Rugăciunea

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

" Rugăciunea are darul de a face să picure în suflet neîncetatul izvor al bucuriei. Sufletul din care nu se înaltă spre cer glas de rugăciune este asemeni unei case pustii, plină de păienjeni?, locuită numai de păsările întunericului. Un om care nu stie a se ruga, nu va sti ce-i fericirea, chiar de ar avea toate bogătiile pământului! Rugăciunea adevărată este trudă sfântă!

Cea mai puternică rugăciune este pomenirea Numelui Lui Iisus Hristos. Cu răbdare si practică, rugăciunea Lui Iisus ajunge să facă parte din viata noastră, la fel ca aerul pe care-l respirăm!

Când Iisus este cunoscut si ascultat cu adevărat, atunci se face pace si în suflet, si în familie, si în Tară, si în lume! "

Arhimandrit Antim Bozoancă