INVATATURI DESPRE ORTODOXIE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                          Cuvantul "Ortodoxie" in limba greaca inseamna "dreapta slavire".

ORTODOXIA este adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si cinstire a Lui.
ORTODOXIA este inchinarea la Dumnezeu in Duh si Adevar.
ORTODOXIA este proslavirea lui Dumnezeu prin adevarata Lui cunoastere si inchinare la El.
ORTODOXIA este proslavirea de catre Dumnezeu a omului care slujeste Lui cu adevarat, prin daruirea Harului Preasfantului Duh. Duhul este slava crestinilor (Ioan 7:39). Unde nu este Duhul Sfant, acolo nu este Ortodoxie.

ORTODOXIA este invatatura Sfantului Duh, data de Dumnezeu oamenilor spre mantuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este mantuire.

"Cine voieste sa se mantuiasca, mai inainte de toate se cade lui sa tina Credinta Crestin Ortodoxa, pe care daca nu o va pazi omul intreaga si fara de prihana, fara nici o indoiala, va pieri pe veci" (Simbolul Sfantului Atanasie cel Mare, patriarhul Alexandriei).

"Comoara de mult pret este invatatura Sfantului Duh! Ea este predanisita in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie a Bisericii Crestin Ortodoxe. Comoara de mult pret este invatatura Duhului Sfant! In ea este chezasia mantuirii noastre" (Sfantul Ignatie Briancianinov).

"Ortodoxia este singura Biserica adevarata a lui Hristos; este singurul crestinism curat si adevarat" (Parintele Serafim Rose).

DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                

Bucuria mea, in zilele noastre, cei mai multi oameni, si de ce sa nu fim sinceri, chiar si unii crestini ortodocsi, dorm cu capul pe “perna nepasarii”, stapaniti fiind de Duhul lumii, orbiti de desertaciunile cele lumesti, fiindca, in loc sa aiba Duhul lui Hristos, se bucura doar de lucrurile intunericului veacului acestuia. Cei mai multi oameni sunt porniti spre rautati, ca o roata cand ii dai drumul la vale si nu se poate opri. Si acestea toate nu se trag din alta, fara numai din putina lor credinta: nu postesc, nu se roaga, nu merg in fiecare duminica la Biserica, nu se spovedesc, nu se impartasesc...

 Si acestia si noi ar trebui sa strigam: DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE! (adica, ajuta-mi putinei mele credinte!). Celor mai multi oameni, li s-au impietrit inimile in rautati asemenea lui faraon si umbla ca niste cai salbatici, fara de zabala (fara frica de Dumnezeu) si fara de rusine (fara sfatul parintelui duhovnic), pana vom cadea in vreo prapastie si vor pieri. 

Sfantul Parinte, Isaac Sirul, spune asa: Dumnezeu Se uita mai degraba la dorinta vointei, sa vada in ce anume isi gaseste omul placere”. Adica, vrea sa vada Dumnezeu daca acel om implineste porunca iubirii sau se inchina la idoli. 

Sfantul Inokentie de Kamceatka, ne-a lasat acest minunat cuvant de invatatura: “Nu fii nepasator. Roaga-te cat poti mai frecvent si mai fervent. Rugati-va, fortati-va sa faceti acest lucru, pentru ca Imparatia Lui Dumnezeu se ia cu forta. Niciodata n-o vei atinge fara sa te fortezi.” 

                                                                                                                       Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan

AMĂGIREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

(versuri: Eliana Popa)

Curge viata ca o apă-nvolburată de păcate

Azi mai multi ca niciodată,se indreaptă către moarte,

Merg condusi de-amare patimi ce ii mână inainte

Si nu stiu că veacu-acesta,drept robi iadului ii vinde.

Calea se deschide largă,trece gloată după gloată

Si-n vesminte fastuoase,urâciunea e-mbracată

Asezat la loc de cinste,rege-al veacului e banul

Tot bogatul i se-nchină si-l doreste tot sărmanul.

Desfrânarea-i o virtute,au eradicat păcatul

Nu mai stii care-i femeia,nu mai stii care-i bărbatul

Tot ce până-n veacu-acesta era firesc si moral,

In trufasa lor gândire i se zice anormal.

Merg grăbiti pe-a mortii cale,timpul nu le mai ajunge

Nu se mai opresc să vadă,drumu-acesta unde duce

Nu mai pot să se opreasca,mai au multe de făcut

Căci din spate ii impinge,cate-un fiu de Belzebut.

Cocotati pe munti de aur,cupa amăgirii sorb

Si pe drumul plin de patimi,se conduce orb pe orb.

Sufletele-s adormite in a vietii opulentă,

Viciul stăpâneste trupul,totu-i vis si decadentă.

Iar stăpân pe-ntinsa cale,nu-i vreun fiu de pământean,

Cei ce mâna toata turma,sunt ostasii lui satan.

Si putin din cei ce calcă drumul veacului apus

Se opresc sa ia aminte la chemarea lui Iisus.

Îi așteaptă Domnul milei si le iese inainte

Dar in fiecare gloata e un Iuda care-L vinde,

E un bici care-L loveste,e o gură care-L scuipa

E un Ana si-un Caiafa,ce pe cruce iar Îl urcă.

Îl mai răstignesc odata fariseii cei moderni

Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi,

Rar din gloată se desprinde,la piciorul crucii pică,

Câte-o sfânta Magdalenă,câte-o blândă Veronică,

Câte-un Simon,câte-un Pavel,câte-un fiu al lui Alfeu

Mai intorc din astă goană,câte-un om spre Dumnezeu

Si-L asteaptă-n a lor casă,câte-o Marta si-o Marie,

Ca din moartea necredintei,câte-un Lazăr să invie.

,,Nu te teme.turma mica! se aude glas de Sus,

Crucea sa va fie arma,si scut numele Iisus.

De Mă veti urma pe Mine,părăsind pierduta haită,

Pentru tine,turmă mica,Mă mai răstignesc odată!''

POCAINTA si SMERENIA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


  

            Bucuria mea, iata ce zice Sfantul Ignatie Briancianinov: "Daca omul nu pune POCAINTA si SMERENIA ca radacina la toate faptele, gandurile si cuvintele lui, chiar de ar si face fapte bune, nu se va mantui, ci se va asemana din ce in ce mai mult cu duhurile cazute (diavolii), avand aceeasi soarta, lepadarea vesnica”. Iar Starețul Tadei de la Manastirea Vitovnita, ne indeamna asa: "Nu mai dati atata insemnatate intamplarilor din afara. Fiti mai mult in launtrul vostru, in inima, cu Domnul, iar pe celelalte lasati-le! Trebuie doar sa fiti cuviinciosi, linistiti si buni fata de toti”. Sfantul Serafim de Sarov zice: "De vei trai dupa trup, iti vei pierde si sufletul, si trupul; iar daca vei trai dupa Dumnezeu, pe amandoua le vei mantui”. Asadar, sa ne pocaim, sa ne smerim si sa ne rugam cat mai mult posibil.

   Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

   Miluieste-ma, Maica Luminii!

   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau. 

                                                                                                                                       Amin si Aliluia!

SUFLET PACATOS in TRUP NEPUTINCIOS

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

https://babylenuta.blogspot.com/
Bucuria mea, sa stii ca diavolul, este cel mai mare dusman al omului. Nu ne sarguim noi atat de mult pentru mantuirea noastra, cat se sarguieste diavolul sa ne piarda. Latinii spuneau: “Mens sana in corpore sano”, iar noi, crestinii ortodocsi, adaptand aceasta zicere la Sfanta Evanghelie am putea zice: Suflet pacatos in trup neputincios. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Pacatul te stapaneste nu prin puterea lui, ci, prin delasarea ta”. Cand noi avem inima impietrita si nu ne mai plangem pacatele noastre, cand nu mai avem lacrimi de pocainta, atunci plang Sfintii din icoane de mila noastra. SA FII BUN: “Fericit este acela care nu gandeste raul” (Sfantul Vasile cel Mare). SA-I IERTI PE TOTI: Cand iti este greu sa ierti, gandeste-te la cate ti-a iertat tie, Dumnezeu. SA TE SMERESTI: Daca faci bine, nineni nu tine minte, daca faci rau, nimeni nu uita! FII VESEL: “Oricarei intristari din suflet, ii premerge o placere a trupului”. IUBESTE SIMPLITATEA: Nu-ti lega sufletul de cele pamantesti, ca toate sunt trecatoare, desertaciuni. SA SUFERI IN TACERE: Nimic nu te ajuta mai mult in viata (spre mantuire), ca suferinta, fiindca, ea iti deschide portile Cerului. SA FII BLAND: Cere-i lui Dumnezeu sa-ti dea puterea sa vezi doar ce este bun si frumos in oameni. IUBESTE, azi, nu maine! FII CURAT CU INIMA: Nu lasa urechile sa creada ceea ce ochii n-au vazut, dar nici gura sa zica ceea ce inima nu simte.
SA-TI PLANGI PACATELE: Cum ti-ai pregatit aici, in viata aceasta “aripile sufletului”, asa vei zbura dincolo, in Imparatia lui Dumnezeu. SA NU RAZI DE NIMENI: Lumea rade de om, si diavolul rade de toti. SA TE POCAIESTI: Pentru Dumnezeu si pentru sufletul tau sa ai mereu timp, fiindca, tot timpul vietii tale este de la Dumnezeu. Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

MIEZUL ACESTEI VIETI ESTE IUBIREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, zice Sfantul Evanghelist Ioan: “Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca DUMNEZEU ESTE IUBIRE. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el” (Ioan 4:8-16). Maica Iubirii este Maica Domnului, despre care IPS Iustinian Chira spunea: “Maica Domnului este mama tuturor timpurilor – acest cuvant nu trebuie uitat! Fecioara Maria, a primit numele de „MAICA DOMNULUI". Acesta este numele ei adevarat, numele cel mai frumos si mai minunat, numele unic, pe care numai ea l-a purtat”. Si te rog mult, sa nu uiti niciodata cuvintele Sfantului Parinte, Sofronie Saharov: "MIEZUL ACESTEI VIETI ESTE IUBIREA!"

 Dumnezeiesc de frumoasa este aceasta zicere a Sfantului Parinte, Arsenie Boca: "MA, ORI DE VREI, ORI DE NU VREI, DUMNEZEU ESTE CU TINE!" Pentru a ramane in iubirea Lui Dumnezeu, fiecare crestin ortodox are 7 arme puternice: CREDINTA, POSTUL, RUGACIUNEA, MILOSTENIA, VIATA FARA PRIHANA, SPOVEDANIA si IMPARTASANIA. 

           Milostenia și postul sunt cele doua “aripi” ale rugaciunii. Aceste toate: FAPTELE BUNE, RUGACIUNEA, MILOSTENIA și POSTUL, se intrepatrund si se ajuta intre ele." SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                                                                                                Amin si Aliluia!
                                                                                                                                    Preot Ioan .

CRUCEA ESTE CEA MAI DE SEAMĂ INVATATURĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr: "Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care să-mi explice toate aceste lucruri!" Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o aducă, însă, după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânăru­lui. Văzându-l mirat, i-a spus: "Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseam­nă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povară, ci o bucurie; când te dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi entuziasm. Crucea înseamnă, deci, curaj, răbdare, dar, mai ales, dragoste. Doreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea. Iată, în schimb, crucea - o carte pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă".
(Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, Editura Aramis, p.31)

IMNUL SFINTEI CRUCI

TOTDEAUNA SA-L AI PE DUMNEZEU IN INIMA TA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, mi-a placut mult cuvantul de invatatura al Sfintitului Parinte Ioan de la Sihastria Raraului:

  “Iubeste-L pe Dumnezeu din tot sufletul tau si din tot cugetul, si pe aproapele tau ca pe tine insuti! Sa rabzi si sa nu cartesti, sa muncesti in favoarea aproapelui, sa-i arati dragoste, chiar si atunci cand esti nedreptatit, barfit de el. Il avem pe Hristos ca exemplu si El este mereu cu noi”. Si cat de minunate sunt cuvintele Sfantului Parinte Nifon, Patriarhul Constantinopolului: “In toate zilele se cuvine sa-L ai pe Dumnezeu si pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu in inima ta, fiindca toate bunatatile vin de la Domnul si de la Preacurata Maica Sa pentru cei ce nadajduiesc spre dansii. Fie-ti drag a te ruga de-a pururea si ti se va lumina inima si va vedea pe Dumnezeu." Esti dator sa ai in toata vremea, in minte, in inima, in cuget si in gura ta numele lui Iisus si al Maicii Domnului si sa zici mereu: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! Miluieste-ma, Maica Luminii! 

Iar Sfantul Parinte Macarie Egipteanul, avea cunostinta ca nu stim sa ne rugam, si de aceea ne-a lasat aceasta invatatura: “Omule, eu stiu ca tu nu stii sa te rogi, dar iti dau un sfat: ROAGA-TE CUM POTI TU! DAR, ROAGA-TE ADESEORI!”

 Si ne-a indemnat asa, fiindca din deasa rugaciune, omul incepe a se invata rugaciunea adevarata. In final vreau sa inchei acest mesaj cu un cuvant al Sfantului Parinte Siluan Athonitul: “Cat imi este de mila de oamenii care nu-L cunosc pe Dum­nezeu!” Amin si Aliluia!
                                                                                                                            Preot Ioan .

SA-TI FIE GANDUL PE VERTICALA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, peste tara tarisoara noastra Romania, a venit mania lui Dumnezeu. MANIA LUI DUMNEZEU INSEAMNA IUBIREA LUI! Spre exemplu, cand unul din parinti cu manie isi ameninta copilul cu pedeapsa, ba, poate chiar il si urecheaza, atunci cand vrea sa baga mana in flacara de la aragaz, o face cu inima plina de iubire.

Da, DUMNEZEU ESTE IUBIRE, si ceea ce El a ingaduit peste noi, este pentru ca vrea sa ne ispasim pacatele, fiindca, vrea sa ne mantuiasca: A VENIT FACTURA PACATELOR! De aceea te indemn, azi, maine, poimaine si in fiecare zi a vietii tale, CREDE SI NU TE TEME si SA-TI FIE GANDUL PE VERTICALA, acolo sus, la Domnul nostru, Iisus:

Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse!

Miluieste-ma, Maica Luminii!

Toti Sfintii, rugati-va lui Dumnezeu si pentru mine, acum in ceasul mortii si in ceasul judecatii mele. Amin!

Compozitorul de muzica, grec, Stamatis Spanoydakis zice asa: “Sunt mult mai puternici Sfintii Ingeri cei luminosi ai lui Dumnezeu, decat ingerii cei intunecati (diavolii), cei “panicati” si deja biruiti ai intunericului si toti reprezentantii lor de pe pamant”.

Tu singur nu-mai parasit!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

La toti mi-am spus durerea, Doamne
La toti ceream plangand, un sfat,
Zadarnic, toti au ras de mine
Tu singur, Tu m-ai ascultat!

Si-apoi, cat am dorit multimii
Sa-i spun de Harul Tau, ales ...
Ce multi au ras mereu de mine
Si ce putin m-au inteles!

Am fost cazut! Dar tu pierzirea
In care-atata vreme-am stat,
Sa ma ridic sa scap Iisuse,
Tu, numai Tu m-ai ajutat!

In ceasul greu al suferintei,
Din cei pe care i-am iubit
Na fost niciunul sa-m-ajute....
Tu singur...Tu m-ai cunoscut!

La porti cunoscute
In clipe grele am batut...
Dar nimeni n-a fost sa ma stie!
Tu singur...Tu m-ai cunoscut!

Dar cat te-am tot rugat, Iisuse,
In ceasul noptilor tarzii,
Si cat am plans eu pentru dansii,
Tu, singur! Tu Iisuse , stii!

Traian Dorz

ÎNCERCĂRILE ÎI AJUTĂ PE OAMENI SĂ‑ŞI REVINĂ DUHOVNICEŞTE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                                
– Părinte, mereu sunt înştiinţată de suferinţa celor din familia mea. Se vor termina vreodată necazurile lor?

– Fă răbdare, sora mea, şi nu-ţi pierde nădejdea în Dumnezeu. Din toate încercările prin care am auzit că trece familia voastră, am înţeles că Dumnezeu vă iubeşte şi îngăduie toate necazurile acestea pentru o deplină curăţire duhovnicească a familiei. Dacă privim cu ochi lumeşti încercările familiei tale, apăreţi ca nişte oameni nefericiţi. Însă de le vom privi duhovniceşte, sunteţi fericiţi, iar în cealaltă viaţă vă vor invidia toţi cei care s-au considerat fericiţi în viaţa aceasta. În felul acesta se nevoiesc şi părinţii tăi, deoarece nu cunosc sau nu înţeleg să se nevoiască duhovniceşte cu mărime de suflet. Cu toate acestea, în încercările familiei tale, precum şi ale altor familii se ascunde o taină, deşi se face atât de multă rugăciune. Cine a cunoscut judecăţile lui Dumnezeu?[1] Dumnezeu să-şi întindă dreapta Sa şi să pună capăt încercărilor.

– Părinte, nu se poate ca oamenii să-şi revină în alt fel şi nu prin încercări?

– Mai înainte ca Dumnezeu să îngăduie o încercare, a căutat să-i îndrepte cu blândeţe, dar aceia nu au înţeles şi de aceea El a îngăduit ispitirea. Vedeţi, când un copil este sucit, la început tatăl său îl ia cu binişorul, îi face toate mofturile, dar, văzând că nu se schimbă, atunci se poartă cu asprime faţă de el, ca să se îndrepte. Tot astfel şi Dumnezeu, adeseori, atunci când cineva nu înţelege de bună voie, îi dă o încercare ca să-şi revină. Dacă nu ar fi existat puţină durere, boli etc., oamenii ar fi devenit fiare, nu s-ar fi apropiat deloc de Dumnezeu.

Viaţa aceasta este mincinoasă şi scurtă; şi puţini sunt anii ei. Şi bine că sunt puţini, căci repede vor trece amărăciunile, care ca nişte medicamente amare ne vindecă sufletele noastre. Vezi, medicii le dau sărmanilor bolnavi care suferă medicamente amare deoarece se însănătoşesc cu amarul, iar nu cu dulcele. Vreau să spun că, precum sănătatea se dobândeşte prin amar, tot astfel şi mântuirea sufletului tot din amar iese.

[1] Vezi Ps. 35, 6.

Extras din ”Viața de familie”- Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2017.