de Eliana Popa
Prea Curată Născătoare, Maica celor în durere,
În căușul palmei tale, strânge lacrimile mele!
Strânge multa mea durere și cu ea la Cer să urci,
De la Fiul Tău Prea Dulce, veste bună să-mi aduci!
Ieri pierdut eram pe Cale, rătăcit pe-un drum greșit,
Nu știam unde mă aflu, nici de unde am venit
Nu știam unde mi-e casa, nici nu cunoșteam Iubirea
Ce s-a Răstignit pe Cruce, să-mi aducă Mântuirea,
Nu stiam că locul ăsta, nu e locul meu pe veci!
Rătăceam prin întuneric... înotam în valuri reci.
Și când sufletu-mi, sărmanul, obosit, încet murea,
Am întins, Măicuță mâna la Milostivirea Ta!
Și-am simtit ca lângă mine s-a oprit un Călător,
Ce purta o Cruce-n spate și-avea lanțuri la picior
Și o frunte-nsângerată, de la rana unor spini
Împletiți într-o cununa, ce umbrea un chip senin.
Și-a întins cu duioșie, două mâini cu răni de cui,
Și m-a tras din valul morții și m-a strâns la pieptul Lui,
Și-un șuvoi de apă vie, am simțit că se revarsă,
Dintr-o rană mai adâncă, dintr-a Lui, străpunsă, coastă.
Mă inundă și pe mine și mă spală, și mă-nvie!
Și-mi sădește-n suflet pace și o sfântă bucurie,
Și m-așează și pe mine să pășesc în urma Lui,
Și Golgota vieții mele cu nădejde să o sui...
Și-am văzut că unde calcă și rămâne urma Sa,
Odrăslește și se-nalță floarea de ,,nu mă uita",
Și în locul unde cad picături din sfântul sânge,
Crini răsar și Îl îmbracă cu parfumul cel mai dulce!
Iar în urma Sa, Măicuța îi adună și-i așează
În cununi preaminunate pentru cei ce Îl urmează,
Pentru fiecare suflet ce pășește-n urma Lui
Pentru tine cel ce astăzi, drumul Crucii vrei sa-l sui!
