Unicul scop al iubirii trupeşti este reproducerea.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

,,Mântuitorul aseamănă pe cei care se căsătoresc numai pentru satisfacerea poftei carnale, sau de ochii lumii, sau pentru avere, cu smochinul blestemat care nu voia sa aducă nici o roadă pe pământ. Pentru că naşterea de copii nu este numai o datorie socială, firească, ci este mai întâi o poruncă dumnezeiască, care contribuie foarte mult la mântuirea părinților. Soții care nu vor să nască copii, care îi avortează sau practică păcatul pazei, sunt certați de Dumnezeu cu boli de tot felul, cu necazuri în viață, cu grea mustrare de conştiință, iar dincolo cu osândă veşnică (Pr. Ilie Cleopa). Asta pentru că, repetăm, unicul scop al iubirii trupeşti este reproducerea."