*PRAVILĂ PENTRU CEI CU LEGĂTURI ȘI DEZNĂDĂJDUIȚI*

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

*După rugăciunile începătoare, cum ne trezim începem ziua cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.*

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. *(o metanie)*

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.

*(o metanie)*

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu mai osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. *(o metanie)*

_Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:_

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.

*(o închinăciune)*

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.

*(o închinăciune)*

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.

*(o închinăciune)*

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.

*(o închinăciune)*

_Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie: Doamne și Stăpânul vieții mele…_

_După care imediat aceste stihuri din psaltire pentru dezlegarea de la diavol._

*Psalmul (145, 7-8)*

Domnul înțelepțește orbii. Domnul îndreptează pe cei dărâmați. Domnul iubește pe cei drepți. Domnul păzește pe cei sărmani, pe sărac și pe văduvă va ajuta, și calea păcătoșilor va stinge.

*Cercetând viețile multor sfinți, începi să te aprinzi cu duhul. Se deschide inima în frica lui Dumnezeu, spre dorința de a dobândi râvna viețuirii sfinților. În prima parte a zilei dimineața, ascultăm/citim din viața sfinților pe care îi sărbătorim*

*Este de mare folos a cerceta viața Sfinților care au pătimit pentru Hristos, căci însăși aducerea aminte a chinurilor lor poate deștepta gândul nostru spre dumnezeiasca dragoste și să ne dea aripi pentru săvârșirea faptelor bune, ca și noi să suferim măcar cu mintea acele pătimiri pe care ei le-au avut cu trupul pentru răsplătirile ce vor să fie.*

*Psalmul 5*

1. Graiurile mele bagă-le în urechi, Doamne! Înţelege strigarea mea!

2. Ia aminte glasului rugii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu,

3. Căci către Tine mă voi ruga, Doamne! Dimineaţa asculta-vei glasul meu;

4. Dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Că Tu nu eşti un Dumnezeu care vrei fărădelegea;

5. Nu va nemernici lângă Tine cel ce vicleneşte, nici nu vor rămâne cei fărădelege în preajma ochilor Tăi.

6. Urât-ai pe toţi cei ce fac fărădelegea. Pierde-i-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna;

7. Pe bărbatul sângiuirilor şi viclean îl urăşte Domnul.

8. Şi eu, întru mulţimea milei Tale, intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi către biserica cea sfântă a Ta, cu frica Ta.

9. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei!

10. Îndreptează înaintea Ta calea mea. Căci nu este în rostul lor adevăr, inima lor e deşartă;

11. Groapă deschisă, grumazul lor; cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule;

12. Cadă din sfaturile lor; după mulţimea necredinţei lor scoate-i pe dânşii, căci Te-au amărât, Doamne.

13. Şi să veselească toţi cei ce nădăjduiesc spre Tine; în veac se vor bucura şi vei sălăşlui întru ei.

14. Şi se vor făli întru Tine toţi cei ce iubesc numele Tău, căci Tu vei blagoslovi pe cel drept.

15. Doamne, ca cu o armă de bună voire ne-ai încununat pe noi.

*Psalmul 6*

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi.

2. Miluieşte-mă, Doamne, căci slab sunt; vindecă-mă, Doamne, căci se tulburară oasele mele;

3. Şi sufletul meu se tulbură foarte; şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-Te, Doamne, şi izbăveşte sufletul meu.

4. Mântuieşte-mă pentru mila Ta!

5. Căci nu este în moarte pomenirea Ta; şi în iad cine se va mărturisi Ţie?

6. Ostenit-am întru suspinul meu, scălda-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.

7. Se tulbură de mânie ochiul meu, învechitu-m-am întru toţi vrăjmaşii mei.

8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi fărădelege, căci a ascultat Domnul glasul plângerii mele.

9. Auzit-a Domnul ruga mea, Domnul rugăciunea mea a primit.

10. Ruşineze-se şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; întoarcă-se şi să se ruşineze foarte degrabă.

*Psalmul 9*

1. Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, povesti-voi toate minunile Tale.

2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numelui Tău, Înalte.

3. Când se va întoarce vrăjmaşul meu înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta.

4. Căci ai făcut judecata mea şi legiuirea mea, şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci dreptatea.

5. Certat-ai limbile şi pieri necredinciosul, numele lor l-ai stins în veac şi în veacul veacului.

6. Vrăjmaşului îi lipsiră săbiile cu desăvârşire şi cetăţi ai surpat.

7. Pieri pomenirea lui cu sunet, şi Domnul în veac rămâne.

8. Gătit-ai cu judecată scaunul Lui; şi El va judeca lumea cu dreptate, judeca-va norodul cu dreptate.

9. Şi Se făcu Domnul scăpare săracului, ajutor la bune vremi, întru necazuri.

10. Şi nădăjduiască întru Tine cei ce cunosc numele Tău, căci n-ai părăsit pe cei ce Te cercetează, Doamne!

11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, povestiţi întru limbi tocmelile Lui!

12. Căci Cela ce cercetează sângiuirile lor Şi-a adus aminte. N-a uitat strigarea săracilor. Miluieşte-mă, Doamne!

13. Vezi smerenia mea de către vrăjmaşii mei,

14. Cela ce mă înalţi pe mine din porţile morţii, pentru ca să povestesc toate laudele Tale, în porţile fetei Sionului.

15. Veseli-ne-vom întru mântuirea Ta; înfipseră-se limbile întru stricăciunea care au făcut;

16. În laţul acesta care au ascuns prinse-se piciorul lor.

17. Cunoaşte-Se Domnul, judecăţi făcând! Întru faptele mâinilor Lui se prinse păcătosul.

18. (Cântare a strigării) Întoarcă-se păcătoşii la iad, toate limbile cele ce uită pe Dumnezeu.

19. Căci nu până în sfârşit se va uita săracul, răbdarea săracilor nu va pieri desăvârşit.

20. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul, judece-se limbile înaintea Ta.

21. Pune, Doamne, tocmitor de lege peste ei; cunoască limbile că oameni sunt.

22. (Strigare) Pentru ce Doamne, stai de departe, treci cu vederea la bune vremi întru necazuri?

23. Când se semeţeşte necredinciosul, aţâţă-se săracul; prinzându-se întru sfaturile care le socotesc.

24. Căci se laudă păcătosul întru poftele sufletului lui, şi cel ce face strâmbătate se binecuvântează.

25. Întărâtă pe Domnul păcătosul, după mulţimea urgiei lui; nu va cerceta.

26. Nu este Dumnezeu înaintea lui, spurcă-se căile lui în toată vremea.

27. Strică-se judecăţile Tale de către faţa lui, tuturor vrăjmaşilor lui va stăpâni de tot.

28. Pentru că zise întru inima lui: ’’Nu mă voi clătina din rudă în rudă, fără de rău.’’

29. Care de blestem rostul lui este plin şi de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.

30. Şade întru vicleşug cu cei avuţi, întru ascunsuri, ca să ucidă pe cel nevinovat;

31. Ochii lui la cel sărac se uită.

32. Pândeşte întru ascuns, ca leul la stâna lui; pândeşte ca să apuce pe sărac, să apuce pe sărac dacă-l va trage pe el.

33. În laţul lui va smeri pe el; pleca-se-va şi va cădea dacă va stăpâni el pe săraci.

34. Pentru că a zis întru inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă desăvârşit".

35. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi desăvârşit.

36. Pentru care lucru a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu? Pentru că a zis în inima lui: "Nu va cerceta".

37. Vezi, că Tu osteneala şi durerea socoteşti, ca să-l dai pe el în mâinile Tale.

38. Ţie s-a lăsat săracul, sărmanului Tu ai fost ajutor.

39. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău; cerca-se-va păcatul lui şi nu se va afla.

40. Domnul Împărat e în veac şi în veacul veacului! Pieriţi, limbi, din pământul Lui!

41. Pofta săracilor ascultat-ai, Doamne, la gătirea inimilor lor luat-a aminte urechea Ta.

42. Judecă săracului şi smeritului, pentru ca să nu mai adauge încă a se mări omul pe pământ.

*Psalmul 36*

1. Nu te apropia cu râvnire întru cei ce viclenesc, nici nu râvni celor ce fac fărădelegea.

2. Ca o iarbă curând se vor usca şi ca legumele pajiştii curând vor cădea.

3. Nădăjduieşte spre Domnul şi fă bunătate; şi locuieşte pământul, şi te vei hrăni din avuţia lui.

4. Desfătează-Te în Domnul, şi îţi va da ţie cererile inimii tale.

5. Descoperă Domnului calea ta, şi nădăjduieşte în El, şi El o va face.

6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta, şi judecata ta ca amiazăzi.

7. Supune-te Domnului şi roagă pe Dânsul; nu te apropia cu râvnirea la cel ce bine călătoreşte în calea lui, la omul ce face fărădelegea.

8. Potoleşte-te de urgie şi părăseşte mânia; nu te apropia cu râvnirea ca să vicleneşti.

9. Căci cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce îngăduiesc pe Domnul, ei vor moşteni pământul.

10. Şi încă puţin, şi nu va fi păcătosul; şi vei cerca locul lui, şi nu-l vei afla.

11. Iară cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta întru mulţimea păcii.

12. Păzi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui dinţii lui.

13. Iară Domnul va batjocori pe el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.

14. Sabie au scos păcătoşii, întinseră arcul lor,

15. Ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.

16. Sabia lor intre în inimile lor şi arcurile lor să se zdrobească.

17. Mai bine puţinul celui drept, decât avuţia multă a păcătoşilor.

18. Căci braţele păcătoşilor se vor zdrobi, şi întăreşte pe cei drepţi Domnul.

19. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.

20. Nu se vor ruşina în vreme rea şi în zilele foametei se vor sătura, căci păcătoşii vor pieri.

21. Iară vrăjmaşii Domnului, îndată ce se măriră, ei se şi înălţară, lipsind ca fumul lipsiră.

22. Împrumută-se păcătosul, şi nu va plăti; iară dreptul îndură-se şi dă.

23. Căci cei ce blagoslovesc pe El vor moşteni pământul, iară cei ce blesteamă pe El de tot vor pieri.

24. De la Domnul paşii omului se îndreaptă şi calea lui va vrea foarte.

25. Când va cădea, nu se va zdruncina, căci Domnul sprijineşte mâna lui.

26. Tânăr fusei, şi îmbătrânii, şi nu văzui pe dreptul părăsit, nici seminţia lui cerând pâine.

27. Toată ziua miluieşte şi împrumută dreptul; şi seminţia lui la blagoslovenie va fi.

28. Fereşte-te de rău şi fă bine şi locuieşte în veacul veacului.

29. Că Domnul iubeşte judecată şi nu va părăsi pe cei curaţi ai Lui; în veac se vor păzi.

30. Şi cei fără de lege se vor goni şi seminţia celor necredincioşi se va pierde de tot.

31. Iară drepţii vor moşteni pământul şi vor sălăşlui în veacul veacului peste el.

32. Gura dreptului va deprinde învăţătură şi limba lui va grăi judecată.

33. Legea Dumnezeului lui, în inima lui; şi nu se vor poticni paşii lui.

34. Socoteşte păcătosul pe cel drept şi cearcă a-l omorî pe el,

35. Iară Domnul nu-l va părăsi pe el în mâinile lui, nici va osândi de tot pe el când se va judeca cu el.

36. Îngăduieşte pe Domnul şi păzeşte calea Lui; şi te va înălţa ca să moşteneşti de tot pământul: când vor pieri de tot păcătoşii vei vedea.

37. Văzui pe cel necurat prea înălţându-se şi în sus ridicându-se, ca cedrii Libanului.

38. Şi trecui, şi iată, nu era; şi cercai pe dânsul, şi nu se află locul lui.

39. Păzeşte nerăutatea şi vezi dreptatea; căci este rămăşiţă la omul de pace.

40. Iară cei fără de lege vor pieri de tot, deodată; rămăşiţele celor necuraţi vor pieri de tot.

41. Şi mântuirea drepţilor, de la Domnul; şi scutitorul lor este în vremea necazului.

42. Şi le va ajuta lor Domnul şi va izbăvi pe dânşii şi-i va scoate pe ei de la cei păcătoşi şi va mântui pe dânşii, căci au nădăjduit spre Dânsul.

*Psalmul 37*

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerţi!

2. Căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Nu este vindecare în trupul meu, de la faţa urgiei Tale;

3. Nu este pace întru oasele mele, de la faţa păcatelor mele.

4. Căci fărădelegile mele covârşiră capul meu; ca o sarcină grea se îngreună peste mine.

5. Împuţiră-se şi putreziră rănile mele de la faţa nebuniei mele.

6. Tânguitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnit mergeam.

7. Că măruntaiele mele s-au umplut de ocări şi nu este leac în trupul meu.

8. Chinuitu-m-am şi m-am smerit foarte, răcnit-am de la suspinarea inimii mele.

9. Doamne, înaintea Ta toată pofta mea, şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a vârtutea qmea; şi lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine.

11/12. Prietenii mei şi cei de aproape ai mei în preajma mea se apropiară şi stătură şi cei mai de aproape de mine departe stătură şi mă sileau cei ce căutau sufletul meu.

13. Şi cei ce cercau răutăţile mele grăiră deşertăciune şi vicleşuguri toată ziua cugetară.

14. Şi eu ca un surd nu auzeam; şi ca cel fără grai, ce nu deschide gura lui.

15. Şi mă făcui ca un om ce nu aude şi n-are în gura lui mustrări.

16. Căci spre Tine, Doamne, nădăjduiam, Tu vei asculta Doamne, Dumnezeul meu.

17. Căci am zis: "Ca nu cândva să se bucure vrăjmaşii mei de mine şi clătinându-se picioarele mele, asupra mea grăiră vorbe mari."

18. Căci eu spre vânătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.

19. Căci fărădelegea mea eu voi povesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu.

20. Iară vrăjmaşii mei trăiesc şi se mai întăriră decât mine; şi se înmulţiră cei ce mă urăsc pe mine întru strâmbătate.

21. Cei ce–mi răsplătesc mie rele pentru bune mă pârâră, de vreme ce goneam bunătatea.

22. Să nu mă părăseşti, Doamne! Dumnezeul meu, să nu Te depărtezi de la mine!

23. Ia aminte la ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele!

*Psalmul 93*

1. Dumnezeul izbândelor, Domnul, Dumnezeul izbândelor Se arătă.

2. Înalţă-Te, Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătire celor mândri. Până când păcătoşii, Doamne,

3. Până când păcătoşii se vor făli?

4. Răspunde-vor şi vor grăi strâmbătate, grăi-vor toţi cei ce fac fărădelegea?

5. Pe norodul Tău, Doamne, au smerit şi moştenirea Ta au chinuit.

6. Pe văduvă şi sărac omorâră şi pe

pribeag uciseră.

7. Şi ziseră: ’’Nu va vedea Domnul, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacov’’.

8. Pricepeţi dar, cei fără minte întru norod, şi nebuni, vreodată gândiţi?

9. Cel ce a răsădit urechea nu aude? Oare cel ce a zidit ochiul nu socoteşte?

10. Cel ce ceartă limbi nu va mustra?

11. Cel ce învaţă pe om minte, Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor că sunt în deşert.

12. Fericit omul pe care-l vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el,

13. Ca să-l îmblânzeşti pe el în zile rele, până unde se va săpa păcătosului groapă.

14. Căci nu va lepăda Domnul pe norodul Lui şi moştenirea Lui nu o va părăsi,

15. Până unde dreptatea se va întoarce la judecată şi ţinându-se de ea toţi cei drepţi la inimă.

16. (Strigare) Cine se va scula cu mine peste cei ce viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine peste cei ce fac fărădelegea?

17. De nu Domnul mi-ar fi ajutat mie, cât de aproape ar fi locuit lângă iad sufletul meu!

18. De ziceam: ’’Clătinatu-s-a piciorul meu’’, mila Ta, Doamne, mi-ajuta mie.

19. După mulţimea durerilor mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu.

20. Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce zideşte osteneală peste poruncă.

21. Vâna-vor peste sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi.

22. Şi mi se făcu mie Domnul întru scăpare şi Dumnezeul meu spre ajutor nădejdii mele.

23. Şi va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor şi după răutatea lor stinge-i-va pe dânşii Domnul Dumnezeu.

*Seara înainte de culcare ne pregătim cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.*

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. *(o metanie)*

Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.

*(o metanie)*

Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu mai osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin. *(o metanie)*

_Și după rugăciunea aceasta, se zic aceste patru stihuri, iarăși în trei stări, cu 12 închinăciuni:_

Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.

*(o închinăciune)*

Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul.

*(o închinăciune)*

Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă.

*(o închinăciune)*

Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă.

*(o închinăciune)*

_Și pe urmă, iarăși rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, toată, cu două închinăciuni, și la sfârșit cu o metanie: Doamne și Stăpânul vieții mele…_

Apoi imediat:

*RUGĂCIUNEA CĂTRE SFÂNTUL DUH*

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, milostivește-Te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, nevrednicului toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene: ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-am hulit în gandul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau stând la rugăciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am ras, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am văzut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; că acestea toate și mai mari decat acestea am făcut. Miluieşte-mă, Stăpâne și Făcătorul meu pe mine leneșul si nevrednicul robul Tău, și mă ușurează, și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu păcătosul, necuratul și ticălosul și să mă închin, să cânt și să preaslăvesc preacinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui și cu al Unuia-Născut Fiului Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

*După ce încheiem ziua cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul și rugăciunea către Sfântul Duh, pe o hârtie scriem păcatele care le-am făcut în ziua respectivă, iar la sfârșitul săptămânii ne spovedim la duhovnic.*

_Arătați lui Dumnezeu voință să împliniți această pravilă și veți dobândi putere să vă duceți crucea._

*Dumnezeu și Maica Domnului să vă binecuvânteze!*

Teodorescu Adrian

Rugăciune pentru Săptămâna Patimilor Domnului (alcătuirea Sfântului Isaac Sirul)

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperiri­lor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Psalmul păcătosului

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne Iisuse Hristoase , Mîntuitorul sufletelor noastre , iartă-mă Te rog, căci am greșit amarnic în fața Ta !
Sufletul care Mi L-ai dat la naștere - Sufletul cel fara de preț - l-am disprețuit , Doamne !
Duhul Tău Cel Sfînt - Cămașa cea albă cu care M-ai îmbrăcat la Sfîntul botez - am murdărit-o de tot ! Cum să mă arăt în fața Ta, Doamne !?
Cum să mă înfățișez la Cina Cea de Taină !? Sfintele Tale Daruri – cum să le primesc !?
Ajută-mă Te rog Doamne ! Doar numai mila Ta poate să mă curățe, de toată necurățenia !
Fie-Ți milă de mine , căci sînt un mare păcătos ! Iartă-mă, căci am rătăcit departe de Tine !
De multe ori m-am plâns pe crucea mea, că este grea ! Rușine să-mi fie mie !
Сruce grea ai avut Tu Doamne, cruce grea au avut Sfinții Tăi care au pătimit ca și Tine !
Eu mă plâng pe crucea mea care este atît de usoară !!!
Iartă-mă Te rog și lasă-mă să-mi duc crucea mai departe ! Ajută-mă doar la neputință, așa cum Te-a ajutat și pe Tine, Simon din Cirene !
Da-mi o mâină de ajutor cînd cad , căci Tu ești primul care mă vezi cazînd !
Cad in fața Ta, Doamne , doborît de povara păcatelor mele ! Păcate săvîrșite din copilăria mea și pînă acum !
Tu ai ridicat păcatele lumii , iar eu le-am făcut din nou pe toate ! Sutaşul Ţi-a străpuns coasta , iar eu Ţi-am străpuns inima cu păcatele mele ! Mai bine mă năşteam orb, Doamne ! Iartă-mă că zic aşa - căci nu am făcut nimic bun in fața Ta ! Numai necazuri Ți-am adăugat la rănile Tale !
Iartă-mă Doamne pentru faptele mele, pentru vorbele mele, pentru gîndurile mele necurate!
Nu mă lăsa Doamne să mor în păcate !
Dă-mi Te rog o mâină de ajutor căci am cazut în groapa pregătită mortului , dar sufletul încă este în mine ! Păcatele m-au acoperit din greu şi mi se oprește suflarea !
Scoate-mă Te rog din acest întuneric ! Scoate-mă la lumină şi acoperă-mă cu Harul Tău ! Înoeşte Duhul Tău în mine , căci l-am stins făcînd fărădelege !
Șterge Doamne toate păcatele mele şi uită fărădelegile mele, așa cum am uitat eu binele pe care l-am făcut ! Numai cele rele stau în faţa mea și nu-mi pot aduce aminte nici de un lucru bun !
Cum ai pironit pe Cruce zapisul cu porunci care stătea împotriva noastră – pironește și păcatele mele care stau ca un zid între mine și Tine ! Arde-le , fă-le scrum , iar pe mine Te rog mîntuiește-mă !
Ajută-mă să urmez lumina inimii , căci lumina ochilor mă duce la pierzare !
Intră Doamne in inima mea și învaţă-mă să mă rog ! Învață-mă să mă rog așa cum Te rugai Tu înainte de moarte ! Trezeşte-mă din nou la viaţă , cu lumina învierii Tale !
Trezește- mă la viaţa cea străină firii pămînteşti !
Nu mă părăsi Doamne , ajută-mă căci sînt în fața Ta, ca un copil neputincios !
Dă-mi voie să mă țin de Tine , ca să nu mă rătăcesc din nou prin lume !
Învață-mă să merg pe calea cea dreaptă și să urmez poruncile Tale !
Învață-mă să Te iubesc Doamne , așa cum Tu ne iubești !
Îmbracă-mă Doamne, cu Dragostea Ta cea curată !

Mulțumesc Ție Doamne pentru toate și Te rog , nu mă lăsa să mor în păcate !
---------------------------------
Ion Ungureanu -Păcătosul

O lume fără Dumnezeu, este un iad veșnic!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Preot Alexandru Lungu

Mă uimesc creștinii care consideră că poți avea o legătură cu Dumnezeu fără a fi legat de un duhovnic. Nu spovedanie, nu Liturghie, nu Împărtășanie, nu întâlnirea vie cu preotul din parohie sau vecinătatea cartierului. Dar se încredințează sufletește unor necunoscuți pe Facebook, cer sfaturi și Acatiste pe pagini create de cine știe ce persoane dubioase. Au mai multă nădejde în practici alternative, yoga, meditație și întâlniri cu fel și fel de guru.

Nu Îl cunosc pe Hristos cât au fost ortodocși, dar îi lovește luminarea după ce se convertesc la diferite confesiuni sau își schimbă religia. Însă ei toată viața au ajuns pe la Sfânta Biserică doar în câteva momente și atunci mai mult din obligație, cununii sau botezuri, însă și atunci tot prin curtea Bisericilor stau și mai important sunt pozele de la final și nu participarea la Taină.

Ajung târziu în viață și prin preajma Lui, după ce își irosesc anii tinereții și întâmpină adevărate probleme, condamnându-L pe Hristos cât este de nedrept. Ei fiind oameni care nu au avut nici măcar odată curiozitatea să-L întâlnească în anii tinereții.

Întâlnirea cu Dumnezeu este necesară să fie din proprie inițiativă, însă odată ce noi ca părinți nu le insuflăm dorul de Rai și tot ce ne interesează este a crește oameni doar pentru această existență, neglijând total dimensiunea veșniciei, să nu ne mirăm de societatea zilei de mâine. Consumerism, violență, trădare, înșelare, crime și desfrânare.


O lume fără Dumnezeu, este un iad veșnic!

Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă prin credinţă

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   Sigur că da! Sunt foarte mulţi bolnavi care se vindecă de cancer prin credinţă. Cancerul este o boală vindecabilă, se pare că e o boală sufletească. Mulţi părinţi spun şi mulţi medici spun că e o boală sufletească.

Sufletul acesta fals pe care-l creăm în noi (ca o dublură), prin faptul că suntem mereu nemulţumiţi, că nu-l iertăm pe acela, nu-l iertăm pe celălalt, are tendinţa de a-şi crea un trup în plus, de a-şi face trupul lui. Au fost oameni care au oprit evoluţia bolii în clipa în care s-au împăcat cu cei cu care nu se puteau împăca, în clipa în care s-au spovedit. Gândiţi-vă că aproape toţi avem în viaţa noastră oameni pe care nu-i putem ierta; acela-i cancerul nostru, e cancerul sufletesc.

Sau dacă zicem „eu îl iert, dar Dumnezeu să aibă grijă şi să-l pedepsească”, aceea nu este iertare. Nu mă forţez să-l iert; ci mă duc cinstit şi zic: „Doamne, nu numai că nu pot să-l iert, îl urăsc! îţi dau Ţie ura mea, fă Tu ceva cu ea!”. Şi atunci voi vedea cum încet-încet această ură se transformă în rugăciune pentru el. Iubirea pentru vrăjmaşi nu înseamnă să-l pup când mă întâlnesc cu el pe stradă. Ferească Dumnezeu! înseamnă, în primul rând, să renunţ la „dreptatea mea, să-mi înfrâng pornirea de a mă răzbuna, de a răspunde răului cu rău şi apoi să mă rog pentru el aşa cum mă învaţă Domnul în Biserică. Rugăciunea este cea care ne învaţă în fiecare situaţie, dar trebuie mult vorbit cu Dumnezeu şi rugăciunea să fie vorbire cu Dumnezeu şi nu numai strigare la Dumnezeu. Şi să-I lăsăm şi lui Dumnezeu timp să ne răspundă şi libertatea de a ne răspunde cum voieşte El şi nu cum voim noi.

Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Editura Doxologia, 2009

ADUCEREA-AMINTE DE DUMNEZEU NASTE RUGACIUNEA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Oamenii au pierdut iubirea lui Dumnezeu,de aceea nu este pace pe pamant.O,fratilor,sa uitam pamantul si tot ce se afla pe el,deoarece,el ne abate de la contemplarea Sfintei Treimi,Care este de necuprins pentru mintea noastra,dar pe care sfintii,o vad in ceruri prin Duhul Sfant.

Iar noi,sa petrecem in rugaciune,fara nici un fel de imaginatie..Cine iubeste pe Domnul,acela isi aduce aminte intotdeauna de El,iar aducerea-aminte de Dumnezeu naste RUGACIUNEA.

Daca vrei rugaciunea curata,atunci fii SMERIT,INFRANAT,MARTUISESTE-TE CU SINCERITATE si rugaciunea te va iubi.Pentru a cunoaste pe Dumnezeu,nu e nevoie nici de bani,nici de averi,ci numai de SMERENIE.

Duhul smereniei,bucura pe Domnul mai mult decat toate. Daca vrei sa cunosti pe Domnul,smereste-te pana la sfarsit, fii ascultator si infranat in toate,iubeste  Adevarul si negresit, Domnul iti va da sa-L cunosti prin Duhul Sfant,si atunci vei sti din experienta,ce este iubirea lui Dumnezeu si ce este iubirea de oameni.

Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu,Domnul Insusi incepe sa-l calauzesca,si sufletul e invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu,in vreme ce inainte,era povatuit de invatatori si de Scripturi.

Dar rareori se intampla ca invatatorul sufletului sa fie Domnul Insusi prin harul Duhului Sfant,si putini sunt cei ce cunosc aceasta;numai cei ce vietuiesc dupa voia lui Dumnezeu. Daca incepi sa te rogi lui Dumnezeu,si demonul sta impotriva ta si nu-ti ingaduie sa te inchini,smereste-te si spune:"Nimeni nu e mai rau decat mine pe pamant!",si in acel ceas,demonul va pieri.

Sufletele celor MANDRI sufera de-a pururea din partea demonilor.

Sufletul pacatos,robit patimilor nu poate avea pace,nici sa se bucure de Domnul,chiar daca ar avea toate bogatiile pamantului,si chiar daca ar imparati peste lumea intreaga.

        Multora le place sa citeasca carti bune,si aceasta este un lucru bun,dar sa te rogi e mai bine decat toate,insa cine citeste carti proaste sau gazete,e lovit de foame sufleteasca.Sufletul lui flamanzeste pentru ca HRANA SUFLETULUI si desfatarile lui sunt in DUMNEZEU

                                                                                             Sf.Siluan Athonitul(1866-1938)

Învață-mă arta pașilor mici!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Doamne, nu-ți cer minuni și nici lucruri imposibile, îți cer doar putere pentru fiecare zi.
Învață-mă să gestionez corect timpul vieții mele.
Să-mi dai puterea reținerii și a înțelegerii, ca în viață să nu deviez de la ceea ce este important, dar să-mi planific rațional timpul, să pot vedea și vârful muntelui și valea și uneori să pot găsi timp pentru bucurie...
Apără-mă de credința naivă că totul în viață trebuie să fie ușor. Oferă-mi conștientizarea faptului că toate greutățile, înfrângerile, căderile și nemulțumirile sunt o parte firească a vieții, datorită căreia creștem și ne dezvoltăm.
Știu, multe probleme se rezolvă fără să faci nimic, deci învață-mă să aștept.
Știi cât de mult avem nevoie de prietenie. Ajută-mă să merit acest dar al sorții.
Dă-mi înțelepciune, ca la momentul potrivit, la timpul potrivit, vorbind sau tăcând, să pot oferi cuiva căldura necesară.
Fă-mă omul care poate ajunge și până la cei căzuți.
Ferește-mă de frica evitării lucrurilor importante din viață.
Nu-mi da ceea ce vreau, dă-mi doar ceea ce-mi trebuie cu adevărat.
Învață-mă arta pașilor mici!"


—Antoine de Saint-Exupéry

Rugăciunea pentru altii..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                

Rugăciunea pentru alții făcută cu dragoste profundă este dezinteresată și are un mare folos duhovnicesc. Îl umple de har pe rugător, dar îl umple de har și pe cel pentru care se roagă, aducându-i harul lui Dumnezeu. Când aveți dragoste puternică și această dragoste vă mișcă la rugăciune, atunci valurile dragostei voastre pornesc și îl influențează pe cel pentru care vă rugați, și îl conduc spre bine. Văzându-vă strădania, Dumnezeu vă dă și vouă harul Său bogat, și celui pentru care vă rugați.

În rugăciune să cereți doar mântuirea sufletului vostru. Nu a zis Domnul: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte se vor adăuga vouă? Ușor, în cel mai ușor mod, Hristos poate să ne dea ceea ce dorim. Este suficient să zicem Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă. Dumnezeu nu are nevoie să fie informat despre diferitele noastre nevoi. El le cunoaște în mod incomparabil mai bine decât noi și ne dă dragostea Sa. Problema este să răspundem noi acestei iubiri prin rugăciune și prin ținerea poruncilor Sale. Să cerem să se facă voia lui Dumnezeu; acest lucru este cel mai convenabil, cel mai sigur pentru noi și pentru cei pentru care ne rugăm.

(Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul. Sfințenia în secolul al XXI-lea, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp. 54-55)

 "Un gând simplu, de iubire, sau o vorbă bună pe care-o adresaţi unui om necăjit azi, poate valora mai mult decât orice comoară de aur. Gândiţi-vă la văduva care aruncă în Vistieria Templului singurii doi bănuţi pe care îi are."

: "Avva Ioan, din pustiul egiptean, a fost întrebat de un credincios venit din cetatea Alexandriei:
- Părinte, cum știu dacă am pus început bun vieții mele duhovnicești?
Avva i-a răspuns:
- Când vei ajunge să consideri că toți oamenii cu care te întâlnești sunt mai buni decât tine! Atunci ai dobândit liniștea și ai scăpat de păcatul judecății aproapelui, care pe mulți îi împiedică să înceapă viața duhovnicească."


Patericul Egiptean

Despre rugăciune .

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Trebuie să învăţăm să ne rugăm. Nu să citim, să ne rugăm. Diferenţa este mare. Trebuie să ne rugăm cu simplitate şi firesc. Ca şi cum am rosti ceva. Să nu lăsăm niciodată ca citirea noastră să devină mecanică. Iar asta se va reuşi numai cu osteneală. Multă osteneală. Muncă continuă şi neîntreruptă. Muncă cu răbdare. Muncă înăuntrul nostru.

Să zici: Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Nu ştiu să mă rog!. Acest suspin şi plâns trebuie să iasă dinăuntrul nostru ani de-a rândul. Şi Domnul ne va vizita. Va veni deodată. Ne va deschide mintea şi vom descoperi taina, cum trebuie să ne rugăm şi ce este rugăciunea.

Uneori această taină ni se descoperă în timpul Liturghiei, când ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Alteori acasă. Ni se descoperă după suspinul neîncetat şi stăruitor: Învaţă-mă, Doamne, să mă rog! Învaţă-mă cum să mă rog! Ştiu numai să citesc. Să mă rog nu ştiu.

Şi Domnul ne va învăţa şi ce este rugăciunea şi cum trebuie să ne rugăm. Dar atunci va trebui să păzeşti lăuntrul tău de orice păcat de moarte şi de orice neatenţie. Şi să te rogi ca Domnul să nu-ţi ia harul, această dobândă mare, această sfinţire a voinţei şi a inimii.

„Tatăl nostru care ești în ceruri…”

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




– „Tatăl nostru care ești în ceruri…”

– Da.
– De ce mă întrerupi? Nu vezi că mă rog?
– Bine, dar M-ai chemat.
– Te-am chemat? Eu nu Te-am chemat, eu mă rog: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
– Vezi? Iarăși M-ai chemat.
– Cum adică Te-am chemat? Ce vrei să spui?
– M-ai chemat. Ai spus: „Tatăl nostru care ești în ceruri…”
Iată-Mă! Sunt aici. La ce te gândești acum?”
– La nimic. Am vrut doar să spun o rugăciune. Îmi place să spun „Tatăl nostru”. Întotdeauna mă simt bine după aceea, așa, ca și când mi-aș fi îndeplinit o datorie.
– Bine, atunci continuă.
– „Sfințească-se Numele Tău…”
– Stai! Ce vrei să spui prin asta?
– Prin ce?
– Prin „Sfințească-se Numele Tău…”
– Oh… (surprins)… nu știu ce înseamnă. De unde să știu? Face parte din rugăciune. Chiar așa – ce înseamnă?
– Înseamnă „[sa] fie onorat, cinstit, făcut sfânt”.
– Da, are sens! Niciodată nu m-am gândit ce-ar putea să însemne acest „sfințească-se”. Acum trebuie să continui: „Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ…”
– Chiar crezi ce-ai spus?
– Desigur? De ce nu?
– Bine, și-atunci ce faci cu privire la aceasta?
– Cum ce fac?… Păi, ce-aș putea face? Nu fac nimic… Mă gândesc doar, că ar fi minunat dacă Tu ai deține controlul peste toate lucrurile, mari și mici, de aici, de pe pământ, așa cum fără-ndoială deții controlul acolo sus, în ceruri.
– Dețin Eu controlul peste viața Ta?
– Peste viața MEA? Bine… eu merg la biserică…
– Nu, nu asta te-am întrebat. Ce poți să spui despre poftele firii pământești cu care te lupți? Ce faci cu temperamentul tău, mai ales când – cum spui tu – te calcă cineva pe bătătură? Știi prea bine că asta este una dintre problemele tale… Și amintește-ți ce fel de cărți citești, ce programe TV urmărești…
– Oprește-Te! Nu mă mai critica! Nu sunt eu nimic mai rău decât ceilalți din biserică!
– Oh, iartă-Mă, te rog. Credeam că te rogi ca voia Mea să se facă pe pământ precum în cer. Iar aceasta nu se poate face decât dacă începe cu cei care se roagă pentru aceasta. Deci… cu TINE.
– Bine, recunosc că am unele cusururi și, pentru că Tu ai menționat câteva dintre ele, mă gândesc că aș mai putea adăuga și altele.
– Cred și Eu că ai mai putea adăuga și altele…
– Știi, adevărul e că nu m-am prea gândit la ele până acum, dar mi-ar plăcea să mă las de unele obiceiuri rele. Și așa, treptat, aș fi cu adevărat LIBER!
– Bine, acum ești pe drumul cel bun. Vom lucra împreună: Tu și cu Mine. Nici nu bănuiești câte biruințe vom avea! Mă bucur pentru tine.
– Ascultă, Doamne, acum trebuie să închei. Rugăciunea asta mi-a luat mai mult timp ca de obicei. „Pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”
– Rugăciunea este un lucru periculos. Poți sfârși prin a fi complet schimbat – știai asta, nu-i așa? Tocmai asta vreau Eu, să alegi tu pentru viața ta. M-ai chemat și iată-Mă, sunt aici. Acum este prea târziu să te oprești. Continuă-ți rugăciunea, mergi mai departe.
– Mi-e frică!
– Frică? De ce ți-e frică?
– Pentru că știu deja ce vei spune.
– Haide, pune-Mă la încercare și-ai să vezi.
– „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri…”
– Ce se întâmplă cu TINE și OANA?
– Vezi? Am știut! Am știut c-o să-mi amintești de ea! Doamne, Oana împrăștie numai minciuni despre mine și nici până în ziua de azi nu mi-a plătit datoria. Mi-am promis solemn s-o pun la punct o dată pentru totdeauna!
– Dar ruga ta cum a fost ? cum te-ai rugat?
– Nu asta am vrut să spun!
– Bine, cel puțin ești sincer. Dar cred că nu este deloc ușor să porți povara amărăciunii în inima ta…
– Nu-mi pasă! Cel puțin mă voi simți mai bine, după ce mă voi răzbuna pe ea. Oh, planul e gata, până în cel mai mici amănunte! O să-i pară rău de absolut tot ce mi-a făcut!!!
– Te înșeli, dragul meu. Nu te vei simți deloc mai bine, ci va fi mai rău. Răzbunarea doar pare dulce. Gândește-te numai cât de nefericit ești deja. Dar știi ceva? Eu pot schimba totul.
– Tu poți schimba totul? Cum?
– Iart-o pe Oana și atunci Eu te iert pe tine. Ura și păcatul vor rămâne problema Oanei după aceea, nu a ta. S-ar putea să pierzi banii ăia cu care spui că-ți este datoare, dar cel puțin vei avea pace în inima ta.
– Dar, Doamne, NU POT s-o iert!
– Atunci nici Eu nu pot să te iert.
– … Bine, ai dreptate. Mai mult decât să mă răzbun pe Oana, vreau să am pace în inimă. Bine, o iert! Ajut-o să găsească și ea calea cea dreaptă în viață. Doamne, știu că se simte mizerabil acum – și oricine ar face ca ea s-ar simți la fel. Într-un fel sau altul, Te rog, arată-i calea.
– Foarte bine! Minunat! Cum te simți acum?
– Hmmm, bine, chiar foarte bine. Știi, cred că deseară nu voi merge la culcare atât de încordat ca de obicei… parcă nici nu mai sunt atât de obosit.
– Dar nu ți-ai terminat încă rugăciunea. Continuă…
– Ai dreptate! „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău…”
– Bine, am să fac și asta, numai nu te pune singur în locul unde poți fi ispitit.
– Ce vrei să spui cu asta?
– Schimbă-ți prieteniile, renunță să mai mergi în locurile în care ai mers până acum, nu te mai uitat la filme murdare, nu mai asculta discuții păcătoase, nu te mai pune în situații îndoielnice. Unii dintre prietenii tăi au deja o influență mult prea mare asupra ta. Vor să te implice în lucruri incorecte, nu te lăsa păcălit de ei! Te mint ca să se distreze pe seama ta, dar în cele din urmă prietenia cu ei te va ruina. Și încă ceva: nu face din Mine țapul tău ispășitor.
– Nu înțeleg! Ce vrei să spui?
– Înțeleg prea bine! Așa procedezi mereu – te bagi în probleme și apoi fugi de Mine : Doamne, ajută-mă să ies din încurcătura asta și Îți promit că nu mai fac alte prostii!… Iti-aduci aminte de câte ori te-ai târguit cu Mine?
– Da, Doamne… Mi-e atât de rușine… Îmi pare rău. Te rog să mă ierți.
– Te iert. Mergi mai departe, termină-ți ruga.
– „Căci a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin.”
– Știi TU ce Mi-ar aduce Mie slavă? Ce M-ar face cu adevărat bucuros?
– Nu știu, Doamne, dar vreau să știu! Vreau să-iti găsești plăcerea în mine. văd cât de mizerabilă a fost viața mea până acum, dar vreau atât de mult să fiu unul din urmașii Tăi.
– Iată și răspunsul la întrebarea Mea!
– Da?
– Da, asta Îmi aduce Mie slavă : să am oameni ca TINE pe pământ, care Mă iubesc și care caută voia Mea în viața lor.
– Doamne, abia aștept să văd ce poți face Tu din mine! Facă-se voia Ta în viața mea !!
– Amin?
– Amin, Doamne.
– Așa să fie!

Rugaciune la vreme de ispita

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Doamne, Doamne, Cel ce ai ingaduit diavolului sa ispiteasca in rai pe stramosii nostri Adam si Eva, spre a le incerca ascultarea si supunerea,- Cel ce, de asemenea, ai ingaduit diavolului sa ispiteasca cu ingrozire si cu grele suferinte pe dreptul Iov, robul Tau, pentru ca si mai lamurit sa se vadeasca virtutile si credinta lui intru Tine,- Cel ce ai dat ingaduinta satanei sa se apropie cu ispitire de insusi Fiul Tau, spre a-L imbia si a-L momi cu poftele si desertaciunile acestei lumi, pentru ca, infrant si rusinat, acest duh blestemat sa auda din gura Mantuitorului lumii cuvintele: "inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului Tau sa te inchini si numai Lui unuia sa-I slujesti",- Cel ce tuturor dreptilor si sfintilor Tai le-ai dat vremi de ispitire si de grele indoieli, pentru ca, prin ele lamurindu-se, sa iasa si sa ramana si mai intariti in credinta, in nadejdea, in dragostea si in supunerea cea catre Tine,- insuti, Atotputernice si Preabunule Stapane, ajuta-mi si mie in aceasta clipa grea, cand duhul satanei imi tulbura mintea cu indoieli si cu imboldiri, si cand viclene amagiri imi framanta inima si sufletul; arata-mi.

Milostive, adevarul si calea Ta cea dreapta, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, sa ma pot bucura de cuvintele apostolului Tau lacob, ce zice: "Fericit barbatul carele rabda ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El". Daruieste-mi, Stapane, inima curata si credinta tare, pentru ca in aceste clipe sa pot canta dimpreuna cu proorocul Tau David: "Doamne, de ce s-au inmultit cei ce ma necajesc? Multi se ridica impotriva mea, multi ii spun sufletului meu: -Nu-i este lui mantuire intru Dumnezeul lui-... Dar Tu, Doamne, Tu esti ocrotitorul meu, Tu esti slava mea si Cel ce inalti capul meu. Cu glasul meu catre Domnul am strigat si El m-a auzit din muntele Sau cel sfant... A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau binecuvantarea Ta". Amin.

RUGĂCIUNE..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

       "Doamne nu mă lipsi pe mine de binele tău cel ceresc. Doamne, izbăveste-mă de chinurile cele vesnice. Doamne, de am gresit, fie cu mintea, fie cu gândul, fie cu cuvântul sau cu lucrul iartă-mă. Doamne, izbăveste-mă de toată nestiinta si uitarea, de neîndrăznirea si de nesimtirea asa împietrită. Doamne, izbăveste-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am gresit, iar tu ca un Dumnezeu îndurător miluieste-mă, văzând neputinta sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc Preasfânt numele Tău. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine robul tău în cartea vietii si-mi dăruieste sfârsit bun. Doamne, Dumnezeul meu desi n-am făcut nici-un bine înaintea Ta, dăm după Harul Tău să pun început bun. Doamne, stropeste inima mea cu roua Harului Tău. Doamne, al cerului si al pământului, pomeneste-mă pe mine păcătosul si rusinat-ul si nevrednicul robul tău întru Impărătia ta. Amin".

                                                                                                                                                                                                                                                 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze.
                                                                                     Har si pace sufletului tau. Amin si Aliluia!
                                                                                                                 Preot Ioan.

Rugăciune către Ingerul Păzitor

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Îngerule cel sfânt al lui Hristos, către tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului și a păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta și te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele rele și cu aprinderea spre desfrânare, având osebită voire spre toată pofta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mine, cel ce m-am încurcat așa rău în lucrurile cele întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare pentru faptele mele cele amare, rele și viclene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostivește-te spre mine, păcătosul și-mi fii mie într-ajutor și sprijinitor asupra pizmașului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, și împărăției lui Dumnezeu mă fă părtaș, cu toți sfinții, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, dă-mi cuget bun

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Doamne, primeste mă intru pocaintă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne,nu mă duce pe mine in ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne,
dă-mi lacrimi si aducere aminte de moarte si umilintă.
Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curătie si ascultare. Doamne,
dă-mi răbdare si voie nebiruită si blandete.
Doamne, sădeste in mine rădăcina bunătătilor si frica Ta
in inima mea.
Doamne, invredniceste-mă să Te iubesc cu tot sufletul
si gandul meu si să fac in toate voia Ta.
Doamne, apară-mă de oamenii galcevitori, de diavoli,
de patimile trupesti si de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, stiu că faci precum vrei Tu, deci să fie si intru
mine, păcătosul, voia Ta, ca binecuvantat esti in veci.
Amin.

DESPRE RUGĂCIUNE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

          Rugăciunea este respiraţia şi hrana sufletului fără de care omul,creat de Dumnezeu şi spre comuniunea cu El, nu poate trăi.Necesitatea rugăciunii este simţită mai ales în momentele grele alevieţii, şi Dumnezeu răspunde nevoilor noastre, dacă cerem cucredinţă şi nădejde. Ar fi însă mai corect ca fiecare creştin să seroage permanent – şi la bine şi la rău – mulţumindu-I luiDumnezeu pentru toate.Rugăciunea creştinului nu trebuie să fie niciodată formală saugrăbită, ci fiecare cuvânt trebuie rostit rar şi pătrunzător, camintea şi inima să reuşească să intre în acest dialog tainic cuDumnezeu.

O condiţie importantă pentru rugăciune este ca omulsă fie împăcat cu toţi şi să-şi recunoască starea de păcătoşenie înfaţa lui Dumnezeu, pentru care să ceară iertare şi milă de la El.Rugăciunea poate decurge mai bine şi mai cu folos dacă şicondiţiile exterioare sunt favorabile. Este important ca fiecarecreştin să aibă un ungheraş cu icoane (preferabil orientat sprerăsărit) şi acolo să-şi facă rugăciunile de dimineaţă şi de seară; încaz de nevoie însă, ne putem ruga oriunde şi oricum, chiar şi fărăicoane.

 De asemenea este bine ca în faţa icoanelor să aprindem olumânare sau o candelă, iar sunetele şi gălăgia exterioară, atât câtne stă în putinţă, să le înlăturăm sau să nu le băgăm în seamă,pentru a ne putea aduna mintea şi a o concentra doar larugăciune.Un alt aspect la care trebuie să ne oprim se referă la înseşicuvintele rugăciunii. În principiu, lui Dumnezeu ne putem rugacu orice cuvinte şi în orice limbă, numai că în rugăciunileimprovizate ale creştinilor (mai ales ale celor mai „îndepărtaţi deBiserică”) se pot strecura multe greşeli care pot face rugăciunea„ineficientă” şi chiar pot fi un păcat. De aceea Biserica recomandă anumite rugăciuni concrete: fie de inspiraţie biblică – cum suntPsalmii sau „Tatăl nostru…”, fie rugăciuni scrise de anumiţi Sfinţi,care prin viaţa lor au bine-plăcut lui Dumnezeu, devenind pentrunoi modele duhovniceşti demne de urmat.

Iată de ce Biserica reeditează la nesfârşit diferite cărţi de rugăciuni, pentru ca creştinii să se roage „corect” şi „suficient”, urmând exempluSfinţilor. 
Astfel de cărţi cu rugăciuni trebuie să existe în fiecarecasă, dar ele trebuie şi folosite în fiecare zi de membrii familiei şinu pur şi simplu „ţinute la icoane”. Nu ne este de nici un folos dacă avem una sau mai multe cărţi de rugăciuni în casă, dar nu nerugăm din ele; ba chiar ne osândim, căci avem toate posibilităţileşi mijloacele de a ne ruga, dar nu vrem să o facem. Iar Dumnezeune va judeca nu doar după fapte, ci şi după gânduri, intenţii şi maiales după posibilităţile noastre de a face o faptă sau alta.

Pentru a fi de folos creştinilor, am hotărât să edităm aceastăcarte de rugăciuni. Nu ne-am la retipărirea conţinutului după altecărţi, ci am făcut şi unele îmbunătăţiri demult aşteptate. Trebuie săse ştie că majoritatea rugăciunilor Bisericii Ortodoxe au fost scriseîn limba greacă veche, de aceea, pentru a tipări un text bine tradusşi adecvat limbajului omului contemporan (pentru a fi pe înţelesulacestuia), a trebuit să verificăm fiecare rugăciune după textulgrecesc, dar şi după traducerile slavone ale diferitelor rugăciuni.În unele locuri a trebuit să facem unele schimbări mai radicale, înaltele – unele aproape neobservate.

Au rămas şi multe locuri undeam fi dorit să intervenim, dar pentru că oamenii prea mult s-auobişnuit cu o anumită variantă a textului şi de cele mai multe ori orepetă din inerţie fără să-i intereseze sensul şi corectitudineatextului, am considerat oportun să lăsăm vechile variante detraducere.În ce priveşte conţinutul cărţii, precizăm că din ea au fostscoase toate prevederile legate de prezenţa preotului la aceste rugăciuni, lăsând strict ceea ce ţine de rugăciunea de acasă acredincioşilor de rând. Majoritatea cărţilor de rugăciuni pur şisimplu duceau în eroare pe creştini cu acele prevederi, deşi se ştiefoarte bine că prezenţa preotului la rugăciunile obişnuite alecreştinilor este o excepţie extrem de rară.Alte modificări făcute la anumite rugăciuni sau rânduieli au şiele diferite explicaţii şi argumente întemeiate, pe care nu le putemenumera şi explica în această Prefaţă, dar ele nu trebuie săprovoace nedumeriri sau nelinişte, chiar dacă anumite texte sauexprimări nu sunt conforme cu obişnuinţele noastre.
Până la urmăeste vorba de obişnuinţe…Vă punem deci la dispoziţie această carte de rugăciuni, pe care,sperăm, să o folosiţi cât mai des, spre folosul şi întărireaduhovnicească a dumneavoastră şi a întregii Biserici Ortodoxe,din care cu toţii facem parte.

Pogorârea Duhului Sfânt, 2011