Bucuria mea, in Filocalia nr. 9, gasim aceasta invatatura a Sfantului Parinte, Ioan Scararul: “Focul se naste din piatra si fier. Minciuna se naste din vorba multa si din gluma prosteasca. Minciuna inseamna pieirea dragostei, iar juramantul mincinos, tagaduirea Lui Dumnezeu. Nimeni dintre cei sanatosi la minte, sa nu-si inchipuie ca pacatul minciunii este unul mic.
Duhul Sfant a rostit o judecata infricosatoare impotriva ei. Daca Proorocul David zice catre Dumnezeu: “Vei pierde pe toti cei ce graiesc minciuna” (Psalm 5:6), ce vor patimi cei ce intaresc minciuna cu juraminte? Am vazut pe unii falindu-se cu minciuna si tesand prin glume si vorbe desarte, pricini de ras. Maica si pricina minciunii este, de multe ori, fatarnicia. Fiindca unii spun ca fatarnicia nu este altceva decat planuirea si nascocirea de minciuni, avand impreunat si impletit cu ea juramantul. Cel ce are frica Domnului, este strain de minciuna, avandu-si constiinta ca judecator nemitarnic.
Precum in toate patimile cunoastem deosebire de vatamari, tot asa si in minciuna, fiindca, alta este judecata celui ce minte de frica pedepsei și alta a celui ce minte neamenintat de vre-o primejdie. Unul a mintit pentru desfatari, altul pentru pofta de placeri, altul ca sa dea celor de fata prilej de ras, altul ca sa intinda o cursa fratelui si sa-i faca rau. Minciuna din frica de chinurile stapanitorilor se sterge daca este desfiintata, cu totul, de multimea lacrimilor. Mincinosul care intinde curse, socoteste adeseori chiar pierderea sufletului ca dreptate”. Asadar: “Sa nu minti si sa fii curat cu inima!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 
.
.
