Doamne, de-as putea s-adun, tot nectarul florilor,
L-as preface-n leac divin si l-as da oamenilor
Ca acei ce-l vor gusta să se vindece de rău
Să iubească si să fie robi supusi la Tronul Tău !
Si-as culege-n dimineti, roua primăverilor
Si as răcori cu ea, arsita durerilor
Si as strânge-n nopti senine, toată pulberea din stele
Ca să-mbrac in strălucire, crucea celor in durere !
As mai strânge-n partitură, glasul ploilor de toamnă
Si as face cânt de leagan, pruncilor fără de mamă
Si as strânge-n veri toride, roada pârguită-n grâne
Pentru pântece flămâde să frământ un colt de pâine !
Din icoane-aș strânge harul care se ascunde-n ele
Si l-as picura pe pleoape, ochilor fară vedere
Din Altare-as strânge ruga si as face-o prescurele
Ca sa fie hrană sfânta pentru vremurile grele !
Din cascade-as lua puterea apelor involburate
Ca sa trag către-nviere, toate sufletele moarte
De-as putea, le-as face toate după cum as sti că-i bine
Dar pentru ca sunt tărână,Doamne-mi pun nădejdea-n Tine !
Eliana Popa
