Se afișează postările cu eticheta DESPRE POMELNICE SI POMENIRI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DESPRE POMELNICE SI POMENIRI. Afișați toate postările

vineri, 31 ianuarie 2020

CUVĂNT DE INVATATURĂ - DESPRE POMENI sau PARASTASE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



                                              https://babylenutapentrusuflet.blogspot.ro/

Bucuria mea, spun sectantii ca noi, crestinii ortodocsi, facem pomenile degeaba, fiindca mortii nu mai mananca coliva, colaci... Este foarte adevarat ca mortii nu mai mananca, insa, atunci cand le dam unui sarman, cei pomeniti la parastas primesc de la Dumnezeu, iertare de pacate, primesc Lumina. Iata ca in Biblie, scrie cat se poate de clar: "FII DARNIC CU PAINEA SI CU VINUL LA MORMANTUL CELOR CARE TI-AU RAPOSAT" (Tobit 4:17). 

Ce inseamna: "Darnic cu painea si cu vinul la mormant"? Inseamna ca dupa ce facem o slujba acolo, la mormant, se cuvine sa impartim colacii, vinul, coliva, painea... la saracii din cimitir sau pe care ni-i scoate Dumnezeu in cale. Iar in alt loc, tot in Biblie, scrie: "SFANT (cu Sfintenie) SI CUCERNIC (cu credinta)

  GAND A FOST, CA A ADUS JERTFA DE CURATIE (adica pomana sau parastas) PENTRU CEI MORTI (deci, se precizeaza clar: pentru cei morti), CA SA SE SLOBOZEASCA DIN PACAT" ( adica, sa li se ierte pacate" (2 Macabei 12:46). Si sa nu uitati: POMENILE SE FAC DUPA PUTERE! Nicaieri nu scrie ca trebuie 44 de colaci, 44 de cutite, 44 de furculite, 44 de lighene... Cate bordeie atatea obiceie!

                                                                                                                                            Preot Ioan 

vineri, 13 mai 2016

Pomelnic si Sărindar

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Una din practicile cultice foarte îndătinate în Biserica ortodoxă este pomenirea de nume ale credincioşilor, vii şi morţi, la diverse slujbe şi la diferite momente ale acestora. Pentru ca slujitorii să le poată pomeni la locul şi sorocul îndătinat este nevoie ca ele să fie înmânate de credincioşi. În această privinţă, există trei feluri de prezentare a numelor de pomenit în cadrul slujbelor divine.

Primul se cheamă acatist. Termenul de acatist are în terminologia liturgică două sensuri: fie cel de slujbă închinată persoanelor Sfintei Treimi, Maicii Domnului sau sfinţilor şi care se săvârşeşte în diferite zile din cursul unui an liturgic; fie cel de înscris - la care ne referim noi astăzi - în care credincioşii trec numele care doresc să fie pomenite în cadrul acestor slujbe şi diversele trebuinţe, nevoi şi necazuri pentru a căror împlinire se roagă. În acatist trecem numai numele celor vii, pentru că de regulă la aceste slujbe se fac mijlociri numai pentru cei în viaţă. Acatistele se pot da şi pentru perioade mai mari de timp: 40 de zile, trei luni, şase luni, un an, pentru a fi pomenite permanent.


Când prezentăm lista de nume pentru a fi pomenite în cadrul Sfintei Liturghii, atunci avem de-a face cu un pomelnic, adică o înşiruire a numelor ce urmează a fi pomenite. Cum Sfânta Liturghie se săvârşeşte atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi, aceste pomelnice cuprind atât numele celor vii, cât şi ale celor morţi, care dorim să fie pomenite. Practica aceasta este foarte veche. La început aceste nume se scriau pe un obiect care se plia în două, dând naştere la ceea ce numimdiptice, noţiune care apare încă din secolul al IV-lea. Această modalitate de a prezenta numele celor vii şi morţi la Liturghie se păstrează şi astăzi, credincioşii împărţind coala de hârtie în două şi scriind, de regulă, pe cei vii în stânga, iar pe cei morţi în dreapta, specificând de cele mai multe ori cu claritate ,,vii" şi „morţi". Uneori ateste liste cu vii şi morţi pot fi prezentate şi separat. Pentru a nu se face confuzie, se înscrie semnul crucii pe pomelnicele pentru morţi. Şi acestea pot fi date pe termen lung.

Tot pomelnic se numeşte şi lista de nume, care urmează să fie pomenite la slujbele speciale pentru cei răposaţi şi în special la parastase. Când o asemenea listă se dă preotului pentru a fi pomenită timp de 40 de zile, sau mai precis la 40 de Liturghii, ea se cheamă  sărindar, de la un cuvănt neogrec care înseamnă un grup de 40. În slavonă se numeşte soroc.

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1

miercuri, 9 octombrie 2013

PRESCURA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Prescura o vedem in fiecare duminica, o vedem la fiecare Sfanta Liturghie, o vedem in mana celor ce dau pomelnice, o vedem la Proscomidiar, in mana preotului ce pregateste Cinstitele Daruri. Alaturi de vin si apa, aceasta paine liturgica numita "prescura" este materia principala din care se pregateste Sfanta Impartasanie si Sfanta Anafura.

Denumirea a ceea ce numim astazi "prescura" se cunoaste inca din secolul al VIII-lea, dupa ce, cu mult timp inainte, la Sfanta Liturghie se foloseau paini dospite, daruite la Sfantul Altar de catre credinciosi. Primul act prin care se implineste participarea fiecarui crestin la Sfanta Liturghie este aducerea darurilor de paine si vin la altar. Acest act tine de esenta Liturghiei si a fost prezent intotdeauna, insa forma darurilor a variat in decursul secolelor.

Ce este prescura ? Compozitia prescurii si formele in care o intalnim !

In slujirea cultului ortodox, painea se foloseste sub doua forme: prescura si artos. Cuvantul prescura vine de la grecescul "prosfora" si inseamna jertfa, ofranda, aducere sau punere inainte. Prescura - proskura, prosfora - este o paine micuta, de forma rotunda, facuta din aluat dospit, folosita in mod special pentru savarsirea Sfintei Liturghii. Din aceasta painica se taie, pe langa Sfantul Agnet, si toate celelalte miride, cat si Anafura.

Prescura este facuta din paine dospita, amestecata cu sare si apa. Liturghierul prevede anumite cerinte de calitate in ceea ce priveste prescurile: sa fie facute din faina alba de grau curat, nu prea veche ori alterata, sa fie preparate cu apa naturala, curata, potrivit de sarate, dospite, bine coapte si nearse, cu gust firesc.

Prescura are mai multe forme. Cea mai intalnita este cea de painisoara rotunda, pe care se aplica o pecete cu un instrument special, numit "pistornic", si care imprima initialele IIS.HR.NI.KA dispuse sub forma de patrat. Initialele inseamna "Iisus Hristos Invinge". Aceasta forma rotunda simbolizeaza pamantul sau lumea pentru care s-a jertfit Hristos si care i se aduce inapoi, ca ofranda.

Alta forma a prescurii este cea de cruce cu patru cornuri sau capete, care sugereaza cele patru laturi ale lumii pentru care s-a rastignit Hristos sau cele patru brate ale Crucii. Exista si prescuri cu cinci cornuri care ne duc cu gandul la cele cinci paini inmultite in chip minunat de Mantuitorul in pustie. De aici s-a luat obiceiul ca pentru pregatirea Sfintei Impartasanii sa se foloseasca cinci prescuri. Exista si prescuri cu trei cornuri, care preinchipuiesc Sfanta Treime.

De-a lungul tarilor ortodoxe, prescurile pot adesea diferi ca forma ori marime, insa toate comporta aceleasi trasaturi esentiale: paine curata, pecete, etc. In lumea slava, in mod special rusii, le fac mai mici si mai dense. Romanii le fac mijlocii si adesea mai bine dospite, uneori ei facand cinci prescuri unite sub forma de cruce. La greci adeseori se face o prescura mai mare, pe care este cuprinsa, prin pecete, intreaga imagine a discului.

Pecetea este un element care distinge prescura de painea obisnuita. Prima mentiune a pecetii o intalnim intr-o randuiala a Proscomidiei alcatuita in secolele X-XI pentru episcopul Paul din Galipoli, dar probabil ca se folosea inca dinainte de aceasta data. Pecetea este alcatuita dintr-o cruce cu insemnarea "Iisus (IS) Hristos (HR) Invinge (NIKA - in limba greaca)". Dupa cum spuneam si mai sus, pecetea se aplica cu ajutorul unui obiect numit "pistornic - pristolnic", facut din lemn, mai rar din piatra, bronz, lut sau alte materiale. Exista pristolnice care, pe langa pecete, cuprind si formele miridelor. Pecetea devine astfel semnul biruintei lui Hristos.

Cine poate face prescuri ?

Prescurile se pregatesc de catre o persoana cu viata curata, adica avand rugaciune multa si nevointa de post si fapte bune. Este foarte gresita ideea cum ca prescurile pot fi facute doar de femei necasatorite ori care nu mai traiesc viata trupeasca cu barbatii lor. Aceasta conceptie nu are insa nici o baza in traditia Bisericii. Aceasta parere se arata falsa inca de acolo cum ca la inceput, pentru Sfanta Liturghie, nici nu existau actualele prescuri, ci paine obisnuita, adusa de credinciosi de prin casele lor.

Nu exista nici un canon care sa prevada acest lucru, cum ca cine le pregateste sa nu aiba relatii trupesti. Probabil la originea acestei conceptii sta interdictia pentru cei ce au savarsit pacate grave si sunt opriti de la impartasanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera legaturile trupesti ale sotilor cununati canonic drept pacat este in contradictie cu Sfanta Scriptura si cu intreaga invatatura a Bisericii.

Sfantul Pavel arata clar ca "patul nuntii este neintinat" (Evrei 13, 4) iar Canonul 4 Gangra ii osandeste pe cei care ezita sa primeasca Sfanta Impartasanie de la clericii casatoriti. Ori, daca un preot casatorit, avand o viata conjugala normala, poate sluji Sfanta Liturghie cu vrednicie, de ce sotia acestuia nu ar putea face prescurile pentru slujba? Sau de ce o femeie casatorita canonic, care se poate impartasi, nu ar putea face prescuri? Ca urmare pot face prescuri cei care, straduindu-se sa duca o viata curata, potrivit poruncilor lui Hristos, pot si sa-si aduca darul la altar.

Parintele Ciprian de la Manastirea Antim, spune: "Omul care face prescurile, fie el barbat sau femeie, trebuie sa fie gospodar. Apoi, trebuie sa stie cum sa plamadeasca compozitia. Pe vremea bunicilor mei, imi aduc aminte ca nici nu se punea drojdie. Candva, painea era paine. Cei care plamadesc prescurile trebuie sa fie crestini ortodocsi. Si trebuie sa aiba dragoste. Daca nu pun dragoste, atunci munca lor e in zadar."

Reteta pentru prescura

Ingrediente: 1kg faina, 500ml apa calduta, 25g drojdie de bere, 1 lingurita sare, pistolnicul sau pecetea speciala pentru prescura. Preparare: Se dizolva drojdia in apa calda si se pune deoparte. Se amesteca faina cu sarea si se formeaza o groapa in mijlocul gramajoarei. Se adauga acolo drojdia dizolvata. Se framanta bine si se poate adauga faina putina pana la o cana, daca aluatul este lipicios. Presarati putina faina pe un dog sau o masa - paralel framantati aluatul (coca) pana devine neteda si compacta. Puneti aluatul intr-un lighenus, acoperiti-l si lasati-l sa creasca o jumatate de ora, intr-un mediu caldut. Formati o minge din aluat, apoi turtiti-o cu palmele si neteziti-o cu un rulou de lemn. Proportionati-l in 9 parti in forma rotunda.

Introduceti pecetea pristolicului in faina, iar apoi bateti-o usor pentru a indeparta excesul de faina. Presati pecetea pe fiecare forma in parte atat timp cat rostiti rugaciunea “Tatal nostru". Acoperiti formele cu o panza si lasati-le la crescut o ora, pana isi vor dubla dimensiunea. Preincalziti cuptorul la 350 de grade. Coaceti formele 30 de minute. Scoateti prescurile din forme si asezati-le pe un suport pentru a se raci.

Ce simbolizeaza prescura ?

Prescura este simbol al jertfei pentru ca painea reprezinta viata si pe noi insine care ne jertfim. Daca marimea prescurii este determinata de motive de ordin practic, forma ii este data de simbolismul ei: "rotunda" pentru dumnezeirea fara inceput si sfarsit si pentru rotunjimea pamantului, "cu trei cornuri" pentru Sfanta Treime, "cu patru cornuri" in forma de cruce, "cu cinci cornuri" amintind cele cinci paini inmultite de Mantuitorul in pustie. De obicei, indiferent de forma, prescurile se fac din doua straturi suprapuse simbolizand cele doua firi ale Mantuitorului.

Prescura "cu patru cornuri", in forma de cruce, obisnuita la noi in tara, este recomandata de catre Sfantul Simeon al Tesalonicului, zicand: "Pentru ca si Dumnezeu s-a facut om cu totul desavarsit alcatuit din suflet si din cele patru stihii, pentru ca si lumea este din patru parti, si Cuvantul acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos." De asemenea fiecare corn al prescurii, prin forma sa rotunda, simbolizeaza dumnezeirea fara inceput si fara sfarsit. In ultimul timp, in special la orase, s-au raspandit prescurile rotunde mici, cu o singura pecete.

Cand a intrat prescura in cultul crestin ?

Prescura, in forma ei actuala, are radacini foarte vechi, cu toate ca la inceputul cultului crestin se folosea simpla paine. Intrebuintarea painii ca materie de jertfa este veche. Inca din Vechiul Testament, paine isi gaseste locul ei esential in slujirea cultica. Se aminteste de aceasta folosire a ei in momentul in care Melchisedec, regele Salemului, l-a intampinat pe Avraam cu paine si vin, sub forma de ofranda. Din randuielile de la Cortul Marturiei lui Moise reiese ca din lacasul de cult, nu lipseau painile punerii inainte, tot ca un fel de jertfa.

Painea a ramas centrala in cult si in Noul Testament, Insusi Mantuitorul Iisus Hristos folosind-o. Astfel, la Cina cea de Taina, cand Hristos savarseste Sfanta Euharistie, El foloseste painea si vinul, ca elemente de baza ale Sfintei impartasanii. Aceasta o fac episcopii si preotii pana in zilele noastre, si o vor face pana la Sfarsitul Lumii.

In Biserica primara la Sfanta Liturghie se utilizau paini dospite dintre cele folosite in mod curent in alimentatie. Painile care nu se foloseau la Sfanta Jertfa erau destinate ajutorarii saracilor. Din secolul al VIII-lea intalnim prescura. Cu timpul, numarul celor ce se impartaseau a scazut. Pe de alta parte, datorita abuzurilor si profanarilor la care se putea ajunge prin primirea in mana a Sfantului Trup al Domnului, s-a introdus, in secolul VII, impartasirea laicilor cu lingurita, de catre preot, cu Sfintele Taine in cantitati mai mici. Toate acestea au facut ca si cantitatea de paine necesara la Proscomidie sa scada.

S-a ajuns astfel ca pentru Sfanta Jertfa sa fie suficienta o singura paine, iar mai apoi numai o parte din paine. Aceasta paine a inceput sa aiba o forma si o marime speciala, dupa secolul VIII fiind desemnata cu denumirea de "prescura". Totusi, pana astazi, in caz de lipsa a prescurilor, se poate folosi paine obisnuita pe care preotul va insemna cu copia semnul crucii in locul pecetii.

Credinciosii insisi folosesc painea drept jertfa curata, adusa lui Dumnezeu. In rugaciunea domneasca "Tatal nostru", Mantuitorul Iisus Hristos ne indeamna sa cerem "painea noastra cea spre fiinta". Tot acestia aduc paine la Sfantul Altar, la fiecare Sfanta Liturghie, odata cu pomelnicele si lumanarea aprinsa. Prescurile se fac si la parastase. Una se aduce la biserica impreuna cu coliva si cealalta la altar impreuna cu pomelnicul.

Credinciosii dau preotului prescuri si pomelnice, adica liste cu cei vii si cu cei morti ai lor, pentru ca la Sfanta Liturghie totdeauna ne rugam si pomenim atat cre­dinciosii vii, cat si pe cei morti, scotand din prescuri mici particele pentru fiecare dintre ei. Din prescurile ramase de la pregatirea Sfintei Impartasanii se face Sfanta Anafura, care se imparte la sfarsitul Sfintei Liturghii.

Cum se folosesc prescurile in cadrul Sfintei Liturghii ?

La Sfanta Liturghie se folosesc cinci prescuri cu care preotul savarseste randuiala Proscomidiei - pomenirea credinciosilor si pregatirea cinstitelor daruri - inainte de inceperea Sfintei Liturghii. Din prima prescura se scoate Sfantul Agnet, adica bucata de prescura, in forma cubica, taiata de catre preot din prescura principala, si care se va preface, in cadrul Sfintei Liturghii, la epicleza, in Trupul lui Hristos. Din cea de a doua se scoate particica pentru Maica Domnului, care se pune la dreapa Agnetului, iar din a treia se scot noua particele pentru cele noua cete ale sfintilor, care se pun la stanga Agnetului, pe cate trei coloane de trei particele. Ultimele doua sunt pentru pomenirea credinciosilor. Astfel, din a patra se scot particele, pomenindu-se crestinii vii, iar din a cincea se pomenesc cei adormiti.

Canoanele lui Nicolae al Constantinopolului (1086-1011) marturisesc urmatoarele: "Intrebare. Cuvine-se preotului sa manance fara deosebire si cum voieste cele aduse in biserica, precum prescurile si vinul? si de se cuvine a le manca ca painea obisnuita? si ce trebuie sa faca daca s-ar aduna multe de acestea? Raspuns: Partile din prescura care s-a inaltat (Euharistia) sa nu se manance decat numai in biserica, pana ce se vor consuma toate; iar partile din celelalte prescuri se pot manca si afara de biserica, insa separat si singure, iar nu cu lapte si cu branza si cu oua si cu pesti."

Teodor Danalache

vineri, 4 noiembrie 2011

CUM SE FACE UN POMELNIC?



POMELNIC DE VII
Se scriu:

- părinţii trupeşti,

- părintele duhovnic,

- naşii de botez şi de cununie,

- soţia / soţul / copiii,

- rude şi prieteni

Condiţii obligatorii pentru a fi pomeniţi la Sfînta Liturghie:

- să fie botezat în Biserica Ortodoxă,

- să fie cununat în Biserica Ortodoxă,

- să nu fie cununat cu rudenii trupeşti (pînă la gradul …) sau duhovniceşti (naşi cu fini, sau rude ale cumetrilor)

- să aibă naşi botezaţi şi cununaţi ortodox,

- să fie drept-credincioşi (să creadă în Sfînta Treime, Maica Domnului, Sfinţi; să cinstească Sfînta Cruce, icoanele, sfintele moaşte),

- să ducă o viaţă evlavioasă ortodoxă (rugăciune, post, prezenţă la biserică, spovedanie, milostenie şi alte fapte bune ale credinţei)

“Viaţă evlavioasă ortodoxă” înseamnă:

- să nu fie: curvari, hoţi, beţivi, petrecăreţi, fumători, drogaţi, hulitori, atei, apostaţi, batjojcoritori de orfani şi văduve, ucigaşi, răpitori, scandalagii, răzbunători etc.

- să nu practice: masturbare, perversiuni: împreunări anale / orale, cu animale; homosexualitate şi lesbianism sau pedofilie.

- să nu săvîrşească, să nu mijlocească, să nu îndemne sau să încurajeze practicile şi metodele contraceptive: păzire (calendar, prezervativ, sterilet), băi, leacuri, pastile, avort,

- să nu aibă profesii imorale, prin care se aduc prejudicii (directe sau indirecte) Bisericii şi mîntuirii altora, de pildă: patron de bar, sex-shop, casă de toleranţă, regizor / actor, redactor TV, editor de publicaţii antiortodoxe (eretice, erotice, umanist / evoluţioniste), traficanţi de droguri, femei, arme etc.

- să nu fie francmasoni: funcţionari în organizaţii, organisme, societăţi, fundaţii, asociaţii, cluburi şi ligi naţionale şi europene.

- să nu emită prin politica lor legi ce încalcă suveranitatea, autoritatea şi autonomia Bisericii şi a ţării (integrări, adeziuni, afilieri la organizaţii internaţionale: NATO, UE, ONU, UNESCO, FMI, Banca Mondială, Mişcarea Ecumenică etc.)

- să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice” păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză, dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală.

Toţi aceştia se pot pomeni doar la Psaltire şi Sfîntul Maslu (şi se pot spovedi).

CE TREBUIE SĂ CEREM ÎNTR-UN POMELNIC

1. Păstrarea credinţei ortodoxe, curaj în apărarea credinţei, neţinînd seama de ameninţări sau avantaje. Puterea de a săvîrşi fapte ortodoxe.

2. Venirea la credinţă a neortodocşilor (păgîni, Iudei şi eretici creştini: papistaşi, protestanţi şi neo-protestanţi).

3. Răbdarea necazurilor şi a celor ce ni le fac.

4. Răbdare în boală, sărăcie, lipsă.

5. Mulţumiri lui Hristos în necazuri, căci necazurile ne smeresc.

6. Sănătate în Hristos.

7. Cunoaşterea păcatelor proprii.

8. Izbăvire de patimi.

9. Milă şi iertare de la Hristos a păcatelor şi greşelilor noastre.

10. Milă şi iertare de la Hristos pentru duşmanii noştri.

11. Căsătorie spre vieţuire ortodoxă (între oameni iubitori de Hristos).

12. Ajutorul lui Dumnezeu într-o muncă plăcută lui Hristos.

13. Alte cereri de folos spre mîntuire.

NU CEREM:

1. Moartea duşmanilor, pedepsirea celor ce ne-au supărat, umilit, înşelat etc.

2. Bucurii trupeşti: satisfacţii, bogăţie, belşug, avansări.

3. Succese, cîştiguri la jocuri, concursuri şi olimpiade şi noroc în viaţă.

4. Sănătate cu orice preţ, neştiind că boala fără răzvrătire poate aduce mîntuire.

5. Puteri supraomeneşti, paranormale: minuni, vedenii (arătări, lumini, mirosuri) “spirituale” – pentru bucurie trupească.

6. Ajutor de la Hristos în toate dorinţele.

7. Alte cereri după mintea lumii, cum ar fi “pacea între popoare”, împăcarea tuturor Bisericilor şi religiilor etc.

Cererile să nu calce poruncile Evangheliei şi ale Bisericii.

PĂCATE CARE SÎNT IERTATE PRIN SPOVEDANIE, DAR NE OPRESC DE LA ÎMPĂRTĂŞANIE

1 Lipsa rugăciunii zilnice.

2 Lipsa postului de miercuri şi vineri.

3 Nepostirea în cele patru posturi de peste an.

4 Lipsirea de la slujbele Bisericii.

6 Scandaluri, bătăi, violenţă. Lovirea părinţilor.

7 Fumatul şi beţia.

8 Ceartă/ură veche, stăruitoare.

9 Mărturia mincinoasă.

10 Mutilări (automutilări), crime.

11 Dorinţa de sinucidere.

12 Responsabilitate morală pentru sinuciderea cuiva.

13 Credinţa că te poţi mîntui şi fără Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, icoane, Evanghelie, într-un cuvînt, fără Biserica Ortodoxă.

14 Necredinţa şi îndoiala în credinţă.

15 Reaua-credinţă, care pune la îndoială predania Bisericii Ortodoxe.

16 Lipsa Botezului ortodox (fără acesta nu poate fi nici spovedit, nici împărtăşit).

17 Trecerea la altă credinţă.

18 Vrăjitorie, fermecătorie, ghicitorie şi căutarea lor.

19 Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc.

20 Port de amulete, talismane (cuarţuri, cristale, şnururi, brăţări), protectoare, vindecătoare.

21 Jocuri de noroc: robingo, loto, loz în plic, ruletă, bridge, wist, remi, table, cărţi, zaruri şi jocuri mecanice. Şi jocuri sportive: biliard, popice şi celelalte.

22 Lipsa desei spovedanii, spovedania nesinceră, incompletă (ascunzînd mai ales păcatele trupeşti ruşinoase).

23 Vizionarea filmelor/spectacolelor erotice/horror/terror.

24 Masturbarea.

25 Perversiuni sexuale (relaţii orale/anale).

26 Pedofilie/homosexualitate.

27 Relaţii sexuale fără a fi cununat în Biserica Ortodoxă.

28 Relaţii sexuale cu rudenii după trup şi după duh.

29 Relaţii sexuale cu animale.

30 Folosirea diferitelor metode contraceptive: anticoncepţionale, leacuri, băi, păzire, calendar, sterilet, avort, prezervative etc.

31 Copilul mort nebotezat din negrija părinţilor.

32 Relaţii conjugale în posturile mici şi mari, în duminici şi sărbători.

33 Ocupaţie care se împotriveşte vieţii ortodoxe: bar, casă de amanet, bordel, sex‑shop, strip‑tease, anchetator la poliţie, executor judecătoresc etc.

34 Actorie, muzică, dans; participare/organizare de spectacole şi emisiuni distractive etc. (regie, coregrafie, scenografie).

Căci: “Sfinţii Apostoli afurisesc pe lirişti, pe viorişti, pe jucători şi pe toţi cîntătorii din organe, zicînd în aşezămintele lor: «Dacă vreun bărbat sau vreo femeie care a fost începător de jocuri va veni la credinţă, sau jucător, sau luptător în privelişte, sau din cei ce cîntă din fluier, sau chitaragiu, sau viorist, sau învăţător de jocuri, ori să înceteze, sau, de nu, să se lepede» (Cart. 8, Cap. 32), adică să fie îndepărtaţi din Biserică“ (Sfîntul Nicodim Aghioritul, în Hristoitia).

35 Sportul. (care vine din şi naşte grija faţă de trup, stimularea curviei, a părerii de sine, a trufiei succesului şi a cîştigului, riscul sinuciderii în cazul sporturilor extreme: curse diverse, paraşutism, alpinism, speologie, cascadorie etc.).

35 Colportaj de publicaţii sectare, eretice, pornografice.

36 Afaceri necurate, din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri, în temniţă.

37 Favorizare/îndemn la divorţ/avort.

38 Furt (de la oameni, ori din biserică).

39 Neparticiparea (morală, materială) la nevoile (sărăcia, boala) părinţilor.

40 Neglijarea nevoilor materiale ale familiei.

41 Trafic cu droguri, femei, arme.

42 Neimplicarea copiilor în viaţa ortodoxă, lipsa exemplului cu fapta şi cu cuvîntul.

43 Participarea le experienţe genetice sau de schimbare a sexului.

44 Răpire/sechestrare de persoane.

45 Politică anarhistă, apostată, antiortodoxă.

46 Profanare de biserici, troiţe, morminte.

Toate acestea duc la oprirea de la Sfînta împărtăşanie, cu canonisire, între 1 şi 15 ani (care se adună!).

ORICARE DIN PĂCATELE SPOVEDITE ŞI IERTATE, DACĂ SE REPETĂ, SE SPUN DIN NOU LA SPOVEDANIE, PRIMIND UN NOU CANON.
Pentru cei vii ce se vor pomeni..


CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO