marți, 17 mai 2016

Completare la cateheza despre pocăinţă

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



           
                          EXISTĂ PATRU FELURI DE OAMENI

● Primul fel de oameni sunt aceia care nesocotesc calea ce duce
către cer. Nici nu sunt interesaţi să afle despre ea, deoarece sunt
aplecaţi pe deplin către cele pământeşti şi trecătoare.
● Al doilea fel sunt oamenii care preferă să urmeze calea cea lată
ce duce la pierzare, pentru că nu vor să se ostenească, să se
necăjească, să postească, să se roage. Iubesc mai mult odihna şi
plăcerile trupului, sunt leneşşi indiferenţi, iubitori de desfătare,
iubitori de trup, robi ai pântecelui.
● Al treilea fel sunt oamenii care doresc şi vor să urmeze calea
către cer, dar sunt lipsiţi de călăuzăMulţi care au vrut să păşească pe
această cale, fără un îndrumător potrivit, au pierdut drumul, au pierdut
direcţia cea bună şi au căzut în prăpăstii şi s-au sfârşit. Alţii au căzut
între tâlhari, adică între demonii cei vicleni, şi, fiind răniţi de aceştia
au murit.
● Al patrulea fel sunt oamenii puţini şi aleşi, care cu credinţă şi
frică de Dumnezeu au trăit, căutând şi găsind îndrumătorul
duhovnicesc, cu discernământ, şi călăuziţi de acesta au păşit cu
siguranţă pe calea cea strâmtă şi plină de întristări şi au ajuns în ceruri.

                                        CELE 7 SURLE

duminică, 15 mai 2016

Prohodire

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Vă-ntreb pe cine plângeţi, copile din Sion,
Şi pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,
De jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome
Şi plânsul pentru cine răsună în Chedron?

Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit
Şi-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma
Sub Cruce, prohodirea de ce-şi varsă mireasma,
Din ochii arşi de lacrimi, din trupul istovit?

De ce să-i strângeţi braţul cu patimă la sân?
Şi giulgiul nou, copile, de ce-l roşiţi în jale?
Şi vă răniţi genunchii în pietrele din cale
Şi pentru cine-aprindeţi făclii de dor păgân?

Priviţi spre cer, surioare. Cu trupul preacurat.
Mai alb ca pâinea jertfei din sfintele altare,
Mai alb decât potirul cu binecuvântare,
El stă în tronul slavei, de slavă-nconjurat.

Din palma Lui nu curge şiroi de sânge greu,
Ci vinul bucuriei din veşnic sfânta cină.
Din coasta Lui ţîşneşte izvorul de lumină,
Menit pe veci să facă din om un Dumnezeu.

Nu-L ungeţi cu miresme pe Cel de-a pururi viu
Şi nu-L culcaţi, fecioare, în giulgiu, sub piatra rece,
Căci iadul plin de flăcări nu va putea să sece
Izvorul de viaţă ce curge prin pustiu.

Vă-ntreb pe cine plângeţi , copile din Sion,
Şi pentru cine-aduceţi în vasul vechi arome,
De jalea cui veşmântul şi l-a cernit Salome,
Şi plânsul pentru cine răsună în Chedron?

Gătiţi-vă mai bine cu sfinte bucurii
În alb veşmânt de raze şi-n flori de fericire,
Gătiţi-vă cu crinii ce-au dat Bunavestire
Şi-n aur de iubire topiţi podoabe vii.

Pe harfe de lumină cântaţi cu vers de foc,
În glas de alăute şi-n sunet de chimvale.
Din suflete, făclie aprindeţi-i în cale,
Că-n veci lumina lumii scăpă de sub obroc.

În imn de biruinţă, copile din Sion,
Gătiţi pentru-nviere în vasul vechi arome,
Veşmânt de sărbătoare să-mbrace azi Salome

Şi stih de bucurie răsune în Chedron. 

vineri, 13 mai 2016

DE CE CARNEA, LAPTELE, OUALE SI BRANZA SUNT DE "FRUPT" SI NU SE MANANCĂ IN POST?



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


        La Parintele Vasile, vine un colonel, fiul cantaretului din Leheceni, judetul Bihor, pentru a i se raspunde unei intrebari care-l framanta de multa vreme si nu reusea nimeni sa-i rapunda si sa-l lamureasca. In virtutea serviciului avea relatie si tangenta cu multi preoti, stareti si ierarhi, fiecare ii dadea cate un raspuns care nu-l multumea. El facea serviciul in Oradea. Fiind fiul satului, vine la Parintele Vasile, in Postul Mare, si il intreaba:

- Domn`Parinte, va rog daca puteti sa ma lamuriti intr-o problema la care numa` nu gasesc raspunsul care sa ma lamureasca si sa ma multumeasca.

Suntem in Postul Pastelui, as vrea sa stiu de ce nu avem voie, noi ortodocsii, sa mancam: carne, lapte, branza si oua. De ce catolicii postesc cu lapte, branza si oua iar noi nu avem voie? De la carne inteleg sa postim , dar de lapte, branza si oua de ce trebuie sa postim?

- Uite ce, draga, omul mananca tot ce i-a dat Dumnezeu pe pamant, din pamant si din ape.

Numai ce iese din pamant il ajuta pe om sa se hraneasca ca sa fie sanatos. Din pamant ies legumele, plantele hranitoare si frunctele, toate sunt pline de vitamine si de substante hranitoare care-l intaresc, il hranesc, nu-l imbuibeaza, nu-l ingreuneaza si nu-l imbolnavesc pe om. Toate legumele, plantele si fructele este cea mai usoara mancare pentru o viata sanatoasa a omului. Ca atare, tot ce iese din pamant ii sunt permise omului, fara de nici o oprire sau interdictie. De la nimic nu-l opreste Dumnezeu.

Tot ceea ce se naste si traieste pe pamant: animale, pasari si taratoare, unele sunt date de Dumnezeu pentru hrana omului, dar intr-o masura mai mica, pentru ca este hrana cea mai grea, plina de grasimi si sange, care daca sunt consumate tot timpul si in cantitati mai mari, imbuibeaza, creaza lacomia pantecelui, ingreuneaza si poate imbolnavi trupul omului.

Prin urmare, carnea animalelor si ale pasarilor, care intra in consumul omului, este un "frupt" , adica, o mancare plina de sange, grasa, grea, care poate imbolnavi trupul prin imbuibare si poate imbolnavi sufletul prin lacomia pantecelui, de la care omul trebuie sa se infraneze prin doua moduri: abtinerea de la a manca carne multa si cat mai rar si a doua metoda este infranarea pe o perioada mai lunga de a manca carne asa cum este Postul cel Mare si celelalte posturi randuite de Sf Biserica (miercurile, vinerile, Postul Sf Apostoli, Postul Adromirii Maicii Domnului, Postul Craciunuluilui si alte zile de post).

De ce laptele, ouale si branza sunt de frupt ? Pentru ca sunt produse facbricate prin carne, ele trec prin carne. Tot ceea ce trece prin carne si sange este de frupt. Chiar daca hrana pe care o consuma animalele si pasarile (iarba, fan, paie, porumb, grau) din ele trupul lor fabrica laptele si ouale acestea sunt de frupt.

De ce mananca catolicii in posturi, lapte, branza si oua? Pentru ca Papa le-a dat dispensa si derogare de la canoane si de la randuielile bisericesti. Ceea ce nu este prea corect. Canoanele nu le poate dezlega un singur om, fie el si Papa sau Patriarhul, pentru ca sunt legaturi date de un Sinod Ecumenic si tot un Sinod le poate dezlega. In plus cu lapte , branza si oua mancand in post, mai mult te imbuibezi decat sa te smeresti.

In concluzie, tot ceea ce inseamna carne si sange si tot ceea ce trece prin carne se numeste "frupt" de la care Biserica ne porunceste sa ne infranam in zilele de post.

Animalele ce se nasc, cresc, se hranesc si traiesc in apa (pestii, racii, si alte animale ce traiesc numai in apa), carnea lor este o carne usoara, saraca in grasim si cu foarte putin sange. Carnea lor nu imbuiba, nu ingreuneaza si nici nu creaza lacomie pantecelui si este sanatoasa pentru trupul omului. Sf Evanghelie ne spune ca Mantuitorul numai carne de peste ar fi mancat, paine, miere si fructe. Din acest motiv, se dezleaga in anumite momente din posturi ( la Praznicele Imparatesti) la Buna Vestire si la Florii in Postul Mare, cand este prilej de mare bucurie si de sarbatoare, in orice zile ar cadea se dezleaga la vin, untdelemn si peste.

-Multumesc, parinte, acum m-am lamurit si am aflat raspunsul si explicatia pe care o cautam. Nimeni nu mi-a putut da aceasta explicatie pe cati i-am intrebat.

Duminica , intalnindu-se Parintele Vasile cu cantaretul la slujba, acesta din urma ii zice:

-Iti multumesc domn`parinte ca mi-ai lamurit baiatul. Asa de bucuros a venit de la dumneata. Mi-a zis ca a stat de vorba cu oameni mari si n-au reusit sa-l multumeaca cu raspunsul, asa cum ai facut dumneata un preot simplu de tara.Baiatul meu ii asa de pretentios ca rar l-am vazut sa fie multumit de cate ceva. Nimic nu-l multumeste. Daca dumneata ai reusit sa-l multumesti este mare lucru.

http://argatuioan.wordpress.com/2014/03/23/de-ce-carnea-laptele-ouale-si-branza-sunt-de-frupt-si-nu-se-mananca-in-post/

Purtând păcatul celuilalt


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Odată un monah de la oarecare mănăstire L-a rugat pe Dumnezeu ca să-i deschidă ochii ca să vadă la fiecare om răutatea sa ascunsă și astfel să-i vină în ajutor. Când Domnul i-a împlinit rugăciunea, monahul a încercat să-și intensifice străduințele sale, mai ales că acum distingea cu claritate răul. Însă datorită imaturității sale duhovnicești, răul pe care-l vedea la ceilalți l-a umplut de groază și în continuare a început să simtă dezgust și, în cele din urmă, scârbă de oameni.
Într-o zi a ajuns la mănăstire cineva care voia să-l vadă pe starețul Mănăstirii. Însă monahul care se învrednicise să vadă răul, văzând cât de păcătos și cât de pervertit era vizitatorul, i-a spus:
– Cum îndrăznești să te arăți astfel starețului? Prezența ta îl va jigni.
Vizitatorul auzind acestea a plecat. După aceasta starețul l-a chemat pe monah și l-a întrebat dacă nu a venit cineva și l-a căutat.
– Da, a răspuns monahul.
– Dar, unde este?, l-a întrebat starețul.
– L-am alungat.
Atunci starețul l-a privit și i-a spus:
– Nu te-ai gândit că poate acesta a fost ultima ocazie a acestui om?
Atunci tânărul monah tulburat i-a cerut starețului să se roage lui Dumnezeu să-i ia înapoi harisma străvederii pe care o primise. Dar starețul i-a răspuns:
– Nu! Dumnezeu nu ia înapoi ceea ce a dăruit. Însă Îi voi cere ca atunci când vei vedea răutatea vreunui om s-o trăiești tu, ca și cum ar fi a ta, pentru că și el și tu sunteți mădularele unui singur trup, a trupului omenirii întregi.
În peregrinările sale, acest monah a ajuns odată, într-o seară, la casa unui oarecare creștin, căruia i-a cerut găzduire. L-a rugat să-i îngăduie să intre și să-i dea un loc unde să se roage. Nu l-a rugat pentru nimic altceva, ci numai să-i îngăduie să se roage la el. Stăpânul casei a rămas surprins de cererea monahului și l-a primit, dându-i o cămăruță unde să se odihnească. Însă monahul a început îndată să se roage. Gazda ciulindu-și urechile, l-a auzit pe monah rugându-se cu lacrimi și mărturisind lui Dumnezeu păcatele acelui bărbat, care era un om rău, împovărat cu multe păcate, ca și cum ar fi fost păcatele sale.
Auzind toate păcatele sale, stăpânul casei s-a văzut pe sine, prin ochii acelui om drept. S-a cutremurat și a început să se pocăiască și să plângă. Apoi s-a mărturisit la acel monah și când a sfârșit mărturisirea, era deja tămăduit.

Pomelnic si Sărindar

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Una din practicile cultice foarte îndătinate în Biserica ortodoxă este pomenirea de nume ale credincioşilor, vii şi morţi, la diverse slujbe şi la diferite momente ale acestora. Pentru ca slujitorii să le poată pomeni la locul şi sorocul îndătinat este nevoie ca ele să fie înmânate de credincioşi. În această privinţă, există trei feluri de prezentare a numelor de pomenit în cadrul slujbelor divine.

Primul se cheamă acatist. Termenul de acatist are în terminologia liturgică două sensuri: fie cel de slujbă închinată persoanelor Sfintei Treimi, Maicii Domnului sau sfinţilor şi care se săvârşeşte în diferite zile din cursul unui an liturgic; fie cel de înscris - la care ne referim noi astăzi - în care credincioşii trec numele care doresc să fie pomenite în cadrul acestor slujbe şi diversele trebuinţe, nevoi şi necazuri pentru a căror împlinire se roagă. În acatist trecem numai numele celor vii, pentru că de regulă la aceste slujbe se fac mijlociri numai pentru cei în viaţă. Acatistele se pot da şi pentru perioade mai mari de timp: 40 de zile, trei luni, şase luni, un an, pentru a fi pomenite permanent.


Când prezentăm lista de nume pentru a fi pomenite în cadrul Sfintei Liturghii, atunci avem de-a face cu un pomelnic, adică o înşiruire a numelor ce urmează a fi pomenite. Cum Sfânta Liturghie se săvârşeşte atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi, aceste pomelnice cuprind atât numele celor vii, cât şi ale celor morţi, care dorim să fie pomenite. Practica aceasta este foarte veche. La început aceste nume se scriau pe un obiect care se plia în două, dând naştere la ceea ce numimdiptice, noţiune care apare încă din secolul al IV-lea. Această modalitate de a prezenta numele celor vii şi morţi la Liturghie se păstrează şi astăzi, credincioşii împărţind coala de hârtie în două şi scriind, de regulă, pe cei vii în stânga, iar pe cei morţi în dreapta, specificând de cele mai multe ori cu claritate ,,vii" şi „morţi". Uneori ateste liste cu vii şi morţi pot fi prezentate şi separat. Pentru a nu se face confuzie, se înscrie semnul crucii pe pomelnicele pentru morţi. Şi acestea pot fi date pe termen lung.

Tot pomelnic se numeşte şi lista de nume, care urmează să fie pomenite la slujbele speciale pentru cei răposaţi şi în special la parastase. Când o asemenea listă se dă preotului pentru a fi pomenită timp de 40 de zile, sau mai precis la 40 de Liturghii, ea se cheamă  sărindar, de la un cuvănt neogrec care înseamnă un grup de 40. În slavonă se numeşte soroc.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO