o mâhnire, nici ea nu s-a mâniat vreodată şi nu s-a certat pentru ceva; ci întotdeauna tăcea, nerăspunzând nimănui la nici o ocară, mică sau mare, deşi adeseori era bătută şi era mereu urâtă şi batjocorită. Şi i-a descoperit îngerul despre ea unui părinte îmbunătăţit ce trăia în singurătate: „Pustnice Pitirun! Acea femeie este mai bună decât tine, pentru că ea petrece în mijlocul unei obşti aşa de mari şi, deşi slujeşte tuturor şi de toate este batjocorită, niciodată nu s-a depărtat cu inima de Dumnezeu“. Apoi, vădindu-se virtutea Isidorei înaintea obştii, călugăriţele au început să vestească despre purtarea lor. Una spunea: „Eu întotdeauna o ocăram”, alta: „Eu turnam lături pe ea“, alta: „Eu o băteam“.
Într-un cuvânt, toate recunoşteau feluritele necazuri pe care i le-au făcut.

Iuliana, pe propria cheltuială, în taină, a ascuns la sine timp de doi ani pe creştinii prigoniţi.

Munca de jos este un mijloc prin care ne smerim.

Se cuvine să ne îngrijim să nu facem nimic necugetat sau cu neatenţie.

vineri, 18 ianuarie 2019

MÂNTUITORUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Domnul a murit iertând,
A murit îmbrățișând,
A murit, purtând la cer
Rana cuielor de fier..


A murit cu-n singur gând:
Să ne ia la El pe rând..
Frații Săi acum fiind,
Ne dorea cu mare jind!

A murit ascultător,
A murit pentru popor,
A îndeplinit precis
Toate câte s-au prezis.

Jertfa Sa ne-a ridicat,
Rana Lui ne-a vindecat,
Nimeni n-a mai fost ca El
Dumnezeu și Om și Miel!

El, bogat, a sărăcit
Și pe frați i-a-mbogățit:
Ne-a împodobit pe noi,
Ce eram de slavă goi.

Cum puteam pe-atunci să știm?..
Temple ne dorea să-I fim:
Jertfa Lui de pe pământ
Ni L-a dat pe Duhul Sfânt!

Ce să zic, ce nu s-a zis,
Ce să scriu, ce nu s-a scris?..
Multe secole-s de când
El ne e Lumină-n gând..

De când iadul l-a prădat,
Mulți la ceruri au urcat
Care au trăit cuminți..
Raiul s-a umplut de sfinți!

Doamne, nu uita de noi,
Căci suntem de fapte goi,
Înmulțește harul Tău,
Că ne biruie cel rău,

Prisosește Duhul Sfânt
Pentru cei ce pe pământ
Îți jertfesc un duh smerit,
Ție, Domnului slăvit!
amin

miercuri, 16 ianuarie 2019

Bolile trupeşti

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


                           Bolile sunt de două feluri sufleteşti şi trupeşti.

 Bolile trupeşti sunt totdeauna în legătură cu viaţa noastră cea sufletească... sunt totdeauna în legătură cu cerul, cu Dumnezeu. Orice boală, orice încercare îşi are rostul ei, iar acest rost este în mâinile Domnului. Văzute prin lumina aceasta, bolile cele trupeşti s-ar putea împărţi în trei clase: ele ne vin ca o pedeapsă pentru păcate, să ne trezească din păcate sau vin să ne apere de păcate. 1. Bolile ca o pedeapsă pentru păcatele noastre. Dându-ne seama de aceasta, să le purtăm cu răbdare, zicând şi noi cu tâlharul cel de-a dreapta de pe cruce: „După dreptate suferim, luând cele vrednice după faptele noastre“ (Luca 23:41).
Dar aşa cum am spus bolile şi încercările nu ne vin numai ca o pedeapsă pentru păcate. Mântuitorul nu este temnicer, ci El este un Doctor; Evanghelia Lui nu este o temniţă de pedepsit, ci este, mai ales, o şcoală mare de îndreptare şi de mântuire a omului.


 2. Bolile în scopul de a ne trezi din somnul păcatelor. 

 Sunt oameni pe care cu nimic nu-i putem trezi pentru Evanghelie. Se încred în sănătatea lor, în banii lor, în trufia lor şi îşi bat joc de chemările mântuirii. Dar când vine o boală şi îi doboară la pat, îndată se domolesc şi încep să-L strige pe Dumnezeu. În faţa unei uşi încuiate, încerci toate cheile care s-ar potrivi; în faţa unei inimi învârtoşate, încerci multe chei sufleteşti. Încerci chemări dulci şi plăcute, dar, de regulă numai cheia suferinţelor poate descuia o astfel de inimă. Dintr-un fier rece nu poţi face nimic. Oricât l-ai lovi cu ciocanul, este o trudă zadarnică. Dar îndată ce-l bagi în foc cedează. Aşa sunt şi oamenii cei păcătoşi, după ce intră în focul suferinţelor. Ferici de cei pe care Duhul Sfânt îi trezeşte din somnul pierzării cu acul bolilor şi încercărilor. Vai de cei care, în păcatele lor, nu-i tulbură nici o încercare.
Dar tot atâta vai va fi şi celor pe care Duhul Sfânt i-a trezit şi pe urmă iar au adormit. În vreme de boli şi de încercări, oamenii strigă: Doamne, Doamne! Dar pe urmă uită de Dumnezeu.
 Cea mai mare parte din cei pe care Duhul Sfânt i-a trezit prin boli şi încercări adorm iar în păcate, după ce a trecut „ziua necazului“. Aceştia vor avea o răspundere mai mare decât cei care trăiesc netulburaţi de încercări.


 3. Bolile în scopul de a ne apăra de păcat. 

 Aceasta este şcoala cea mare a suferinţelor şi încercărilor în care Domnul îi cheamă, de regulă, pe toţi cei credincioşi. Aproape toţi aleşii Domnului din Sfânta Scriptură au trecut prin şcoala aceasta. Cei credincioşi de regulă au mai multe încercări decât cei necredincioşi. De ce? Pentru că Domnul „îi ceartă pe cei pe care îi iubeşte“. Bolile trupeşti ne vin din îngăduinţa lui Dumnezeu, ca o solie sfântă, să ne apere de bolile cele sufleteşti; ne vin ca un medicament amar ce scoate din noi otrava şi beteşugul cel sufletesc.
Omul cel credincios, omul cel duhovnicesc vede şi trebuie să vadă, bolile şi încercările printr-o altă lumină de cum le vede omul cel lumesc. Pentru cei credincioşi, bolile şi încercările sunt o binecuvântare. Când Lazăr din Evanghelie s-a îmbolnăvit, surorile lui au alergat la Domnul, vestindu-L: „Iată, acela pe care îl iubeşti este bolnav“ (Ioan 11:3).
La vestea surorilor lui Lazăr, Iisus i-a răspuns: Această boală nu este spre moarte, ci spre mărirea lui Dumnezeu. Încercarea, întristarea, suferinţa Orice pahar pe care Domnul ni-l întinde să-l bem are pe fundul lui şi o miere dulce. Trebuie mai întâi să bem paharul, ca, pe urmă, să simţim această dulceaţă. Întrebaţi pe cei care au păsări cântătoare în colivii şi veţi afla că unele dintre ele nu cântă decât închise. Cum le dă drumul, nu mai cântă. Boala şi încercarea sunt o binecuvântare ce ne dă glas să-L strigăm pe Domnul şi să ne rugăm cu lacrimi fierbinţi. Pe timp aspru de iarnă, înaintezi pe drum mai repede. Întocmai aşa, şi pe drumul veşniciei. Păşeşti mai cu spor pe „timp aspru“. O „vreme liniştită“, e mai bună, negreşit, dar nu pentru înaintare. Încercarea, întristarea, suferinţa este „câinele cel negru“ al lui Dumnezeu, care stă de pază lângă turma oilor Sale. Când o oaie oarecare iese din turmă, Dumnezeu trimite câinele să o întoarcă înapoi. Cu cât oaia este mai îndărătnică şi neascultătoare, cu atât câinele este mai rău. Dacă cumva acest câine este lângă voi, să nu vă luaţi la harţă cu el, ci să vă alergaţi înapoi, în turmă. Orice împotrivire contra lui este zadarnică şi nu foloseşte la nimic. În zadar umblaţi să-l loviţi şi să scăpaţi de el. Veţi scăpa de el numai întorcându-vă înapoi la turmă. Va veni o vreme când veţi mulţumi lui Dumnezeu că v-a supărat acest „câine rău“.

                                                       Şcoala suferinţelor 

    O, ce minunată este şcoala suferinţelor! Din când în când, Domnul ne cheamă în ea. Din când în când Domnul ne opreşte din lucru şi ne cheamă în şcoala suferinţelor.
Când Lazăr s-a îmbolnăvit, surorile lui au alergat după Mântuitorul. Marta cea grijulie şi-a lăsat lucrul şi a alergat şi ea după Mântuitorul. Aşa trebuie să facă şi „marta“ noastră când se îmbolnăveşte „lazărul“ nostru (sufletul). Să alerge după Mântuitorul. Dumnezeu ne atrage atenţia Un prizonier închis într-un turn încerca să atragă atenţia trecătorilor, pentru a trimite prin ei un mesaj către familia sa. Prizonierul a luat o monedă de argint şi una de aur şi a hotărât să le arunce în stradă pentru ca trecătorii să-şi ridice privirile spre el. A lăsat să cadă moneda de argint. Un om a ridicat-o grăbit şi a plecat mai departe, bucurându-se. A încercat din nou aruncând moneda de aur, cu acelaşi rezultat. Disperat, prizonierul a aruncat de data aceasta o piatră, care a lovit pe un al treilea trecător şi l-a rănit. Imediat, aceasta şi-a ridicat ochii să vadă cine o aruncase. Abia atunci a reuşit prizonierul să-şi transmită mesajul către familia sa. Nu este această povestire o parabolă a felului în care Se poartă Dumnezeu cu noi? Binecuvântările lui cad zilnic asupra noastră, dar noi le privim ca pe ceva de la sine înţeles şi ne grăbim mai departe. Apoi ne loveşte necazul. Atunci ridicăm îndată privirea spre Dumnezeu, întrebând: De ce? Şi în asemenea împrejurări, El comunică mai bine cu noi.
Ne-a atras El atenţia până acum?

BINECUVÂNTARE


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Antonie cel Mare: "Va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si, cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor”. 
Oare nu cumva aceste vremuri au venit?
 Pai, numai un singur exemplu: Intr-un birou, in care toti functioarii sunt crestin ortodocsi, cand unul dintre ei a amintit numele lui Dumnezeu de cateva ori, ceilalti i-au spus: “Sa nu mai pronunti numele lui Dumnezeu ca ne merge rau!” Serios??? Cand dracuie, injura, fumeaza si fac pacate multe si mari, nu le merge rau, dar, cand aud numele lui Dumnezeu nu-l suporta! 

Asta inseamna APOSTAZIE = LEPADARE DE DUMNEZEU (A inseamna FARĂ, iar Postas inseamna CREDINTĂ). Insa tu nu uita, sa te inarmezi cu virtutile teologice, “armele luminii”: CREDINTĂ, NĂDEJDE si DRAGOSTE! 

                                                                                                             Amin si Aliluia!

                                                                                                                         PREOT IOAN   

MINCIUNA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Bucuria mea, minciuna este un cuvant sau o fapta contrara adevarului. Minciuna, este personificata in cel care o nascoceste, diavolul, considerat de Mantuitorul ca ,,tatal minciunii” (Ioan 8:44). Sfantul Apostol Pavel zice: ,,Nu va mintiti unii pe altii” (Coloseni 3:9). Anania si Safira ,,au mintit lui Dumnezeu si Duhului Sfant” (Faptele Apostolilor 5:3-4), si au murit pe loc. Iata ce spune poetul Costache Ioanid intr-una din poeziie sale: ,, Minciuna nu-i o crima", se spune cateodata. E-un vierme mic, ce trece. Si floarea-i tot curata...” Nu, floarea nu-i curata! Un vierme nu-i ca roua. Intaia ta minciuna, aduce pe a doua. Intai, e o veriga, apoi un lant: ROBIA. Visarea trage lenea si lenea lacomia, Apare bautura, desfraul, furtisagul. Si-apoi cand deznadejdea, Trecand in graba pragul, Te faci sa-ti curmi viata sau, sa te-mbete crima, cine-a deschis zavorul? Doar o minciuna: Prima. Minciuna o e crima? E-o crima, orice pata! Cand vine micul vierme! Tu striga-n graba: ,,Tata!”, Prin Sangele salvarii loveste pe dusman! Alunga primul oaspe, caci ultimu-i Satan!

Te rog sa nu uiti ca, mincinosii, ereticii, nelegiuitii sunt exclusi din Imparatia lui Dumnezeu (Apocalipsa 22:15). ,,Pe ucigaş şi pe viclean il uraste Domnul (Psalm 5:6). Inteleptul Solomon, spune ca Domnul uraste LIMBA MINCINOASA (Pildele lui Solomon 6:16-19). 


O minciuna, de cele mai multe ori, antreneaza un lant de alte minciuni. Altfel spus, o ,,nevinovata" minciuna va avea in consecinta un efect de ,,bulgare de zapada”. De aceea, pe cat iti sta in putere, Fii curat cu inima! Sa nu minti! Amin si Aliluia!
                                                                                                                       Preot Ioan 🛎.

marți, 15 ianuarie 2019

DOUĂ MÂINI CU RĂNI DE CUI !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


( versuri: Eliana Popa)
Prea Curată Născătoare, Maica celor in durere
În căusul palmei tale, strânge lacrimile mele !
Strânge multa mea durere si cu ea la Cer sa urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci !
Ieri pierdut eram pe Cale, rătaceam pe-un drum gresit
Nu stiam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu stiam unde mi-e casa, nici nu cunosteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,
Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci
Rătăceam prin intuneric...inotam in valuri reci,
Si când sufletu-mi, sărmanul,obosit, incet murea
Am intins Măicuta mâna la Milostivirea Ta !
Si-am simtit că lângă mine s-a oprit un Calator
Ce purta o Cruce-n spate si-avea lanturi la picior
Si o frunte-nsângerată,de la rana unor spini
Împletiti intr-o cunună ce umbrea un chip senin
Si-a intins cu duiosie, două mâini cu răni de cui
Si m-a tras din valul mortii si m-a strâns la pieptul Lui
Si-un suvoi de apă vie, am simtit că se revarsă
Dintr-o rană mai adânca, dintr-a Lui străpunsă coastă.
Mă inundă si pe mine si mă spală si mă-nvie
Si-mi sădeste-n suflet pace si o sfânta bucurie,
Si m-asează si pe mine, să păsesc in urma Lui
Si Golgota vietii mele cu nădejde să o sui..
Si-am văzut că unde calcă si ramâne urma Sa
Odrăsleste si se-naltă,floarea de ,,nu mă uita"
Si in locul unde cad, picături din sfântul sânge
Crini răsar si Îl imbracă cu parfumul cel mai dulce !
Iar in urma Sa, Măicuta ii adună si-i asează
În cununi preaminunate, pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce păseste-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui !
( din vol. ,, CU HRISTOS PE DRUMUL CRUCII)

DOAMNE, DE-AS PUTEA...!


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Doamne, de-as putea s-adun, tot nectarul florilor,
L-as preface-n leac divin si l-as da oamenilor
Ca acei ce-l vor gusta să se vindece de rău
Să iubească si să fie robi supusi la Tronul Tău !

Si-as culege-n dimineti, roua primăverilor
Si as răcori cu ea, arsita durerilor
Si as strânge-n nopti senine, toată pulberea din stele
Ca să-mbrac in strălucire, crucea celor in durere !

As mai strânge-n partitură, glasul ploilor de toamnă
Si as face cânt de leagan, pruncilor fără de mamă
Si as strânge-n veri toride, roada pârguită-n grâne
Pentru pântece flămâde să frământ un colt de pâine !

Din icoane-aș strânge harul care se ascunde-n ele
Si l-as picura pe pleoape, ochilor fară vedere
Din Altare-as strânge ruga si as face-o prescurele
Ca sa fie hrană sfânta pentru vremurile grele !

Din cascade-as lua puterea apelor involburate
Ca sa trag către-nviere, toate sufletele moarte
De-as putea, le-as face toate după cum as sti că-i bine
Dar pentru ca sunt tărână,Doamne-mi pun nădejdea-n Tine !

Eliana Popa

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

RODNICIA TACERII.


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



Tacerea este ca mierea.

Tacerea este de AUR,


vorbirea despre Dumnezeu este de ARGINT, iar restul (cleveteala, barfa), este DE LA DIAVOL. In cei 7 ani de-acasa invatam sa vorbim si apoi vreme de 70 de ani, nu reusim sa invatam sa tacem... cand trebuie! Multi din cei care au vorbit, s-au cait dupa aceea, dar cei care au tacut, nu s-au cait. DACA VORBIM MULT, in suflet rodesc multe patimi: INVIDIA, CLEVETEALA, JUDECATA, MINCIUNA, URA, MANDRIA..., si atunci Duhul Sfant ne paraseste si ne tulburam sufleteste. DACA TACEM, in suflet rodesc virtutile Duhului Sfant: SMERENIA, PACEA SUFLETULUI, BUCURIA, RUGACIUNEA... Din tacere se naste linistea sufletului, iar din liniste, rugaciunea. Spune in gand cat mai des posibil: "IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!". 
"Din vuietul multimii, retrage-te-n tacere, Mereu din rugaciune, fa-ti zilnic o placere, Prin lumea nedreptatii, pastreaza-ti calea dreapta, Caci doar asa vei duce, o viata inteleapta". Asa se zice in popor: "PLISCUL MIC SI PASUL MARE!" (adica, putine vorbe si multe fapte bune unite cu rugaciunea).
                                                                                                  Amin si Aliluia!

                                                                                                                             Preot Ioan.

PENTRU MINE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Ce dar mai mare-aș fi putut
Vreodată-'n viață să primesc
Decât pe Însuși Dumnezeu,
Trimis de Tatăl Său Ceresc?..

Să-mi zică mie cineva
Că-'n viața asta nu contez?..
Dar PENTRU MINE-a coborât
Hristos, așa cum zice-'n Crez!

Cum aș putea să cred că sunt
Neînsemnat, atunci când știu
Că PENTRU MINE Dumnezeu
Jertfitu-L-a pe al Său Fiu?..

Cum aș putea să mă-'ndoiesc
Că sunt iubit de Dumnezeu,
Când lui Iisus I-a dat să bea
Pahar amar, de dragul meu?..

Da, sunt iubit de Dumnezeu
Și de pe Crucea Sa, Hristos
Mă cheamă pururea spre El,
Oricât aș fi de păcătos!

Să creadă alții ce vor vrea,
Eu dorm pe pernă liniștit
Privind spre Sfântul Crucifix,
Dovada mea că sunt iubit!
amin


CINE ÎL VEDE PE EL?


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


de Preot Sorin Croitoru

Dumnezeu Se-ascunde în porunci
Și te îndemn ca ce îți zic să crezi:
Păzește-le și vei putea atunci
Pe Veșnicul Părinte să ți-L vezi!


Să nu Îl cauți, Însuși va veni
Când va vedea că-L iei în serios,
Făcându-I Legea viață zi de zi,
Trăind curat, pe placul lui Hristos!

Căci Însuși Domnul afirma atunci,
Pe când cu râvnă propovădui,
Că-n cei ce-or ține ale Lui porunci
Și El și Tatăl Său vor locui! (Ioan 14; 23)

Azi mulți Îl mai hulesc pe Dumnezeu,
Zicând că de ar fi, S-ar arăta,
Dar Cel Preasfânt S-a arătat mereu
Doar CELUI CE RESPECTĂ LEGEA SA!
Post scriptum:
Nu poate cel nelegiuit să vadă fața Lui,
Căci nu Se-arată Dumnezeu oricând, oricum, oricui,
Ci numai celui pregătit prin viață de creștin
I Se descoperă Hristos puțin câte puțin..
AMIN!
„Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el şi vom face locaș la El" (Ioan 14, 23).

miercuri, 9 ianuarie 2019

VALOAREA OMULUI ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE......


   Bucuria mea, oamenii vad adevarul fiecare in felul sau, nu felul lui cel unic, si de aici vine atata rau: “Quot capita, tot sensus”, adica, “Cate capete, tot atatea idei (pareri)”. 
Un om de stiinta, mare invatat, a cercetat cam ce valoare are corpul omenesc și a constatat ca, un corp in greutate de 65 kg, contine 45 kilograme de apa si grasime, din care s-ar putea fabrica 7 kg de sapun, contine carbune pentru mina a 900 de creioane, fosfor pentru varful a 2500 de chibrituri, fier pentru un cui mare, var pentru a spoi 20 m² de zid, putin magneziu, foarte putin sulf si sodiu. Unii vad in om, o mana de tarana, altii vad un numar oarecare de elemente materiale, fara o valoare deosebita. Unii vad in im numai forta de munca.
 Altii, vad un numar de statistica sau de inventar, un robot care se conduce si se manevreaza, ca o simpla masina. Crestinismul ortodox vede in om, chipul lui Dumnezeu, margaritarul cel mai pretios, mai scump decat toate comorile lumii.
Asadar, spune Sfanta Evanghelie: “Cei va folosi omului de va dobandi lumea toata, dar isi va pierde sufletul? Sau, ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?” (Matei 16:26). OMUL, ca valoare, nu se masoara nici cu metrul, nici nu se cantareste cu kilogramul. VALOAREA OMULUI, nu se poate cunoaste dupa chipul de lut, dupa greutatea lui materiala. Daca il judecam pe om, dupa trup, nu pretuieste prea mult: “Pamant esti si in pamant vei merge” (Facerea 3:19). OMUL, este o fiinta complexa care nu incape in limitele materiei (amintesc cartea lui Alexis Carrel, “Omul fiinta necunoscuta”). OMUL, nu este “floarea naturii”, cum ii zic materialistii, ci, COROANA CREATIEI, adica, dupa cuvantul Sfantului Maxim Marturisitorul: “UN MICROCOSMOS IN MACROCOSMOS”. OMUL, intruneste in sine elementele lumii materiale si ale lumii spirituale, este un amestec de noroi și cer, are trup muritor si suflet nemuritor. OMUL ESTE CHIPUL SI SLAVA LUI DUMNEZEU (1 Corinteni 11:7). Amin si Aliluia!
                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

vineri, 4 ianuarie 2019

Ce înseamnă ’sfinţirea caselor de Bobotează’?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



                                                        Sfintirea caselor de Boboteaza
Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.

Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: “Omul sfinteste locul”.

Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: “apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh”, “pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire”, “pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica” si pentru ca “prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor”.

Termenul “aghiasma” vine de cuvantul grecesc “aghiasmos”, care isi are originea in cuvantul “aghios”(sfant). “Aghiasmos” se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita. Astfel, atunci cand spunem “voi face o aghiasma”, intelegem slujba, iar cand spunem “voi bea un pic de aghiasma”, ne referim la apa sfintita.

Exista si o alta explicatie in legatura cu originea cuvantului “aghiasma”. S-a spus ca el vine de la “iazma”. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR, cu etimologie ne­cunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de “aratare urata si rea, naluca, vedenie”, contrar sensului originar de “apa sfintita”. Explicatia este urmatoarea: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: “Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau“.

Cand se canta troparul, preotul stropeste pe credinciosi in cele patru puncte cardinale cu apa sfintita, spre alungarea “celui potrivnic”, adica a celui rau, a celui urat, care este naluca, ve­denie rea, satana. De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma – aiazma – iazma, de a alunga “aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau, satana.

E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Asa ca nu putem pune un semn de egalitate intre apa nesfintita si aghiasma.

Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Harul lui Dumnezeu se pogoara in timpul slujbei de sfintire a apei doar peste apa pregatita din timp pentru acest lucru si nu peste toata apa care exista in alte locuri. Iata de ce e bine ca omul sa-si deschida casa atunci cand preotul vine sa le sfinteasca, pentru ca sfintirea casei vecinului nu inseamna si sfintirea propriei case.

                                                    Sfântul Ioan de Kronstadt

                                               - despre sfinţirea stihiilor de Bobotează-

Procesiunea anuală de Bobotează nu este doar un ritual impresionant – Biserica nu ocupă pe nimeni şi nu se ocupă de spectacole inutile – ci unul sfânt; e un rit de rememorare impus de o necesitate extremă a naturii înseşi sau a fiinţei elementelor (stihiilor) sale – apa şi aerul – spurcate şi stricate neîncetat de păcatele oamenilor şi de necesităţile aceloraşi oameni care vieţuiesc în spaţiul atmosferei şi au continuă nevoie de elementul apă. Întreaga natură, toate elementele ei sunt spurcate necontenit de păcatele omeneşti, de viclenele duhuri ale întunericului care vieţuiesc în văzduh şi care generează în el tot felul de fluxuri de stricăciune şi boli. Apare deci ca o necesitate presantă sfinţirea şi însănătoşirea prin Biserică a acestor stihii.

N-aţi observat oare că în anii de acum s-au petrecut la noi, pe pământ, fenomene neobişnuite: fie o iarnă lipsită cu desăvârşire de cele ale iernii – cu ploi, cu ninsori care s-au topit îndată, cu reveniri bruşte la iarnă, dar numai pentru câteva zile, şi tot aşa, din nou – nici toamnă, nici primăvară, apoi iarăşi ceva nedefinit, instabil, treceri frecvente de la ploaie la ninsoare, de la cald la rece, de la uscăciune la umezeală; organele respiratorii sufăr; întreg organismul este zdruncinat din creştet până la tălpi din cauza instabilităţii timpului; există nenumăraţi bolnavi, adulţi şi copii, din cauza instabilităţii şi neregularităţii curenţilor atmosferici. Aceasta pentru că, la porunca Creatorului, natura ne arată prin asemenea fenomene propria noastră instabilitate, modul nostru de viaţă neregulat, pervertit.

Caută, Biserica lui Dumnezeu, tu cea sfântă şi care ne sfinţeşti pe noi toţi, către ape, ca şi când ar fi apele Iordanului, şi sfinţeşte cu harul dat ţie de la Dumnzeu firea văzduhului şi a apelor, şi, prin stropirea cu apă sfinţită şi prin gustarea ei, dă-ne nouă curăţie şi sfinţire, nouă şi caselor noastre şi sănătate sufletelor şi trupurilor! Sfinţitorule Atotbun şi Atotputernic, Duhule Sfinte, care din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, vino şi ne curăţeşte, ne sfinţeşte, ne vindecă, ne întăreşte, ne luminează şi ne mângâie pe noi toţi cu prea-minunata, de-viaţă-purtătoare şi prea-dulcea Ta umbrire!
.....................................................
[1] Cuvânt preluat din cartea Ioan de Kronştadt, Liturghia – cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică şi cultul divin ortodox, Ediţia a II-a, traducere Boris Buzilă, Studiu introductiv diac. Ioan Ică Jr., Deisis, Sibiu, 2002, pp. 356-357

Am incercat in tot ce am postat mai sus sa condensez cat pot articolele citite.Este o compilatie de 5 articole in care am considerat ca este cuprinsa cat mai multa si diversificata informatie despre sarbatoarea Bobotezei.Am incercat sa scurtez cat pot sa nu va supun unui indelung studiu.

Imi permit la sfarsit sa fac cateva consideratiuni personale despre boboteaza,mai ales ca nu am mai postat un articol in care vroiam sa explic mai pe larg de ce serbam Nasterea Domnului pe 25 decembrie desi data nu se cunoaste exact



BOBOTEAZA, ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului, dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. După unele prorociri şi indicaţii biblice, teologii au ajuns la concluzia că lisus s-a născut şi a murit în aceleaşi zile în care s-a născut şi a murit Adam. Astfel, în ziua de 6 ianuarie, care ar corespunde cu a şasea zi a creaţiei biblice, părinţii Bisericii creştine au fixat atît naşterea materială (naşterea propriu-zisă), cît şi naşterea spirituală (Botezul).

[i]Experienta personala de boboteaza in Ukraina.Apa are temperatura constanta de 5/6 grade in tot timpul anului
Comasarea celor două sărbători creştine într-o singură zi, logică din punct de vedere al noii credinţe, a devenit, cu timpul, sursa de neînţelegere şi confuzie pentru credincioşi. În această situaţie teologii au găsit o soluţie de compromis: au păstrat Botezul lui lisus pe data de 6 ianuarie şi au devansat naşterea cu două săptămîni, pe data de 25 decembrie, unde oamenii continuă să celebreze moartea şi naşterea zeului Mithra. Această translaţie a datei Naşterii Domnului, din ultima zi în prima zi a ciclului de iarnă, peste Anul Nou, celebrat la Calendele lui lanuarie, avea să producă un amestec de nedescris al sărbătorilor şi obiceiurilor creştine cu cele precreştine. Ultima zi a ciclului, Boboteazei cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local, se colindă; se fac şi se prind farmecele şi descîntecele; se află ursitul; se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an; se deschide cerul şi vorbesc animalele; sărbătoarea, asemănătoare Crăciunului şi Anului Nou, este profetată de Ajun etc. Totuşi, o pondere deosebită o deţin actele de profilaxie şi purificare. La riturile creştine de sfinţire a apei (Agheasma) , de botezare a credincioşilor, de scufundare (aruncare) a crucii în apă poporul a adăugat numeroase practici de purificare şi alungare a spiritelor malefice: stropirea, spălatul sau scufundarea rituală în apa rîurilor sau lacurilor; împuşcături; strigături (Chiraleisa) şi zgomote; aprinderea focurilor (Ardeasca), producerea şi împrăştierea substanţelor urît mirositoare; afumarea oamenilor, vitelor şi anexelor gospodăreşti; încurcatul cailor.

[i]Apa nu avea mai mult de 5 grade

Se credea că la această teribilă ofensivă a oamenilor împotriva spiritelor rele sar în ajutor şi lupii, singurii care le văd, le aleargă şi le sfîşie cu dinţii. Alimentele rituale, specifice Boboteazei sunt piftia şi grîul fiert.

Intreg albumul foro: http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-

In continuare am sa va prezint un album cu icoane foarte vechi avand ca tema -Botezul Domnului:http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Etichete

PILDE. (125) POEZII (98) Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru (86) INVATATURI CRESTINE (79) PILDE CRESTINE (69) SFATURI ORTODOXE (62) DIN SFATURILE PARINTELUI IOAN (60) RUGACIUNI (42) Poezii cu Eliana Popa (41) SFINTI (26) PREOT IOAN (23) POVESTITE DE SFINTII PARINTI (22) RUGĂCIUNI PENTRU SUFLET (21) SFATURI DE LA PARINTELE IOAN (21) DESPRE RUGACIUNE (18) Poezii cu Preot Ioan (18) POEZII CU IISUS HRISTOS (16) BISERICI (15) DESPRE POST (13) DRUMUL SUFLETULUI DUPA MOARTE (12) POEZII DE CAMELIA CRISTEA (12) Pilde ortodoxe (12) POEZII DE TRAIAN DORZ (11) APA SFINTITA (10) DESPRE CANDELE SI ICOANE (10) Pilde si povestiri ortodoxe (10) MILOSTENIE (9) Poezii de la Preot Ioan (9) VIATA DUPA MOARTE (9) DESPRE SFINTELE PASTI (8) BOBOTEAZA (7) INTERVIURI (7) AICI GASESTI INDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE (6) AICI GASESTI RUGACIUNI IMPORTANTE (6) DEPRE SFANTA CRUCE (6) DIVERSE (6) PROFETII (6) Poezii cu Preot Ion Predescu (6) SFINTELE TAINE (6) CUM SA NE RUGAM (5) DESPRE AVORT (5) DESPRE DIAVOL (5) DESPRE MANIE (5) SARBATORI (5) CITATE DIN SFANTA EVANGHELIE (4) DESPRE CREDINTĂ (4) DESPRE INGERUL PAZITOR SI ALTI INGERI (4) DESPRE NEVOIA DE SPOVEDANIE (4) FLORIILE (4) MINUNI ALE SFINTILOR (4) POEZII DE PASTE (4) POEZII DECamelia Cristea (4) Poezi de Zorica Laţcu Teodosia (4) SA FIM OAMENI SA-I AJUTAM (4) Sfântul Ioan Gură de Aur (4) AICI GASESTI INTREBARI SI RASPUNSURI (3) Care e rugăciunea primită de Dumnezeu? (3) DE CE TREBUIE SA NE SPOVEDIM? (3) DESPRE FRICA DE DUMNEZEU (3) DESPRE FURIE SI IERTARE (3) DESPRE IERTARE (3) DESPRE MOARTE (3) DESPRE PACAT (3) DESPRE PLANSURI SI LACRIMI (3) DESPRE SMERENIE (3) DESPRE SUFERINTA SI RABDARE (3) Despre pocăintă (3) IZVORUL TAMADUIRII (3) Inăltarea Domnului (3) PILDE DESPRE RUGĂCIUNE (3) PREOT ISTODOR GEORGE (3) Poezii de Costel Ursu (3) Poezii de Parintele Ilarion Argatu (3) RUGĂCIUNI SI CUGETĂRI UMILICIOASE (3) SFANTA IMPARTASANIE (3) TRADITII (3) Versuri de Horațiu Stoica (3) AICI GASESTI BLOGURI ORTODOXE (2) AICI GASESTI..VIETILE SFINTILOR (2) APOCALIPSA (2) Articole Apopei Roxana (2) BUNA VESTIRE..! [Blagoveştenia] (2) CATEHEZA (2) CODUL SECRET AL BIBLIEI (2) Completare la cateheza despre pocăinţă (2) DESPRE ASCULTARE (2) DESPRE ATEISM (2) DESPRE DESCURAJARE... (2) DESPRE FUMAT (2) DESPRE JUDECAREA APROAPELUI (2) DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU (2) DESPRE MANDRIE (2) DESPRE MANTUIRE (2) DESPRE MILOSTENIE (2) DESPRE NECAZURI (2) DESPRE POMELNICE SI POMENIRI (2) DESPRE SINUCIDERE (2) DIN POPAS DUHOVNICESC (2) De ce Iisus si nu Isus? (2) Despre Halloween (2) Despre lumanare (2) Despre păcat (2) ESTE SAU NU...PACAT? (2) HRISTOS A INVIAT. (2) Importanţa duhovnicului în viaţa creştinului (2) Mormantul lui Lazăr (2) PAROHIA VIILE FABRIC TIMISOARA (2) POEZII DE ANDREI BOTOSANU (2) POEZII DE CRACIUN (2) POEZII DE IOAN DANCI (2) POEZII DE STEFANIA ROTARIU (2) POVESTIRI DUHOVNICESTI DE LA SCHITUL LACU (2) PREOT TEOFIL PĂRĂIAN (2) PSALMI (2) Poezii Daniela (2) Poezii de Angelina Nădejde (2) Poezii de Ciabrun Marusia (2) Poezii de Dorin Dumitru (2) Poezii de Horatiu Stoica (2) Poezii de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul (2) RUSALIILE (2) Rugăciune umilincioasă către Sfânta Treime (2) STIATI ...CA? (2) SUPERSTITII (2) Sfaturi practice în Biserică (2) TAMAIE SAU SMIRNA (2) Versuri Horatiu Stoica (2) ÎNCREDE-TE-N IUBIRE! (2) .Uleiul sfințit (1) 100 POVETE ORTODOXE (1) 486 Întrebări din Biblie cu răspuns (1) ABECEDARUL VIETII DUHOVNICESTI (1) AICI GASESTI CANTARI DUHOVNICESTI -LITURGICE (1) AICI GASESTI CUVINTE DE FOLOS DE AVVA PIMEN (1) AJUNUL BOBOTEZEI (1) BINECUVANTARE (1) BINEFACERILE (1) Bucuria de a privi o icoană (1) CELE 10 PORUNCI (1) COPIL DIN EPRUBETA??? (1) CREŞTINISM şi YOGA ÎN TOTALĂ CONTRADICŢIE UNA CU ALTA!!! (1) CRUCEA VIEŢII OMENEŞTI (1) CUM GANDESC COPIII... (1) CUM TREBUIE SA CITIM BIBLIA (1) CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SCOPUL VIEŢII CREŞTINEŞTI (1) Cele 14 reguli pentru mergerea la biserica (1) Cifra sapte in Sfanta Scriptura (1) Credinciosul şi frizerul necredincios (1) CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI DESPRE SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) DESPRE ACATISTE (1) DESPRE ADULTER (1) DESPRE BETIE (1) DESPRE CALENDAR (1) DESPRE CULTELE RELIGIOASE (1) DESPRE DEOCHI (1) DESPRE DROGURI (1) DESPRE IISUS HRISTOS (1) DESPRE INIMA OMULUI (1) DESPRE MAMA (1) DESPRE PACATUL GRAIRII IN DESERT (1) DESPRE PREFACEREA SFINTELOR (1) DESPRE PRESCURA (1) DESPRE RAI (1) DESPRE TALISMAN (1) DESPRE TATUAJE (1) DESPRE ZODIAC SI HOROSCOP (1) DESPRRE PĂCATUL GRĂIRII ÎN DEŞERT (1) DOAMNE! POEZII CU IISUS HRISTOS (1) Despre ZAVISTIE sau PIZMĂ (1) Despre Dragoste de Dumnezeu (1) Despre Iertare (1) Despre Egoism (1) Despre Evanghelie (1) Despre Maica Domnului (1) Despre Sfarsitul lumii (1) Despre bucurii (1) Despre bârfire (1) Despre om (1) Despre părinti (1) Despre sentimente (1) Despre suflet (1) Despre vesnicie (1) Din cugetările lui Petre Ţuţea (1) EXISTA REINCARNARE? (1) FILMULETE YOUTUBE (1) Femeia in Biserică (1) Fericitul Arhimandrit Sofronie Saharov (1) INVATATURA ORTODOXA (1) ISPITELE (1) Ieromonah Savatie Baștovoi (1) Inaltarea prin Dumnezeu- picturi:Fred Tomaselli -text;Biblia (1) Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca (1) LEGENDA LUI MOS CRACIUN (1) MEDICINA ISIHASTA (1) MIR DE NARD AUTENTIC (1) Marturisirea unui satanist POCĂIT (1) Mos Craciun de Octavian Goga (1) NESTEMATE DUHOVNICESTI (1) O călătorie spre Ortodoxie (1) O întâmplare minunată din Sfântul Munte Athos (1) Oarba care vede (1) P S A L M U L 6 9 (1) PILDE DIN PATERIC (1) POCAINTA IMPĂRATULUI MANASE (1) POEZII DE PREOT IOAN DANCI (1) POEZII DE RADU GYR (1) PREDICI (1) PREOT IOAN DANCI (1) Pelerinaj 2013. Manăstirea Teius (1) Poezii cu Maica Domnului (1) Poezii de Daniela Florentina Luncan (1) Poezii de Maria Pintican (1) Poezii de Valeriu Gafencu (1) Poezii din cartea nouă trepte (1) Preot Ioan Plesuvu (1) Profesorul Dumitru Dulcan (1) Prohodul Domnului (1) Puterea cuvintelor (1) Părintele Iosif Vatopedinul (1) REVELION 2014 (1) ROGĂCIUNE (1) ROSTUL (1) RUGACIUNE de DIMINEATA: (1) RUGACIUNEA MAMEI PENTRU COPII EI (1) RUGACIUNEA DE MULTUMIRE (1) RUGACIUNEA INIMII (1) RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU (1) RUGĂCIUNE CĂTRE MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS (1) RUGĂCIUNE CĂTRE SFINŢII ROMÂNI (Duminica sfinţilor români) (1) RUGĂCIUNEA "TATĂL NOSTRU" (1) Ritual păgân al unei secte din Chile (1) Rugaciune la vreme de ispita (1) Rugaciune pentru România (1) Rugaciunea Sfintei Cruci (1) Rugaciunea celui "singur in suflet si trist " (1) Rugăciune pentru pogorarea Sfantul Duh (1) Rugăciune către Maria Magdalena (1) Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie (1) Rugăciune la necontenirea ploilor (1) Rugăciune pentru vrăjmaşi (1) Rugăciuni către Maica Domnului (1) Rugăciuni la Intrarea Domnului in Ierusalim (1) SCRISOARE CATRE UN PRIETEN SPECIAL (1) SEMNUL SFINTEI CRUCI (1) SFANTA SCRIPTURA (1) SFANTUL GHEORGHE (1) SFATURI DE LA ARSENIE BOCA (1) SMERENIA (1) SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE (1) SOCRII (1) SUFLETUL OMULUI (1) Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august) (1) Scoaterea Sfintei Cruci (1 august) (1) Scopul existenţei umane“ (1) Secretul spovedaniei (1) Sf Maria Egipteanca (1) Sfanta Treime (1) Sfaturi de la părintele Ilarion Argatu (1) Sfaturi despre icoane (1) Sfestania (1) Sfântul Eftimie cel Mare (1) SĂ-MI SPUI TU DOAMNE! (1) Tatăl nostru (1) Tot omul este un cerşetor (1) Treptele păcatului (1) Troia (1) Ultimele trei dorinţe ale lui Alexandru cel Mare (1) VENETIA (1) VESMINTE PREOTESTI (1) VESTIMENTAȚIA FEMEII ÎN BISERICĂ (1) VIRTUTILE (1) Vladimir Ghika - Gânduri pentru zilele care vin (1) ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI (1) ÎNĂLȚAREA (1)