.jpg)
De două mii de ani Omenirea creștină a stat la umbra Crucii și în acest loc a gândit bine.
Sfinții Părinți cu puterea lor de a defini, spun: "Numai mintea cea răstignită va găsi cugetarea cea mai dreaptă."
Crucea are chipul omului.
Dacă pe om îl așezi și-l desfășori în toată amplitudinea lui, el este mai întâi Cruce, pentru că este făcut după chipul Lui Dumnezeu, după chipul Fiului, Care se identifică esențial cu crucea.
Noi ne închinăm la Sfânta Cruce pentru că ea se confundă cu Cel ce s-a identificat cu ea.Când zicem Cruce zicem Hristos, Fiul Lui Dumnezeu Cel răstignit,adică Cel care Și-a răstignit El mai întâi mintea și a gândit pentru noi bine,a gândit cu durere pentru noi,cei omorâți de păcat.
Fiul Lui Dumnezeu vine de dinainte de întemeierea veacurilor postind,smerindu-se,jertfindu-se,răstignit fiind mereu, Cel"Care pururea se junghie și pe cei ce se împărtășesc cu El îi sfințește."
(Canonul Sf.Împărtășanii)
Avem și noi o cruce...o cruce de purtat pentru că toți avem păcate:"...întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut Maica mea."
Ne purtăm CRUCEA...Viața este o cruce,dar ea se scurge cu necazuri și cu dureri.
Aceasta este viața noastră:
o continuă Cruce...o continuă răstignire.Pe trupul Crucii curge picătură cu picătură,un an,o sută...curge viața noastră și suntem pe Cruce.
Pe toți ne mântuiește Sf.Cruce dacă ne ținem strâns legați de ea.Furtunile sunt mari,dar Crucea este cu adevărat un catarg,de care trebuie să ne legăm bine pentru că ea ne ține aproape de esența dumnezeiască, jertfelnică, iubitoare a sensurilor existenței.
"Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!"Toate reacţiile: