Nu eşti învins!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Nu eşti învins cât timp credinţa

nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:

– credinţa iarăşi te ridică,

poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrânt cât timp nădejdea

şi ţelul ei îţi este sfânt:

– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,

poţi fi trântit, dar nu înfrânt!

Nu eşti zdrobit cât ai iubirea

curată şi de neclintit:

– iubirea iarăşi te înalţă,

poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe până duhul

şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,

dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cât timp ţi-i gândul

şi inima la ce-ai primit:

– când inima ţi-e-n altă parte,

chiar stând cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori când inima-ncetează

– ci când de Cer ai ochii rupţi,

când nu mai arzi şi nu mai sângeri,

când nu mai plângi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici

sunt numai cei ce neclintit

duc legământul pân' la jertfă

şi lupta până la sfârșit!

Traian Dorz